- Cam slab bîlciul de anul acesta, zise Săndel. Se vede că e criză, lume puțină, nu le mai dă mîna oamenilor să mănînce cîte zece mici, sau o juma de kil de pastramă cu ardei gras murat și să bea bere pe săturate. În schimb, sau poate tocmai de aceea, zgomotul este parcă mai mare ca altădată. Sau am devenit eu mai sensibil cu vîrsta, cine știe? Apropo, Bicuță, dar tu nu te-ai mai dus cu grătarul în bîlci.
- Pe prafu’ ăsta nu mi-am mai permis. Mai ales că primăria a mărit chiria pe teren și ne mai cere și bani pentru echipa de fotbal. Și mie, nici măcar nu-mi place fotbalul.
- Nu-ți place, dar vindeai semințe în poarta stadionului, veni replica din partea Poetului.
- Asta era acu trei’jde ani, răspunse Bicuță. Mă lua o mătușă să-i fac cornete din hîrtie. Că așa am și învățat alfabetu’, citind foile din abecedarele aruncate de alții.
- În schimb, am revăzut în bîlci personaje pe care aproape că le uitasem, continuă Săndel. Majoritatea țigani, repatriați din Franța. Umblau tot după furat, că aici ce să facă altceva? Nici lor nu le convenea că nu prea era înghesuială ca altădată, unii deveniseră nostalgici după vremurile bune.
- Eu, prin ’94 parcă, zise Profesorul, mă întîlnesc cu un țigan, un fost elev. M-a luat de la Alexandria la „ia-mă, nene” cu Mercedesul lui cu geamuri fumurii. Pe drum mi-a povestit că îi gonise din Germania, unde „lucrase” trei ani. „Un an dacă ne mai lăsa, zicea el, aduceam tot aurul pe care ni l-au luat nemții în ’44”. Adevărat patriot, țiganul, imediat mi-a venit în minte Brîncoveanu. Dar poate că asta ar fi trebuit să facă statul român, să colaboreze cu țiganii și să-i trimită în Italia să aducă înapoi aurul dacilor și în Turcia să recupereze sabia lui Ștefan cel Mare. Nu știm să facem lobby, asta e! Uite la unguri, ani de zile și-au trimis rapandulele în patul guvernelor străine și acum trag foloasele.
- Că veni vorba de stat, zise Dan a lu’ Nașu, am o mătușă, Marinela, care a înființat un grup de rugăciune politică. Asta de cînd i-a tăiat guvernul un sfert din salariu. Mai avusese ea o experiență politică cînd i-au propus ăia ai lui Becali să fie consilier. A făcut ea propagandă și a lipit afișe vreo două săptămîni, după care s-a trezit că nici măcar n-o puseseră pe listă. Acum, a strîns cîteva vecine din bloc, i-a trecut pe toți miniștri pe o foaie, inclusiv parlamentarii pe care nu-i înghițea ea și s-au dus la biserică să dea acatiste să dea boala-n ei și să dea colțu’. Pe drum, spre biserică, au mai adunat cîteva femei, că s-au făcut acum aproape o sută. Acu’ două zile au depus și actele pentru o asociație. Între timp, a contactat-o pe mătușă-mea și organizația de femei social-democrate, cică să colaboreze în plan politico-ideologic. După ce au făcut schimb de rețete și de idei și ce-au mai bîrfit ele pe-acolo, s-au înscris toate în grupul ei de acatiste politice. Are o putere de convingere mătușă-mea, ceva de speriat. E posibil să ajungă și deputat dacă va candida.
- Atunci, va trebui să desființeze asociația, că doar n-o s-o pună și pe ea pe lista neagră, zise Săndel.
- Păi, acatistele parcă se dau de bine, zise Micăle, nedumerită. Deși nu cred că există vreun parlamentarist să fie iubit în afară de neamul lui. Și de ăia puși în pîine de el.
- La fel i-a zis și popa, că nu poate să citească așa ceva în biserica lui. Pînă la urmă au negociat și au ajuns la o învoială, că și popa avea în familie bugetari și mai era și liberal pe deasupra. Să nu zică de moarte, doar așa, de-o atenționare, adică să li se umfle genunchii, de pildă. Sau să dea în cufureală. Acum așteptăm rezultatele.
- Păi, crezi că o să spună la televizor „domnul deputat Popescu, sau cum l-o chema, s-a dus să se trateze la mofete și parafină”? întrebă Săndel. Dar, pe de altă parte, dacă e credință, e de toate. Ca și cu dragostea. Deși, dacă mă întrebi pe mine, mai bine se duceau la o vrăjitoare, din aia cu păpuși de cîrpă în care înfige ace.
- Ați văzut cîți popești au fost la bacalaureatul ăsta, din toamnă? întrebă Profesorul. Treizeci într-o singură clasă. Popescu Ion s-au semnat toți pe lucrare, inclusiv fetele. Pun pariu că profesorul le-a scris și rezolvarea pe tablă, așa cum se întîmplă de fiecare dată la examenele astea naționale. Dacă s-ar cerceta mai atent, poate ar găsi la fel de mulți georgești, ionești…în funcție de exemplul dat de profesor.