melodramatic ardeiul prin piață își îngălbenește spinarea
mută chemarea țăranului ațipit la amiazi într-un cot
de-a nevînzării niciodată tot se joacă-n lumea lui de iută sacul
oftîndu-și desuet curelele prea strînse-n el săracul
la noapte luna ca un zero-amar strivind ecou sub pașii pe trotuar
prin piața cimitirul uriaș călugărițele fugite la oraș
jgheaburi sentimentale de noroi căsca-v-or gurile de ploi
pe cînd gîndacii blestemați de om se vor iubi sub cerul de carton