Press - Fugim de munții noștri să vizităm Parisul by Marta Carmen-Ioana

Cine nu a auzit de Roșia Montană? Dar, de fapt ce s-a auzit despre Roșia Montană? Cu siguranță s-a auzit de controversele legate de proiectul minier și mulți își dau cu părerea, dar cȃți au călcat în acele locuri?...
Am ajuns la Roșia Montană fără să fiu cȃtuși de puțin interesată de proiectul minier, întrebȃnd un profesor din Cȃmpeni cȃteva lucruri despre zonă. Era ora 14.15; se pare că am întȃrziat. Complexul muzeal avea orarul de vizită pȃnă la ora 14.00; am stat de vorbă cu portarul - stătea rezemat de tocul ușii, cu un fir de iarbă în colțul gurii și privea nemulțumit culmea muntelui. Era prea supărat să poată spune prea multe, "am lucrat în mina asta și acum ne mută pe toți. Eu stau aci, după dealul asta, da` acu trebuie să plecăm și noi". I-a telefonat ghidului, spunȃndu-ne să-l așteptăm. După cȃteva minute a apărut și ghidul. Părea bucuros că eram al doilea grup de vizitatori din acea zi și a fost de acord să ne însoțească. Al dolea grup deci...și grupurile erau formate din 4-5 persoane. Nu e cam puțin avȃnd în vedere că mai toți știm să ne dăm cu părerea cȃnd vine vorba de Roșia Montană?...
Ghidul, foarte bine documentat și nerăbdător să-și înceapă povestea, ne face inițial cunoscute condițiile de vizitare ale Complexului Muzeal, facȃnd un scurt sumar a ceea ce urma să vedem. Am ajus in fața unei porți metalice boltite pe frontispiciul căreia era inscripția Alburnus Maior, numele sub care era cunoscutră mina în timpul romanilor. Ne aflam în fața galeriilor romane. Am coborȃt împreună cu ghidul aproximativ 150 de trepte umede și alunecoase în subteran, ascultȃnd, întrebȃnd și uimindu-ne de ceea ce vedeam; erau galerii în formă trapezoidală, care te purtau ca printr-un labirint prin tot muntele. Am ieșit după vreo 45 de minute, timp în care ne-am răcorit bine de tot (erau 8-10° C în mină), urmȃnd să vizităm curtea muzeală, în care erau expuse unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraș, construcțiile folosite pentru separarea aurului de piatră, numite "șteampuri", precum și pietre funerare romane.
Am plecat de la muzeu dupa aproape două ore și am urcat (pe un drum impecabil - sunt cȃteva astfel în Romȃnia totuși) în centrul localității, străbătut de case vechi, multe din ele monumente istorice. Auzisem ghidul vorbind de niște lacuri artificiale, numite "lacuri pentru șteampuri" sau "tăuri" și am ținut neapărat să vad macar unul din ele. Drumul mergea pȃnă la primul lac, Tăul Brazi. Un lac foarte îngrijit, o curățenie exemplară, locuri amenajate pentru turiști. Este un peisaj mirific, greu de descris și care merită pe deplin văzut. Doar că noi nu obișnuim să apreciem ceea ce avem; vedem doar dacă undeva e mizerie, cu asta rămȃnem, cu dezgust și apoi mergem să vedem Parisul. Plătim cumva să vizităm suburbiile si mizeriile Parisului? Sunt destule și acolo, dar ne întoarcem încȃntați că am vazul Turnul Eiffel și cȃteva săli din Luvru, fără să ne pese cȃtuși de puțin de arta.

agonia english v3	Agonia.Net \| Policy \| Mission	Contact \| Participate



Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special