Oare crezi ca ar scrie cineva despre viata vreuneia dintre noi, intrebase prietena ei intr-o doara. Doua fete singure vinerea seara intr-un bar, si deja cam ametite debitand prostii. Ideea asta o facu sa rada, hai nu te tine de glume, niste inspide ca noi care nu stim nimic in afara de serviciu casa serviciu casa si nici una nu are parte momentan de vreo iubire dramatica, draga mea, scriitorul ala ar trebui sa aiba imaginatie din belsug sa poate umple cateva prapadite de pagini. Cu toate acestea, fara sa isi dea seama, indrepta umerii, impinse pieptul in fata si, in timp ce sorbea din pahar, se straduia sa priveasca misterios pe sub gene asa cum isi inchipuia ca fac eroinele unei carti, ar fi trebuit sa folosesc mai multa mascara, dar poate e interesanta si privirea asta pierduta, melancolica. A naiba chestie, merge! Deja vizualiza cum in plexul ei solar incepe sa arda un foc, lumina aceea de care vorbeste lumea cand spune despre cineva ca are carisma, ca emana din interior catre altii.
Mai baura cate un gin in timp ce se lasa invaluita si rasfatata de senzatia asta de caldura de cocon de lumina de fiinta speciala de…lasati cortina peste restul noptii mai bine!

Ma intreb daca exista vreo eroina care sufera de mahmureala. Incerca sa dea o tusa romantica trezirii, parul valvoi, machiajul coborat pe obraz, patul ravasit dar nici urma de trup de barbat, parca il si vedea pe scriitor cum clatina dezamagit din cap, halal personaj mi-am ales, si-o zice in mintea lui, si ce e mai rau, camera i se parea o cutie cu pereti de sticla si un ochi o privea din toate unghiurile si nu toate acestea avantajoase. Ba chiar incepuse sa clatine cubul doar doar se intampla ceva, revenea mai repede la o mina mai buna.
La naiba, am nevoie de o cafea, o iau razna. Bine dar eroina unui roman nu fumeaza dimineata pe stomacul gol, cu totii stim ca micul dejun e masa de baza, ar trebui sa desfaca cu niste degete diafane cateva fructe exotice langa un pahar de suc natural oranj. Dar era prea mult. Si acum, cand se va ridica din pat el o va privi iar?
Si daca putea patrunde si in gandurile ei? Asta era chiar de tot, inseamna ca trebuie sa si le ordoneze, sa le aseze frumos ca pe rafturile unui sifonier, sa tina si un sapun fa intre ele sa miroasa frumos, acum te pomenesti ca trebuia sa gandeasca numai in metafore sa uite cuvintele cu p(bip) si f(bip) si c(bip) ma gandesc ca o mai cenzura si el o mai cizela doar nu sta sa redea exact, ce naiba, asta e realism si nu se mai scrie de enjde ani.

Stiti? Cand esti asezat sub o lupa, timpul trece mai incet, se taraste de fapt si pas de mai poti sa si faci ceva intre timp, ceva remarcabil, ceva sa merite sa fie imortalizat pe o pagina. Ca urmare, personajul nostru deja agasat de atat atentie iesi frumusel pe usa din dos a povestirii trantindu-i autorului usa in nas!