al Psalmului 6


Nu mă căzni cu vajnică mânie,
Nu mă mustra cu aprigă năpastă.
Ai milă, Doamne-n casa mea adastă,
La candela ce-n cuget drept adie.

Dă-mi spornic gest și viețuire castă,
Căci cel ce moare nu-ți mai e solie
Și cine te va implora-n vecie
Rătăcitor pe calea lui nefastă ?

Alung un gând plimbându-și moliciunea
Pe trupul celor risipiți și goi.
Fugiți din preajmă, ocoliți genunea

Voi ce stârniți prigoana dintre noi !
Căci îmi îndrept spre ceruri rugăciunea
Și voi primi nădejdea înapoi.