agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-05 | [This text should be read in romana] | Submited by NC
CARTEA ÃŽNTÃŽI
„Cine eÈ™ti tu, la urma urmei, spune?' „O parte din acea putere Ce veÈ™nic răul îl voieÈ™te Și veÈ™nic face numai bine." Goethe, Faust 1 Să nu staÈ›i niciodată de vorbă cu necunoscuÈ›i! La ceasul unui amurg învăpăiat de primăvară, la MosÂcova, în parcul PatriarÈ™ie prudî1, își făcură apariÈ›ia doi ceÂtățeni. Primul, un bărbat la vreo patruzeci de ani, îmbrăcat în haine gri de vară, mic de stat, brunet, dolofan È™i chel, È›inea în mînă pălăria decentă, din fetru moale; faÈ›a bine bărbierită i-o împodobeau niÈ™te ochelari uriaÈ™i cu ramă neagră de baga. Celălalt, un tînăr lat în umeri, roÈ™covan, ciufulit, cu o È™apcă în carouri dată pe ceafă, purta o cămașă de cow-boy, panÂtaloni albi boÈ›iÈ›i È™i pantofi negri de sport. Primul era Mihail Alexandrovici Berlioz în persoană, re-dactorul-È™ef al unei reviste lunare literar-artistice È™i preÈ™eÂdintele consiliului de conducere al uneia dintre cele mai de seamă grupări literare din Moscova, căreia i se spunea preÂscurtat Massolit2, iar tînărul său însoÈ›itor — poetul Ivan Ni-kolaevici Ponîrev, care semna cu pseudonimul Bezdomnîi3. Intrînd sub umbra teilor abia înverziÈ›i, cei doi scriitori se È™i repeziră spre un chioÈ™c vopsit în culori pestriÈ›e, purtînd firma „Bere È™i ape minerale". Da, se cuvine să semnalăm prima ciudățenie a acestei seri cumplite de mai. Nu numai lîngă chioÈ™c, ci È™i pe toată aleea paralelă cu strada Malaia Bronnaia, nu se afla È›ipenie de om. La ceasul acela, cînd abia mai puteai răsufla de zăpuÈ™eală, cînd soarele, după ce potopise cu arÈ™iță Moscova, se prăvăÂlea învăluit într-o pîclă uscată undeva, dincolo de Sadovoe 1 Lacurile patriarhului. 2 Literatura de masă. 3 Pribeagul. KolÈ›o, nimeni nu poposea sub umbra teilor, nimeni nu È™edea pe vreo bancă; de la un capăt la altul aleea era pustie. — Apă minerală, vă rog, ceru Berlioz. — N-avem apă minerală, îi răspunse cu un aer jignit feÂmeia din chioÈ™c. — Bere aveÈ›i? se interesă cu glas răguÈ™it Bezdomnîi. — Ne-o aduce pe seară, îl informă vînzătoarea. — Și ce aveÈ›i? o întrebă Berlioz. — Sirop de caise, dar cald, preciza femeia. — Ei, daÈ›i-ne, daÈ›i-ne, vă rog! Siropul de caise făcu multă spumă galbenă, răspîndind în jur un miros de frizerie. îndată ce goliră paharele, pe cei doi literaÈ›i îi apucă sughiÈ›ul. Plătiră È™i se aÈ™ezară pe o bancă din apropiere, cu faÈ›a spre lac È™i cu spatele spre strada Bronnaia. Aici se petrecu a doua ciudățenie, privindu-l numai pe Berlioz. SughiÈ›ul i se potoli pe neaÈ™teptate, inima îi zvîcni È™i, pentru o clipă, o simÈ›i parcă prăbuÈ™indu-se undeva în gol, apoi revenind, dar cu un ghimpe înfipt într-însa. In acelaÈ™i timp, îl cuprinse aÈ™a, din senin, o spaimă atît de puternică, încît îi veni să fugă din preajma lacurilor mîncînd pămîntul. Neputînd să-È™i dea seama ce-l speriase, privi în jur, neÂliniÈ™tit È™i trist. Palid la față, își È™terse fruntea cu batista, în-trebîndu-se: „Ce-i cu mine? Niciodată nu mi s-a mai întîm-plat una ca asta. Stau prost cu inima... M-am surmenat... Ar fi, poate, timpul să dau dracului totul È™i s-o întind la Kislovodsk..." Deodată, văzduhul dogoritor din faÈ›a lui se îngroșă, È™i din pîcla deasă se înfiripă un cetățean străveziu, cu o înfăÂÈ›iÈ™are nespus de ciudată. Avea capul mititel, cu È™epcuță de jocheu în creÈ™tet, È™i purta o haină cadrilată cam scurtă, È›esută È™i ea în văzduh... DeÈ™i înalt de un stînjen, era îngust în umeri, nemaipomenit de slab È™i, luaÈ›i notă, avea o față batjocoÂritoare. Berlioz dusese o viață care nu-l deprinsese cu fenomene nefireÈ™ti, ieÈ™ite din comun. Pălind È™i mai mult, holbă ochii È™i-È™i zise în gînd, cuprins de panică: „Nu se poate una ca asta!..." Dar, din păcate, se putea, È™i cetățeanul deÈ™irat, prin care vedeai ca prin sticlă, se legăna în faÈ›a lui, cînd la dreapta, cînd la stînga, fără să atingă pămîntul. înspăimîntat la culme, Berlioz închise ochii È™i, cînd îi desÂchise din nou, își dădu seama că totul se sfîrÈ™ise, mirajul se destrămase, cadrilatul dispăruse, È™i, o dată cu el, È™i ghimÂpele acela chinuitor din inimă. — Pfui, drace! exclamă redactorul-È™ef. Știi, Ivan, adineaÂuri, din pricina zăpuÈ™elii, era gata-gata să fac o congestie ceÂrebrală! Am avut chiar un fel de halucinaÈ›ie... încercă să zîmbească, dar în ochi tot îi mai juca neliniÈ™tea, iar mîinile îi tremurau. Treptat, se potoli, își făcu vînt cu batista È™i, spunînd destul de vioi: „Ei, aÈ™adar...", reluă firul întrerupt al discuÈ›iei. Era vorba, după cum s-a aflat mai tîrziu, despre Isus Cris-tos. Redactorul-È™ef îi comandase poetului pentru numărul următor al revistei un amplu poem antireligios. Ivan Niko-laevici compusese poemul într-un timp foarte scurt, dar, din păcate, redactorul nu era cîtuÈ™i de puÈ›in mulÈ›umit de operă. Bezdomnîi zugrăvise personajul principal, adică pe Isus, în culori foarte sumbre, cu toate astea, după opinia redactorului, poemul trebuia refăcut. Și acum, Berlioz îi È›inea lui Ivan un fel de prelegere despre Isus, ca să-l convingă de greÈ™eala de fond pe care acesta o comisese. Greu de spus cum ajunsese Ivan Nikolaevici la greÈ™eala asta, poate din cauza forÈ›ei de sugestie a talentului său, ori a necunoaÈ™terii totale a problemei? în orice caz, Isus apărea în poem viu, un Isus care a existat cu adevărat, numai, ce-i drept, plin de defecte. Berlioz însă voia să-i demonstreze poetului că esenÈ›ial nu este dacă Isus a fost bun sau rău, ci că nu a fost pur È™i simplu, toate istorisirile despre el fiind doar niÈ™te născociri, un mit, È™i nimic mai mult. Se cuvine să arătăm că redactorul-È™ef era om citit, È™i în prelegerea sa făcea cu multă iscusință referiri la istoricii din Antichitate, la Filon din Alexandria, de pildă, sau la sclipiÂtorul erudit Iosif Flavius, care n-au pomenit niciodată despre existenÈ›a lui Isus. Dovedind o erudiÈ›ie remarcabilă, Mihail Alexandrovici îi spuse poetului, printre altele, că pasajul din Analele lui TaÂcit, cartea a cincisprezecea, capitolul 44, unde se vorbeÈ™te despre supliciul lui Isus, nu este altceva decît un adaos fals, făcut mult mai tîrziu. Poetul, pentru care tot ceea ce-i împărtășea redactorul-È™ef constituia ceva nou, îl asculta cu luare-aminte, fixîndu-l cu ochii săi verzi, plini de vioiciune, sughițînd doar la răstimÂpuri È™i înjurînd în surdină siropul de caise. — în Orient nu există religie, urmă Berlioz, în care să nu se spună, de regulă, că o fecioară neprihănită l-a adus pe lume pe Dumnezeu. CreÈ™tinii, la rîndul lor, fără să fi născocit ceva nou, l-au creat în acelaÈ™i chip pe Isus al lor, care nu a existat în realitate. Ei bine, tocmai pe ideea asta trebuie să cadă accentul principal... Vocea de tenor liric a lui Berlioz răsuna pe aleea pustie È™i, pe măsură ce Mihail Alexandrovici se aventura într-un labirint în care numai un om foarte cult își putea permite să se aventureze fără riscul de a-È™i frânge gîtul, poetul afla multe lucruri interesante È™i instructive despre Osiris, bunul zeu egiptean, fiu al Cerului È™i al Pămîntului, despre Famuz, zeul fenicienilor, despre Marduc, È™i, în sfîrÈ™it, despre mai puÈ›in cunoscutul Huitzi-Lopochi, cumplitul zeu, cîndva atît de veÂnerat de aztecii din Mexic. Chiar în timp ce Mihail Alexandrovici îi povestea poetuÂlui cum modelau aztecii din aluat figurina lui Huitzi-LoÂpochi, pe alee se ivi, în sfîrÈ™it, un om. Ulterior, cînd, sincer vorbind, era prea tîrziu, diferite inÂstituÈ›ii l-au descris pe omul cu pricina în cîte o notiță inforÂmativă, a căror confruntare nu putea să nu trezească uimirea. Astfel, în prima se spunea că era mic de stat, avea dinÈ›i de aur È™i È™chiopăta de piciorul drept. în a doua, dimpotrivă, că era un uriaÈ™, avea coroane de platină È™i È™chiopăta de piciorul stîng. A treia informa laconic că nu avea semne particulare. Sîntem siliÈ›i să recunoaÈ™tem că nici una din aceste mărÂturii nu e demnă de crezare. în primul rînd, individul nu È™chiopăta defel, nu era nici scund È™i nici uriaÈ™, ci, pur È™i simplu, înalt. în ce priveÈ™te dinÂÈ›ii, în partea stingă avea coroane de platină, iar în dreapta — 10 de aur. Purta un costum scump, din stofă cenuÈ™ie, È™i pantofi la culoare, de proveniență străină. Bereta cenuÈ™ie È™i-o pusese falnic pe-o ureche, iar sub braÈ› È›inea un baston cu măciulie neagră, înfățișînd un cap de pudel. După aparență, avea vreo patruzeci È™i ceva de ani. Era proaspăt bărbierit, brunet, cu gura cam strîmbă. Ochiul drept — negru, stîngul — verde. Sprîncenele — negre, una mai pronunÈ›at arcuită decît ceaÂlaltă, într-un cuvînt, un străin, om de pe alte meleaguri. Trecînd prin dreptul băncii pe care È™edeau redactorul-È™ef È™i poetul, străinul îi privi cu coada ochiului, se opri un pic, apoi se aÈ™eză pe banca vecină, la cîțiva paÈ™i de cei doi prieteni. „Un neamÈ›..." își spuse Berlioz. „Englez... gîndi Bez-domnîi. Ia te uită! Poartă mănuÈ™i! Cum de nu moare de căldură!" Străinul aruncă o privire peste clădirile înalte ce formau un pătrat în jurul lacului È™i se vedea cît de colo că se afla pentru întîia oară prin aceste locuri È™i că-i stîrneau interesul. Ochii i se opriră la etajele de sus, unde în geamurile feresÂtrelor se răsfrîngea sclipirea soarelui care avea să-l părăseasÂcă pentru totdeauna pe Mihail Alexandrovici; apoi, străinul își mută privirea în jos, unde geamurile începeau să capete culorile amurgului, zîmbi condescendent È™i ironic unui gînd ascuns, făcu ochii mici, își puse mîinile pe măciulia bastoÂnului È™i-È™i propti bărbia în ele. — Tu, Ivan, zise Berlioz, ai zugrăvit cu ironie È™i foarte izbutit, de pildă, naÈ™terea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, dar buba e că încă înaintea lui Isus s-au născut un È™ir întreg de fii ai Domnului, ca, de pildă, Attis din Frigia. Mai pe scurt, nici unul din ei, de fapt, nu s-a născut cu adevărat, n-a existat, după cum n-a existat nici Isus, È™i se impune ca în loc să descrii naÈ™terea lui Isus sau, să zicem, venirea magilor, să vorbeÈ™ti despre zvonurile stupide legate de această venire. Altfel, din povestirea ta reiese că Isus s-a născut într-adevăr!... Bezdomnîi încercă să-È™i curme sughiÈ›ul care-l secătuise de puteri; își opri răsuflarea, dar asta-l făcu să sughiță mai chinuitor È™i mai zgomotos; în aceeaÈ™i clipă Berlioz își întreÂrupse prelegerea, întrucît străinul se ridică deodată È™i veni spre cei doi scriitori, care-l priveau miraÈ›i. 11 — Vă rog să mă iertaÈ›i, vorbi omul cu accent străin, dar fără a stîlci cuvintele, că-mi permit, deÈ™i nu ne cunoaÈ™tem, însă obiectul discuÈ›iei dumneavoastră È™tiinÈ›ifice este atît de interesant, încît... Astfel vorbind, își scoase politicos bereta, È™i celor doi prieÂteni nu le mai rămase altceva de făcut decît să se ridice È™i să-l salute. „Mai degrabă-i francez..." gîndi Berlioz. „O fi polonez?..." gîndi Bezdomnîi. Se cuvine să adăugăm că străinul îi făcu poetului o imÂpresie foarte proastă de cum deschise gura; în schimb lui BerÂlioz îi plăcu; de fapt, nu asta este expresia potrivită, ci, cum să zic... îi stîrni curiozitatea. — îmi îngăduiÈ›i să mă aÈ™ez lîngă dumneavoastră? zise politicos străinul, È™i cei doi, mai mult în silă, îi făcură loc între ei, iar omul se instala sprinten la mijloc, intrînd direct în disÂcuÈ›ie. Dacă am auzit bine, aÈ›i binevoit să afirmaÈ›i că Isus nu a existat? întrebă el, fixîndu-l pe Berlioz cu ochiul stîng — cel verde. — Da, aÈ›i auzit bine, confirmă reverenÈ›ios Berlioz, tocmai asta spuneam. — Ah, ce interesant! exclamă străinul. „Ce dracu o fi vrînd È™i ăsta?" se întrebă Bezdomnîi, în-cruntîndu-se. — Și dumneavoastră eraÈ›i de acord? se informă necuÂnoscutul, întorcîndu-se spre Bezdomnîi. — Sută-n sută! confirmă poetul, căruia îi plăcea să se exÂprime colorat È™i în metafore. — Uimitor! exclamă interlocutorul nepoftit È™i, privind cu precauÈ›ie în jur È™i coborîndu-È™i vocea gravă, urmă: Ier-taÈ›i-mă că vă plictisesc atîta, dar, după cum am înÈ›eles, dumÂneavoastră, pe deasupra, nu credeÈ›i nici în Dumnezeu? Spu-nînd aceasta, făcu niÈ™te ochi speriaÈ›i È™i adăugă: Vă jur că n-am să suflu o vorbă nimănui! — Da, nu credem în Dumnezeu, confirmă Berlioz cu o umbră de zîmbet pe buze, amuzat de spaima turistului străin, dar despre asta se poate vorbi liber, cu voce tare. Străinul se lăsă pe speteaza băncii È™i întrebă cu glas piÈ›iÂgăiat, de curios ce era: 12 — SînteÈ›i atei?! — Da, sîntem atei, răspunse zîmbind Berlioz, iar BezÂdomnîi gîndi, înfuriindu-se: „Ian te uită cum se È›ine scai de noi È™mecherul ăsta din străinătățuri!" — O, e încîntător! strigă uimitorul personaj, răsucindu-È™i capul cînd la dreapta, cînd la stînga È™i măsurîndu-i cu priviÂrea pe cei doi literaÈ›i. — în È›ara noastră, ateismul nu mai miră pe nimeni, reÂmarcă Berlioz cu politeÈ›e diplomatică. Marea majoritate a populaÈ›iei noastre, devenind conÈ™tientă, de mult nu mai creÂde în poveÈ™tile cu Dumnezeu. Aici, străinul făcu următoarea figură: se ridică în picioaÂre È™i îi strînse mîna redactorului-È™ef, uluit, însoÈ›indu-È™i gestul cu cuvintele: — DaÈ›i-mi voie să vă mulÈ›umesc din tot sufletul! — Pentru ce, mă rog, îi mulÈ›umiÈ›i? se interesă Bezdomnîi, clipind des din ochi. — Pentru informaÈ›ia extrem de valoroasă È™i deosebit de interesantă pentru mine, care călătoresc, îl lămuri ciudatul străin ridicînd semnificativ degetul arătător. InformaÈ›ia importantă făcuse, după cît se vedea, într-aÂdevăr, o impresie puternică asupra turistului, deoarece-È™i roti ochii speriaÈ›i peste case, de teamă parcă să nu apară cumva la fiecare fereastră cîte un ateu. „Nu, nu-i englez", hotărî Berlioz, iar Bezdomnîi se întreÂbă: „Interesant, unde-o fi învățat să turuie aÈ™a ruseÈ™te?" È™i se încruntă din nou. — Dar permiteÈ›i-mi să vă pun o întrebare, urmă noul soÂsit, după cîteva clipe de neliniÈ™tită cugetare, cum rămîne cu demonstrarea existenÈ›ei lui Dumnezeu, cu argumentele, care, după cum se È™tie, sînt exact cinci la număr? — Din păcate, răspunse compătimitor Berlioz, nici unul din aceste argumente nu face doi bani, È™i omenirea le-a trecut de mult la arhivă. SînteÈ›i, cred, de acord că, raÈ›ional, nu poate fi vorba de nici o demonstrare a existenÈ›ei lui Dumnezeu. — Bravo! strigă străinul. Bravo! AÈ›i reprodus întocmai ideea bătrînului È™i neobositului Immanuel, cu privire la aceasÂtă temă. Dar iată nostimada: el a dărîmat cu desăvîrÈ™ire toate 13 cele cinci argumente, ca apoi, rîzînd parcă de sine însuÈ™i, să emită un al È™aselea, al său personal. — Nici argumentul lui Kant, obiectă cu un zîmbet subtil eruditul redactor-È™ef, nu este convingător. Nu degeaba spuÂne Schiller că raÈ›ionamentul lui Kant în această problemă îi poate satisface numai pe sclavi, iar Strauss rîdea pur È™i simÂplu de acest argument. în timp ce vorbea, Berlioz se întreba în sine: „Cine-o fi totuÈ™i tipul ăsta? Și cum de vorbeÈ™te atît de bine ruseÈ™te?" — Pentru argumentele lui, Kant ăsta ar merita băgat pe vreo trei ani la răcoare, la Solovki! trînti, din senin, Ivan Ni-kolaevici. — Ivan! È™opti stînjenit Berlioz. Dar propunerea de a-l expedia pe Kant la Solovki nu avu darul să-l uimească pe necunoscut, ci, dimpotrivă, îl făcu să se extazieze. — Exact, exact, vocifera el, È™i ochiul stîng, cel verde, cu care îl fixa pe Berlioz, scapără. Acolo îi e locul! Că doar i-am zis eu atunci, la dejun: „Orice aÈ›i spune, domnule profesor, aÈ›i născocit ceva ce nu stă în picioare. O fi, poate, inteligent, însă prea-i de neînÈ›eles. Lumea o să facă haz pe seama dumÂneavoastră." Berlioz holbă ochii de uimire. „La dejun?... I-a zis lui Kant?!... Ce tot îndrugă ăsta?" se întrebă el. — Numai că, urmă străinul, adresîndu-se poetului, fără să se simtă jenat de mirarea lui Berlioz, nu-i cu putință să fie trimis la Solovki, dat fiind că de o sută de ani È™i mai bine bătrînul sălășluieÈ™te pe meleaguri mult mai îndepărtate decît Solovki È™i nu poate fi scos de acolo cu nici un chip — vă asigur. — Păcat! replică arțăgos poetul. — Și mie îmi pare rău, se declară de acord necunoscutul, È™i ochiul îi scapără. Mă neliniÈ™teÈ™te însă un lucru: dacă DumÂnezeu nu există, atunci se pune întrebarea: cine îndrumă viaÂÈ›a omului È™i, în general, toată rînduiala de pe pămînt? — Omul le îndrumă pe toate, se grăbi Bezdomnîi să dea un răspuns răspicat la această chestiune, ce-i drept, nu prea clară. 14 — Să-mi fie cu iertare, obiectă blînd necunoscutul, ca să îndrumi, trebuie să ai un plan cît de cît exact pentru o perioaÂdă mai lungă de timp. Or, daÈ›i-mi voie să vă întreb, cum poaÂte îndruma omul lucrurile, cînd el nu numai că nu-i în stare să întocmească un asemenea plan, chiar È™i pentru un timp derizoriu de scurt, să zicem, de o mie de ani, dar nici măcar să garanteze pentru ziua de mîine a propriei lui persoane? într-adevăr — aici necunoscutul se întoarse spre Berlioz — închipuiÈ›i-vă că dumneavoastră, de pildă, o să-ncepeÈ›i să înÂdrumaÈ›i, să dispuneÈ›i de dumneavoastră È™i de alÈ›ii, într-un cuvînt, ca să zic aÈ™a, să prindeÈ›i gust, È™i deodată... faceÈ›i... he... he... un cancer la plămîni... Spunînd aceasta, străinul zîmbi dulce, ca È™i cum gîndul la cancerul pulmonar îi făcea plăcere... Da, un cancer... repetă el cuvîntul răsunător, în-gustîndu-È™i ochii ca un motan, È™i iată că s-a isprăvit cu înÂdrumarea dumneavoastră!... Nu vă mai interesează nimic altceva decît propria dumneavoastră soartă. Rudele încep să vă mintă în față. SimÈ›ind că nu-i a bine, consultaÈ›i urgent medicii, apoi apelaÈ›i la È™arlatani È™i uneori, chiar È™i la ghiciÂtoare. Toate acestea sînt lipsite de sens, o È™tiÈ›i È™i dumneaÂvoastră foarte bine. Deznodămîntul este tragic: cel care, mai ieri, socotea că îndrumă, conduce — se pomeneÈ™te dintr-o dată întins È›eapăn într-o cutie de lemn, iar cei din jur, dîndu-È™i seama că nu mai e bun de nimic, îl ard într-un cuptor. Dar se poate întîmpla È™i mai rău: își pune omul în gînd să plece la Kislovodsk — străinul îl aÈ›inteÈ™te printre gene pe BerÂlioz — un lucru dintre cele mai banale, s-ar părea, uÈ™or de realizat, dar nici asta nu izbuteÈ™te să facă, pentru că, aÈ™a, din pricini neÈ™tiute, alunecă pe neaÈ™teptate È™i nimereÈ™te sub roÂÈ›ile unui tramvai! PuteÈ›i susÈ›ine că a îndrumat chiar el luÂcrurile în felul ăsta? Nu ar fi mai corect să credem că altciÂneva a decis în privinÈ›a lui? La aceste cuvinte, necunoscutul chicoti din cale-afară de ciudat. Berlioz ascultase cum nu se poate mai atent povestea neÂplăcută despre cancer È™i tramvai È™i începură să-l chinuiască niÈ™te gînduri confuze, alarmante. „Ãsta nu-i străin... Nu-i venit de peste hotare... își spunea el, e un individ cum nu se poate mai bizar... Dar mă întreb, totuÈ™i, cine e?..." 15 — DoriÈ›i o È›igară, nu-i aÈ™a? îl întrebă deodată necunosÂcutul pe Bezdomnîi. Ce marcă preferaÈ›i? — AveÈ›i la alegere? îl întrebă posomorit poetul, care-È™i terminase È›igările. — Din care preferaÈ›i? repetă necunoscutul. — Ei bine, „Marca noastră", îl informă, furios, Bezdomnîi. Necunoscutul scoase numaidecît din buzunar portÈ›iga- retul È™i-l oferi lui Bezdomnîi. — Poftim, serviÈ›i „Marca noastră"... Pe cei doi literaÈ›i îi ului nu atît faptul că în portÈ›igaret se găseau tocmai È›igările „Marca noastră", cît portÈ›igaretul în sine. Era uriaÈ™, din aur fin, È™i pe capacul lui, cînd îl deschise, sclipi flacăra albastră a unui triunghi din briliante. Aici, literaÈ›ii cugetară, fiecare în felul său. Berlioz: „Da, e un străin", iar Bezdomnîi: „Ian te uită, al naibii!" Poetul È™i cu posesorul portÈ›igaretului își aprinseră cîte o È›igară, iar Berlioz, nefiind fumător, refuză. „Va trebui să-i ripostez cam aÈ™a, hotărî Berlioz: da, omul este muritor, nimeni nu neagă acest lucru. Dar adevărul e că..." Nu apucă să rostească aceste cuvinte, că vorbi străinul: — Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Și că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară! „Ce mod absurd de a aborda chestiunea..." gîndi Berlioz È™i ripostă: — Ei, asta-i cam exagerat. Cît priveÈ™te seara de astăzi, È™tiu mai mult sau mai puÈ›in exact cum va decurge. Se înÈ›eÂlege de la sine că, dacă o iau pe strada Bronnaia, È™i acolo o să-mi cadă o cărămidă în cap... — AÈ™a, din senin, cărămida nu cade în cap nimănui niciÂodată, îl întrerupse pe un ton categoric necunoscutul. în ce mă priveÈ™te, vă asigur că ea nu vă amenință în nici un caz. Dumneavoastră o să muriÈ›i de altă moarte. — ȘtiÈ›i, poate, de ce moarte anume? se interesă Berlioz cu o ironie cum nu se poate mai firească, antrenîndu-se într-o discuÈ›ie într-adevăr stupidă. N-aÈ›i vrea să-mi spuneÈ›i È™i mie? — Cu plăcere, se grăbi să încuviinÈ›eze străinul. îl măÂsură pe Berlioz cu privirea, ca È™i cînd s-ar fi pregătit să-i coa- 16 să un costum de haine, mormăi printre dinÈ›i: „Unu, doi... Mercur se află în a doua casă... luna s-a dus... È™ase — neÂnorocire... seara — È™apte..." — după care declară cu glas tare, plin de voioÈ™ie: O să vi se taie capul! Bezdomnîi, turbat de furie, se holbă la obraznicul necuÂnoscut, iar Berlioz îl întrebă, zîmbind strîmb: — Și cine anume o va face? DuÈ™manii? IntervenÈ›ioniÈ™tii? — Nu, urmă răspunsul, o rusoaică, o comsomolistă. — Hm... mîrîi Berlioz, enervat de gluma necunoscutului; asta, vă rog să mă scuzaÈ›i, e puÈ›in probabil. — Și pe mine vă rog să mă scuzaÈ›i, sări străinul, însă aÈ™a stau lucrurile. DaÈ›i-mi voie să vă întreb ce faceÈ›i în seara asta, dacă nu e un secret? — Nu-i nici un secret. De aici mă duc pe acasă, în strada Sadovaia, apoi voi prezida o È™edință la zece seara, la Massolit. — Nu, asta n-o să se întîmple în nici un caz! rosti străiÂnul cu o neclintită convingere. — De ce, mă rog? — Pentru că, urmă el, aÈ›intindu-È™i ochii îngustaÈ›i spre cer, unde, presimÈ›ind răcoarea serii, păsări întunecate însăiÂlau neauzit bolta, pentru că AnnuÈ™ka a È™i cumpărat uleiul de floarea-soarelui, È™i nu numai că l-a cumpărat, dar l-a È™i vărsat. AÈ™a că È™edinÈ›a nu va mai avea loc. După aceste cuvinte, e de la sine înÈ›eles că în umbra teilor se lăsă tăcerea. — IertaÈ›i-mă, se interesă după o scurtă pauză Berlioz, ui-tîndu-se uluit la străinul care îndrugase verzi È™i uscate, ce amestec au în treaba asta uleiul de floarea-soarelui... È™i nuÂmita AnnuÈ™ka? — îți spun eu ce amestec au, sări deodată Bezdomnîi, hotărît, se vede, să declare război interlocutorului nepoftit. AÈ›i avut vreodată prilejul, cetățene, să vă aflaÈ›i într-un spital de alienaÈ›i? — Ivan!... exclamă încet Mihail Alexandrovici. Străinul însă nu se simÈ›i ofensat cîtuÈ™i de puÈ›in, ci rîse cu poftă. — Am fost, am fost, È™i nu o dată! strigă el, tot rîzînd, dar fără să-È™i ia privirea gravă de la poet. Unde n-am fost eu! Păcat numai că nu m-am învrednicit să mă documentez la 17 profesorul psihiatru despre schizofrenie. AÈ™a că, vedeÈ›i, Ivan Nikolaevici, interesaÈ›i-vă personal la dînsul ce înseamnă asta! — De unde-mi È™tiÈ›i numele? — Vai de mine, Ivan Nikolaevici, dar cine nu vă cuÂnoaÈ™te? Spunînd aceasta, străinul scoase din buzunar numărul din Literaturnaia Gazeta apărut în ajun, È™i Ivan Nikolaevici își văzu pe prima pagină portretul, iar dedesubt — versuÂrile. Dar această mărturie a gloriei È™i popularității ce-l bucuÂrase încă mai ieri de astă dată nu-l încînta deloc. — ScuzaÈ›i, vă rog, zise el, întunecîndu-se la față. PuteÈ›i să ne aÈ™teptaÈ›i o clipă? Trebuie să-i spun o vorbă tovarășului meu. — Cu plăcere! E atît de bine aici, sub tei, exclamă necuÂnoscutul. Și, fiindcă veni vorba, nu mă grăbesc defel. — Iată ce-i, Misa, È™opti poetul, trăgîndu-l pe Berlioz deoÂparte, ăsta nu-i turist străin, ci spion. E emigrant rus, care s-a strecurat în È›ară. Ia cere-i actele, altfel ne scapă... — Crezi? rosti în È™oaptă, alarmat, redactorul-È™ef, È™i în siÂnea lui: „Să È™tii că are dreptate..." — PoÈ›i să mă crezi, îi hîrîi în ureche poetul; face pe prosÂtul ca să ne tragă de limbă. Ai auzit doar cum vorbeÈ™te ruÂseÈ™te. Poetul îi tot dădea înainte, urmărindu-l cu coada ochiuÂlui pe necunoscut, ca nu cumva acesta să dispară. — Hai să punem mîna pe el, că de nu, o È™terge... Și-l trase pe Berlioz spre banca unde-l lăsaseră pe străin. Acesta nu mai È™edea. Se ridicase în picioare È™i-i aÈ™tepta È›inînd în mînă un carneÈ›el cu scoarÈ›e cenuÈ™ii, un plic elegant È™i o carte de vizită. — IertaÈ›i-mă, vă rog, în focul discuÈ›iei noastre am uitat să mă prezint. PoftiÈ›i cartea mea de vizită, paÈ™aportul È™i inviÂtaÈ›ia de a veni la Moscova pentru o consultaÈ›ie, rosti necuÂnoscutul, convingător, aruncînd o privire sfredelitoare celor doi literaÈ›i. AceÈ™tia se simÈ›iră jenaÈ›i. „Drace, a auzit tot...", gîndi Berlioz È™i, printr-un gest plin de politeÈ›e, îi dădu să înÈ›eleagă că nu este necesar să-È™i prezinte actele; în timp ce străinul i le vîra sub nas redactorului-È™ef, poetul apucă să citească 18 pe cartea de vizită, scris cu litere latine, cuvîntul „profesor" È™i litera majusculă cu care începea numele — un „W". — îmi face plăcere să vă cunosc, mormăi între timp reÂdactorul-È™ef, fîstîcit, È™i necunoscutul băgă actele din nou în buzunar. RelaÈ›iile fiind astfel restabilite, toÈ›i trei se instalară din nou pe bancă. — AÈ›i fost invitat la noi în calitate de consultant, proÂfesore? îl întrebă Berlioz. — Da, în calitate de consultant. — SînteÈ›i german? se informă Bezdomnîi. — E-e-u?... făcu profesorul, căzînd deodată pe gînduri. Da, aÈ™ putea zice că sînt german, confirmă el în cele din urmă. — VorbiÈ›i straÈ™nic ruseÈ™te, remarcă Bezdomnîi. — O, sînt poliglot, cunosc foarte multe limbi, preciza proÂfesorul. — Și ce specialitate aveÈ›i? întrebă, curios, Berlioz. — M-am specializat în magia neagră. „Asta-i bună!..." simÈ›i ca un sfredel în creier Mihail Ale-xandrovici. — Și... aÈ›i fost invitat, aici, la noi, în specialitatea asta? întrebă el, bîlbîindu-se. — Da, în această specialitate, confirmă profesorul È™i-l lăÂmuri: Aici, la biblioteca de stat, au fost găsite manuscrise autentice datînd din secolul al zecelea, aparÈ›inînd necroman-tului Herbert de Aurillac. Mi se cere să le descifrez. Sînt uniÂcul specialist din lume. — A-a! SînteÈ›i istoric? întrebă Berlioz cu uÈ™urare È™i profund respect. — Da, sînt istoric, confirmă învățatul È™i adăugă tam-ne-sam: Astă-seară, la PatriarÈ™ie prudî, va avea loc o istorie inÂteresantă! Spusele lui îi uimiră din nou la culme pe poet È™i pe redactorul-È™ef: profesorul le făcu semn să vină mai aproaÂpe È™i, cînd se aplecară spre el, È™opti: — Să È™tiÈ›i că Isus a existat. — UitaÈ›i-vă, domnule profesor, replică Berlioz cu un zîm-bet silit, avem toată stima pentru vastele dumneavoastră 19 cunoÈ™tinÈ›e, dar, în ce ne priveÈ™te, ne menÈ›inem punctul nosÂtru de vedere în această problemă. — Dar nu-i nevoie de nici un punct de vedere, declară ciudatul profesor, pur È™i simplu a existat, È™i atîta tot. — Bine, dar se impun totuÈ™i niÈ™te argumente, începu Berlioz. — Nu-i nevoie de nici un fel de argumente, ripostă proÂfesorul È™i urmă, cu glas scăzut, pierzîndu-È™i, nu se È™tie de ce, accentul străin: Totul este cît se poate de simplu: înfășurat într-o mantie albă... 2 Pilat din Pont înfășurat într-o mantie albă cu căptuÈ™eală sîngerie, cu pas tîrșîit de cavalerist, în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, lună de primăvară, la ceasurile dimineÈ›ii, ieÈ™i sub colonada dintre cele două aripi ale palatului lui Irod cel Mare procuratorul Iudeii, Pilat din Pont. Ura de moarte mirosul uleiului de trandafiri, iar acum totul prevestea o zi proastă, întrucît mirosul acesta prinse a-l urmări încă din zori. I se părea că palmierii È™i chiparoÈ™ii din grădină exalau un parfum de trandafiri, că la mirosul specific al echipamenÂtului de piele È™i al sudorii pe care-l răspîndeau soldaÈ›ii din escortă se adăuga efluviul acela blestemat al parfumului de trandafiri. Dinspre corpurile caselor aflate în dosul palatului, unde se instalase cohorta întîi din Legiunea a 12-a Fulminanta, veÂnită cu procuratorul la Yerushalayim, prin terasa superioară a grădinii se prelingea pînă în colonadă o È™uviță de fum, È™i, la acest fum amărui, care anunÈ›a că în centurii bucătarii se È™i apucaseră să gătească prînzul, se adăuga acelaÈ™i iz de ulei de trandafiri. „O, zei, de ce mă pedepsiÈ›i?... Da, nu mai încape nici o îndoială, este ea, din nou ea, hemicrania, boală cumplită, de neînvins, cu dureri ce cuprind o jumătate a capului... boală 20 fără leac, fără nici o scăpare... să încerc să È›in capul neÂmiÈ™cat..." Pe pardoseala de mozaic, lîngă havuz, îl aÈ™tepta jilÈ›ul; fără să se uite în jur, procuratorul se aÈ™eză È™i întinse mîna într-o parte. Respectuos, secretarul puse în această mînă un pergaÂment. Neputîndu-È™i stăpîni o grimasă de durere, procuratoÂrul parcurse cu coada ochiului cele scrise, înapoie secretaruÂlui pergamentul È™i rosti anevoie: — Acuzatul e din Galileea? Cazul a fost prezentat tetrar-hului? — Da, procuratorule, răspunse secretarul. — Și ce a hotărît tetrarhul? — A refuzat să dea o hotărîre definitivă, È™i sentinÈ›a de moarte dată de sinedriu È›i-a trimis-o spre confirmare È›ie, îl lămuri secretarul. Obrazul procuratorului zvîcni. — AduceÈ›i-l pe acuzat, porunci el încet. Numaidecît, de pe terasa grădinii, sub colonada balconuÂlui, doi legionari aduseră un bărbat de vreo douăzeci È™i È™apte de ani È™i-l împinseră în faÈ›a jilÈ›ului. Omul purta un hiton albastru, vechi È™i rupt. Pe cap avea o legătură albă cu o cuÂrelușă în jurul frunÈ›ii, iar mîinile îi erau legate la spate. Sub ochiul stîng se vedea o vînătaie mare, iar în colÈ›ul gurii, o zdrelitură cu sînge închegat. Se uita la procurator cu o cuÂriozitate plină de neliniÈ™te. După cîteva clipe de tăcere, procuratorul îl întrebă cu glas încet, în arameică: — Va să zică, tu eÈ™ti acela care a instigat poporul să dă-rîme templul din Yerushalayim? Procuratorul È™edea ca o stană de piatră, È™i numai buzele i se miÈ™cară uÈ™or de tot cînd rosti aceste cuvinte. Ședea ca o stană de piatră, pentru că se temea să-È™i miÈ™te capul ce-i ardea de o durere cumplită. Apropiindu-se puÈ›in, omul cu mîinile legate vorbi: — Om bun! Crede-mă... Dar procuratorul, tot nemiÈ™cat, îl opri, fără să ridice glasul: — Mie îmi spui „om bun"? Te înÈ™eli. La Yerushalayim se È™uÈ™oteÈ™te că sînt un monstru fioros, ceea ce e perfect adevărat, 21 È™i adăugă, tot atît de monoton: să vină centurionul Moar-tea-Șobolanilor. Cînd centurionul Marcus, din centuria întîi, poreclit Moar-tea-Șobolanilor, se înfățișă înaintea procuratorului, tuturor li se păru că în balcon s-a lăsat întunericul. Era cu un cap mai înalt decît cel mai înalt soldat din legiune, È™i atît de lat în umeri, încît umbri cu desăvîrÈ™ire discul soarelui ce abia se arătase la linia orizontului. Procuratorul îi spuse centurionului în latineÈ™te: — Infractorul acesta îmi zice „om bun". Scoate-l cîteva clipe de-aici È™i lămureÈ™te-l cum trebuie să-mi vorbească. Dar să nu-l schilodeÈ™ti. Și toÈ›i, în afară de procuratorul nemiÈ™cat ca o stană de piatră, îl petrecură cu ochii pe Marcus-Moartea-Șobolanilor, care făcu un semn cu rnîna celui arestat să-l urmeze. Oriunde apărea centurionul, toÈ›i îl urmăreau cu privirile, din priciÂna staturii înalte, iar cei care-l vedeau pentru întîia oară rămî-neau cu ochii aÈ›intiÈ›i la chipul său desfigurat: nasul îi fusese cînd va spart de un german cu o lovitură de ghioagă. Pe mozaic răsunară cizmele grele ale lui Marcus; omul cu mîinile legate îl urmă cu pas uÈ™or; sub colonadă se lăsă o tăcere adîncă; în grădină, lîngă balcon, se auzeau gunguÂrind porumbeii, iar în havuz apa susura un cîntec ciudat È™i plăcut. Procuratorul ar fi vrut să se ridice, să-È™i apropie tîmpla de jetul apei È™i să încremenească aÈ™a. Știa însă că nici asta nu-i va ajuta. După ce-l scoase pe arestat de sub coloane în grădină, Moartea-Șobolanilor luă un bici din mîinile legionarului care stătea la picioarele unei statui de bronz È™i, făcîndu-È™i alene vînt, îl lovi pe arestat peste umeri. O făcu uÈ™or, fără zel, dar omul, ca È™i cînd i-ar fi retezat cineva picioarele, se prăbuÈ™i pe dată la pămînt, cu răsuflarea tăiată, alb la față È™i cu ochii nemiÈ™caÈ›i, fără urmă de expresie. Cu o singură mînă, cu stînga, Marcus îl săltă uÈ™or în aer, ca pe un sac gol, ridicîndu-l în picioare, È™i vorbi fonfăit, pro-nunțînd stîlcit cuvintele arameice: — Procuratorului roman îi spui „hegemon". Alte vorbe nu rosteÈ™ti! Să stai smirnă! Ai înÈ›eles, sau te mai lovesc? 22 Arestatul se clătină, dar izbuti să-È™i biruie slăbiciunea; culoarea îi reveni în obraji, își trase răsuflarea È™i răspunse cu glas răguÈ™it: — Te-am înÈ›eles. Nu mă lovi! Peste cîteva clipe, se afla din nou înaintea procuratorului. Răsună un glas stins, bolnav: — Numele? — Al meu? se interesă grăbit arestatul, exprimînd cu toaÂtă fiinÈ›a lui dorinÈ›a de a răspunde cu înÈ›elepciune, spre a nu-i mai stîrni mînia. — Pe al meu mi-l È™tiu. Nu te preface mai prost decît eÈ™ti. Al tău, rosti încet procuratorul. — Yeshua, se grăbi să-i răspundă arestatul. — Ai vreo poreclă? — Ha-Nozri. — De unde eÈ™ti de fel? — Din oraÈ™ul Gamala, răspunse arestatul, arătînd cu un semn al capului că undeva, departe, în dreapta lui, la miazăÂnoapte, se află oraÈ™ul Gamala. — Din ce seminÈ›ie eÈ™ti? — Nu È™tiu exact, răspunse vioi arestatul. Nu-i È›in minte pe părinÈ›ii mei. Mi s-a spus că tatăl meu ar fi fost sirian...! — Unde locuieÈ™ti? — Nicăieri, răspunse sfios arestatul, umblu dintr-un oraÈ™ în altul. — Asta se poate spune scurt, într-un cuvînt — vagabond, zise procuratorul È™i-l mai întrebă: Rude ai? — Nu am pe nimeni. Sînt singur pe lume. — Carte È™tii? — Da. — CunoÈ™ti vreo limbă în afară de arameică? — Da. Elina. O pleoapă umflată se ridică uÈ™or, un ochi învăluit în ceaÈ›a suferinÈ›ei se uită fix la arestat. Celălalt ochi rămase închis. Pilat urmă în elină: — Va să zică, tu eÈ™ti cel care voiai să dărîmi templul È™i ai îndemnat poporul la săvîrÈ™irea acestei fapte? Arestatul se învioră din nou; ochii lui nu mai exprimau spaimă. Răspunse în elină: 23 ' — Eu, om b... în ochi îi fulgeră groaza, era cît pe ce să spună ceea ce nu trebuia — eu, hegemon, nu am pus niciÂodată la cale dărîmarea templului È™i nu am instigat pe nimeni la săvîrÈ™irea acestei fapte nesăbuite. Pe chipul secretarului, gîrbovit deasupra mesei joase, ca să înscrie depoziÈ›ia, se citea mirarea. Ridică privirea, apoi își plecă din nou capul asupra pergamentului. — în zi de sărbătoare, o mulÈ›ime de oameni se scurge în acest oraÈ™. Printre ei se află magi, astrologi, prezicători È™i ucigaÈ™i, zise monoton procuratorul, dar È™i mincinoÈ™i. Tu, de pildă, eÈ™ti un mincinos. Aici stă scris limpede: a instigat poporul să dărîme templul. O spun mărturiile oamenilor. — AceÈ™ti oameni buni, vorbi din nou arestatul È™i, adău-gînd repede hegemon..., urmă: sînt neÈ™tiutori È™i au încurcat tot ce le-am spus. îndeobÈ™te, încep să mă tem că încurcătura asta va dăinui multă vreme. Și toate astea, pentru că el noÂtează greÈ™it vorbele mele. Urmă o tăcere. Acum, ochii bolnavi ai procuratorului își aÈ›inteau privirea grea asupra arestatului. — îți repet pentru ultima oară, nu mai face pe nebunul, tîlharule, rosti Pilat, sec È™i monoton, nu ai multe la răboj, dar ce stă scris acolo e de ajuns ca să fii spînzurat. — Nu, nu, hegemon, zise arestatul, încordîndu-se tot, în dorinÈ›a de a convinge — umblă, umblă mereu unul cu perÂgament din piele de È›ap în mînă È™i scrie tot. într-o zi mi-am aruncat ochii pe acest pergament È™i m-am îngrozit. Nu rostiÂsem nimic din ceea ce scria în el. L-am implorat: arde, rogu-te, pergamentul tău! Dar el mi l-a smuls din mînă È™i a fugit. — Cine era? întrebă în silă Pilat, trecîndu-È™i mîna peste tîmplă. — Levi Matei, răspunse cu bunăvoință omul; strîngea dările; m-am întîlnit cu el prima dată pe drumul spre Betfa-ghe, în locul unde iese în clin o grădină de smochini, È™i am stat de vorbă cu dînsul. La început, s-a purtat duÈ™mănos cu mine È™i chiar m-a jignit, adică a crezut el că mă jigneÈ™te, fă-cîndu-mă cîine. Spunînd aceasta, arestatul zîmbi: eu nu văd nimic rău în acest animal, È™i cuvîntul n-are de ce să mă supere. Secretarul nu mai notă nimic, aruncînd cu coada ochiuÂlui o privire mirată, nu arestatului, ci procuratorului. I — ... Dar, după ce m-a ascultat, Levi s-a mai îmblînzit, urmă Yeshua; pînă la urmă a aruncat banii în drum, spunînd că merge cu mine să pribegească... Pilat zîmbi neîncrezător, rînjindu-È™i dinÈ›ii galbeni, cu obrazul bolnav nemiÈ™cat, È™i rosti, întorcîndu-se cu tot trupul spre secretar: — O, cetatea Yerushalayimului! Cîte nu se aud în ea! AuÂziÈ›i! Cel ce strînge dările a aruncat banii în drum! NeÈ™tiind ce să răspundă la aceste vorbe, secretarul socoti de cuviință să repete zîmbetul lui Pilat. — Mi-a spus că din ziua aceea urăște banii, lămuri Yeshua faptele ciudate ale lui Levi Matei È™i adăugă: De atunci, Levi e tovarășul meu de drum. Rînjind mereu, procuratorul se uită la arestat, apoi la soaÂrele ce se înălÈ›a neabătut tot mai sus deasupra statuilor ecÂvestre de pe hipodromul ce se întindea jos, departe, în dreapÂta, È™i deodată, cu un fel de chin sîcîitor, se gîndi că lucrul cel mai simplu ar fi să-l alunge din balcon pe tîlharul acesta ciuÂdat, rostind numai două cuvinte: „la spînzurătoare". Să alunÂge È™i escorta, să plece de sub colonadă, să intre în palat, să poruncească să i se facă întuneric în odaie, să se trîntească pe pat, să ceară apă rece, să-È™i strige cu glas jalnic dinele, pe Banga, È™i să i se plîngă de hemicranie. Și prin capul chinuit al procuratorului trecu deodată, ademenitor, gîndul la otravă. îl privea cu ochii tulburi pe omul din faÈ›a sa È™i cîtva timp nu scoase o vorbă, chinuindu-se să-È™i aducă aminte de ce la acest ceas de arÈ™iță al dimineÈ›ii, sub soarele necruțător al Yerushalayimului, stă dinaintea lui arestatul acesta cu chipul desfigurat de pe urma bătăilor îndurate È™i ce întrebări inutile va trebui să-i mai pună. — Levi Matei? întrebă cu glas răguÈ™it bolnavul È™i închise ochii. — Da, Levi Matei, auzi el glasul metalic, chinuitor. — Dar ce spuneai tu mulÈ›imii din piață despre templu? — Glasul acesta, ce străpungea parcă tîmpla lui Pilat, era negrăit de chinuitor; È™i acest glas rostea: — Eu, hegemon, spuneam că se va prăbuÈ™i templul creÂdinÈ›ei vechi È™i se va înălÈ›a un nou templu — al adevărului. Am vorbit aÈ™a, ca să fie mai pe înÈ›elesul oamenilor. 24 25 — Pentru ce, vagabondule, ai tulburat în piață minÈ›ile oamenilor cu vorbele tale, povestind despre un adevăr de care n-ai habar? Ce este adevărul? Vorbind, procuratorul gîndea: „O, zei! Ii iau un interoÂgatoriu fără rost... Mintea nu mă mai ajută deloc..." Și din nou i se năzări o cupă cu licoare întunecată. „Otravă, vreau otravă..." Auzi iar glasul acela: — Adevărul e, în primul rînd, că te doare capul, È™i te doaÂre atît de tare, încît te gîndeÈ™ti cu laÈ™itate să-È›i curmi zilele. Nu numai că nu eÈ™ti în stare să vorbeÈ™ti cu mine, dar îți e greu chiar să mă È™i priveÈ™ti. Iar acum, fără să vreau, sînt căÂlăul tău, ceea ce mă mîhneÈ™te. Nu te poÈ›i gîndi la nimic È™i doreÈ™ti doar să vină cîinele tău, singura vietate, pesemne, de care eÈ™ti legat. Dar chinurile tale se vor sfîrÈ™i de îndată, are să-È›i treacă durerea de cap. Secretarul holbă ochii, aÈ›intindu-i asupra arestatului, È™i se opri din scris. Pilat îl fixă cu o privire chinuitoare pe arestat È™i descoperi că soarele se înălÈ›ase destul de sus, deasupra hipodromului, că o rază pătrunsese sub colonadă È™i se strecura acum spre sandalele scîlciate ale lui Yeshua, care se ferea de soare. Procuratorul se ridică din jilÈ›, își strînse capul în mîini, È™i pe faÈ›a lui gălbuie, bărbierită, se întipări groaza. în clipa următoare, izbuti să se stăpînească printr-un efort al voinÈ›ei È™i se lăsă din nou în jilÈ›. în timpul acesta, arestatul nu contenea să vorbească, dar secretarul nu mai nota nimic, ci, stînd, cu gîtul întins, ca un gînsac, se străduia să nu piardă nici un cuvînt. — Iată, durerea a pierit, urmă arestatul, uitîndu-se cu adîn-că bunăvoință la Pilat, È™i sînt tare bucuros. Te-aÈ™ sfătui, hegeÂmon, să părăseÈ™ti pentru o vreme palatul È™i să te plimbi pe jos, undeva prin împrejurimi, chiar È™i prin grădinile de pe Golgota. Furtuna se va dezlănÈ›ui... (Yeshua se întoarse spre soare, își îngustă ochii)... mai tîrziu, spre seară. O plimbare È›i-ar fi de mare folos, È™i eu te-aÈ™ însoÈ›i cu plăcere. Mi-au treÂcut prin minte unele gînduri noi, care, cred, ar putea să-È›i pară vrednice de luare-aminte; È›i le-aÈ™ împărtăși cu plăcere, cu atît mai mult, cu cît pari un om foarte înÈ›elept. (Secretarul 26 se făcu palid ca moartea È™i lăsă să-i scape sulul pe podea.) Din nefericire, eÈ™ti prea închis în tine, urmă arestatul, pe care nimeni nu-l întrerupea, È™i ai pierdut cu desăvîrÈ™ire încredeÂrea în oameni. Că doar nu-i îngăduit, recunoaÈ™te, să-È›i dăruÂieÈ™ti toată dragostea de care eÈ™ti în stare unui cîine. Săracă È›i-e viaÈ›a, hegemon, È™i, spunînd aceasta, Yeshua își îngădui să zîmbească. Secretarului nu-i venea să-È™i creadă urechilor. Dar era nevoit s-o facă. Se strădui deci să-È™i imagineze ce formă caÂpricioasă anume va îmbrăca mînia procuratorului, impulsiv din fire, la auzul acestei nemaipomenite obrăznicii. Dar nu izbuti să-È™i imagineze asta, cu toate că-l cunoÈ™tea bine pe procurator. Atunci răsună glasul spart, răguÈ™it, al procuratorului, care porunci pe latineÈ™te: — DezlegaÈ›i-i mîinile. Un legionar din escortă își lovi lancea de pămînt, o trecu altuia, se apropie È™i desfăcu frînghiile arestatului. Secretarul ridică sulul de jos, hotărît să nu noteze deocamdată nimic È™i să nu se mire de nimic. — RecunoÈ™ti, întrebă Pilat încet, în elină, că eÈ™ti un mare vraci? — Nu, procuratorule, nu sînt vraci, răspunse arestatul, frecîndu-È™i cu desfătare încheietura stacojie, umflată È™i amorÂÈ›ită a mîinii. Cu o căutătură aspră, zvîrlită pe sub sprîncene, Pilat îl sfredelea pe arestat, iar ochii lui nu mai erau acum tulburi, în ei apăruseră bine cunoscutele scăpărări. — Nu te-am întrebat, zise procuratorul, cunoÈ™ti cumva È™i limba latină? — Da, o cunosc, răspunse arestatul. Obrajii gălbui ai lui Pilat se îmbujorară; întrebă pe latiÂneÈ™te: — Cum de È›i-ai dat seama că am vrut să-mi strig cîinele? — Foarte simplu, răspunse arestatul, tot în latineÈ™te. îți plimbai mîna (arestatul repetă gestul lui Pilat), ca È™i cum ai fi vrut să mîngîi un cîine, iar buzele tale... — Da, încuviință Pilat. Urmă o clipă de tăcere. Apoi Pilat îl întrebă în elină: — AÈ™adar, eÈ™ti vraci? — Nu, nu, răspunse cu vioiciune arestatul. Crede~mă, nu sînt vraci. — Bine, dacă vrei ca asta să rămînă o taină, fie. Nu are o legătură nemijlocită cu cazul tău. Afirmi, deci, că n-ai îndemÂnat oamenii la dărîmarea... sau incendierea, sau distrugerea pe altă cale a templului? — Nu am îndemnat pe nimeni, hegemon, repet, la astfel de fapte. Par eu un om slab de minte? — E adevărat, nu pari un om slab de minte, răspunse înÂcet procuratorul, cu un zîmbet, dar un zîmbet înfricoșător. Jură atunci că aÈ™a ceva nu s-a întîmplat. — Pe ce vrei să-È›i jur? întrebă, înviorîndu-se vădit, omul cu mîinile dezlegate. — Chiar È™i pe viaÈ›a ta, îi ceru procuratorul, È™i e tocmai momentul să juri pe viaÈ›a ta, deoarece, află de la mine, ea atîrnă de un fir de păr. — Nu crezi, cumva, hegemon, că tu ai atîrnat-o? îl întrebă arestatul. Dacă o crezi, te înÈ™eli amarnic. Pilat tresări È™i-i răspunse printre dinÈ›i: — Pot să tai firul acesta. — Și în privinÈ›a asta te înÈ™eli, îl contrazise arestatul, cu un zîmbet senin, ducîndu-È™i mîna pavăză la ochi, spre a se feri de lumina soarelui. RecunoÈ™ti că nu poate să-l taie decît cel care a atîrnat viaÈ›a mea de acest fir? — Da, da, rosti, zîmbind, Pilat, acum nu mă îndoiesc deÂfel că tot soiul de gură-cască din Yerushalayim s-au È›inut după tine, pas cu pas. N-am habar de cel ce È›i-a atîrnat limba în gură, dar e bine atîrnată. Ia spune, e adevărat că ai intrat în Yerushalayim prin Poarta Susa, călare pe un asin, însoÈ›it de gloata care te aclama ca pe un proroc? Spunînd aceasta, procuratorul făcu un gest spre sulul de pergament. Arestatul îl privi cu nedumerire. — Nici măcar nu am asin, hegemon, zise el. Am intrat în Yerushalayim într-adevăr prin Poarta Susa, dar pe jos, înÂsoÈ›it doar de Levi Matei, È™i nimeni nu a strigat nimic, deoaÂrece nimeni nu mă cunoÈ™tea atunci la Yerushalayim. 28 — Dar tu îi cunoÈ™ti cumva, urmă Pilat, cu ochii È›intă la Yeshua, pe Dismas, Hestas È™i pe Baraba? — Nu-i cunosc pe aceÈ™ti oameni buni, răspunse arestatul. — Spui adevărul? — Adevărul. — Și acum, răspunde, pentru ce tot zici „oameni buni"? Le spui tuturor aÈ™a? — Tuturor, încuviință arestatul, oameni răi nu sînt pe lume. — Pentru prima oară aud una ca asta, zîmbi ironic Pilat. Dar poate că nu cunosc destul viaÈ›a!... Nu e nevoie să notezi mai departe, se întoarse el spre secretar, deÈ™i acesta nu mai nota nimic, È™i urmă, adresîndu-se din nou arestatului: Ai citit despre asta în vreo carte elinească? — Nu, cu mintea mea am ajuns să cuget astfel. — Și propovăduieÈ™ti lucrul ăsta? — Da. — Și centurionul Marcus, de pildă, poreclit Moartea-Șo-bolanilor, cum e după părerea ta, bun? — Da, răspunse arestatul, e bun; însă, ce-i drept, e un neÂfericit. De cînd oamenii buni l-au slujit, a devenit aspru È™i crud. Ar merita să se È™tie cine l-a schilodit. — îți spun eu, bucuros, îi răspunse Pilat, fiindcă am fost de față. Oamenii buni se năpusteau asupra lui, ca niÈ™te cîini asupra ursului. Germanii îl apucaseră de gît, de mîini È™i de picioare. Manipul-ul de infanterie căzuse în încercuire, È™i, dacă din flanc nu ar fi pătruns un escadron de cavalerie, pe care îl comandam eu, tu, filozofule, nu ai mai fi avut ocazia să stai de vorbă cu Moartea-Șobolanilor. Acestea s-au petreÂcut în bătălia de la Idistaviso, în Valea Fecioarelor. — Dacă aÈ™ fi putut sta de vorbă cu el, zise deodată visător arestatul, sînt convins că s-ar fi schimbat mult. — Presupun, se grăbi să riposteze Pilat, că nu i-ar fi făcut plăcere legatului legiunii, dacă ai fi încercat să vorbeÈ™ti cu vreunul din ofiÈ›erii sau soldaÈ›ii săi. De altfel, asta nici nu se va întîmpla, spre norocul tuturor, È™i cel dintîi care va avea grijă de lucrul acesta voi fi eu. în clipa aceea, sub colonadă, veni în zbor ca o săgeată o rîndunică; descrise un cerc sub plafonul aurit, coborî mai jos, 29 gata-gata să atingă cu aripa-i ascuÈ›ită chipul statuii de bronz dintr-o firidă È™i dispăru apoi după capitelul unei coloane. Plănuise, poate, să-È™i facă acolo cuibul. Cît È›inu zborul rîndunicii, în capul procuratorului, acum limpede È™i uÈ™or, se închegă următoarea formulă: interogîn-du-l cu de-amănuntul pe filozoful vagabond Yeshua, poreÂclit Ha-Nozri, hegemonul nu a găsit elementele constitutive ale unei infracÈ›iuni, È™i, mai ales, nu a constatat nici o legătură între faptele lui Yeshua È™i tulburările ce avuseseră loc cu puÂÈ›in înainte de Yerushalayim. Filozoful vagabond s-a dovedit a fi un alienat mintal È™i, drept urmare a acestei constatări, procuratorul nu confirmă sentinÈ›a de moarte a lui Ha-Nozri, dată de Micul Sinedriu. Avînd în vedere că vorbele utopice, scornite de mintea tulburată a lui Ha-Nozri, ar putea să proÂvoace tulburări la Yerushalayim, procuratorul îl va exila pe Yeshua din Yerushalayim È™i-l va închide în Cezareea, pe țărÂmul Mării Mediterane; cu alte cuvinte, chiar acolo unde se află reÈ™edinÈ›a procuratorului. Rămînea doar să dicteze secretarului hotărîrea luată. Aripile rîndunicii fîlfîiră chiar deasupra capului hegemoÂnului, pasărea zvîcni spre bazinul havuzului È™i zbură de sub colonadă în grădină. Procuratorul ridică ochii È™i, aÈ›intindu-i asupra arestatului, zări lîngă acesta o trîmbă de colb aprin-zîndu-se parcă È™i strălucind în soare. — Asta e totul în legătură cu el? îl întrebă Pilat pe seÂcretar. — Din păcate, nu, declară pe neaÈ™teptate secretarul, întin-zîndu-i lui Pilat un alt pergament. — Ce mai e? se încruntă procuratorul. După ce citi pergamentul, se schimbă È™i mai tare la față. Pesemne un val de sînge negru îi năvăli în obraz È™i de-a lunÂgul gîtului, sau poate alta fu pricina că pielea lui își pierdu nuanÈ›a gălbuie, bătînd acum în cafeniu, iar ochii i se afunÂdară parcă în orbite. Probabil că tot sîngele o fi fost de vină, sîngele care-i năÂvălise în cap È™i-i pulsa în tîmple, fapt este că procuratorului i se tulbură vederea. I se năzări deodată că vede cum capul arestatului începe să plutească È™i apoi se face nevăzut, iar în locul lui apare un altul, pleÈ™uv, cu o cunună de aur, cu 30 zimÈ›i rari; pe frunte avea o rană rotundă, deschisă, unsă cu alifie. O gură È™tirbă, căzută, cu buza de jos atîrnîndu-i capriÂcioasă. Lui Pilat i se năzări deodată că nu mai vede coloanele trandafirii ale balconului, că acoperiÈ™urile depărtate ale Ye-rushalayimului au dispărut, că totul s-a cufundat în desiÂÈ™ul verde al grădinilor. Ceva straniu se întîmpla È™i cu auzul lui: se făcea, ca È™i cînd undeva, departe, răsună încet È™i ameÂnințător trîmbiÈ›ele È™i se aude limpede o voce nazală, însăi-lînd trufaÈ™ cuvintele: „Legea cu privire la lezmajestate..." Gîndurile porniră să zboare, scurte, fără È™ir, neobiÈ™nuite. „Sînt pierdut!..." Apoi: „Sîntem pierduÈ›i!..." Și un altul, cu totul absurd, printre ele, despre nu se È™tie ce nemurire, È™i neÂmurirea aceasta îi trezi un simțămînt de jale insuportabilă. Pilat se încorda tot, alungă vedenia, își întoarse privirea spre balcon, È™i din nou ochii lui întîlniră ochii omului arestat. — Ascultă, Ha-Nozri, vorbi procuratorul, uitîndu-se cam ciudat la Yeshua — chipul procuratorului era amenințător, dar în ochi i se cuibărise neliniÈ™tea —, ai vorbit cîndva despre marele cezar? Răspunde! Ai vorbit?... Sau... nu... ai vorbit? Pilat lungi cuvîntul „nu" ceva mai mult decît se cuvine în timpul unei judecăți È™i, în privirea îndreptată spre Yeshua, îi trimise acestuia un gînd, pe care ar fi vrut parcă să i-l suÂgereze. — E uÈ™or È™i plăcut să spui adevărul, observă arestatul. — Nu am nevoie să È™tiu, ripostă Pilat cu glas înăbuÈ™it, plin de ură, dacă îți este plăcut sau neplăcut să spui adevăÂrul. Dar va trebui să-l mărturiseÈ™ti. CîntăreÈ™te-È›i însă fiecare cuvînt, altfel te aÈ™teaptă moartea. O moarte nu numai de neÂînlăturat, dar È™i chinuitoare. Nimeni nu È™tia ce se petrecuse cu procuratorul Iudeii: el își îngădui să ridice mîna, apărîndu-se parcă de o rază de soare È™i, È›inînd-o aÈ™a ca pe un scut, să-i trimită arestatului o privire care dădea de înÈ›eles ceva. — AÈ™adar, răspunde, urmă el, îl cunoÈ™ti pe un oarecare Iuda din Kiriat È™i ce anume i-ai vorbit, dacă i-ai vorbit, deÂspre cezar? — Lucrurile s-au petrecut aÈ™a, începu să povestească, bucuros, arestatul; alaltăieri seara, lîngă templu, am făcut cunoÈ™tință cu un tînăr, care mi-a zis că este din oraÈ™ul Kiriat 31 È™i că îl cheamă Iuda. M-a poftit la el acasă, în OraÈ™ul de Jos, È™i m-a ospătat... — E om bun? întrebă Pilat, È™i o lucire diabolică îi fulgeră în ochi. — Foarte bun, È™i un om care vrea să È™tie tot, încuviință arestatul; era tare curios să-mi cunoască ideile, s-a arătat cît se poate de primitor... — A aprins făcliile... strecură printre dinÈ›i, în tonul lui Yeshua, Pilat, È™i ochii îi scînteiară. — Chiar aÈ™a, urmă Yeshua, mirîndu-se oarecum cît de bine informat era procuratorul; m-a rugat să-i spun ce gîn-desc despre stăpînire. II interesa nespus. — Și ce ai răspuns? întrebă Pilat. Vrei să zici, poate, că ai uitat ce i-ai spus atunci? Și în tonul procuratorului nu se mai desluÈ™ea nici o speranță. — Printre altele, i-am spus, mărturisi arestatul, că orice stăpînire e o silnicie, o asuprire a omului È™i că va veni ziua cînd nu va mai fi nici stăpînirea cezarilor, nici o altfel de stăÂpînire. Omul va păși în împărăția adevărului È™i a dreptății, unde nu va mai fi trebuință de stăpînirea nimănui. — Mai departe! — Mai departe nu a mai fost nimic, preciza arestatul; în casă s-au năpustit niÈ™te oameni, care m-au legat È™i m-au dus la închisoare. Străduindu-se să nu-i scape nici o vorbă, secretarul înÈ™ira repede cuvintele pe pergament. — N-a fost, nu este È™i nu va fi niciodată pe faÈ›a pămîn-tului o stăpînire mai măreață È™i mai minunată pentru oameni ca aceea a împăratului Tiberiu! Glasul frînt, bolnav, al lui Pilat se amplifică. Procuratorul se uita nu se È™tie de ce cu ură la secretar È™i la escortă. Și nu tu, criminal smintit, eÈ™ti cel cheÂmat să-È›i spui părerea în această privință. ScoateÈ›i escorta din balcon! zbieră deodată Pilat È™i, întorcîndu-se spre secretar, adăugă: Lasă-mă între patru ochi cu criminalul, e vorba de un proces politic! SoldaÈ›ii din escortă își ridicară lăncile È™i, bocănind ritmic cu potcoavele încălțărilor, ieÈ™iră din balcon în grădină, urÂmaÈ›i de secretar. 32 Un timp, doar cîntecul apei din havuz tulbură tăcerea de sub colonadă. Pilat privea cum pe deasupra È›evii subÈ›iri din havuz apa se umflă treptat formînd un fel de tipsie, cum se destramă marginile acestei tipsii, cum cade apa în È™uviÈ›e. Cel dintîi vorbi arestatul. — Faptul că am stat de vorbă cu tînărul acela din Kiriat pare a fi pricinuit o nenorocire. Presimt, hegemon, că i se va întîmpla ceva rău È™i mi-e tare milă de el. — Cred, îi răspunse procuratorul cu un zîmbet ironic, ciuÂdat, că mai este pe lumea asta cineva, de care ar trebui să-È›i fie milă mai mult decît de Iuda din Kiriat, È™i care va avea o soartă cu mult mai rea decît Iuda!... AÈ™adar, Marcus-Moar-tea-Șobolanilor, călău din convingere È™i cu sînge rece, oaÂmenii care, după cum văd — procuratorul făcu un gest spre chipul maltratat al lui Yeshua —, te-au bătut pentru predicile tale, tîlharii Dismas È™i Hestas, care împreună cu complicii lor au omorît patru soldaÈ›i, È™i, în sfîrÈ™it, Iuda, trădătorul acela mîrÈ™av — sînt cu toÈ›ii oameni buni, după tine? — Da, urmă răspunsul. — Și va veni împărăția adevărului? — Va veni, hegemon, întări cu convingere Yeshua. — Nu va veni niciodată! zbieră pe neaÈ™teptate Pilat, cu un glas atît de înspăimîntător, încît Yeshua se dădu înapoi. Tot aÈ™a, cu mulÈ›i ani în urmă, Pilat strigase călăreÈ›ilor săi în Valea Fecioarelor: „Spintecă-i! Taie-i! UriaÈ™ul Marcus-Moar-tea-Șobolanilor a căzut în mîna duÈ™manului!" Procuratorul mai ridică glasul, spart de comenzile strigate altădată, aÈ™a încît cuvintele să-i fie auzite în grădină: „Criminal! CrimiÂnal! Criminal!" Apoi, cu vocea scăzută, întrebă: Yeshua Ha-Nozri, tu crezi în puterea vreunor zei? — Dumnezeu este unul, răspunse Yeshua, cred în El. — Atunci, roagă-te lui! Roagă-te mai cu osîrdie! DeÈ™i... — aici glasul lui Pilat se frînse — asta nu are să te ajute. Nevastă ai? întrebă apoi Pilat, melancolic, fără să înÈ›eleagă ce-i cu el. — Nu, sînt singur, nu am pe nimeni. — Odios oraÈ™, mormăi pe neaÈ™teptate procuratorul È™i umerii îi tresăriră ca È™i cînd s-ar fi înfiorat; apoi își frecă mîi-nile, spălîndu-le parcă: Dacă ai fi fost înjunghiat înainte de a te fi întîlnit cu Iuda din Kiriat, chiar că ar fi fost mai bine. 33 — Ce-ar fi să-mi dai drumul, hegemon? îl rugă pe neaÈ™Âteptate arestatul, È™i glasul lui avu o nuanță de neliniÈ™te. Văd că vor să mă omoare. O convulsie schimonosi chipul procuratorului care, în-dreptîndu-È™i spre Yeshua ochii injectaÈ›i, împînziÈ›i de viniÂÈ™oare roÈ™ii, glăsui: — Socoti, nefericitule, că un procurator roman ar da druÂmul unui om care a vorbit ce-ai vorbit tu? O, zei! Sau crezi oare că sînt gata să-È›i iau locul? Nu împărtășesc ideile tale! Și, ia aminte ce-È›i spun: dacă din clipa asta mai scoÈ›i un sinÂgur cuvînt, dacă mai vorbeÈ™ti cu cineva, atunci păzeÈ™te-te de mînia mea! îți repet: păzeÈ™te-te! — Hegemon... — Taci! urlă Pilat, petrecînd cu o căutătură turbată rîn-dunica ce zburase din nou în balcon. VeniÈ›i încoace! strigă el apoi. Cînd secretarul È™i escorta se întoarseră la locurile lor, procuratorul confirmă sentinÈ›a de moarte dată de adunarea Micului Sinedriu criminalului Yeshua Ha-Nozri, iar secreÂtarul notă cuvintele lui Pilat. în clipa următoare, în faÈ›a lui Pilat stătea Marcus-Moar-tea-Șobolanilor. Procuratorul îi dădu poruncă să-l predea pe nelegiuit È™efului serviciului secret È™i să-i transmită ordinul ca Yeshua Ha-Nozri să fie despărÈ›it de ceilalÈ›i condamnaÈ›i, iar gărzii serviciului secret să i se interzică sub ameninÈ›area unei pedepse crunte orice discuÈ›ie cu Yeshua È™i orice răspuns la întrebările acestuia. La un semn al lui Marcus, escorta se strînse în jurul lui Yeshua È™i-l scoase din balcon. Apoi, dinaintea procuratorului se prezentă un bărbat de o rară frumuseÈ›e, cu barbă blondă È™i pene de vultur la coif. Pe piept purta podoabe de aur, reprezentînd capete de leu, pe centironul paloÈ™ului plăcuÈ›e tot din aur, iar în picioare avea încălțări cu talpă triplă, strînse cu È™ireturi pînă la geÂnunchi. Pe umărul stîng își aruncase o pelerină purpurie. Era legatul, comandant al legiunii. Procuratorul îl întrebă unde se află în acel moment coÂhorta sebastiană. Legatul îl înÈ™tiinÈ›a că această cohortă a îm- 34 presurat piaÈ›a din faÈ›a hipodromului, unde sentinÈ›a dată neÂlegiuiÈ›ilor va fi adusă la cunoÈ™tinÈ›a poporului. Atunci, procuratorul porunci legatului să desemneze din cohorta romană două centurii. Una din ele, sub comanda lui Marcus, va trebui să-i escorteze pe condamnaÈ›i, carele cu cele necesare execuÈ›iei È™i pe călăi, în drumul spre Golgota, iar, o dată ajunsă acolo, să împresoare partea ei de sus. Cealaltă cohortă trebuia trimisă de îndată pe Golgota, să procedeze neîntîrziat la împresurarea locului. In acelaÈ™i scop, adică penÂtru a asigura paza muntelui, procuratorul îi ceru legatului să expedieze într-acolo un regiment de cavalerie auxiliar — ala siriană. Imediat ce legatul părăsi balconul, procuratorul porunci secretarului să invite la palat pe prezidentul Sinedriului, pe doi membri ai acestuia, precum È™i pe comandantul gărzii templului din Yerushalayim, adăugind că roagă să se facă în aÈ™a fel, ca, înainte de a È›ine sfat cu toÈ›i aceÈ™ti oameni, el să poată sta de vorbă cu prezidentul între patru ochi. Ordinul procuratorului a fost îndeplinit prompt È™i întocÂmai; soarele, care pîrjolea în acele zile cu o înverÈ™unare neÂmaivăzută Yerushalayimul, nu apucase să ajungă la zenit, cînd pe terasa de sus a grădinii, în dreptul celor doi lei din marmură albă ce străjuiau scara, se întîlniră procuratorul È™i Iosif Caiafa, marele preot al Iudeii, prezidentul ad-interim al Sinedriului. în grădină stăruia o tăcere adîncă. IeÈ™ind însă de sub coloÂnadă pe terasa de sus, scăldată în soare, terasa unde se înălÂÈ›au palmieri pe picioare gigantice de elefant È™i de unde ochilor procuratorului li se deschise întreaga panoramă a odiosului Yerushalayim, cu punÈ›ile lui suspendate, cu cetățile È™i, mai ales, cu acea stîncă indescriptibilă, durată din marmură, cu solzi de dragon din aur curat în loc de acoperiÈ™ — templul Yerushalayimului — procuratorul, cu auzul său fin, surprinse departe, undeva jos, acolo unde un zid de piatră despărÈ›ea terasele inferioare ale grădinii palatului de piaÈ›a oraÈ™ului, un fel de mîrîit înfundat, acoperit în răstimpuri de niÈ™te vaÂiete sau strigăte slabe, subÈ›iri. Procuratorul își dădu seama că acolo, în piață, se È™i strîn-sese o mare mulÈ›ime de locuitori ai Yerushalayimului, tul- 35 buraÈ›i de ultimele frămîntări din oraÈ™, că această mulÈ›ime aÈ™teaptă cu nerăbdare pronunÈ›area sentinÈ›ei È™i că de acolo vin È™i strigătele gălăgioÈ™ilor vînzători de apă. Procuratorul începu prin a-l pofti pe marele preot în balÂcon, întrucît afară era o arÈ™iță cumplită; dar Caiafa se scuză politicos: nu-È™i putea îngădui acest lucru în ajun de sărbăÂtoare. Pilat își tufli gluga pe capul său cu un început de chelie È™i intră în subiect. DiscuÈ›ia decurse în elină. Procuratorul îl înÈ™tiinÈ›a pe marele preot că a examinat cazul lui Yeshua Ha-Nozri È™i a întărit sentinÈ›a de condamÂnare la moarte. Astfel, la pedeapsa capitală care urma să fie aplicată în aceeaÈ™i zi, erau condamnaÈ›i trei tîlhari: Dismas, Hestas, Ba-raba; iar, în afară de aceÈ™tia, È™i numitul Yeshua Ha-Nozri. Primii doi, care ațîțaseră mulÈ›imea la răscoală împotriva ceÂzarului È™i fuseseră prinÈ™i, în urma unei lupte, de autoritățile romane, nu-l priveau decît pe procurator, deci, nu intrau în discuÈ›ie. Pe ceilalÈ›i doi, Baraba È™i Ha-Nozri, puseseră mîna autoritățile locale È™i-i osîndise Sinedriul. Potrivit legii, poÂtrivit datinii, unuia dintre cei doi răufăcători trebuia să i se dea drumul în cinstea marii sărbători a PaÈ™telui, care începea în ziua aceea. AÈ™adar, procuratorul vrea să È™tie pe care din cei doi răufăcători intenÈ›ionează să-l elibereze Sinedriul. Pe Baraba, sau pe Ha-Nozri? Caiafa dădu din cap, vrînd să arate că întrebarea îi este limpede, È™i răspunse: — Sinedriul cere să fie eliberat Baraba. Procuratorul È™tia prea bine că acesta va fi răspunsul maÂrelui preot, dar È›elul lui era să arate că un asemenea răspuns îi trezeÈ™te o adîncă uimire. Ceea ce È™i făcu Pilat cu multă iscusință. Arcurile sprîn-cenelor se săltară pe chipu-i semeÈ› È™i procuratorul, mirat, îl privi drept în ochi pe marele preot. — Mărturisesc, răspunsul acesta m-a uimit, rosti blînd procuratorul; mă tem să nu fie vorba de o neînÈ›elegere... Și Pilat lămuri mai pe larg ce voia să spună. Autoritățile romane nu atentează cîtuÈ™i de puÈ›in la drepturile autoritățiÂlor locale religioase; marele preot È™tie bine că aÈ™a este. De data aceasta, însă, e neîndoielnic vorba de o greÈ™eală. Și în- 36 dreptarea acestei greÈ™eli interesează, de bună seamă, autoÂritățile romane. într-adevăr, fărădelegile săvîrÈ™ite de Baraba È™i de Ha-Nozri nu se puteau asemui în ceea ce priveÈ™te gravitatea lor. Dacă al doilea, un om vădit nebun, se făcuse vinovat prin vorbele sale lipsite de noimă, rostite la Yerushalayim È™i în alte cîteva locuri, primul purta povara unor fapte mult mai grave. Nu numai că-È™i îngăduise să cheme poporul la răzÂvrătire, dar, la încercarea de a fi prins, ucisese pe unul din străjeri. Baraba este cu mult mai primejdios decît Ha-Nozri. Þinînd seama de cele arătate, procuratorul îl roagă pe maÂrele preot să revizuiască hotărîrea luată È™i să-l elibereze pe acela dintre cei doi osîndiÈ›i care se dovedeÈ™te a fi mai puÈ›in primejdios; È™i acesta este, fără nici o îndoială, Ha-Nozri. AÈ™aÂdar?... Cu glas încet, dar ferm, Caiafa arătă că Sinedriul a studiat cu luare-aminte faptele celor doi È™i aduce pentru a doua oară la cunoÈ™tinÈ›a procuratorului că intenÈ›ionează să-l pună în libertate pe Baraba. — Cum? Chiar È™i după demersul meu? Demersul făcut de cel a cărui persoană reprezintă puterea Romei? Mare preot, repetă pentru a treia oară ce ai rostit. — Și pentru a treia oară îți repet că-l vom pune în liberÂtate pe Baraba, răspunse încet Caiafa. Totul se sfîrÈ™ise È™i cei doi nu mai aveau nimic a-È™i spune. Ha-Nozri era pentru totdeauna pierdut, iar durerile cumplite, necruțătoare, ale procuratorului nu mai avea cine să le tămă-duiască; ele nu aveau leac, în afară de moarte. Dar un alt gînd străfulgera mintea lui Pilat. AceeaÈ™i mîhnire inexpliÂcabilă, aceeaÈ™i întristare adîncă ce-l mai cuprinsese pe cînd È™ezuse în balcon îi străbătea acum întreaga făptură. încercă pe loc să È™i-o explice È™i explicaÈ›ia se dovedi ciudată: avea senÂzaÈ›ia tulbure că, vorbind cu cel osîndit, nu spusese tot ce avea de spus, nu ascultase tot ce se cuvenea să asculte. Pilat alungă acest gînd, care-È™i luă zborul într-o clipă, aÈ™a cum venise. își luă zborul, dar mîhnirea rămase la fel de inÂexplicabilă, căci nu i-o putu, fireÈ™te, explica un alt gînd fugar, ce-i trecuse ca fulgerul prin minte, ca să se stingă de îndată — „Nemurirea... a venit nemurirea..." A cui nemurire venise? 37 Procuratorul nu înÈ›elese acest lucru; dar gîndul la enigmatica nemurire îl făcu să îngheÈ›e, aÈ™a cum stătea în bătaia soarelui dogoritor. — Bine, zise Pilat, aÈ™a să fie. întoarse capul È™i își plimbă privirea în jur, uimit de schimÂbările petrecute. Pierise tufa încărcată de trandafiri înfloriÈ›i, pieriseră chiparoÈ™ii ce străjuiau terasa de sus, È™i granatul, È™i desiÈ™ul verde al grădinii, È™i statuia albă ascunsă în desiÈ™. ToÂtul pierise; prin faÈ›a ochilor săi pluti o învolburare stacojie; în ea se clătinau lujerele unor plante acvatice, care se urniră din loc cătînd cine È™tie încotro, iar, împreună cu ele, se urni È™i Pilat. Acum îl stăpînea, arzîndu-l È™i înăbuÈ™indu-l, cea mai groaznică dintre mînii — mînia neputinÈ›ei. — Mă înăbuÈ™, rosti Pilat, mă înăbuÈ™! Cu mîna rece, jilavă, își smuci paftaua de la gulerul manÂtiei, È™i aceasta căzu pe nisip. — Astăzi e zăpuÈ™eală, undeva s-a dezlănÈ›uit furtuna, obÂservă Caiafa, privind întruna chipul congestionat al procuÂratorului È™i prevăzînd toate chinurile ce-l mai aÈ™teaptă. „O, ce cumplită e luna Nisan în anul acesta!" — Nu, zise Pilat, nu zăpuÈ™eala e de vină, mă înăbușă aeÂrul pe care-l respir împreună cu tine, Caiafa, È™i, îngustîndu-È™i ochii, Pilat adăugă cu un zîmbet: Ia seama, mare preot! Ochii negri ai marelui preot scăpărară — È™i cu nimic mai prejos decît o făcuse Pilat puÈ›in înainte — el aÈ™ternu pe chipul său o expresie de adîncă uimire. — Ce mi-e dat să aud, procuratorule? răspunse mîndru È™i calm Caiafa. Mă ameninÈ›i după sentinÈ›a dată de Sinedriu, întărită de tine însuÈ›i? Oare e cu putință? Ne-am obiÈ™nuit ca procuratorul roman să-È™i măsoare vorbele înainte de a le rosti. De nu ne-ar auzi careva, hegemon! Pilat își aÈ›inti ochii stinÈ™i spre marele preot È™i, rînjind, își stoarse un zîmbet. — Ce spui, mare preot! Cine ar putea să ne audă aici, în clipa asta? Semăn eu oare cu băieÈ›andrul care astăzi va fi executat? Mă crezi copil, Caiafa? Știu ce spun È™i unde spun. în jurul grădinii e un cordon de soldaÈ›i, în jurul palatului alt cordon; nici un È™oarece n-ar putea pătrunde aici! Dar nu numai un È™oarece, n-ar putea pătrunde nici ăla, cum îi zice... 38 din Kiriat. Fiindcă veni vorba, îl cunoÈ™ti, mare preot? Da... De-ar fi pătruns aici unul ca el, s-ar fi căit nespus, de asta cred că nu te îndoieÈ™ti o clipă? Și să È™tii, mare preot, de azi înainte n-ai să-È›i mai afli liniÈ™tea! Nici tu, nici poporul tău — È™i Pilat arătă cu mîna departe, spre dreapta, acolo unde sus de tot, în înalturi, se profila templul cuprins de învăpăierile soarelui — È›i-o spun eu, Pilat din Pont, călăreÈ›ul cu Lancea de Aur! — Știu, È™tiu, răspunse neînfricat Caiafa, cel cu barba neaÂgră È™i ochii îi scăpărară. înălță mîna spre cer È™i urmă: Știe poporul iudeu că-l urăști de moarte, È™i multe suferinÈ›e ai să-i aduci, dar n-ai să-l poÈ›i pierde! Dumnezeu o să-l apere. O să ne audă, o să audă cezarul atotputernic È™i o să ne ferească de cumplitul Pilat. — O, nu! strigă Pilat È™i, după fiecare cuvînt rostit, se simÈ›ea tot mai uÈ™urat: nu trebuia să se mai prefacă, nu era nevoie să-È™i măsoare vorbele. Prea te-ai plîns de mine cezaÂrului, È™i acum e rîndul meu, Caiafa! Acum are să zboare vesÂtea, dar n-am să i-o trimit guvernatorului în Antiohia, È™i nici la Roma, ci, de-a dreptul la Capri, însuÈ™i împăratului, ca să afle că voi, la Yerushalayim, îi scăpaÈ›i de la moarte pe răzÂvrătiÈ›ii notorii. Și potolesc eu setea Yerushalayimului, dar nu cu apă din eleÈ™teul lui Solomon, cum am vrut atunci spre binele vostru, nu, nu cu apă! Adu-È›i aminte cum a trebuit să scot de pe pereÈ›i scuturile cu însemnele împăratului, să mut ostile de pe un loc pe altul È™i, vezi bine, a trebuit să vin, să văd cu ochii mei ce se petrece la voi! Þine minte ce-È›i spun, mare preot, ai să vezi aici, la Yerushalayim, multe cohorte, da, multe! Sub zidurile oraÈ™ului va veni toată Legiunea FulÂminanta, va veni călărimea arabă; atunci o să auzi tu plînset amar È™i gemete È™i atunci o să-È›i aminteÈ™ti de Baraba cel salvat È™i ai să regreÈ›i că ai trimis la moarte pe filozoful cu paÈ™nica lui predică! Chipul marelui preot se acoperi de pete roÈ™ii, ochii îi arÂdeau. Zîmbi, ca È™i procuratorul, rînjindu-È™i dinÈ›ii, È™i răspunse: — Crezi, oare, procuratorule, ceea ce spui în clipa asta? Nu, nu crezi! Nu pace, o, nu, ne-a adus la Yerushalayim adeÂmenitorul poporului, È™i tu, călăreÈ›ule, o înÈ›elegi perfect. Ai vrut să-l laÈ™i slobod, ca să răzvrătească mulÈ›imea, să profa- 39 neze credinÈ›a È™i să îngenuncheze poporul iudeu sub săbiile romanilor! Dar eu, mare preot al iudeilor, cît voi trăi pe lume, nu voi îngădui să fie pîngărită credinÈ›a È™i voi apăra poporul! Auzi, Pilat? Zicînd aceasta, Caiafa ridică mîna amenințător: Ascultă, procuratorule! Caiafa tăcu, È™i procuratorului i se păru din nou că aude vuietul mării rostogolindu-se pînă la zidurile grădinii lui Irod cel Mare. Venind de jos, vuietul se ridica pînă la picioarele, pînă la faÈ›a procuratorului; în spatele lui, dincolo de aripile palatului, răsuna glasul alarmat al trîmbiÈ›elor, scrîșnetul greu al sutelor de picioare, zăngănit de arme. Procuratorul își dădu seama că infanteria romană pornise conform ordinului său È™i se îndrepta spre locul unde avea să se desfășoare parada, înfricoșătoare pentru răsculaÈ›i È™i tîlhari, din preajma execuÈ›iei. — Auzi, procura torule? repetă încet marele preot. Ai să-mi spui oare — aici marele preot ridică amîndouă mîinile, È™i gluga întunecată îi căzu de pe cap — că toate acestea le-a stîrnit jalnicul tîlhar Baraba? Cu dosul palmei, procuratorul își È™terse fruntea umedă È™i rece, privi în pămînt, apoi, scrutînd cerul printre gene, văzu discul de foc al soarelui aproape deasupra creÈ™tetului său, iar umbra lui Caiafa, strînsă, chircită, la coada unuia dintre lei; È™i spuse încet È™i nepăsător: — Se apropie de amiază. Ne-am luat cu vorba, dar treÂbuie să continuăm. Cerîndu-È™i scuze marelui preot în cuvintele cele mai alese, Pilat îl pofti să aÈ™tepte pe o bancă, la umbra magnoliei, pînă ce va chema persoanele menite să ia parte la o ultimă È™i scurtă consfătuire, È™i va mai da un ordin relativ la execuÈ›ie. Caiafa se înclină politicos, ducîndu-È™i mîna la inimă, È™i rămase în grădină, iar Pilat se întoarse în balcon. Acolo îi ordona secretarului ce-l aÈ™tepta să-i poftească în grădină pe legatul legiunii, pe tribunul cohortei, pe cei doi membri ai Sinedriului, precum È™i pe È™eful gărzii templului, care tocmai stăteau în aÈ™teptare pe terasa de jos a grădinii, într-un chioÈ™c rotund cu havuz. Adăugind că nu va întîrzia să se alăture celor din grădină, Pilat se retrase în palat. în timp ce secretarul îi chema pe cei ce urmau să ia parte la sfat, într-o încăpere cu storuri negre trase, cufundată în 40 penumbră, procuratorul se întîlni cu un bărbat al cărui chip era pe jumătate ascuns în glugă, deÈ™i razele soarelui, nepu-tînd să pătrundă înăuntru, nu aveau cum să-l supere. întreÂvederea a fost foarte scurtă. Procuratorul schimbă cu dînsul în È™oaptă doar cîteva cuvinte, după care acesta se retrase, iar Pilat, traversînd colonada, ieÈ™i în grădină. Acolo, în prezenÈ›a tuturor celor pe care dorise să-i vadă, procuratorul declară solemn È™i rece că încuviinÈ›ează osîndi-rea la moarte a lui Yeshua Ha-Nozri, informîndu-se totodată, oficial, la membrii Sinedriului, căruia dintre răufăcători doÂresc ei să i se cruÈ›e viaÈ›a. Auzind numele lui Baraba, procuraÂtorul zise: — Foarte bine! apoi porunci secretarului să consemneze de îndată aceasta în protocol, strînse în pumn paftaua pe care i-o ridicase din nisip secretarul È™i rosti solemn: E timpul! Porniră cu toÈ›ii în jos, pe treptele scării largi de marmură, străjuită de doi pereÈ›i de trandafiri ce răspîndeau un parfum ameÈ›itor, coborînd mereu mai jos spre zidul palatului, spre poarta ce dădea într-o piață largă, pietruită, la capătul căreia, de cealaltă parte, se înălÈ›au coloanele È™i statuile din arenele Yerushalayimului. De cum ieÈ™iră din grădină în piață È™i se urcară pe podiuÂmul înalt È™i spaÈ›ios de piatră ce domina piaÈ›a, Pilat, privind în jur printre gene, se lămuri asupra situaÈ›iei. Drumul pe care-l străbătuse cu cîteva clipe mai înainte, adică drumul de la zidul palatului pînă la podium, era pusÂtiu; în schimb, piaÈ›a din faÈ›a sa dispăruse. O potopise mulÈ›iÂmea. Aceasta s-ar fi revărsat È™i peste podium, È™i peste acel drum rămas pustiu, dacă n-ar fi È›inut-o în loc un rînd triplu de soldaÈ›i din legiunea sebastiană, la stînga lui Pilat, È™i acela al soldaÈ›ilor din cohorta auxiliară ituriană, la dreapta lui. AÈ™adar, Pilat se urcă pe podium, închizînd pleoapele È™i strîngînd în pumn cu strășnicie, maÈ™inal È™i fără rost, paftaua aceea. Procuratorul închisese ochii nu pentru că-l orbise soaÂrele, nu! O făcuse fiindcă nu voia să vadă grupul de osîndiÈ›i, care, după cum È™tia prea bine, era acum împins în urma lui pe podium. îndată ce mantia albă cu căptuÈ™eala sîngerie se ivi sus, pe stînca ce domina marea de oameni, Pilat, orbit, simÈ›i re- 41 vărsîndu-i-se în urechi o undă sonoră: „Ha-a-a-a..." întîi înÂcet, venind de undeva de departe, de lîngă hipodrom, apoi, crescînd asemenea unui tunet, È™i, după ce-È™i păstră cîteva clipe tăria, începu să scadă. „M-au văzut", gîndi procuratoÂrul. Dar n-apucă unda să se domolească cu totul, cînd alta își porni deodată colindul, vibrînd cu È™i mai mare putere de-cît cea dinainte, iar în această a doua undă se desluÈ™ea un clocot È™uierător, aidoma clocotului iscat de un talaz în spuÂme, în al cărui tumult se învălmășeau gemete răzleÈ›e de feÂmei. „Au fost suiÈ›i pe eÈ™afod, își spuse Pilat; gemetele sînt ale cîtorva femei strivite, în vreme ce mulÈ›imea s-a repezit înainte." AÈ™teptă un timp, È™tiind că nici o forță nu ar putea sili mulÂÈ›imea să amuÈ›ească, pînă ce nu se va revărsa tot ce se aduÂnase într-însa, È™i nu va amuÈ›i singură. Cînd clipa aceea veni, procuratorul își repezi în sus mîna dreaptă, È™i peste mulÈ›ime se aÈ™ternu o tăcere desăvîrÈ™ită. Atunci, Pilat aspiră adînc-adînc în piept aerul fierbinte È™i strigă: — In numele cezarului!... È™i glasul lui frînt pluti peste miile de capete. în urechi îi năvăli de cîteva ori un strigăt metalic — coÂhortele de soldaÈ›i, avîntîndu-È™i lăncile È™i însemnele în aer, vuiră: — Trăiască cezarul! Pilat își ridică ochii drept în soare. Sub pleoape îi țîșni o flacără verde care-i învălui creierul; È™i glasul lui răguÈ™it străÂpunse văzduhul, peste mulÈ›ime, rostind în arameică: — Patru nelegiuiÈ›i, arestaÈ›i la Yerushalayim pentru omor È™i instigare la răscoală, pentru nesocotirea legilor È™i profanaÂrea credinÈ›ei, au fost osîndiÈ›i la o moarte ruÈ™inoasă — răsÂtignirea. Osînda va fi îndeplinită îndată pe Golgota! NeleÂgiuiÈ›ii — Dismas, Hestas, Baraba È™i Ha-Nozri — se È™i află în faÈ›a voastră! Pilat arătă cu mîna spre dreapta, fără să-i vadă pe cei osînÂdiÈ›i, dar È™tiind că sînt acolo unde se cuvenea să fie. MulÈ›imea îi răspunse printr-un vuiet prelung, parcă de mirare sau uÈ™urare. Cînd vuietul se stinse, procuratorul urmă: 42 — Vor muri însă numai trei, fiindcă, după lege È™i datină, în cinstea sărbătorii PaÈ™telui unuia dintre osîndiÈ›i, la alegerea Micului Sinedriu È™i cu încuviinÈ›area autorităților romane, generosul cezar îi redă viaÈ›a demnă de dispreÈ›! Strigînd aceste cuvinte, Pilat auzea cum vuietul se stinge treptat, È™i peste tot È™i toate se aÈ™terne o liniÈ™te adîncă. Nu mai desluÈ™ea nici o suflare, nici un foÈ™net, ba chiar veni clipa cînd i se păru că pierise întreaga fire. OraÈ™ul pe care-l ura atîta murise, È™i doar el, procuratorul, mai rămăsese în picioare, singur, cu obrazul rezemat de cer, mistuit de razele pieptiÈ™e ale soarelui. Pilat mai tăcu vreo cîteva clipe, apoi strigă răsÂpicat: — Numele celui căruia i se va da drumul de îndată în faÈ›a voastră e... Din nou făcu o pauză înainte de a rosti numele, chibzuÂind dacă spusese tot ce se cuvenea; deoarece È™tia că oraÈ™ul mort se va reînsufleÈ›i după ce el va fi rostit numele fericitului È™i nici una din vorbele sale nu se va mai putea auzi după aceea. „Am spus tot? își È™opti, fără glas, Pilat. Tot. Numele!" Și, rostogolind litera „r" peste oraÈ™ul învăluit în tăcere, procuratorul strigă: — Bar-raba! în clipa aceea i se păru că, È›iuind strident, soarele plesni deasupra capului său, revărsîndu-È™i văpaia în urechile lui. Și, în văpaia aceasta, se-nvolburau sălbatic urlete, È›ipete asÂcuÈ›ite, gemete, hohote de rîs È™i fluierături. Pilat se întoarse È™i o porni înapoi, spre treptele ce coborau de pe podium, cu ochii la mozaicul pestriÈ› al pardoselii de sub picioarele sale, ca să nu se poticnească. Știa că acum, în spatele lui, pe podium, zboară ca o grindină monede de bronz È™i curmale, că, în mulÈ›imea ce urlă, oamenii se cațără, strivin-du-se unii pe alÈ›ii, să vadă cu ochii lor minunea — cum se smulge din ghearele morÈ›ii omul! Cum desfac legionarii frîn-ghiile care-l legau, pricinuindu-i fără să vrea o durere ascuÂÈ›ită în braÈ›ele răsucite la interogatoriu, cum se schimonoseÈ™te È™i geme acest om, schițînd totuÈ™i un zîmbet stupid, de nebun. 43 Procuratorul È™tia că, în vremea asta, escorta însoÈ›ea spre treptele laterale pe cei trei cu mîinile legate, pentru a-i duce pe drumul dinspre apus, afară din oraÈ™, pe Golgota. Pilat deschise ochii numai după ce ajunse în spatele podiumului, È™tiind că scăpase de primejdia de a-i vedea pe osîndiÈ›i. Prin vuietul mulÈ›imii ce se potolea treptat se auzeau acum desluÈ™it strigătele pătrunzătoare ale crainicilor, repetînd în limba arameică È™i elină ceea ce procuratorul strigase cu cîte-va clipe mai înainte. în afară de toate acestea, auzi apropi-indu-se un tropot cadenÈ›at de copite È™i glasul trîmbiÈ›ei cîn-tînd o melodie scurtă È™i veselă. Acestor sunete le răspunseră fluierăturile sfredelitoare ale copiilor cățăraÈ›i pe acoperiÈ™uÂrile caselor rînduite pe strada care ducea de la bazar spre piaÈ›a hipodromului È™i strigăte de: „Ia seama!" Un soldat, care stătea singuratic în partea pustie a pieÈ›ei, È›inînd în mînă un însemn, îl avîntă speriat, È™i întreaga proÂcesiune — procuratorul, legatul legiunii, secretarul È™i esÂcorta — se opri. în trap tot mai întins, un grup de călăreÈ›i ieÈ™i ca vîntul în piață, ca, tăindu-i marginea, să ocolească mulÈ›imea de oaÂmeni È™i să se îndrepte spre Golgota, luînd-o pe drumul cel mai scurt, prin ulicioara de sub zidul de piatră năpădit de viță de vie. Comandantul călăreÈ›ilor, un sirian, micuÈ› ca un băieÈ›an-dru, tuciuriu ca un mulatru, ajungînd în goana calului în dreptul lui Pilat, strigă ceva cu glas subÈ›ire, scoțînd din teacă sabia. Calul iute, negru ca pana corbului, tot numai spume, se smuci, ridicîndu-se pe picioarele dinapoi. După ce vîrî saÂbia în teacă, tînărul comandant biciui calul peste grumaz, făcîndu-l să cadă pe picioare, È™i porni în goană pe ulicioară, îndepărtîndu-se în galop. în urma lui, în rînduri de cîte trei, într-un nor de praf, zburau călăreÈ›ii, È™i vîrfurile lăncilor, uÈ™oaÂre, de bambus, săltau; pe dinaintea procuratorului treceau ca vîntul chipuri ce păreau È™i mai întunecate în contrast cu turbanele albe È™i dinÈ›ii sclipitori, ce È™i-i arătau rînjind. Stîrnind nori de praf, călăreÈ›ii pătrunseră în ulicioară, È™i ultimul care trecu prin faÈ›a lui Pilat fu un soldat, în spate cu o trîmbiță sclipind în soare. Ferindu-se de praf cu o mînă È™i strîmbîndu-se nemulÈ›uÂmit, Pilat porni mai departe, spre poarta grădinii palatului; în urma lui veneau legatul, secretarul È™i escorta. Era în jurul orei zece dimineaÈ›a. 3 Al È™aptelea argument — Da, era în jurul orei zece dimineaÈ›a, preastimate Ivan Nikolaevici, spuse profesorul. Poetul își trecu palma peste față, ca omul care abia se treÂzeÈ™te din somn, È™i văzu că pe lacuri se lăsase seara. Oglinda apei se întunecase, È™i o luntre aluneca în plescăit de vîsle È™i în chicotelile unei femei pe care o plimba cineva. Băncile de pe alei erau pline de lume, dar tot numai pe trei din laturile pătratului, cea de a patra, unde È™edeau interlocuÂtorii noÈ™tri, rămînea pustie. Deasupra Moscovei cerul parcă se spălăcise, È™i în tării ieÂÈ™ea în relief luna plină, albă încă, nepoleită cu aur. Se respira mult mai uÈ™or È™i, sub tei, glasurile căpătaseră inflexiunile mai dulci ale serii. „Cum de n-am băgat de seamă că ăsta a apucat să ticluÂiască o întreagă poveste? se întrebă Bezdomnîi, uimit la culÂme. S-a È™i lăsat seara! Dar poate că n-a spus-o el, ci am adorÂmit pur È™i simplu, È™i toate astea le-am visat?" TotuÈ™i, trebuie să presupunem că profesorul i-o povestise; altfel, am fi siliÈ›i să admitem că acelaÈ™i vis îl avusese È™i Berlioz, pentru că, privindu-l cu luare-aminte pe străin drept în față, Mihail Alexandrovici zise: — Povestirea dumneavoastră mi se pare extrem de inteÂresantă, domnule profesor, cu toate că nu coincide deloc cu textele din Evanghelie. — Vai de mine, făcu profesorul cu un zîmbet indulgent, de alÈ›ii nu m-aÈ™ mira, dar dumneavoastră trebuie să È™tiÈ›i că nimic din ceea ce scrie în Evanghelie nu s-a întâmplat vreodată, È™i dacă începem să ne referim la Evanghelie, socotind-o drept sursă istorică... zîmbi iar, cu aceeaÈ™i expresie pe față, È™i-i luă 45 piuitul lui Berlioz, pentru că repetase, cuvînt cu cuvînt, ceea ce îi spusese el însuÈ™i lui Bezdomnîi, în timp ce străbăteau strada Bronnaia în drum spre PatriarÈ™ie prudî. — AÈ™a e, încuviință Berlioz, dar mă tem că nimeni n-ar putea confirma că ceea ce ne-aÈ›i povestit dumneavoastră s-a petrecut în realitate. — Ba nu! Are cine să confirme! exclamă profesorul, stîl-cind cuvintele, dar pe un ton cum nu se poate mai convins È™i, deodată, foarte misterios, le făcu iar celor doi prieteni semn să vină mai aproape. LiteraÈ›ii se aplecară spre el, unul din dreapta, altul din stînga, È™i străinul urmă, dar de data asta fără nici un accent, care, dracu È™tie cum, ba dispărea, ba apărea din nou: — Adevărul e... aici profesorul se uită în jur sperios È™i urmă în È™oaptă... că eu am fost de față la toate acestea. Am fost la Pilat din Pont pe balcon, È™i în grădină, cînd vorbea cu Caiafa, È™i lîngă eÈ™afod, dar numai în taină, incognito, cum s-ar zice, aÈ™a că vă rog să nu suflaÈ›i nimănui nici un cuvînt È™i să păstraÈ›i secretul, sst... Urmă o tăcere, apoi Berlioz, palid la față, îl întrebă cu treÂmur în glas: — De cînd... sînteÈ›i la Moscova? — Păi adineauri, în clipa asta am sosit, îi răspunse fîstîcit profesorul È™i abia acum celor doi prieteni le dădu prin cap să se uite bine în ochii lui, ca să se convingă că ochiul stîng, de culoare verde, e un ochi de nebun, iar dreptul e gol, negru È™i mort. „Uite cum s-a lămurit totul! își zise Berlioz, tulburat È™i dezÂorientat. A sosit un neamÈ› nebun sau s-a È›icnit adineauri, aici, pe malul lacului. Ce istorie!" Da, într-adevăr, se lămurea totul: È™i mult preaciudatul deÂjun la răposatul filozof Kant, È™i aiurelile despre uleiul de floa-rea-soarelui, È™i AnnuÈ™ka, È™i prezicerea că lui Berlioz i se va tăia capul, È™i toate celelalte; hotărît lucru, profesorul era deÂment. Berlioz realiză numaidecît ce avea de făcut. Lăsîndu-se pe speteaza băncii, în spatele profesorului, îi făcu lui Bezdomnîi un semn cu ochiul, vrînd să spună: „nu-l contrazice", dar poeÂtul, fîstîcit, nu-l înÈ›elese. 46 — Da, da, da, spunea excitat Berlioz, posibil... chiar foarÂte posibil să fi avut loc toate acestea: È™i Pilat din Pont, È™i balÂconul, È™i restul... Dar dumneavoastră aÈ›i venit singur sau cu soÈ›ia? — Singur, singur, sînt totdeauna singur, răspunse profeÂsorul cu amărăciune. — Dar unde vi-s bagajele, domnule profesor? urmă insiÂnuant Berlioz. La hotelul „Metropol"? Unde aÈ›i tras? — Eu?... Nicăieri, răspunse neamÈ›ul cel smintit, rătăcind cu ochiu-i verde, nebun È™i trist, peste PatriarÈ™ie prudî. — Cum?... Dar... unde o să locuiÈ›i? — în apartamentul dumneavoastră, trînti deodată pe un ton familiar nebunul, făcîndu-i cu ochiul. — Sînt... sînt încîntat... mormăi Berlioz, dar, credeÈ›i-mă, la mine n-o să vă simÈ›iÈ›i comod, pe cînd la „Metropol" sînt niÈ™te camere splendide, e un hotel de prim rang... — Și nici diavolul nu există? îl întrebă hodoronc-tronc bolnavul pe Ivan Nikolaevici. — Nici diavolul... — Nu-l contrazice, È™opti abia miÈ™cîndu-È™i buzele Berlioz, trăgîndu-se iute în spatele profesorului È™i făcînd semne poeÂtului. — Nu există nici un diavol! strigă exact ce nu trebuia Ivan Nikolaevici, zăpăcit de toată această aiureală. Ce pacoste pe capul nostru! Ia nu mai face pe nebunul! Auzind acestea, nebunul izbucni într-un rîs atît de răsuÂnător, încît o vrabie își luă zborul din teiul ce-È™i întindea crenÂgile deasupra capetelor celor trei. — Foarte interesant, zise profesorul, cutremurîndu-se de rîs; cum vine asta? La dumneavoastră orice cauÈ›i nu găseÈ™ti? își curmă brusc hohotele È™i, lucru pe deplin explicabil la o boală psihică, după accesul de veselie, căzu în cealaltă extreÂmă, se enervă È™i strigă aspru: Și, va să zică, nu există? — LiniÈ™tiÈ›i-vă, liniÈ™tiÈ›i-vă, domnule profesor, mormăi BerÂlioz, temîndu-se să-l enerveze pe bolnav. RămîneÈ›i aici o clipă cu tovarășul Bezdomnîi, iar eu mă reped pînă la colÈ› să dau un telefon, după care vă conducem unde veÈ›i dori dumneaÂvoastră. Doar n-o să vă descurcaÈ›i singur în oraÈ™! 47 Trebuie să recunoaÈ™tem că planul lui Berlioz era judicios: să ajungă pînă la primul telefon public È™i să comunice la BiÂroul de evidență a străinilor că iată, cutare, consultant venit din străinătate, se află la PatriarÈ™ie prudî într-o stare vădită de demență. Deci, se impune luarea unor măsuri; altfel se pot isca cine È™tie ce încurcături È™i neplăceri. — VreÈ›i să daÈ›i un telefon? Bine, daÈ›i, încuviință trist bolÂnavul È™i, deodată, îl rugă pătimaÈ™ pe Berlioz: Dar, vă implor, acum la despărÈ›ire, credeÈ›i cel puÈ›in în existenÈ›a diavolului! Mai mult nu vă cer. Să È™tiÈ›i că pentru dovedirea acestui adeÂvăr există un al È™aptelea argument, cel mai temeinic! De altÂfel, o să vi se prezinte de îndată. — Bine, bine, îl liniÈ™ti cu o falsă blîndeÈ›e Berlioz È™i, făcîn-du-i cu ochiul poetului amărît, căruia nu-i surîdea defel perÂspectiva de a-l păzi pe neamÈ›ul dement, părăsi malul lacului, îndreptîndu-se spre ieÈ™irea de la intersecÈ›ia străzii Bronnaia cu stradela Ermolaevski. îndată ce-l văzu îndepărtîndu-se, profesorul parcă se în-zdrăveni È™i se lumină la față. — Mihail Alexandrovici! strigă el. Acesta tresări, întoarse capul, dar căută să se liniÈ™tească cu gîndul că profesorul putea să-i cunoască numele tot din ziare. Străinul însă, făcîndu-È™i mîinile pîlnie, strigă: — Dacă vreÈ›i, dau dispoziÈ›ie să se trimită imediat o teleÂgramă unchiului dumneavoastră la Kiev!? Berlioz se cutremură din nou! De unde È™tia nebunul de existenÈ›a unchiului de la Kiev? Despre asta era sigur că nu scrisese nimic nici o gazetă. Ehei, nu cumva are dreptate Bez-domnîi? Dacă actele neamÈ›ului sînt false? Ah, ce individ ciuÂdat. .. Da, da, trebuie să telefoneze, să telefoneze numaidecît unde trebuie! Acolo o să se lămurească în doi timpi È™i trei miÈ™cări ce-i cu el. Și, fără să mai asculte ce-i striga profesorul, Berlioz fugi mai departe. Chiar lîngă ieÈ™irea în strada Bronnaia, în întîmpinarea re-dactorului-È™ef se ridică de pe o bancă un cetățean semănînd leit cu cel care se întrupase mai înainte, în lumina soarelui, din pîcla deasă a arÈ™iÈ›ei. Numai că acum nu mai era străveziu, 48 aerian, ci un individ obiÈ™nuit, din carne È™i oase È™i, în întuneriÂcul ce se lăsa, Berlioz îi văzu bine mustățile, ca niÈ™te pene de găină, ochii mici, ironici, de om băut, È™i pantalonii cadrilaÈ›i, traÈ™i în sus, lăsînd să i se vadă ciorapii albi, jegosi. Mihail Alexandrovici se dădu înapoi, dar se consolă înÂdată, socotind că este o coincidență stupidă È™i că, în general, nu era momentul potrivit să se gîndească la această proÂblemă. — CăutaÈ›i portiÈ›a turnantă, cetățene? se interesă tipul caÂdrilat, cu o voce dogită de tenor. PoftiÈ›i pe aici! Drept înainte, È™i ieÈ™iÈ›i unde trebuie. Pentru indicaÈ›ie... ar trebui să faceÈ›i cinÂste... aÈ™a, ca să se poată drege cu o litruță... un fost dirijor de cor bisericesc!... Strîmbîndu-se, individul își smulse de pe scăfîrlie È™epÂcuÈ›a de jocheu. Berlioz nu mai stătu să-l asculte pe dirijorul de cor, milog È™i scălîmbăiat, se apropie în fugă de portiÈ›a turnantă È™i puse mîna pe ea. O întoarse È™i era gata să pășească pe È™ine, cînd îl izbi în față o lumină roÈ™ie È™i albă: în cutia ei de sticlă se aprinÂse inscripÈ›ia: „AtenÈ›ie la tramvai." Și, numaidecît, veni în goană È™i tramvaiul care cotea de pe Ermolaevski pe Bronnaia, pe o linie nouă, trasă de curînd. întoarse È™i, ieÈ™ind la drum drept, se lumină deodată în inteÂrior, scoase un urlet È™i își mări viteza. Prudentul Berlioz, deÈ™i stătea într-un loc ferit, se gîndi să se întoarcă la adăpostul porÈ›ii turnante; își mută mîna pe o altă aripă È™i făcu un pas înapoi. Dar, deodată, mîna îi lunecă È™i scăpă aripa portiÈ›ei de metal, un picior, ca pe gheÈ›uÈ™, prinÂse a-i aluneca pe caldarîmul ce cobora în pantă spre È™ine, ceÂlălalt picior i se săltă în sus, È™i Berlioz fu proiectat drept pe È™ine. încercînd să se agate de ceva, căzu pe spate, lovindu-se nu prea tare de caldarîm È™i apucă să vadă sus, pe cer, nu mai È™tiu dacă în dreapta sau în stînga, luna poleită în aur. Avu timp să se întoarcă pe o parte, să-È™i tragă înnebunit, dintr-o smucitură, picioarele spre burtă È™i, răsucindu-se, văzu limÂpede zburînd spre el impetuos faÈ›a albă de groază a vătmă-niÈ›ei, precum È™i basmaua ei roÈ™ie. Berlioz nu scoase nici un 49 strigăt, dar în jurul lui toată strada prinse a È›ipa cu glasuri ascuÈ›ite de femei. VătmăniÈ›a frînă cu disperare, tramvaiul se lăsă cu botul în pămînt, după care se săltă brusc È™i, prefăcute în țăndări, geamurile vagonului zburară cît colo zornăind. în mintea lui Berlioz cineva striga cu groază: „E cu putință?" Din nou, pentru ultima oară, sclipi discul lunii, dar de astă dată destrămîndu-se bucăți-bucăți, apoi se lăsă noaptea. Tramvaiul îl acoperi pe Berlioz È™i, lîngă grilajul aleii, fu aruncat pe panta pietruită un obiect rotund, întunecat. Ros-togolindu-se, porni în salturi pe caldarîm. Era capul retezat al lui Berlioz. 4 Urmărirea Þipetele isterice ale femeilor se potoliră, fluierăturile miliÂÈ›ienilor se stinseră, două maÈ™ini sanitare transportară: una, la morgă, trupul decapitat È™i capul tăiat, cealaltă, la spital, pe frumoasa vătmăniÈ›a rănită de cioburi; măturătorii cu È™orÂÈ›uri albe strînseră È™i aruncară sticla spartă, presărînd nisip peste băltoacele de sînge, iar Ivan Nikolaevici, cum se prăbuÂÈ™ise pe bancă, atunci cînd alergase spre locul nenorocirii, aÈ™a rămăsese. încercase de cîteva ori să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau; pe Bezdomnîi îl lovise un fel de dambla. Poetul se repezise spre portiÈ›a turnantă de îndată ce auzi primul răcnet È™i văzu capul retezat săltînd pe caldarîm. înneÂbunit de groază, se prăbuÈ™ise pe bancă, muÈ™cîndu-È™i mîna pînă la sînge. Uitase desigur de neamÈ›ul È›icnit È™i se străduia să înÈ›eleagă un singur lucru: cum de era cu putință?! AdineaÂuri vorbise cu Berlioz È™i, peste cîteva clipe numai, capul... Pe alee, oamenii treceau în goană prin faÈ›a poetului, zguÂduiÈ›i de cele întîmplate; se auzeau exclamaÈ›ii de groază; Ivan Nikolaevici însă nu înregistra nici o vorbă. Dar alături, pe alee, se ciocniră pe neaÈ™teptate două femei, È™i una din ele, cu nasul ascuÈ›it, în capul gol, striga chiar lîngă urechea celeilalte: 50 —... AnnuÈ™ka, AnnuÈ™ka noastră! de pe Sadovaia! E mîna ei! Ea a făcut-o... A cumpărat de la băcănie ulei de floarea-soa-relui È™i a spart din întîmplare sticla de un litru, lovind-o de portiÈ›a turnantă. Și-a mînjit fusta toată È™i ce-a mai înjurat, vai, ce-a mai înjurat!... Dumnealui, sărmanul, o fi alunecat pesemne È™i s-a rostogolit pe È™ine... Din tot ce strigase femeia, în creierul zdruncinat al lui Ivan Nikolaevici se înfipse un singur cuvînt: „AnnuÈ™ka"... — AnnuÈ™ka... AnnuÈ™ka?... mormăi poetul, aruncînd îmÂprejur priviri alarmate. DaÈ›i-mi voie, daÈ›i-mi voie... De numele AnnuÈ™kăi se prinseră cuvintele „ulei de floa-rea-soarelui", iar apoi, nu se È™tie de ce, „Pilat din Pont". PoeÂtul îl lăsă la o parte pe Pilat È™i se apucă să-È™i adune gîndurile începînd de la cuvîntul „AnnuÈ™ka". Totul se înlănÈ›ui în cîteÂva clipe, ducînd la profesorul nebun. „DaÈ›i-mi voie! El a zis că È™edinÈ›a nu se va È›ine, pentru că AnnuÈ™ka a vărsat uleiul. Și poftim, È™edinÈ›a nu se va mai È›ine! Dar nu numai atît, n-a zis el că lui Berlioz o să-i taie capul o femeie?! Da, da, da! Și doar vatmanul era o femeie! Cum vine asta?!" Nu mai rămînea nici pic de îndoială, consultantul misteÂrios cunoscuse dinainte, cu precizie, tot tabloul morÈ›ii cumÂplite a lui Berlioz. Și, înaată, două gînduri pătrunseră în minÂtea poetului. Primul: „Prostii, nu-i deloc nebun!" Și al doilea: „Nu cumva chiar el a pus totul la cale?" „Dar cum, vă întreb, cum? Stai că aflăm noi!" După o luptă cu sine însuÈ™i, Ivan Nikolaevici se ridică de pe bancă È™i se repezi înapoi, acolo unde stătuse de vorbă cu profesorul. Din fericire, acesta nu plecase. Pe Bronnaia se È™i aprinseseră felinarele, iar deasupra lacuÂrilor se înălÈ›a luna aurie, È™i, în lumina ei, înÈ™elătoare ca totÂdeauna, lui Ivan Nikolaevici i se păru că nebunul È›ine la subÂÈ›ioară o spadă, nu bastonul. Băgăciosul dirijor de cor în retragere È™edea alături, pe loÂcul unde stătuse mai adineauri Ivan Nikolaevici. Acum diriÂjorul arborase pe nas un pince-nez, de care se vedea bine că nu avea nevoie, cu un geam lipsă È™i cu celălalt crăpat, ceea ce-l făcea să pară È™i mai dezgustător ca înainte, cînd îi arătase lui Berlioz drumul spre linia tramvaiului. 51 SimÈ›ind că-i îngheață sîngele în vine, Ivan se apropie de profesor È™i, privindu-i atent faÈ›a, se convinse că nu vădeÈ™te È™i nici nu a vădit vreun semn de demență. — MărturiseÈ™te cine eÈ™ti dumneata? îl întrebă cu voce surdă Ivan. Străinul se încruntă, îl privi de parcă îl vedea pentru întîia oară, È™i-i răspunse duÈ™mănos: — La mine nu înÈ›eleg... rus nu vorbeÈ™te... — Dumnealor nu înÈ›eleg, se amestecă în vorbă, de pe banÂca lui, dirijorul de cor, deÈ™i nimeni nu-l rugase să traducă spuÂsele străinului. — Nu te preface! urmă amenințător Ivan, simÈ›ind un fior de gheață sub lingurea. Adineauri vorbeai perfect ruseÈ™te. Nu eÈ™ti neamÈ› È™i nici profesor! EÈ™ti ucigaÈ™ È™i spion!... Actele! striÂgă Ivan cu înverÈ™unare. Misteriosul profesor dădu din umeri cu o grimasă de dezÂgust, È™i gura lui, strîmbă È™i aÈ™a, se strîmbă È™i mai rău. — Cetățene! se băgă din nou pe fir dirijorul abject, ia spuÂne-mi, de ce-l sîcîi pe acest turist străin? Pentru asta vei fi tras la răspundere cu toată severitatea! Iar profesorul suspect își luă un aer trufaÈ™, îi întoarse poeÂtului spatele È™i plecă. Ivan simÈ›i că-È™i pierde uzul raÈ›iunii. Su-focîndu-se, se adresă dirijorului: — Hei, cetățene, ajută-mă să pun mina pe criminal! EÈ™ti dator s-o faci! Dirijorul se învioră la culme, sări în picioare È™i răcni: — Care-i criminalul? Unde-i? Să-l văd! Un infractor străin? Ochii începură să-i joace de bucurie. Ãsta? Păi, dacă-i crimiÂnal, întîi È™i întîi trebuie să strigăm „ajutor". Altfel, ne scapă. Ia hai să strigăm amîndoi o dată! Și dirijorul deschise gura, ca È™i cînd s-ar fi pregătit să zbiere. Ivan, descumpănit, îi dădu ascultare poznaÈ™ului È™i strigă: „Ajutor!"; dirijorul însă îl trase pe sfoară È™i tăcu mîlc. Strigătul stingher, răguÈ™it, al lui Ivan nu ajută la nimic. Două june se traseră speriate din calea lui, È™i poetul auzi un glas spunînd: „E beat." — Aha, va să zică, eÈ™ti înÈ›eles cu el? urlă mînios Ivan. De ce îți baÈ›i joc de mine? Dă-mi drumul! 52 Se repezi la dreapta È™i dirijorul tot la dreapta, Ivan la stîn-ga, È™i dirijorul tot la stînga. — Mă împiedici cu bună È™tiință, dinadins? zbiera Ivan, turbat de furie. Și pe tine te dau pe mina miliÈ›iei! încercă să-l apuce de mînecă pe ticălos, dar stîngaci, fără succes, È™i în aceeaÈ™i clipă, dirijorul pieri, de parcă l-ar fi înÂghiÈ›it pămîntul. „Ah!" făcu Ivan È™i, aruncînd ochii în zare, îl văzu pe necuÂnoscutul odios, gata s-o ia pe stradela PatriarÈ™ie. Nu era sinÂgur. Dirijorul de cor, individ mai mult decît suspect, apucase să i se alăture. Dar nu numai atît. Al treilea din grup, răsărit nu se È™tie de unde, era un motan uriaÈ™, gras cît un porc, neÂgru ca tăciunele, cu niÈ™te mustăți de cavalerist date dracului. Cei trei porniră pe stradelă, motanul mergînd doar pe labele dinapoi. Ivan se luă după răufăcători, dar se convinse pe dată că va fi foarte greu să-i ajungă. Cei trei străbătură stradela cît ai clipi, luînd-o apoi pe Spi-ridonovka. Cu toate că Ivan grăbea mereu pasul, distanÈ›a dinÂtre urmăritor È™i cei urmăriÈ›i nu se micÈ™ora defel, È™i poetul nici nu-È™i dădu seama cum, după liniÈ™tita Spiridonovka, se poÂmeni lîngă PorÈ›ile Nikitskie, unde situaÈ›ia se complică È™i mai mult. Aici era înghesuială mare È™i, pe deasupra, banda de tîlhari socoti locul potrivit ca să recurgă la un bun procedeu banditesc: să se retragă, împrăștiindu-se care încotro. Cu o dibăcie magistrală, dirijorul se agăță în plin mers de autobuzul ce gonea spre piaÈ›a Arbat, È™i se topi. Pierzînd pe unul din cei trei răufăcători, Ivan își concentra atenÈ›ia asupra motanului È™i văzu cum ciudatul animal se apropie de vagoÂnul „A", oprit în staÈ›ie, cum îmbrînd cu neobrăzare jos de pe scară o femeie care scoase un È›ipăt strident È™i, agățîndu-se cu laba de bară, să nu-È™i piardă echilibrul, încercă chiar să-i arunce încasatoarei, prin fereastra deschisă din cauza zăpuÂÈ™elii, o grivnă pentru bilet. Purtarea motanului îl uimi la culme pe Ivan, care încreÂmeni ca o statuie lîngă uÈ™a băcăniei din colÈ›, È™i-l cuprinse uiÂmirea pentru a doua oară, văzînd atitudinea încasatoarei. înÂdată ce zări motanul cățărîndu-se în tramvai, femeia strigă, tremurînd toată de furie: 53 — Motanii n-au acces în tramvai! Nu-i voie cu motani. Z-zît! Dă-te jos, de nu, chem miliÈ›ia! Atît pe încasatoare, cît È™i pe călători nu-i uimi întîmplarea în sine: că un motan se suie în tramvai, ceea ce încă nu era lucru mare, ci faptul că motanul intenÈ›ionează să plătească biletul. La drept vorbind, el se dovedi nu numai un animal solÂvabil, dar È™i disciplinat. Chiar de la prima interpelare a încaÂsatoarei își încetă asaltul, coborî È™i se instala în staÈ›ie, netezin-du-È™i mustățile cu grivna. Dar îndată ce încasatoarea smuci sfoara, dînd semnalul de plecare, È™i tramvaiul se urni din loc, motanul procedă ca orice individ dat jos cu sila, dar care treÂbuie neapărat să meargă cu tramvaiul. Lăsă să treacă prin faÈ›a lui toate cele trei vagoane, sări pe tamponul celui din urmă, își înfipse ghearele într-un tub de cauciuc ce ieÈ™ea din pereÂtele vagonului È™i călători în voie, economisind È™i o grivnă. Atent la parÈ™ivul de motan, poetul era gata-gata să-l piarÂdă pe cel mai important dintre tîlhari — pe profesor. Din feÂricire, acesta nu apucase s-o È™teargă. La capătul străzii BolÈ™aia Nikitskaia, sau al străzii Herzen, în mijlocul mulÈ›imii ce se îmbulzea, Ivan îi zări bereta cenuÈ™ie. Cît ai clipi, își făcu loc într-acolo. Dar nu avea noroc. Grăbi pasul, o luă la trap, îm-brîncindu-i pe trecători; cu toate acestea, nu izbuti să se aproÂpie nici cu un centimetru de profesor. DeÈ™i era enervat la culme, îl uluia totuÈ™i repeziciunea suÂpranaturală cu care se desfășura urmărirea. Nu se scurseră nici douăzeci de secunde de cînd lăsase în urmă PorÈ›ile Ni-kitskie, că pe Ivan Nikolaevici îl È™i orbiră luminile din piaÈ›a Arbat. Cîteva clipe încă È™i iată o ulicioară întunecoasă cu troÂtuare strîmbe, unde Ivan Nikolaevici se prăbuÈ™i cu zgomot È™i se răni la genunchi. Din nou o magistrală scăldată în luÂmini — strada Kropotkin, apoi încă o ulicioară, apoi Osto-jenka, È™i o altă ulicioară mohorîtă, murdară, zgîrcit luminată. Aici, Ivan Nikolaevici îl pierdu pe cel de care avea atîta neÂvoie. Profesorul dispăruse. Poetul își pierdu cumpătul, dar nu pentru multă vreme: deodată presupuse că profesorul trebuie să fie negreÈ™it în casa Nr. 13 È™i neapărat în apartamentul 47. 54 Dînd buzna pe uÈ™a imobilului, Ivan Nikolaevici urcă val-vîrtej pînă la etajul întîi, găsi numaidecît apartamentul È™i sună la ușă, nerăbdător. Nu trebui să aÈ™tepte mult, îi deschise o fetiță de vreo cinci ani, care, fără să-l întrebe o vorbă, o È™terse numaidecît. în vestibulul imens, lăsat într-o totală paragină, abia luÂminat de un bec chior atîrnat sub tavanul negru de murdăÂrie, spînzura pe un perete o bicicletă fără pneuri; un cufăr uriaÈ™, ferecat, se afla în mijlocul încăperii, iar pe poliÈ›a cuieÂrului cineva aruncase o căciulă cu clape, ce atîrnau, lungi, în jos. De după una din uÈ™i, la radio, o voce sonoră de bărbat recita niÈ™te versuri, pe un ton furios. Cu toate că se afla într-o casă străină, Ivan Nikolaevici nu-È™i pierdu deloc prezenÈ›a de spirit, ci o luă drept spre coÂridor, judecind astfel: „S-a ascuns, desigur, în baie." CoriÂdorul era cufundat în beznă. După ce bîjbîi o vreme, lovin-du-se de pereÈ›i, zări sub o ușă o fîșie slabă de lumină; dibui prin întuneric clanÈ›a È™i o trase uÈ™or spre el. Cîrligul sări, È™i Ivan se pomeni chiar în camera de baie, spunîndu-È™i că avusese noroc. De fapt, nu dăduse peste el norocul de care ar fi avut neÂvoie! II învălui o căldură jilavă, È™i, la lumina jarului ce mocÂnea sub cazanul de baie, zări niÈ™te albii mari atîrnînd pe peÂrete, È™i cada, toată numai pete negre, oribile, pe locurile unde căzuse smalÈ›ul. In cadă stătea în picioare, cu un burete în mî-nă, o cetățeană goală-puÈ™că, plină de clăbuc. își îngustă ochii miopi, aÈ›intindu-i asupra lui Ivan, care dăduse buzna în baie, È™i, luîndu-l, se vede, drept altcineva, în lumina aceea de iad, spuse încet, amuzată: — KiriuÈ™ka! Lasă-te de prostii! Ai înnebunit? Feodor Iva-novici trebuie să se întoarcă dintr-o clipă în alta. IeÈ™i imediat de-aici! Și-l amenință pe Ivan cu buretele. NeînÈ›elegerea era vădită, È™i vina o purta, desigur, Ivan NiÂkolaevici, care nu avea însă de gînd s-o recunoască È™i, după ce exclamă mustrător: „desfrînato!" —, se pomeni, cine È™tie cum, în bucătărie. Era pustie la ora aceea. Pe maÈ™ina de gătit, în penumbră, vreo zece primusuri stinse stăteau mute. Pre-lingîndu-se prin geamul murdar, nespălat de ani de zile, o 55 rază de lună lumina cu zgîrcenie ungherul unde sclipea o icoaÂnă uitată, încărcată de praf È™i pînze de păianjen, de după care ieÈ™eau capetele a două luminări mari de cununie. Sub icoana mare atîrna, prinsă într-un ac, o iconiță de hîrtie. Nimeni nu È™tie ce gînd puse atunci stăpînire pe Ivan, dar, înainte de a se îndrepta spre intrarea de serviciu, își însuÈ™i una din luminări È™i iconiÈ›a de hîrtie. Părăsi apartamentul anoÂnim, înzestrat cu aceste obiecte, mormăind ceva, ruÈ™inat la gîn-dul întîmplării prin care trecuse cu cîteva clipe mai înainte în baie, încercînd, fără să vrea, să ghicească cine putea fi neÂobrăzatul de KiriuÈ™ka, È™i dacă nu cumva căciula aceea scîrboa-să cu clape era a lui. în ulicioara pustie È™i tristă, poetul se uită în jur, căutîn-du-l pe fugar, care nu se vedea însă nicăieri. Atunci, Ivan își spuse cu hotărîre: — Sigur că da, e la rîul Moscova! înainte, marÈ™! S-ar fi cuvenit, poate, ca Ivan Nikolaevici să fie întrebat de ce era atît de convins că profesorul se dusese tocmai la rîul Moscova È™i nu în altă parte? Din nenorocire însă, n-avea cine să-l întrebe? Ulicioara aceea mizerabilă era pustie... După un timp foarte scurt, Ivan Nikolaevici putu fi văzut pe treptele de granit ce coborau spre rîul Moscova. își scoase hainele, dîndu-le în grija unui bărbos simpatic care fuma o È›igară răsucită de el; pe jos, alături, zăcea o bluză rusească albă, ruptă, È™i niÈ™te ghete scîlciate, cu È™ireturile desÂfăcute. Ca să se mai răcorească, Ivan dădu din mîini È™i se arunÂcă în apă cu miÈ™cări de atlet. I se tăie răsuflarea, atît de rece era apa, È™i-i trecu chiar prin minte că nu va putea ieÈ™i la supraÂfață. Dar izbuti să iasă, pufăind È™i gîfîind, cu ochii rotunjiÈ›i de groază, È™i porni înot în apa neagră cu miros de păcură, printre zigzagurile frînte ale felinarelor de pe chei. Cînd, ud leoarcă, urcă, sărind treptele, spre locul unde își lăsase hainele în paza bărbosului, constată că dispăruseră nu numai hainele, ci È™i păzitorul lor, adică însuÈ™i bărbosul. în locul unde zăcuse mormanul de haine, rămăseseră doar niÈ™Âte izmene vărgate, bluza rusească ruptă, luminarea, iconiÈ›a È™i o cutie de chibrituri. Cuprins de o furie neputincioasă, Ivan 56 amenință cu pumnul pe cineva nevăzut È™i se înveÈ™mîntă în lucrurile ce-i fuseseră lăsate. Pe loc începură să-l sîcîie două gînduri. In primul rînd, faptul că-i dispăruse legitimaÈ›ia de membru al Massolit-ului, de care nu se despărÈ›ea niciodată, È™i în al doilea rînd, dacă va reuÈ™i, în halul în care era, să treacă nestingherit prin MosÂcova. Oricum, era în izmene!... Asta, ce-i drept, nu privea pe nimeni, totuÈ™i n-ar fi fost exclus să se agate careva de el È™i să-l oprească! Ivan rupse nasturii de la crăcii izmenelor, contînd că poaÂte aÈ™a or să treacă drept pantaloni de vară, luă iconiÈ›a, lumiÂnarea È™i chibriturile È™i porni la drum, spunîndu-È™i: — La „Griboedov"! Fără nici o îndoială că e acolo! OraÈ™ul își începuse viaÈ›a nocturnă. Prin colb, zăngănind din lanÈ›uri, treceau în zbor camioane, È™i pe platformele lor, pe saci, zăceau cu burta în sus niÈ™te bărbaÈ›i. Ferestrele caselor erau deschise. La fiecare din ele ardea o lampă sub un abajur portocaliu, È™i prin toate ferestrele, prin toate uÈ™ile, din toate gangurile, de pe acoperiÈ™uri È™i poduri, din subsoluri È™i curÈ›i răzbea urletul răguÈ™it al polonezei din opera Evgheni Oneghin. Temerile lui Ivan Nikolaevici se adeveriră întru totul: atrăÂgea atenÈ›ia trecătorilor, care întorceau capul după el. în conÂsecință, luă hotărîrea să ocolească străzile mari È™i să se streÂcoare prin ulicioare, unde lumea nu era atît de sîcîitoare, È™i unde era mai puÈ›in probabil să se agate cineva de un om desÂculÈ›, exasperîndu-l cu întrebări la adresa izmenelor, care nu voiau în ruptul capului să pară niÈ™te pantaloni obiÈ™nuiÈ›i, deÂcenÈ›i. Se adînci deci în labirintul tainic al străduÈ›elor din Arbat, furișîndu-se tot pe lîngă ziduri È™i trăgînd speriat cu coada ochiului; la orice pas arunca priviri înjur È™i, din cînd în cînd, se ascundea în porÈ›ile caselor, ocolind intersecÈ›iile de străzi cu semnale luminoase È™i fastuoasele clădiri ale ambasadelor. Și, în tot timpul drumului greu, îl chinui nespus, urmîn-du-l pas cu pas, o nevăzută orchestră ce acompania o voce profundă de bas, care-È™i cînta dragostea pentru Tatiana. 57 5 S-a petrecut la „Griboedov" Pe bulevardul circular, în fundul unei grădini anemice, despărÈ›ită de trotuar printr-un grilaj de fier forjat, se afla o casă bătrînească cu etaj, de culoare crem. Un mic spaÈ›iu din faÈ›a casei era asfaltat; iarna, pe locul acela se înălÈ›a un troian de zăpadă cu o lopată înfiptă în vîrf, iar vara, el devenea o superbă terasă de restaurant, cu umbrar de pînză. Casei i se spunea „Casa Griboedov", întrucît aparÈ›inuse cîndva, zice-se, unei mătuÈ™i de-a scriitorului, Alexandra Ser-gheevna Griboedova. De-i aparÈ›inuse sau nu, nu È™tim precis. Ba, după cîte ne amintim, Griboedov nu a avut nici o mătușă proprietară de imobil... Casa purta însă acest nume. Mai mult decît atît, un palavragiu moscovit povestea că la etaj, în sala rotundă cu coloane, vestitul scriitor ar fi citit acestei mătuÈ™i, tolănită pe sofa, fragmente din Prea multă minte strică. DeÈ™i, naiba È™tie, i-o fi citit poate, dar asta n-are importanță! Important este că în prezent casa aparÈ›inea acelui Masso-lit, pe care-l condusese nefericitul Mihail Alexandrovici Ber-lioz, înainte să-È™i facă apariÈ›ia la PatriarÈ™ie prudî. Urmînd exemplul membrilor Massolit-ului, nimeni nu spunea „Casa Griboedov", ci pur È™i simplu „Griboedov". „Ieri am stat două ceasuri la coadă, la Griboedov." „Și, ai rezolÂvat?" „Am obÈ›inut o lună de zile la Ialta." „Bravo!" Sau: „Du-te la Berlioz astăzi, de la patru la cinci, are audienÈ›e la GriboeÂdov"... È™i aÈ™a mai departe. Massolit-ul se instalase la „Griboedov" cum nu se poate mai bine È™i mai intim. Oricine intra acolo lua involuntar cuÂnoÈ™tință întîi È™i întîi de anunÈ›urile diferitelor cercuri sportive È™i contempla fotografiile în grup È™i individuale ale membriÂlor Massolit-ului, care (fotografiile) umpleau de jos pînă sus pereÈ›ii scării ce ducea la etaj. La etaj, pe prima ușă se lăfăia o inscripÈ›ie cît toate zilele: „SecÈ›ia Pescari — VilegiaturiÈ™ti", È™i tot aici era înfățiÈ™at un caras prins în cîrligul unei undiÈ›e. 58 Pe uÈ™a camerei cu nr. 2 se afla o inscripÈ›ie oarecum straÂnie: „Deplasări de creaÈ›ie pentru o zi. AdresaÈ›i-vă tov. M.V. Podlojnaia." UÈ™a următoare purta o inscripÈ›ie scurtă, dar mai mult deÂcît stranie: „Perelîghino". Apoi, vizitatorului ocazional al „Casei Griboedov" începeau să-i fugă ochii în toate părÈ›ile pe variatele È™i multiplele inscripÈ›ii ce împestriÈ›au uÈ™ile din lemn de nuc ale mătuÈ™ii: „Numerele de ordine pentru hîrtie se eliÂberează la Pokliovkina", „Casieria", „Plata în numerar, indiÂvidual, a autorilor de scheciuri". Dacă izbuteai să străpungi coada nesfîrÈ™ită ce se întindea pînă jos la poartă, puteai vedea inscripÈ›ia de pe uÈ™a la care lumea dădea năvală fără o clipă de răgaz: „SpaÈ›iul locativ". Dincolo de „SpaÈ›iul locativ" È›i se dezvăluia privirilor un afiÈ™ splendid, reprezentînd o stîncă, iar pe creasta stîncii, înfăÂÈ™urat în burcă, un călăreÈ› cu o armă în bandulieră. Mai jos — palmieri È™i un balcon, iar în balcon un tînăr moÈ›at, privind undeva spre cer cu niÈ™te ochi nespus de vioi È™i È›inîhd în mînă un stilou. Tot acolo scria: „Concedii complexe de creaÈ›ie, de la două săptămîni (schiță-nuvelă), pînă la un an (roman-tri-logie), Ialta, Snuk-Su, Borovoe, Þihidziri, Mahindjuari, LeÂningrad (Palatul de iarnă)." Și în faÈ›a acestei uÈ™i era coadă, dar nu cine È™tie ce, aÈ™a cam la vreo sută cincizeci de persoane. Apoi, supunîndu-se cotiturilor, urcuÈ™urilor È™i coborîșuri-lor capricioase ale „Casei Griboedov", urmau „Consiliul de conducere al Massolit"-ului, „Casieriile nr. 2,3,4,5", „ColeÂgiul redacÈ›ional", „PreÈ™edintele Massolit"-ului, „Sala de biliÂard", tot soiul de unități auxiliare È™i, în sfîrÈ™it, acea sală rotunÂdă cu coloane, unde mătuÈ™a se desfătase ascultînd comedia genialului său nepot. Nimerind la „Griboedov", orice vizitator își dădea seama pe loc, dacă, bineînÈ›eles, nu era cretin de-a binelea, ce minuÂnat o duc aceÈ™ti norocoÈ™i membri ai Massolit-ului È™i numai-decît prindea să-l roadă o neagră invidie. Urmau neîntîrziat reproÈ™uri amare adresate cerului care nu avusese grijă să-l înzestreze la naÈ™tere È™i pe el cu talent literar, fără de care, fiÂreÈ™te, nu era cazul să rîvnească la un carnet de membru al Massolit-ului, un carnet maro, un chenar auriu, mirosind a piele scumpă, carnet pe care nu era moscovit să nu-l cunoască. 59 Cine ar putea spune ceva în apărarea invidiei? Este fără îndoială un sentiment urît, dar trebuie să ne punem în situÂaÈ›ia vizitatorului. Ceea ce vedea el la etaj nu era totul, ba era chiar departe de a fi totul. întreg parterul casei îl ocupa resÂtaurantul. Și ce restaurant! Pe bună dreptate era socotit cel mai grozav din Moscova. Și nu numai pentru că ocupa două săli mari cu tavanul boltit, cu picturi reprezentând cai liliachii cu coame asiriene; nu numai pentru că la fiecare masă era o lampă învelită cu un mic È™al, nu numai pentru că acolo nu putea pătrunde primul venit de pe stradă, ci È™i pentru că prin calitatea mîncărurilor sale, „Griboedov" întrecea oricare alt restaurant din Moscova, iar mîncărurile se vindeau la un preÈ› accesibil, niciodată împovărător. De aceea, nu ni se pare defel curioasă convorbirea pe care a surprins-o odată, lîngă grilajul de fier forjat al „Casei GriÂboedov", autorul acestor rînduri, cum nu se poate mai veroÂsimile. — Unde iei masa deseară, Ambrozie? — Ce întrebare, dragă Foka; aici, bineînÈ›eles! Archibald Archibaldovici mi-a È™optit astăzi că se va servi È™alău-nature. O capodoperă a artei culinare! — Știi să trăieÈ™ti, Ambrozie! răspunse cu un oftat admiraÂtiv Foka, un slăbănog neîngrijit cu furuncule pe ceafă, adre-sîndu-se lui Ambrozie-poetul, un uriaÈ™ bucălat, cu buzele rumene È™i părul auriu. — Nu-i vorba de nici o È™tiință anume, îl contrazice AmÂbrozie, ci de dorinÈ›a cea mai elementară de a trăi omeneÈ™te. Vrei să spui, Foka dragă, că poÈ›i găsi È™i la „Coliseum" niÈ™te È™alăiaÈ™i? Dar la „Coliseum" o porÈ›ie de È™alău costă treispreÂzece ruble È™i cincisprezece copeici, pe cînd la noi îți ia cinci È™i cincizeci! Și unde mai pui că la „Coliseum" peÈ™tele e vechi de trei zile, ba, pe deasupra, nu ai nici o garanÈ›ie că nu te vei trezi cu un ciorchine de strugure peste mutră din partea celui dinul june care dă buzna acolo venind din Pasajul Teatral. Mă declar categoric împotriva „Coliseum"-ului, vocifera Am-brozie-gastronomul, de răsuna tot bulevardul. Nu căuta să mă convingi, Foka! — Nu caut să te conving, Ambrozie, spuse Foka. Dar masa de seară se poate lua È™i acasă! 60 — Nici nu mă gîndesc, tună Ambrozie, mi-o închipui pe nevastă-ta încercînd să gătească la cratiță, în bucătăria comuÂnă, È™alănl-naturel Ha-ha-ha!... Au revoir, Foka! Și Ambrozie se repezi fredonînd spre terasa cu umbrar. Eh-ho-ho... Da, ce-a fost a fost! Nu l-au uitat moscoviÈ›ii băștinaÈ™i pe celebrul „Griboedov". Ce-e, È™alău rasol! E o baÂnalitate, Ambrozie dragă! Dar cega, cega în caserole de argint, cegă bucăți, rînduri, alternate cu cozi de raci È™i caviar proasÂpăt. Dar ouăle la pahar cu pireu de ciuperci? Și fileurile de sturz nu vă plăceau? Dar trufele? Dar prepeliÈ›a preparată după o reÈ›etă genoveză? Nouă ruble È™i jumătate. Dar jazul, dar serviciul ireproÈ™abil? Și, în iulie, cînd toată familia e pleÂcată în vilegiatură, iar pe dumneata te reÈ›in în oraÈ™ anumite treburi literare ce nu suferă amînare, pe terasă, la umbra viÈ›ei de vie, lucind într-o pată de aur pe o față de masă imacuÂlată — o farfurioară de supă-printaniere? îți aminteÈ™ti, AmÂbrozie? Dar ce să te mai întreb! Văd după buzele dumitale că nu ai uitat; toate lostriÈ›ele È™i È™alăiaÈ™ii dumitale sînt fleacuri! Dar de becaÈ›inele, sitarii È™i becaÈ›ele de pădure, cînd e sezonul lor, de prepeliÈ›e, de găinuÈ™ele de baltă, ce zici? Și apa mineÂrală „Narzan", care È›i se prelinge înspumată pe gîtlej?! AjunÂge însă, te abaÈ›i de la subiect, cititorule! Vino cu mine!... în seara aceea, la ora zece È™i jumătate, cînd Berlioz se prăÂpădise la PatriarÈ™ie prudî, „Griboedov" avea toate camerele de la etaj cufundate în întuneric, în afară de una singură, unde luminile erau aprinse È™i unde tînjeau doisprezece literaÈ›i, strînÈ™i acolo pentru È™edință È™i aÈ™teptîndu-l pe Mihail Alexandrovici. Stăteau pe scaune, pe mese È™i chiar pe cele două pervaÂzuri ale camerei în care își avea sediul Consiliul de conducere al Massolit-ului, sufocîndu-se de căldură. Prin ferestrele larg deschise nu pătrundea nici o adiere de vînt. Moscova își reÂvărsa toată arÈ™iÈ›a adunată în cursul zilei în asfalt, È™i era limÂpede că noaptea nu va aduce nici o uÈ™urare. Un iz de ceapă venea de la subsolul casei mătuÈ™ii, unde funcÈ›iona bucătăria restaurantului, È™i tuturor le era sete, toÈ›i erau enervaÈ›i È™i furioÈ™i. Literatul Beskudnikov — un om liniÈ™tit de felul lui, bine îmbrăcat, cu niÈ™te ochi mici È™i iscoditori — își consultă ceaÂsul. Minutarul se apropia tîrîș de unsprezece. Beskudnikov ciocăni cu degetul în cadran, arătîndu-l vecinului său, poetul 61 Dvubratski, care È™edea pe o masă È™i, de urît, își bălăbănea piÂcioarele încălÈ›ate cu pantofi galbeni, cu talpă de cauciuc. — Se cam întrece cu gluma, bombăni Dvubratski. — S-a-m-potmolit, pesemne, flăcăul la malul Kleazmei, dădu replica o voce groasă, aparÈ›inînd Nastasiei LukiniÈ™na Nepremenova, fată de negustor din Moscova, rămasă orfană, care, deveÂnind scriitoare, autoare de schiÈ›e marine, excela în scene de război È™i semna cu pseudonimul „Navigatorul Georges". — DaÈ›i-mi voie! glăsui îndrăzneÈ› Zagrivov, cunoscut auÂtor de scheciuri. Și eu, în loc să mă coc aici, aÈ™ fi stat cu plăÂcere pe balcon, la o ceaÈ™că de ceai! ȘedinÈ›a era fixată pentru ora zece, nu-i aÈ™a? — La ora asta e plăcut pe malul Kleazmei, îi ațîța mai deÂparte pe ceilalÈ›i Navigatorul Georges, È™tiind că staÈ›iunea de vile pentru literaÈ›i, Perelîghino, de pe malul Kleazmei, este punctul nevralgic al tuturor. La ora asta cîntă, desigur, È™i priÂvighetorile acolo. în ce mă priveÈ™te, lucrez întotdeauna mai cu spor cînd sînt în mijlocul naturii, mai ales primăvara. — De trei ani aproape plătesc cotizaÈ›ia, ca să-mi pot triÂmite nevasta, bolnavă de bazedov, în acel rai, dar nu È™tiu cum se face că nu apare nimic la orizont, zise veninos, cu amărăÂciune, nuvelistul Ieronim Poprihin. — Ei, asta-i în funcÈ›ie de norocul fiecăruia, vui de pe perÂvaz criticul Ababkov. OchiÈ™orii Navigatorului Georges se aprinseră de bucurie È™i, îndulcindu-È™i vocea de contralto, replică din nou: —Nu trebuie să fim invidioÈ™i, tovarăși. Avem numai douăÂzeci de vile È™i se mai construiesc doar È™apte, iar noi sîntem trei mii de inÈ™i în Massolit. — Trei mii o sută unsprezece, preciza cineva dintr-un colÈ›. — Ei, vedeÈ›i, urmă Navigatorul Georges, ce să-i faci? Se-n-È›elege de la sine că locuri în vile au primit cei mai talentaÈ›i dintre noi... — Generalii! se băgă direct în acest schimb de cuvinte Gluharev-scenaristul. Beskudnikov simula un căscat È™i ieÈ™i din cameră. — Stă singur în cinci camere, la Perelîghino, bîrfi Gluha-rev în urma lui. 62 — Lavrovici ocupă numai el È™ase odăi, È›ipă Deniskin, È™i are pereÈ›ii sufrageriei tapisaÈ›i cu lemn de stejar. — Ei, nu despre asta-i vorba acum, vui Ababkov, ci de fapÂtul că s-a făcut ora unsprezece È™i jumătate. Se stîrni gălăgie, se pregătea un fel de răzmeriță. încer-cînd să telefoneze la nesuferita staÈ›iune Perelîghino, nimeÂriră la o altă vilă, la Lavrovici, È™i aflară că Lavrovici plecase la rîu, ceea ce-i întrista din cale-afară. Chemară la întîmplare comisia de literatură beletristică, la interiorul 920, È™i, bineînÂÈ›eles, nu găsiră pe nimeni. — Putea măcar să ne telefoneze! È›ipară Deniskin, Glu-harev È™i Kvant. Of, degeaba È›ipau ei: Mihail Alexandrovici nu putea să telefoneze nicăieri. Departe, departe de „Griboedov", într-o sală enormă, luminată de becuri de mii de waÈ›i, pe trei mese zincate zăcea ceea ce cu puÈ›in înainte fusese Mihail AlexanÂdrovici. Pe prima masă zăcea trupul gol, plin de sînge închegat, cu braÈ›ul fracturat È™i coÈ™ul pieptului zdrobit, pe o altă masă — capul, fără dinÈ›ii din față, cu ochii deschiÈ™i, tulburi, care nu se mai temeau de lumina orbitoare ce inunda sala, iar pe o a treia masă — un morman de cîrpe scorojite. Lîngă cel decapitat stăteau în picioare un profesor medic-legist, un specialist în anatomie patologică cu ajutorul lui, reprezentanÈ›ii organelor de anchetă È™i literatul Jeldîbin, adÂjunctul lui Mihail Alexandrovici Berlioz la Massolit, chemat prin telefon de acasă, unde veghea la căpătîiul nevestei sale bolnave. MaÈ™ina venise să-l ia pe Jeldîbin È™i, împreună cu organele de anchetă, s-a dus în primul rînd, pe la douăsprezece noapÂtea, la locuinÈ›a victimei, unde s-a procedat la sigilarea tutuÂror hîrtiilor sale, iar de acolo, cu toÈ›ii la morgă. Acum, stînd lîngă rămășiÈ›ele defunctului, se sfătuiau cum e mai bine să facă; să coasă la loc capul retezat sau să depună corpul în sala „Casei Griboedov", acoperindu-l pur È™i simplu pe cel dispărut cu un È™al negru pînă la bărbie? Da, Mihail Alexandrovici nu putea telefona nicăieri; prin urmare, zadarnic se indignau È™i vociferau Deniskin, Gluha-rev È™i Kvant cu Beskudnikov. Exact la miezul nopÈ›ii, toÈ›i cei 63 doisprezece literaÈ›i părăsiră etajul de sus, coborînd la restauÂrant. Aici, îl pomeniră din nou, în sinea lor, de rău pe Mihail Alexandrovici: pe terasă, toate mesele erau, se-nÈ›elege, ocuÂpate, aÈ™a că se văzură siliÈ›i să cineze în sălile frumoase, dar sufocante. Și exact la miezul nopÈ›ii, în prima sală se auzi un bubuit, un zdrăngănit, începură să salte, să se reverse niÈ™te sunete. După aceea un glas strident de bărbat porni să urle cu dispeÂrare în acompaniamentul muzicii: „Haleluiah!" Se dezlăn-È›uise celebrul jaz de la „Griboedov". FeÈ›ele asudate ale clienÂÈ›ilor parcă se înseninară, caii pictaÈ›i pe plafon prinseră viață, lustrele parcă-È™i sporiră lumina È™i, deodată, ca scăpate din lanÈ›, prinseră a dănÈ›ui ambele săli, iar mai apoi È™i terasa. Porniră la dans Gluharev cu poeta Tamara PolumeseaÈ›, începu să danseze È™i Kvant, È™i Jukopov-romancierul cu o arÂtistă de cinema în rochie galbenă. Dansau Dragunski, Cer-dacci, micul Deniskin cu gigantica Navigatorul Georges, danÂsa frumoasa arhitectă Semeikina-Gall, pe care o È›inea strîns în braÈ›e un necunoscut în pantaloni albi de pînză groasă. DanÂsau ai casei È™i invitaÈ›i, oaspeÈ›i din Moscova È™i de aiurea, un oarecare Vitea Kuftik din Rostov, regizor, pare-se, cu o pecinÂgine mare liliachie pe obraz, dănÈ›uiau cei mai de seamă reÂprezentanÈ›i ai subsecÈ›iei de poezie a Massolit-ului, adică Pa-vianov, Bogohulski, Sladki, Spicikin È™i Adelfina Buzdeak, dansau tineri de profesie necunoscută, cu tunsură „box", cu umeri de vată, dansa un ins foarte trecut, cu barbă, în care se încurcase o foaie de ceapă verde, iar în braÈ›ele lui se zgîlțîia o jună prăpădită, mîncată de anemie, într-o rochiță de mătase portocalie. ScăldaÈ›i în sudoare, ospătarii purtau deasupra capetelor halbele de bere aburite, urlînd răguÈ™it, cu năduf: „FaceÈ›i loc, faceÈ›i loc, vă rog!" Undeva, un glas comanda în difuzor: „GrăÂtar caucazian o dată! Două zubrovici! Mîncărică de mărunÂtaie!!" în acelaÈ™i timp, vocea subÈ›ire de bărbat urla: „HaleÂluiah!" Bubuitul talerelor aurii ale jazului era estompat în răstimpuri de zăngănitul farfuriilor, cărora femeile de la ofiÂciu, după ce le spălau, le dădeau drumul pe un plan înclinat drept în bucătărie. într-un cuvînt, infern, nu alta. 64 La miezul nopÈ›ii apăru o vedenie de iad. Pe terasă ieÈ™i un bărbat de o rară frumuseÈ›e, cu barba ca un pumnal, îmbrăcat în frac È™i aruncă o privire maiestuoasă în jur, ca È™i cînd È™i-ar fi privit domeniile. Se spunea, o spuneau misticii, că au fost timpuri cînd frumosul bărbat nu purta frac, ci se încingea cu un brîu lat de piele de sub care ieÈ™eau mînerele pistoalelor, iar părul negru ca pana corbului îi era strîns cu o basma de mătase purpurie. Prin Marea Caraibilor, cică sub comanda sa, navigase un bric cu pavilion negru de doliu cu cap de mort. Dar nu-i adevărat, nu, nu! Sînt minciunile unor mistici care caută să te ademenească! Nu există pe lume nici o Mare a Caraibilor, nu navigaseră pe ea corsari îndrăzneÈ›i, nu-i urÂmărise nici o corvetă È™i nu se aÈ™ternuse peste valuri fumul bătăliei. Nimic din toate astea n-a existat, nimic! Iată, există teiul pipernicit, există grilajul de fier forjat, iar dincolo de griÂlaj — bulevardul... Și se topeÈ™te gheaÈ›a în cupă, È™i de la masa vecină se uită niÈ™te ochi injectaÈ›i ca de taur, È™i te cuprinde o frică... o, zei, daÈ›i-mi otravă, vreau otravă!... Deodată însă, de la o masă, zbură cuvîntul: „Berlioz!" JaÂzul se destramă È™i se stinse, ca È™i cînd l-ar fi pocnit cineva cu pumnul. „Ce-i, ce s-a întîmplat, ce este?!" „Berlioz!!!" È™i înceÂpură toÈ›i să sară de la locurile lor, să exclame, să È›ipe... Da, cumplita veste a morÈ›ii lui Mihail Alexandrovici stîrni un val de durere. Cineva prinse a se agita, strigînd că trebuie scrisă È™i expediată numaidecît, pe loc, o telegramă colectivă. Dar ce telegramă, ne întrebăm noi, È™i unde? Și pentru ce s-o trimiÈ›i? Chiar aÈ™a, pentru ce? N-are nevoie de nici un fel de telegramă cel a cărui ceafă zdrobită e strînsă acum de mîi-nile de cauciuc ale prosectorului, cel al cărui grumaz e împuns în clipa de față cu acele strîmbe ale profesorului! S-a dus È™i nu are nevoie de nici o telegramă. Totul s-a sfîrÈ™it, să nu mai aglomerăm, fără rost, telegraful! Da, s-a dus, e mort... Bine, dar noi sîntem vii! Valul de durere se stîrni, È›inu cît È›inu È™i începu să scadă, să se liniÈ™tească. Unii se întoarseră chiar la mesele lor, È™i, la început, mai pe ascuns, apoi fățiÈ™ băură votcă È™i luară cîte o gustărică. Nu, zău aÈ™a, la ce bun să se strice sau să rămînă în farfurie chifteluÈ›ele de volaille? Cu ce-l mai putem ajuta pe 65 Mihail Alexandrovici? îl ajutăm cu ceva dacă rămînem flă-mînzi? Că doar noi n-am murit! BineînÈ›eles, pianul fu încuiat cu cheia, jaziÈ™tii se împrăș-tiară, cîțiva dintre ziariÈ™ti plecară la redacÈ›iile unde lucrau, ca să scrie necrologul. Aflară cu toÈ›ii că de la morgă sosise Jeldîbin. Se instalase sus în cabinetul răposatului, È™i imediat porni zvonul că el îl va înlocui pe Berlioz. Jeldîbin îi chemă grabnic din restaurant pe toÈ›i cei doisprezece membri ai consiÂliului de conducere, È™i, într-o È™edință fulger, È›inută în cabinetul lui Berlioz, se apucară să discute problemele ce nu sufereau amînare: pavoazarea sălii cu coloane din „Casa Griboedov", transportul corpului neînsufleÈ›it de la morgă în această sală, accesul publicului, precum È™i alte probleme legate de mult prea tristul eveniment. In vremea asta restaurantul își ducea mai departe viaÈ›a nocturnă obiÈ™nuită È™i ar fi dus-o aÈ™a pînă la închidere, adică pînă la ora patru dimineaÈ›a, dacă nu s-ar fi petrecut ceva cu totul È™i cu totul ieÈ™it din comun, ceva care i-a zguduit pe oasÂpeÈ›ii restaurantului mult mai mult decît vestea morÈ›ii năprasÂnice a lui Berlioz. Cei dintîi prinseră a se agita birjarii care pîndeau clienÈ›ii la poarta „Casei Griboedov". S-a auzit cum unul din ei, săl-tîndu-se uÈ™or pe capră, strigă: — Ptiu! Ia uitaÈ›i-vă numai! După aceea, răsărită ca din pămînt, lîngă grilajul de fier clipi o luminiță, apoi începu să se apropie de terasă. Lumea prinse a se ridica de la mese, aÈ›intindu-È™i privirea — È™i văzură cu toÈ›ii că, o dată cu luminiÈ›a, spre restaurant se îndrepta o stafie albă. Cînd se apropie de treptele terasei, toÈ›i înmărmuÂriră, cu bucățile de cegă înfipte în furculiță È™i cu ochii holbaÈ›i. Portarul, care tocmai ieÈ™ise de la garderoba restaurantului în curte să fumeze o È›igară, o aruncă jos, o stinse sub călcîi È™i dădu să iasă în întîmpinarea stafiei, cu scopul vădit de a-i bara acÂcesul în restaurant, dar, nu se È™tie din ce motiv, n-o făcu, ci se opri locului, cu un zîmbet cam nătîng. Atunci stafia, urcînd treptele, păși nestingherită pe terasă, È™i toÈ›i constatară că nu-i nici o stafie, ci Ivan Nikolaevici Bez-domnîi, celebrul poet. 66 DesculÈ›, îmbrăcat cu o bluză rusească albă, ruptă, È™i cu izmene dungate, avea prinsă în piept, cu un ac de siguranță, o iconiță de hîrtie reprezentînd un sfînt necunoscut. In mîini, Ivan Nikolaevici ducea o luminare de cununie, aprinsă. Pe obrazul drept avea o julitură proaspătă. Este greu de măsurat cît de adîncă a fost tăcerea ce se în-stăpîni pe terasă. în mîinile unui ospătar, halba pe care o duÂcea se aplecă într-o parte, È™i berea se prelinse pe podea. Poetul ridică luminarea deasupra capului, grăind cu voce tare: — Noroc, prieteni! După care băgă capul sub masa cea mai apropiată È™i exclamă abătut: Nu, aici nu-i! Se auziră două glasuri. Un bas rosti necruțător: — Gata. Deîirium tremens. Iar al doilea, un glas speriat de femeie, se întrebă: — Cum de l-a lăsat miliÈ›ia în halul ăsta pe stradă? Auzind-o, Ivan Nikolaevici o lămuri: — De două ori au vrut să mă reÈ›ină, la Skatertnîi È™i aici, pe Bronnaia, dar am tulit-o sărind gardul È™i, vedeÈ›i, m-am julit la obraz. Ivan Nikolaevici ridică mîna cu luminarea È™i vocifera: FraÈ›ilor întru literatură! (Glasul lui răguÈ™it prinse puteri È™i suna acum mai înflăcărat.) AscultaÈ›i cu toÈ›ii ce am să vă zic! A apărut! PrindeÈ›i-l, puneÈ›i mîna pe el numaidecît, altfel o să facă ravagii! Nenorociri de nedescris! — Ce? Cum? Ce zice? Cine a apărut? izbucniră glasuri din toate părÈ›ile. — Consultantul, răspunse Ivan, È™i consultantul ăsta l-a ucis adineauri pe Misa Berlioz la PatriarÈ™ie prudî. Din sălile restaurantului lumea dădu năvală, È™i în jurul luÂminării aprinse din mîna lui Ivan se strînseră cu toÈ›ii buluc... — DaÈ›i-mi voie, daÈ›i-mi voie, vorbiÈ›i mai limpede, se auzi lîngă urechea lui Ivan Nikolaevici un glas încet È™i politicos, spuneÈ›i, cum adică l-a ucis? Cine l-a ucis? — Un consultant străin, profesor È™i spion, răspunse prompt Ivan, privind în jur. — Și cum îl cheamă? îl întrebă încetiÈ™or la ureche acelaÈ™i glas. — Asta e! Cum îl cheamă?! strigă profund mîhnit Ivan. Dacă i-aÈ™ È™ti numele! N-am văzut bine ce scria pe cartea de 67 vizită. Þin minte doar prima literă „W", începe cu „W" nuÂmele lui. Ce nume începe oare cu „W"? se întrebă el. își duse palma la frunte È™i deodată începu să mormăie: We, we, we, wi, wa... Waschner? Wagner? Weiner? Wegner? Winter? încordat la culme, simÈ›i cum i se zburleÈ™te părul din cap. — Wulf? îl ajută, miloasă, o femeie. Ivan se înfurie. — Toanto! È›ipă el, căutînd-o pe femeie cu privirea. Ce-are a face aici Wulf? N-are Wulf nici o vină. Wo, Wa... Nu, aÈ™a n-am să-mi aduc aminte. UitaÈ›i ce e, cetățeni... telefonaÈ›i chiar acum la miliÈ›ie să se trimită cinci motociclete cu mitraliere pentru prinderea profesorului. Și nu uitaÈ›i să spuneÈ›i că nu e singur, mai sînt doi cu el: unul lung, cadrilat, cu pince-nez-ul crăpat È™i un motan negru, gras. Iar eu, pînă una-alta, am să fac percheziÈ›ie la „Griboedov", presimt că aici e. Ivan începu să se agite, îi îmbrînci pe cei din jur, flutură luminarea mînjindu-se tot de ceară, se uită pe sub mese. Atunci, cineva strigă: „Un medic!" È™i o față blîndă, cărnoasă, rasă È™i îmbuibată, cu ochelari în ramă de baga, răsări lîngă Ivan. — Tovarășe Bezdomnîi, începu faÈ›a cu glas solemn, liniÈ™-teÈ™te-te. EÈ™ti zguduit de moartea lui Mihail Alexandrovici pe care l-am iubit cu toÈ›ii, adică a lui Misa Berlioz. O înÈ›eleÂgem prea bine. Ai nevoie de liniÈ™te. îndată tovarășii or să te ducă pînă la patul dumitale È™i ai să te liniÈ™teÈ™ti. — Ascultă, îl întrerupse rînjind Ivan, tu nu înÈ›elegi că proÂfesorul trebuie prins? Ce mă tot baÈ›i la cap cu prostiile tale! Cretinule! — Tovarășe Bezdomnîi, dar se poate să-mi vorbeÈ™ti astÂfel? ripostă faÈ›a cea săritoare, înroÈ™indu-se, dîndu-se înapoi de-a-ndăratelea È™i căindu-se că s-a băgat în istoria asta. — Uite, cu tine se poate, i-o întoarse cu o ură mocnită Ivan Nikolaevici. Chipul i se schimonosi de furie, mută repede luminarea din mîna dreaptă în mîna stingă, își făcu vînt È™i pocni faÈ›a cea săritoare drept peste ureche. Atunci le dădu prin minte celor din jur să se repeadă la Ivan; È™i se repeziră. Luminarea se stinse, iar ochelarii ce săÂriră de pe nasul acelei feÈ›e fură călcaÈ›i în picioare, cît ai clipi. Ivan scoase un răcnet războinic, cumplit, ce se auzi chiar È™i 68 pe bulevard, stîrnind curiozitatea trecătorilor, È™i porni să se apere. Vesela zăngănea căzînd de pe mese, femeile È›ipau, în timp ce ospătarii îl legau pe poet cu È™tergare, la gardeÂrobă se consumă următorul dialog între fostul comandant de bric È™i portar: — N-ai văzut că e în izmene? întrebă rece piratul. — Bine, Archibald Archibaldovici, ripostă portarul, care o băgase pe mînecă, dar cum puteam să nu-i dau drumul, dacă dumnealui este membru al Massolit-ului? — N-ai văzut că e în izmene? repetă piratul. — IertaÈ›i-mă, Archibald Archibaldovici, se scuza portaÂrul, stacojiu la față, ce puteam face? înÈ›eleg È™i eu atîta lucru, pe terasă È™edeau doamnele... — Doamnele n-au nici un amestec, doamnelor le este inÂdiferent, nu se lăsă piratul, sfredelindu-l literalmente cu priÂvirea, dar miliÈ›iei nu-i este indiferent! Un om în izmene poate circula pe străzile Moscovei numai într-un singur caz: dacă merge însoÈ›it de reprezentanÈ›ii miliÈ›iei, È™i anume, cu o sinÂgură destinaÈ›ie — secÈ›ia de miliÈ›ie! Iar tu, ca portar, trebuie să È™tii că, văzînd un om în halul ăsta, ai datoria să dai imediat semnalul de alarmă. Auzi?! Tu auzi ce se petrece pe terasă? Portarul, înnebunit, auzi venind de pe terasă un bubuit, zăngănit de farfurii È™i de pahare sparte, È›ipete de femei. — Ei, ce să-È›i fac acum pentru una ca asta? întrebă piratul. Obrazul portarului căpătă culoarea unui bolnav de tifos, iar ochii priveau fix, plini de groază. I se păru că părul negru al piratului, acum pieptănat cu cărare, e acoperit cu o mătase roÈ™ie ca focul. Dispăruseră plastronul È™i fracul, È™i din cingă-toarea de piele se ivi minerul unui pistol. Portarul se È™i închiÂpui spînzurat de vergeaua gabiei mici, își văzu cu ochii proÂpria sa limbă scoasă afară, È™i capul prăvălit fără viață pe umăr, ba auzi chiar plescăitul valurilor dincolo de bord. Portarului i se muiară genunchii È™i atunci piratului i se făcu milă de el È™i își stinse privirea sfredelitoare. — Bagă de seamă, Nikolai, te iert pentru ultima dată! N-avem nevoie de astfel de portari la restaurant, nici pe graÂtis! Intră mai bine paznic la biserică. După ce spuse aceasta, fostul comandant dădu comanda, precis, clar, rapid: Să vină 69 Pantelei din oficiu. Un miliÈ›ian. Proces-verbal. O maÈ™ină. La spitalul de nebuni. Și adăugă: Fluieră! Peste un sfert de ceas, publicul uluit la culme (nu numai cel din restaurant, ci È™i cel de pe bulevard, È™i din casele cu feÂrestre dînd spre grădina restaurantului) văzu cum Pantelei, portarul, un miliÈ›ian, un ospătar È™i poetul Riuhin scoteau pe poarta „Casei Griboedov" pe un tînăr înfășurat ca o păpușă, care, plîngînd amar, scuipa, străduindu-se să-l nimerească anume pe Riuhin, È™i È›ipa ca din gură de È™arpe: — Canalie!... Canalie ce eÈ™ti! Șoferul unui autocamion, cu o expresie de furie pe față, dădu drumul la motor. Alături, un birjar își înfierbînta calul È™i, lovindu-l cu frîul liliachiu peste crupă, strigă: — Uite că merge È™i un cal iute! Am mai dus eu clienÈ›i la spitalul de nebuni! MulÈ›imea din jur vuia, comentînd evenimentul nemaiÂvăzut, într-un cuvînt, un scandal oribil, scîrbos, ispititor, o porcărie, nu alta, un scandal care se potoli numai atunci cînd camionul se urni din poarta „Casei Griboedov", ducîndu-i cu el pe nefericitul Ivan Nikolaevici, pe miliÈ›ian, pe Pantelei È™i pe Riuhin. 6 Schizofrenie, după cum s-a È™i spus Ceasul arăta unu È™i jumătate din noapte cînd, în sala de consultaÈ›ii a celebrei clinici de psihiatrie, clădită recent în preajma Moscovei, pe malul unui rîu, intră un bărbat cu bărÂbuță ascuÈ›ită, îmbrăcat în halat alb. Trei sanitari nu-È™i luau ochii de la Ivan Nikolaevici, care È™edea pe canapea. Poetul Riuhin, grozav de tulburat, era È™i el acolo. Ștergarele cu care fusese legat Ivan Nikolaevici zăceau maldăr tot acolo, pe canapea. Ivan Nikolaevici avea mîinile È™i picioarele libere. Văzîndu-l intrînd pe bărbatul cu bărbuță, Riuhin păli, tuÈ™i uÈ™or È™i spuse sfios: — Bună seara, doctore. Doctorul dădu din cap în semn de salut, dar, înclinîndu-se, se uită la Ivan Nikolaevici È™i nu la Riuhin. Bezdomnîi È™edea 70 încremenit, cu o expresie răutăcioasă pe față, cu sprîncenele încruntate, È™i nu făcu nici cea mai mică miÈ™care cînd intră doctorul. — Iată-l, doctore, vorbi Riuhin, nu se È™tie de ce în È™oaptă, pe un ton misterios, aruncînd priviri speriate spre Ivan NikoÂlaevici, iată-l pe cunoscutul poet Ivan Bezdomnîi, vedeÈ›i... Ne e teamă să nu aibă cumva delirium tremens... — Bea mult? întrebă printre dinÈ›i doctorul. — Nu, bea È™i el, din cînd în cînd, dar nu aÈ™a ca să... — I se năzăreau cumva gîndaci de bucătărie, È™obolani, draci sau dini ce umblă de colo-colo? — Nu, răspunse Riuhin, înfiorîndu-se, l-am văzut ieri È™i azi-dimineață... era perfect sănătos. — Și de ce e numai în izmene? L-au luat direct din pat? — Nu, doctore, a venit în È›inuta asta la restaurant... — Aha, aha, rosti doctorul foarte satisfăcut, È™i de ce are zgîrieturi? S-a bătut cu careva? — A căzut de pe gard, iar apoi, la restaurant, l-a atins pe unu... È™i încă pe cîțiva... — AÈ™a, aÈ™a, zise doctorul È™i, întorcîndu-se spre Ivan, adăuÂgă: Bună seara! — Să trăieÈ™ti, sabotorule! îi răspunse cu răutate, ridicînd vocea, Ivan. Riuhin se fîstîd într-atît, încît nu îndrăzni să se uite în ochii prevenitorului doctor. Acesta nu se ofensă defel, ci-È™i scoase cu un gest familiar, abil, ochelarii, ridică poala halatului, îi ascunse în buzunarul de la spate al pantalonilor, apoi îl înÂtrebă pe Ivan: — Cîți ani ai? — Ia mai duceÈ›i-vă dracului cu toÈ›ii È™i lăsaÈ›i-mă în pace! strigă grosolan Bezdomnîi È™i-i întoarse spatele. — De ce te înfurii? Te-am supărat cu ceva? — Am douăzeci È™i trei de ani, vorbi iritat Ivan, È™i am să mă plîng împotriva voastră, a tuturor, împotriva ta, păduche ce eÈ™ti! i se adresă el lui Riuhin. — Și de ce anume vrei să te plîngi? — De aia, că m-au înÈ™făcat pe mine, om sănătos, È™i m-au tîrît cu sila aici la casa de nebuni! îi răspunse mînios Ivan. 71 în clipa aceea Riuhin se uită la Ivan È™i îngheță: Poetul nu avea deloc o privire de nebun. Ochii lui, atît de tulburi la „Gri-boedov", erau acum ochii lui Ivan de altădată, limpezi de tot. „Aoleu! gîndi speriat Riuhin. E într-adevăr normal! Ce aiuÂreală! Chiar aÈ™a, de ce l-am tîrît aici? E normal, absolut norÂmal, numai atît că are toată mutra zdrelită..." — Dumneata te afli într-o clinică, vorbi foarte calm mediÂcul, instalîndu-se pe un taburet cu picior metalic lucios, È™i nu într-o casă de nebuni, într-o clinică, unde, dacă nu e cazul, nimeni n-o să te reÈ›ină. Ivan Nikolaevici îl privi neîncrezător cu coada ochiului, dar mormăi: — Slavă È›ie, Doamne! în sfîrÈ™it, văd È™i eu un om normal printre atîția idioÈ›i, dintre care primul este gogomanul È™i inÂcapabilul de SaÈ™ka! — Cine este acest SaÈ™ka incapabil? se informă medicul. — El, Riuhin, răspunse Ivan, arătîndu-l cu degetul murÂdar pe Riuhin. Poetul nu mai putea de indignare. „Asta-i recunoÈ™tinÈ›a, gîndi el cu amărăciune, pentru tot ce-am făcut pentru dînsul. E o pramatie în toată puterea cuvîntului!" — Ca mentalitate, un chiaburaÈ™ tipic, vorbi Ivan NikoÂlaevici, dornic să-l demaÈ™te cît mai rapid pe Riuhin, È™i, unde mai pui, e un chiaburaÈ™ ce poartă cu abilitate masca de proÂletar! PriviÈ›i-i figura acră È™i confruntaÈ›i-o cu acele versuri soÂnore pe care le-a comis în întîmpinarea lui 1 Mai. He-he-he... „Flutură!" È™i „fîlfîie..." AruncaÈ›i o privire înăuntrul lui, să vedeÈ›i ce gînduri zac acolo... rămîneÈ›i paf! rîse cam sinistru Ivan Nikolaevici. Riuhin gîfîia, roÈ™u la față, È™i se gîndea la un singur lucru: încălzise un È™arpe la piept, sărise în ajutorul cuiva care se doÂvedea a fi un duÈ™man înrăit. Și jalea cea mare era că n-avea ce-i face, doar nu putea să se ia la harță cu un bolnav psihic! — Dar, de fapt, de ce v-au adus la noi? întrebă medicul, după ce ascultase atent toate învinuirile lui Bezdomnîi. — Dracu să-i ia pe nătărăii ăștia! M-au înÈ™făcat, m-au legat cu nu È™tiu ce cîrpe È™i m-au tîrît pînă aici cu camionul! — îmi daÈ›i voie să vă întreb, de ce aÈ›i venit la restaurant numai în cămașă È™i izmene? 72 — N-are de ce să vă mire, îi răspunse Ivan. M-am dus să mă scald în rîul Moscova, È™i mi-au È™terpelit hainele, lăsîn-du-mi porcăria asta! Doar nu era să merg în pielea goală prin Moscova! Am pus pe mine ce-am găsit È™i eu, pentru că mă grăbeam să ajung la restaurant, la „Griboedov". Medicul se uită întrebător la Riuhin, È™i acesta mormăi po-somorît: — AÈ™a se cheamă restaurantul. — Aha, se lămuri medicul, dar de ce eraÈ›i atît de grăbit? AveaÈ›i vreo întîlnire importantă? — Mă zbat să-l prind pe consultant, îi răspunse Ivan NiÂkolaevici, privind neliniÈ™tit în jur. — Care consultant? — îl cunoaÈ™teÈ›i pe Berlioz? întrebă semnificativ Ivan. — Compozitorul?... — Ce compozitor? Ah, da, aÈ™a e... Dar nu despre el e vorÂba. Compozitorul e tizul lui Misa Berlioz. Riuhin n-avea deloc chef să vorbească, a trebuit însă să dea explicaÈ›ii. — Berlioz, secretarul Massolit-ului, a fost călcat astă-seară de un tramvai la PatriarÈ™ie prudî. — Nu te băga, dacă nu È™tii! se supără Ivan. Nu tu, eu am fost acolo cînd s-a întîmplat. El l-a vîrît dinadins sub tramvai. — L-a împins? — N-are a face dacă l-a împins sau nu! sări Ivan, furios că ceilalÈ›i sînt grei de cap. Unu ca ăsta nici n-are nevoie să împingă! El e în stare să facă niÈ™te figuri, mamă, mamă! Știa dinainte că Berlioz va fi călcat de tramvai! — în afară de dumneavoastră, l-a mai văzut cineva pe acest consultant? — Tocmai aici e buba, doar Berlioz È™i cu mine l-am văzut. — AÈ™a. Și ce măsuri aÈ›i luat pentru prinderea asasinului? Spunînd aceasta, medicul se întoarse È™i aruncă o privire femeii cu halat alb, ce È™edea mai la o parte, în faÈ›a unui birou. Aceasta luă un formular È™i se apucă să-l completeze. — Ce măsuri? Am luat din bucătărie o lumînărică. — Asta? îl întrebă medicul, arătîndu-i luminarea ruptă, aÈ™ezată alături de iconiță, pe biroul femeii cu halat alb. — Chiar asta, È™i... 73 — Dar iconiÈ›a la ce-a servit? — Mda, iconiÈ›a... bîigui Ivan, înroÈ™indu-se. IconiÈ›a, de fapt, i-a speriat cel mai mult, urmă el, arătîndu-l din nou cu degetul pe Riuhin. Adevărul e că el, consultantul, ce să ne mai ascundem după deget... s-a înhăitat cu necuratul... È™i nu-l prinzi cu una, cu două. Sanitarii stăteau acum drepÈ›i È™i nu-È™i mai luau ochii de la Ivan. — Mda, urmă poetul, s-a înhăitat! E o realitate irevocaÂbilă. A stat de vorbă personal cu Pilat din Pont. Nu vă mai uitaÈ›i aÈ™a la mine, È™tiu eu ce spun! A văzut tot, È™i balconul, È™i palmierii. într-un cuvînt, ce mai... a fost la Pilat din Pont, garantez eu pentru asta. — Da, da... — Ei, È™i mi-am prins, va să zică, iconiÈ›a asta în piept È™i am dat fuga... în clipa aceea ceasul bătu de două ori. — Ehehei! exclamă Ivan, sărind de pe canapea. E ora două, È™i eu îmi pierd timpul cu voi! IertaÈ›i-mă, unde aveÈ›i telefonul? — LăsaÈ›i-l să telefoneze, ordonă medicul, adresîndu-se sanitarilor. Ivan înÈ™facă receptorul, în timp ce femeia cu halat alb îl întrebă încet pe Riuhin: — E însurat? — Celibatar, o informă speriat poetul. — Sindicalist? — Da. — MiliÈ›ia? È›ipă Ivan în receptor. MiliÈ›ia? Tovarășul de serÂviciu? DaÈ›i dispoziÈ›ie să se trimită cinci motociclete cu mitraÂliere pentru prinderea unui consultant străin. Cum? TreceÈ›i să mă luaÈ›i, merg cu dumneavoastră... La telefon poetul Bez-domnîi, vorbesc de la casa de nebuni... Repede, adresa dumÂneavoastră! ceru el în È™oaptă medicului, acoperind receptorul cu palma. Apoi, strigă din nou în receptor: Mă auziÈ›i? Alo!... E o neruÈ™inare! vocifera deodată Ivan trîntind receptorul de perete. Apoi se întoarse spre medic, îi întinse mîna, îi aruncă disÂtant un „La revedere" È™i dădu să plece. 74 — Nu te supăra, unde vrei să pleci? îl opri medicul, pri-vindu-l în ochi. E noapte tîrziu, eÈ™ti numai în cămașă È™i izÂmene. .. Nu te simÈ›i bine, rămîi la noi. — LăsaÈ›i-mă să trec, se răsti Ivan la sanitarii care se postaÂseră în dreptul uÈ™ii. îmi daÈ›i drumul sau nu? strigă poetul cu glas fioros. Riuhin începu să tremure, iar femeia apăsă pe un buton È™i pe suprafaÈ›a de sticlă a mesei se ivi o cutiuță lucioasă de metal È™i o fiolă. — AÈ™a, va să zică?! rosti Ivan, aruncînd în jur uitături de fiară încolÈ›ită. Atunci... Cu bine!! strigă el È™i se năpusti cu capul înainte spre storul lăsat al ferestrei. Urmă un zgomot destul de puternic, dar geamul din spaÂtele storului rămase intact È™i în clipa următoare Ivan Niko-laevici se zbătea în mîinile sanitarilor. Horcăia, se căznea să-i muÈ™te strigînd: — AÈ™a, va să zică, geamuri din astea aÈ›i introdus! Dă-mi drumul!... Dă-mi drumul!... în mîinile medicului sclipi seringa, cu o singură miÈ™care, femeia despică mîneca putrezită a bluzei lui Ivan È™i-i apucă braÈ›ul cu o putere deloc feminină. în încăpere se răspîndi miÂros de eter. Þinut de patru inÈ™i, Ivan se muie, È™i medicul înde-mînatic folosi acest moment ca să-i înfigă acul în braÈ›. îl mai È›inură pe Ivan cîteva clipe È™i-l lăsară apoi pe canapea. — BandiÈ›ilor! zbieră Ivan, sărind de pe canapea, dar se pomeni din nou instalat la loc. îndată ce-i dădură drumul, sări iar în sus, dar de data aceasÂta se lăsă singur pe canapea. Tăcu, aruncînd priviri sălbatice înjur, apoi căscă pe neaÈ™teptate, iar în clipa următoare, zîmbi răutăcios. — M-au închis totuÈ™i aici, zise, apoi mai căscă o dată, se întinse, își puse capul pe pernă, își propti obrazul în pumn precum copiii È™i mormăi cu glas somnoros, de data asta fără răutate: Foarte bine... voi o să plătiÈ›i pentru toate astea... v-am prevenit, aÈ™a încît faceÈ›i cum credeÈ›i... pe mine, în clipa de față însă, mă interesează cel mai mult Pilat din Pont... PiÂlat... Aici Ivan închise ochii. — O baie, rezerva 117 È™i o gardă permanentă la patul lui, dădu medicul dispoziÈ›ie, punîndu-È™i ochelarii. 75 Riuhin tresări din nou: uÈ™ile albe se deschiseră fără zgoÂmot, lăsînd să se vadă coridorul luminat de becurile albastre, de noapte. Din coridor fu împins în încăpere un cărucior pe rotile de cauciuc, pe care îl întinseră pe Ivan, aÈ›ipit. Apoi căÂruciorul cu Ivan plecă È™i uÈ™ile se închiseră la loc. — Doctore, întrebă în È™oaptă Riuhin, zguduit, e, va să zică, într-adevăr bolnav? — O, da, confirmă medicul. — Dar ce are totuÈ™i? urmă sfios Riuhin. Medicul se uită obosit la Riuhin È™i-i răspunse cu glas stins: — Hiperexcitabilitate nervoasă cu lezarea aparatului vorÂbirii È™i al celui motor... interpretaÈ›iuni delirante... Un caz comÂplicat, se vede. Presupun că e vorba de schizofrenie. Și, pe deasupra, etilismul... Riuhin nu pricepu nimic din spusele doctorului în afară de faptul că situaÈ›ia lui Ivan Nikolaevici era cam albastră; oftă È™i mai întrebă: — Dar de ce-o fi vorbind mereu despre nu È™tiu ce conÂsultant? — A văzut probabil pe cineva, care a produs o impresie puternică asupra imaginaÈ›iei lui bolnave. Sau, poate, o fi avînd o halucinaÈ›ie... Cîteva minute mai tîrziu, camionul îl ducea pe Riuhin înapoi spre Moscova. Se crăpa de ziuă, È™i lumina felinarelor nestinse încă de pe È™osea era de prisos È™i neplăcută. Șoferul, furios că pierduse o noapte, gonea cît îl È›ineau puterile. O pădure se desprinse È™i rămase undeva în urmă, rîul o luă într-o parte; cîte nu veneau în întîmpinarea camionului! Garduri cu gherete de pază, stive de lemne, stîlpi foarte înalÈ›i È™i piloni, iar în vîrful pilonilor înÈ™irate niÈ™te bobine, apoi morÂmane de pietriÈ™, pămîntul brăzdat de canale; într-un cuvînt, simÈ›eai că Moscova e la doi paÈ™i, colo, după cotitură, că îndată va năvăli È™i te va prinde. Camionul îl scutura pe Riuhin È™i-l arunca în toate părÈ›ile; buturuga retezată, pe care încerca să-È™i găsească locul, aluÂneca mereu de sub el. Ștergarele de la restaurant, aruncate în camion de miliÈ›ian È™i Pantelei, plecaÈ›i înainte spre casă cu troleibuzul, se rostogoleau pe platforma camionului. Riuhin încercase întîi să le adune pe toate laolaltă, dar apoi, È™uierînd printre dinÈ›i, cu furie: „da mai ducă-se dracului! în definitiv, ce mă tot sucesc eu ca un dobitoc?..." le făcu vînt cu piciorul È™i nu le mai dădu nici o atenÈ›ie. Era într-o stare de spirit cumplită. Desigur, vizita la aceasÂtă casă a suferinÈ›ei lăsase în sufletul lui Riuhin o urmă foarte adîncă. Se străduia să înÈ›eleagă ce anume îl chinuieÈ™te. CoÂridorul cu becurile lui albastre ce-i stăruia în amintire? Gîn-dul că nu există pe lume nenorocire mai cumplită decît pierÂderea raÈ›iunii? Da, da, desigur È™i asta. Dar aceasta era aÈ™a, o idee în general. însă mai era ceva. Oare ce anume? Jignirea, iată ce era. Da, da, vorbele jignitoare pe care Bezdomnîi i le aruncase în față. Și nu-l durea faptul că erau jignitoare, ci adeÂvărul pe care-l conÈ›ineau. Poetul nu se mai uita în jurul său, ci, cu privirea pironită în podeaua murdară a camionului, ce se zgîlțîia fără încetare, începu să mormăie ceva, să se vaiete, făcîndu-È™i reproÈ™ peste reproÈ™. Da, versuri... Are treizeci È™i doi de ani! Și mai departe? Mai departe acelaÈ™i lucru! Va compune cîteva poezii pe an. Și o va È›ine aÈ™a pînă la bătrîneÈ›e? Da, pînă la bătrîneÈ›e. Ce-i vor aduce, la urma urmei, aceste poezii? Glorie? „Ce prostie! Cel puÈ›in nu te autoînÈ™ela. Niciodată cel care scrie versuri proaste nu va cunoaÈ™te gloria. De ce sînt proaste?! Mi-a spus adevărul, numai adevărul! își vorbea necruțător Riuhin. Nu cred în nimic în ceea ce scriu!..." Intoxicat de această explozie de neurastenie, poetul se clătină, simÈ›ind în acelaÈ™i timp că platforma nu se mai scuÂtură sub el. Ridică ochii È™i constată că intrase de mult în MosÂcova È™i, mai mult decît atît, că deasupra oraÈ™ului mijeau zoÂrile, că norul de colo e poleit cu aur, că autocamionul lui stă pe loc, împotmolit în coloana altor maÈ™ini, gata să cotească pe un bulevard, È™i că, la doi paÈ™i de el, se înalță pe postamenÂtul său un om de metal, cu capul puÈ›in aplecat într-o parte, privind nepăsător bulevardul. Gînduri ciudate țîșniră în capul poetului ce se simÈ›i din-tr-o dată bolnav. „Iată un exemplu de baftă autentică... (RiuÂhin se sculă în picioare pe platforma camionului È™i ridică mîna, amenințîndu-l nu se È™tie de ce pe omul turnat din fontă, care nu făcea nici un rău nimănui) — fiecare pas făcut de el în viață, orice i s-a întîmplat — toate s-au dovedit a fi spre foloÂsul lui, spre gloria lui! Dar ce a făcut el? Nu-mi dau seama... Au oare ceva deosebit cuvintele: «Vîntu-nbeznă zburdă. ..»?1 Nu înÈ›eleg!... A avut noroc, da, a avut noroc! (încheie deoÂdată veninos Riuhin È™i simÈ›i în aceeaÈ™i clipă camionul urnin-du-se din loc). A tras în el, da, a tras albgardistul acela, i-a sfîrtecat È™oldul È™i i-a asigurat nemurirea." Coloana își urmă drumul. Bolnav de-a binelea È™i chiar îm-bătrînit, poetul intra peste cel mult două minute pe terasa „Griboedov", care, între timp, se golise. într-un colÈ›, cîteva perÂsoane își beau ultimul pahar. în mijlocul terasei se agita com-perul cu tiubeteika pe cap È™i cu o cupă de È™ampanie „Abrau" în mînă. Riuhin, cu maldărul de È™tergare în braÈ›e, fu întîmpinat prietenos de Archibald Archibaldovici È™i eliberat pe dată de cîrpele alea afurisite. De n-ar fi fost atît de chinuit, după cele trăite la clinică È™i după zgîlțîitul din camion, Riuhin ar fi înÂcercat o plăcere deosebită să relateze cum au decurs lucruÂrile, înflorind povestirea cu amănunte născocite de imaginaÂÈ›ia sa. Dar în momentul acela nu-i ardea de aÈ™a ceva È™i apoi, cu toate că nu excela prin cine È™tie ce spirit de observaÈ›ie, acum, după calvarul din camion, Riuhin îl privea pentru prima oară cu luare-aminte pe pirat È™i își dădea seama că acestuia, deÈ™i îi punea întrebări referitoare la Bezdomnîi È™i chiar exclama: „vai-vai-vai!", în realitate nu-i păsa defel de soarta lui Ivan Nikolaevici È™i nu-i era cîtuÈ™i de puÈ›in milă de el. „Și bravo lui! Bine face!" gîndi Riuhin, cu o furie cinică autodistrugătoare È™i, întrerupînd relatarea despre schizofrenie, ceru: — Archibald Archibaldovici, aÈ™ vrea niÈ™te votculiță... Piratul arboră o expresie de simpatie, È™optind: — înÈ›eleg... o clipă numai... È™i făcu semn unui ospătar. Peste un sfert de ceas, Riuhin È™edea singur-singurel, chirÂcit la o masă, devorînd un morunaÈ™ È™i bînd votcă, pahar după pahar; își dădea seama È™i recunoÈ™tea că nimic nu se mai puÂtea îndrepta în viaÈ›a lui È™i că nu-i mai rămînea decît uitarea. Vers din poezia Seară de iarnă de A.S. PuÈ™kin. 78 Poetul își irosise noaptea, în timp ce alÈ›ii chefuiau È™i acum își dădea seama că n-o mai putea întoarce. Era de ajuns să ridice capul È™i să privească spre cer, ca să înÈ›eleagă că noapÂtea pierise fără putință de întoarcere. Ospătarii, grăbiÈ›i, smulÂgeau feÈ›ele de pe mese. Pisicile care se foiau încoace È™i încolo în jurul terasei aveau un aspect matinal. Poetul simÈ›ea năvăÂlind asupra lui, nestăvilită, o nouă zi. 7 Un apartament puÈ›in simpatic Dacă a doua zi dimineață cineva i-ar fi spus lui Steopa Lihodeev: „Steopa, vei fi împuÈ™cat dacă nu te scoli chiar în clipa asta!" el ar fi răspuns cu un glas languros, abia auzit: „împuÈ™caÈ›i-mă, faceÈ›i cu mine ce vreÈ›i, eu tot nu mă scol." Nu numai că nu-i venea să se scoale, dar i se părea că nu-i în stare nici măcar să deschidă ochii, de teamă că dacă-i va deschide un trăsnet se va năpusti asupra lui sfîrtecîndu-i capul, în cap îi vuia un clopot greu, pete cafenii cu chenar roÈ™u ca focul È™i reflexe verzui pluteau între globul ochiului È™i pleoaÂpele închise È™i, colac peste pupăză, îi era greață, dar o greață pricinuită, pe cît se părea, de sunetele unui patefon sîcîitor. Steopa se străduia să-È™i amintească ceva, dar nu-i venea în minte decît un singur lucru: că în ajun, parcă, È™i nu se È™tie unde, stătuse cu un È™ervet de masă în mînă È™i încercase să sărute o doamnă, promițîndu-i, de altfel, să-i facă o vizită a doua zi la ora douăsprezece fix. Doamna îl refuzase, repe-tînd: „Nu, nu, n-am să fiu acasă!" Steopa însă o È›inea una È™i bună: „Ba eu totuÈ™i am să vin!" Dar cine era doamna, ce oră era acum, ce zi, È™i în ce lună, Steopa habar n-avea, È™i, ce era mai rău, nu se putea dumiri, unde se găseÈ™te? Se căzni să lămurească măcar acest ultim amănunt È™i-È™i dezlipi pleoapa ochiului stîng. în penumbră desluÈ™i un reflex tulburiu. Recunoscu, în sfîrÈ™it, oglinda mare de perete È™i își dădu seama că stă culcat pe spate în propriul său pat, mai bine zis în fostul pat al văduvei bijutierului, în 79 dormitorul lui. în clipa următoare, capul îi zvîcni năprasnic È™i, gemînd cumplit, închise iar ochiul stîng. Să lămurim lucrurile: Steopa Lihodeev, directorul TeatruÂlui de varietăți, se trezi dimineaÈ›a în apartamentul pe care-l împărÈ›ea cu răposatul Berlioz! Apartamentul era situat într-un imobil mare, cu cinci etaje, cu faÈ›ada în trei laturi dînd spre Sadovaia. Trebuie spus că apartamentul acesta, cu nr. 50, avea de multă vreme o reputaÈ›ie, dacă nu proastă, cel puÈ›in stranie. Cu doi ani în urmă, aparÈ›inuse încă văduvei bijutierului de Fougeraie. Arma FranÈ›evna de Fougeraie, o doamnă respecÂtabilă È™i foarte practică, de vreo cincizeci de ani, închiriase trei din cele cinci camere ale ei unui individ pe care îl chema, pare-se, Belomut, È™i altuia, care-È™i făcuse uitat numele. Și iată că, de doi ani, în apartamentul cu pricina începură să aibă loc niÈ™te evenimente inexplicabile: locatarii lui prinseÂseră să dispară fără urmă. Odată, într-o zi de sărbătoare, veni la apartament un miÂliÈ›ian, îl chemă în antreu pe al doilea locatar (al cărui nume nimeni nu-l mai È›inea minte) È™i spuse că acesta este poftit să treacă pentru o clipă pe la secÈ›ia de miliÈ›ie ca să semneze ceva. Locatarul îi porunci Anfisei, o veche È™i credincioasă femeie de serviciu a Armei FranÈ›evna, ca, în cazul cînd îi va telefona cineva, să spună că el se va întoarce peste zece minute, după care plecă împreună cu miliÈ›ianul corect, cu mănuÈ™i albe. Dar omul nu numai că nu s-a întors peste zece minute, el nu s-a mai întors niciodată. Lucrul cel mai curios a fost faptul că, îmÂpreună cu el, a dispărut, după cît se pare, È™i miliÈ›ianul. Bisericoasa, È™i ca să spunem mai sincer — superstiÈ›ioasa Anfisa — aÈ™a a È™i declarat, fără ocoliÈ™uri, Annei FranÈ›evna, profund amărîtă, că aici e vorba de vrăjitorie È™i că ea È™tie foarÂte bine cine i-a furat È™i pe locatar, È™i pe miliÈ›ian, numai că nu vrea să vorbească acum, cînd se lasă noaptea. Ei È™i, precum se È™tie, e destul numai să înceapă vrăjitoria, că după aceea nu o mai poÈ›i opri cu nimic. Al doilea locatar a dispărut luni, după cîte mi-aduc aminte, iar miercuri, parcă a intrat în pămînt Belomut. Dar — ce-i drept — în alte îmÂprejurări. DimineaÈ›a, ca de obicei, a trecut să-l ia maÈ™ina, să-l 80 ducă la serviciu, È™i l-a dus, dar înapoi nu a adus pe nimeni, È™i nici ea însăși nu a mai venit. Durerea È™i groaza lui madame Belomut sînt de nedescris. Dar vai, nici una, nici cealaltă nu au fost de durată. în aceeaÈ™i noapte, întorcîndu-se împreună cu Anfisa de la vilă, unde Anna FranÈ›evna se dusese în grabă nu se È™tie de ce, ea nu o mai găsi pe cetățeana Belomut în apartament. Dar nu numai atît: uÈ™ile celor două camere, pe care le-au ocupat soÈ›ii BeloÂmut, s-au găsit sigilate. Două zile au trecut. A treia zi, Anna FranÈ›evna, care în tot acest timp suferise de insomnie, plecă din nou în grabă la vilă... Trebuie să spunem oare că ea nu s-a mai întors?! Rămasă singură, Anfisa, după ce a plîns pe săturate, s-a dus la culcare după ora unu noaptea. Ce a fost cu ea mai deÂparte nu se È™tie, dar au povestit locatarii altor apartamente că, în cel cu numărul 50, toată noaptea s-au auzit niÈ™te ciocă-nituri È™i bocănituri È™i cică pînă dimineaÈ›a a ars lumina elecÂtrică la ferestre. DimineaÈ›a s-a constatat că È™i Anfisa dispăruse! Multă vreme în casă s-au povestit tot soiul de legende despre cei dispăruÈ›i È™i despre apartamentul blestemat, cum ar fi, de exemplu, aceea potrivit căreia această Anfisa cam uscățivă È™i bisericoasa ar fi purtat pe piepru-i secătuit douăÂzeci È™i cinci de briliante mari, puse într-un săculeÈ› din piele de căprioară, briliante ce au aparÈ›inut Annei FranÈ›evna. Cică în magazia de lemne a aceleiaÈ™i vile, unde plecase valvîrtej Anna FranÈ›evna, s-au găsit niÈ™te comori imense, sub forma aceloraÈ™i briliante, precum È™i bani — monezi de aur bătute pe vremea È›arilor... Și altele, de acelaÈ™i gen. Ce-i drept, penÂtru ceea ce nu È™tim, nu băgăm mîna în foc c-o fi adevărat. Oricum ar fi, locuinÈ›a a stat goală È™i sigilată numai o săptă-mînă, după care în ea s-au mutat răposatul Berlioz cu nevasta È™i acest Steopa cu consoarta lui. Este de la sine înÈ›eles că, de îndată ce aceÈ™tia doi nimeriră în blestematul apartament, înÂcepu să li se întîmple È™i lor dracu È™tie ce! în decurs de o lună dispărură amîndouă consoartele. Dar nu fără urmă. Despre consoarta lui Berlioz se povestea că ar fi fost văzută la Harkov cu un maestru de balet, iar a lui Steopa cică ar fi fost descoÂperită pe strada Bojedomka unde, după cum trăncănea luÂmea, directorul Teatrului de varietăți, uzînd de nenumăratele 81 sale cunoÈ™tinÈ›e, ar fi reuÈ™it să-i facă rost de o cameră, dar cu o condiÈ›ie: să n-o mai prindă vreodată pe Sadovaia... AÈ™adar, Steopa gemu. Vru s-o strige pe femeia de serviÂciu, pe Grunia, să-i ceară un piramidon, dar își dădu totuÈ™i seama că astea-s prostii, că Grunia nu are, desigur, nici un piÂramidon. încercă să-l cheme în ajutor pe Berlioz, gemu de două ori: „Misa... Misa", dar, după cum vă daÈ›i seama È™i dumÂneavoastră, nu primi răspuns. In locuință domnea o liniÈ™te de mormînt. MiÈ™cîndu-È™i degetele de la picioare, Steopa constată că e în ciorapi. își trecu mîna tremurătoare peste È™old, să conÂstate dacă e cu pantaloni sau fără, dar de constatat nu conÂstată, în cele din urmă, dîndu-È™i seama că e singur È™i părăsit, că n-are cine să-i vină în ajutor, se hotărî să se ridice, cu preÂÈ›ul oricăror eforturi, fie È™i supraomeneÈ™ti. își dezlipi pleoapele strînse È™i văzu reflectîndu-se în oglinÂdă o siluetă de om cu părul vîlvoi, cu faÈ›a buhăită, năpădită de peri negri, cu ochii umflaÈ›i, purtînd o cămașă murdară cu guler È™i cravată, izmene È™i ciorapi. AÈ™a se văzu în oglinda mare din perete, iar lîngă oglindă, descoperi un necunoscut, îmbrăcat în negru, cu beretă neaÂgră pe cap. Steopa se aÈ™eză în capul oaselor È™i căscă niÈ™te ochi mari, È›intuindu-l pe necunoscut. Tăcerea o întrerupse acesta din urmă, rostind cu glas greoi È™i accent străin următoarele cuÂvinte: — Bună ziua, preasimpaticule Stepan Bogdanovici! Urmă o pauză, după care, printr-un efort extraordinar de voință, Steopa reuÈ™i să articuleze: — Ce doriÈ›i dumneavoastră? È™i rămase uluit, nerecunos-cîndu-È™i vocea. Cuvîntul „ce" îl pronunÈ›ase cu glas piÈ›igăiat... „doriÈ›i" cu o voce de bas, iar „dumneavoastră" nu se auzi deloc. Necunoscutul zîmbi prietenos, scoase la iveală un ceas mare de aur cu un triunghi de briliante pe capac, îl făcu să sune de unsprezece ori È™i zise: — E unsprezece. Și exact un ceas de cînd aÈ™tept să vă treÂziÈ›i, întrucît mi-aÈ›i fixat să vin la dumneavoastră la ora zece. Iată-mă! 82 Steopa bîjbîi cu mîna pe scaunul de lîngă pat, dădu de pantaloni È™i È™opti: — IertaÈ›i-mă! apoi, după ce îi îmbrăcă, urmă întrebător, cu glas răguÈ™it: SpuneÈ›i-mi, vă rog, numele dumneavoastră. îi venea greu să vorbească. La fiece cuvînt avea senzaÈ›ia că cineva îi înfige un ac în creier, provocîndu-i o durere inÂfernală. — Cum? Și numele mi l-aÈ›i uitat? se miră necunoscutul, zîmbind. — IertaÈ›i-mă... hîrîi Steopa, simÈ›ind că mahmureala îi ofeÂră cu dărnicie un nou simptom: i se păru că podeaua din preajÂma patului pierise nu se È™tie unde È™i că îndată va zbura cu capul în jos, la mama dracului, în iad. — Dragă Stepan Bogdanovici, i se adresă din nou vizitaÂtorul, zîmbind perspicace. Nu vă ajută nici un piramidon. UrÂmaÈ›i principiul vechi È™i înÈ›elept: cui pe cui se scoate. Singurul remediu care vă va readuce la viață constă în două păhărele de votcă urmate de o gustare călduță È™i picantă. Steopa era È™iret È™i, oricît de bolnav se simÈ›ea, realiză că, din moment ce fusese găsit în halul ăsta, trebuie să facă mărÂturisiri complete. — Să spun sincer, începu el, abia miÈ™cîndu-È™i limba în gură, ieri, un pic am... — Nici un cuvînt în plus! îl opri vizitatorul È™i se retrase, cu fotoliu cu tot, într-un alt colÈ› al odăii... Holbînd ochii, Steopa zări pe o măsuță mică o tavă pe care se aflau pîine albă tăiată felii, icre negre, ciuperci marinate într-o farfurioară, mai era ceva È™i într-o cratiță È™i, în sfîrÈ™it, votca, în clondirul voluminos al văduvei bijutierului. în mod deosebit, pe Steopa îl ului clondirul, rece È™i aburit. DeÈ™i era explicabil, deoarece stătea într-un recipient plin cu bucăți de gheață. într-un cuvînt, totul fusese pregătit curat, de o mînă iscusită. Necunoscutul nu dădu răgaz uimirii lui Steopa să ia proÂporÈ›ii exagerate È™i-i turnă cu îndemînare o jumătate de păhăÂrel de votcă. — Și dumneavoastră? piui Steopa. — Cu plăcere! 83 Cu o mînă tremurătoare, Steopa duse paharul la gură, în timp ce necunoscutul înghiÈ›i dintr-o suflare conÈ›inutul paÂharului său. Mestecînd icrele, Steopa stoarse cu chiu, cu vai cîteva cuvinte: — Dar dumneavoastră, de ce... Nu gustaÈ›i nimic!? — Vă mulÈ›umesc, nu iau niciodată gustări, îi răspunse necunoscutul È™i iar turnă în păhărele. Ridicară capacul cratiÈ›ei — conÈ›inea crenvurÈ™ti în sos de tomate. Și iată că petele acelea verzi se topiră în faÈ›a ochilor lui Steopa, cuvintele îi reveniră pe buze È™i, mai ales, își aminti cîte ceva. Anume, că în ajun fusese la staÈ›iunea Shodnea, la vila lui Hustov — autorul de scheciuri, unde acest Hustov îl dusese pe Steopa cu un taxi. își aminti chiar cum tocmiseră taxiul, în faÈ›a hotelului „Metropol", È™i că mai era cu ei È™i un actor, sau poate că nu era actor... unul cu patefonul într-o va-lijoară. Da, da, da, la vilă se petrecuse totul! își aducea aminte că, de cîte ori puneau să cînte patefonul, cîinii se porneau pe urlat. Numai doamna pe care Steopa dăduse s-o sărute ră-mînea o enigmă... Naiba È™tie cine era... lucra la radio, pare-se, sau poate că nu... în felul acesta, treptat, ziua precedentă se contura mai limÂpede; pe Steopa însă îl interesa acum mult mai mult ziua preÂzentă È™i, în special, apariÈ›ia necunoscutului în dormitorul său, È™i unde mai pui — cu gustări È™i cu votcă. Iată dar ce-ar fi fost bine să lămurească! — Ei, acum sper că v-aÈ›i amintit numele meu! Drept răspuns, Steopa își desfăcu mîinile a neputință, zîm-bind ruÈ™inat. — Bine, dar asta întrece orice măsură! Simt că după votcă aÈ›i băut porto! ScuzaÈ›i-mă, dar aÈ™a ceva nu se face! — Þin să vă rog ca asta să rămînă între noi, rosti linguÂÈ™itor Steopa. — O, desigur, desigur! însă pentru Hustov, bineînÈ›eles, eu nu pot garanta. — Cum, îl cunoaÈ™teÈ›i pe Hustov? — L-am zărit în treacăt pe acest individ, ieri, în cabinetul dumneavoastră, dar este de ajuns să-i priveÈ™ti o dată, fugitiv, 84 fizionomia, ca să-È›i dai seama că nu-i altceva decît o canalie, un intrigant, un oportunist È™i un lingău. „Are perfectă dreptate!" gîndi în sinea sa Steopa, uluit de o definire atît de exactă È™i de concisă a persoanei lui Hustov. Ziua de ieri se reconstituia crîmpei cu crîmpei, totuÈ™i neliÂniÈ™tea nu-l părăsea pe directorul Teatrului de varietăți. AdeÂvărul era că în această zi de ieri se căsca un gol, un gol uriaÈ™, întunecat. CredeÈ›i ce vreÈ›i, dar pe acest necunoscut cu beretă Steopa nu-l văzuse cu o zi înainte în cabinetul său. — Woland, profesor de magie neagră, se prezentă autoriÂtar vizitatorul, văzînd eforturile zadarnice ale gazdei de a-È™i aminti de dînsul, È™i-i povesti cum se petrecuse totul. In ajun, sosise din străinătate la Moscova È™i se prezentase numaidecît la Steopa, propunîndu-i să dea spectacolul său la Teatrul de varietăți. Steopa telefonase la Comisia regională de spectacole, unde reuÈ™ise să rezolve problema (auzind acesÂtea, Steopa păli, clipind des din ochi), după care încheiase cu profesorul Woland un contract pentru È™apte spectacole (Steopa căscă gura mare), căzînd de acord amîndoi ca profeÂsorul Woland să vină la el acasă a doua zi dimineaÈ›a, la ora zece, în vederea precizării detaliilor. Și Woland venise. Ajuns la domiciliul lui Steopa, fusese întîmpinat de Grunia, femeia de serviciu, care îi explicase că tocmai atunci picase È™i ea, că lucrează cu ziua, că Berlioz nu este acasă, iar în cazul cînd oaspetele doreÈ™te să-l vadă pe Stepan Bogdanovici, n-are deÂcît să poftească chiar în dormitorul dumnealui. Stepan BogÂdanovici are un somn atît de adînc, încît ea, Grunia, nu se încumetă să-l trezească. Văzînd halul în care se afla Stepan Bogdanovici, artistul o trimisese pe Grunia la cel mai aproÂpiat magazin alimentar să cumpere votcă È™i gustări, apoi la farmacie după gheață È™i... — PermiteÈ›i-mi să vă restitui banii cheltuiÈ›i, scheună Steopa distrus, căutîndu-È™i portofelul. — O, se poate, pentru asemenea fleacuri! exclamă artistul È™i nici nu voi să mai audă de aÈ™a ceva. Prin urmare, se lămurise de unde proveneau votca È™i gusÂtarea, totuÈ™i È›i-era mai mare mila să te uiÈ›i la Steopa; nu-È™i amintea deloc povestea cu contractul È™i, să-l tai, să-l omori, 85 dar nu-l văzuse în ajun pe acest Woland. Hustov, da, trecuse pe la el, dar Woland nici vorbă. — PermiteÈ›i-mi să mă uit un pic la contract, se rugă Steopa încetiÈ™or. — PoftiÈ›i, poftiÈ›i, uitaÈ›i-vă. Steopa cercetă hîrtia È™i îngheță. Toate erau întocmai cum scrie la carte: în primul rînd, propria lui semnătură, dată draÂcului. .. Apoi, pieziÈ™, apostila directorului financiar, Rimski, cu aprobarea acestuia de a i se avansa zece mii de ruble artisÂtului Woland în contul sumei de treizeci È™i cinci de mii de ruble ce i se cuvenea pentru È™apte spectacole. Mai mult decît atît, tot acolo, Woland confirma primirea banilor È™i semna pentru aceste zece mii! „Ce-i asta?" se gîndi nefericitul Steopa, simÈ›ind că-l apucă ameÈ›eala. NiÈ™te lapsusuri sinistre în memoria sa! Se înÈ›elege de la sine că, după ce i se prezentase contractul, orice manifesÂtări de mirare ar fi fost de-a dreptul deplasate... îi ceru muÂsafirului permisiunea să se retragă o clipă È™i, cum era, în cioÂrapi, alergă în vestiar, la telefon. Pe drum, strigă, cu ochii spre uÈ™a bucătăriei: — Grunia! Nu primi nici un răspuns. Se uită la uÈ™a ce da din vestiar în cabinetul lui Berlioz È™i, cum se zice, încremeni ca o stană de piatră. Pe clanÈ›a uÈ™ii atîrna, prins de o sfoară, un sigiliu uriaÈ™. „Bonjour, răcni cineva în capul lui Steopa. Numai asta mai lipsea!" De-aici, gîndurile lui Steopa porniră pe o dublă cale, dar, după cum se întîmplă întotdeauna în momentul unei caÂtastrofe, toate în aceeaÈ™i direcÈ›ie, È™i, în general, dracu È™tie unde. E greu de redat harababura din capul lui Steopa! Nu era desÂtul drăcovenia cu bereta neagră, votca la gheață È™i neverosiÂmilul contract. Poftim, colac peste pupăză, sigiliu pe ușă! Cu alte cuvinte, oricui aÈ›i spune că Berlioz a făcut una boacănă n-o să creadă, zău, zău n-o să creadă! Bine, dar sigiliul — iată-l! M-da... Și atunci începură să miÈ™une în capul lui Steopa gînduri din cele mai neplăcute despre un articol pe care el, ca un făÂcut, i-l băgase pe gît lui Mihail Alexandrovici, să-l publice 86 într-o revistă. Și articolul, între noi fie spus, era aiurit! Nu meÂrita atenÈ›ie, È™i nici cine È™tie ce parale nu luase pe el... Imediat după amintirile legate de articol îi veni în minte o convorbire dubioasă, care avusese loc, după cîte își aminÂtea, la douăzeci È™i patru aprilie, seara, tot în locuinÈ›a lor, în sufragerie, în timp ce Steopa lua masa cu Mihail AlexandroÂvici. Desigur, acestei discuÈ›ii nu i se poate spune dubioasă chiar în adevăratul sens al cuvîntului (nu s-ar fi lăsat Steopa atras într-o asemenea discuÈ›ie), era însă o discuÈ›ie pe o temă oarecare. Se putea foarte bine, oameni buni, nici să n-o fi desÂchis, înainte de sigilarea uÈ™ii, discuÈ›ia n-ar fi fost, desigur, decît un fapt neînsemnat, dar, o dată ce s-a pus acest sigiliu... „Ah, Berlioz, Berlioz! clocoteau gîndurile în mintea lui Steopa. Nu pricep în ruptul capului!" Dar n-avea timp să se vaiete prea mult È™i formă numărul directorului financiar Rimski de la Teatrul de varietăți. SituaÈ›ia lui Steopa era din cale-afară de delicată: în primul rînd, străiÂnul putea să se ofenseze văzînd că-l verifică, după ce omul îi arătase contractul, È™i-apoi, îi venea extrem de greu să vorÂbească cu directorul financiar. într-adevăr, doar nu era să-l întrebe: „Spune-mi, te rog, am încheiat eu ieri un contract în valoare de treizeci È™i cinci de mii de ruble cu un profesor de magie neagră?" Nu, nu se putea! — Da! auzi în receptor glasul tăios, neplăcut al lui Rimski. — Bună ziua, Grigori Danilovici, vorbi încetiÈ™or Steopa Lihodeev. Uite despre ce-i vorba... hm... hm... se află la mine ăsta... ă... artistul Woland. în acest sens... am vrut să te înÂtreb, ce se aude cu spectacolul de astă-seară?... — VorbiÈ›i de magul negru? făcu Rimski în receptor. înÂdată vom avea afiÈ™ele. — Aha, zise cu glas stins Steopa, bine, la revedere, deoÂcamdată... — VeniÈ›i repede? se interesă Rimski. — Peste o jumătate de ceas, făgădui Steopa È™i, după ce puse la loc receptorul, își prinse capul înfierbîntat în mîini. Era de rău! Ce se întîmplase cu memoria lui, oameni buni? SpuneÈ›i! Nu mai putea întîrzia în vestiar È™i își făcu pe dată un plan: să mascheze prin toate mijloacele faptul că devenise atît de 87 uituc È™i, în primul rînd să-l tragă de limbă pe străin, fără ca acesta să-È™i dea seama, ce intenÈ›ionează el, de fapt, să preÂzinte astăzi pe scena Teatrului de varietăți a cărui conducere îi fusese încredinÈ›ată lui Steopa. La acest gînd, se întoarse, dar în oglinda din vestiar, de mult neÈ™tearsă de leneÈ™a Grunia, văzu desluÈ™it un individ ciuÂdat, lung cît o prăjină È™i cu pince-nez pe nas. (O, dacă ar fi fost acolo Ivan Nikolaevici! L-ar fi recunoscut imediat pe tipul ăsta.) Necunoscutul însă, după ce se reflectă în oglindă, pieri. NeliniÈ™tit la culme, Steopa privi lung în adîncul vestiarului È™i fu zguduit din nou, pentru că în oglindă văzu apoi, trecînd È™i dispărînd, un motan negru mătăhălos. Steopa simÈ›i cum inima dă să i se rupă în piept. Se clătină gata să cadă. „Ce-i asta? gîndi. Nu cumva sînt pe cale să înnebunesc? De unde aceste vedenii?" Aruncă ochii în vestiar È™i strigă speriat: — Grunia! Ce-i cu motanul ăsta care se plimbă la noi prin casă? De unde-i? Și mai e cineva. — Nu vă neliniÈ™tiÈ›i, Stepan Bogdanovici, răsună un glas, dar nu al Gruniei, ci al musafirului din dormitor. Motanul e al meu. Nu vă enervaÈ›i. Iar Grunia nu-i aici, am expediat-o la Voronej. Se plîngea că aÈ›i tras-o pe sfoară cu concediul; nu i l-aÈ›i dat. Cuvintele acestea sunară atît de neaÈ™teptat È™i de stupid, încît Steopa își spuse că nu auzise bine. Zăpăcit la culme, se întoarse în dormitor È™i încremeni în prag. I se ridică părul măÂciucă, È™i pe frunte îi apărură broboane mici de sudoare. Musafirul nu mai era singur în dormitor, ci cu o societate întreagă; în celălalt fotoliu È™edea tipul care i se năzărise lui Steopa în oglinda din vestiar. Acum îl vedea limpede de tot: o mustăcioară pufoasă, un geam al pince-nez-vXxa. sclipind viu, iar celălalt lipsă. Dar se constatară în dormitor lucruri mai albastre: pe un puf al văduvei bijutierului stătea tolănit într-o poză neobrăzată un al treilea; È™i anume un motan negru de dimensiuni înspăimîntătoare, cu un pahar de votcă într-o labă È™i cu furculiÈ›a, pe care apucase s-o înfigă într-o ciupercă maÂrinată, în cealaltă. 88 Lumina, slabă È™i aÈ™a în dormitor, începu să se stingă de-a binelea în ochii lui Steopa. „Iată, aÈ™adar, cum înnebunesc oamenii..." îi trecu prin minte, È™i, ca să nu cadă, se prinse cu mîinile de uscior. — Văd că sînteÈ›i oarecum mirat, scumpe Stepan BogdaÂnovici? îl întrebă Woland pe Steopa, căruia îi clănțăneau dinÈ›ii de spaimă. Dar, de fapt, n-aveÈ›i de ce să vă miraÈ›i; este suita mea. Tocmai în clipa aceea motanul dădu pe gît votca, È™i mîna lui Steopa lunecă pe uscior în jos. — Și suita asta cere un loc în spaÈ›iu, urmă Woland, aÈ™a încît unul din noi este de prisos în acest apartament. Și mi se pare că acest cineva de prisos sînteÈ›i tocmai dumneavoastră. — Dumnealor, dumnealor! cîntă cu glas de È›ap prăjina cadrilată, vorbind despre Steopa la plural. în general, în ultiÂma vreme dumnealor numai de porcării se È›in. Se beÈ›ivesc, se încurcă cu femei, profitînd de poziÈ›ia pe care o au, toată ziua nu fac nimic È™i nici nu pot face, pentru că habar n-au, nu se pricep defel la treaba ce le-a fost încredinÈ›ată. Și-i duc cu preÈ™ul pe È™efi! — FoloseÈ™te aiurea, unde vrei È™i unde nu vrei, maÈ™ina staÂtului! sări cu pîra motanul, mestecînd ciuperca. Și atunci cînd Steopa lunecă pe podea, È™i cu o mînă nepuÂtincioasă zgîrie usciorul, avu loc a patra apariÈ›ie. Direct din oglinda fixată în perete apăru un ins mic, dar neobiÈ™nuit de lat în umeri, cu gambetă pe cap È™i cu un colÈ› care, ieÈ™indu-i din gură, îi sluÈ›ea mutra — È™i aÈ™a neînchipuit de hidoasă È™i de respingătoare. Pe deasupra, avea È™i părul roÈ™u ca para focului. — în general, se băgă pe fir tipul nou apărut, nu pricep cum de-a ajuns director — roÈ™catul vorbea tot mai fonfăit — e director cum sînt eu arhiereu. — N-ai mutră de arhiereu, Azazello, interveni motanul, punîndu-È™i crenvurÈ™ti în farfurie... — Asta È™i spun, fonfăi roÈ™catul È™i, întorcîndu-se spre WoÂland, adăugă respectuos: îmi îngăduiÈ›i, messire, să-l arunc afară din Moscova la toÈ›i dracii? — Zît!! răcni deodată motanul, È™i blana i se zbîrli. 89 Dormitorul porni să se învîrtească în jurul lui Steopa. AcesÂta se lovi cu capul de uscior È™i, pierzîndu-È™i cunoÈ™tinÈ›a, își zise: „Mor..." Dar nu muri. întredeschizînd ochii, se văzu stînd pe ceva de piatră. în jurul lui auzi un vuiet. Cînd deschise ochii în toată legea, își dădu seama că vuieÈ™te marea È™i, chiar mai mult decît atît, valurile se leagănă la picioarele lui, că, într-un cu-vînt, sade chiar la capătul unui dig, deasupra lui se înalță un cer albastru sclipitor, iar îndărăt se aÈ™terne un oraÈ™ alb, aÈ™ezat pe crestele unor munÈ›i. NeÈ™tiind cum se procedează în asemenea cazuri, Steopa se ridică pe picioarele ce i se zgîlțîiau de frică È™i porni spre țărm. Pe dig, stătea un tip care fuma È™i scuipa în mare. Se uită la Steopa buimac È™i încetă să mai scuipe. Atunci, Steopa, lăsîndu-se în genunchi în faÈ›a fumătoruÂlui necunoscut, îl întrebă: — Vă implor, spuneÈ›i-mi, ce oraÈ™ este ăsta? — Ei, asta-i, È™tii că ai haz? dădu replica fumătorul fără suflet. — Nu sînt beat, îl încredinÈ›a cu glas răguÈ™it Steopa, mi s-a întîmplat ceva, sînt bolnav... Unde mă aflu? Ce oraÈ™ e aici? — Ei, Ialta, e bine?... Steopa oftă încetiÈ™or, căzu pe-o parte, lovindu-se cu capul de piatra caldă a digului È™i-È™i pierdu cunoÈ™tinÈ›a. 8 Duelul dintre profesor È™i poet în timp ce, la Ialta, Steopa își pierduse cunoÈ™tinÈ›a, adică pe la ora unsprezece È™i jumătate, Ivan Nikolaevici Bezdomnîi își revenea în simÈ›iri, trezindu-se după un somn adînc È™i înÂdelungat. Cîtăva vreme se strădui să-È™i dea seama cum nimeÂrise în camera necunoscută cu pereÈ›ii albi, cu o noptieră straÂnie dintr-un metal alburiu È™i cu storuri albe, în spatele cărora se ghicea soarele. 90 Ivan își scutură capul, se convinse că nu-l doare È™i-È™i aminti că se află într-o clinică. Acest gînd atrase după sine amintirea morÈ›ii năprasnice a lui Berlioz, dar de data aceasta ea nu-i mai provocă o emoÈ›ie puternică. După ce dormise pe săturate, Ivan Nikolaevici devenise mai calm, È™i mintea lui lucra mai limpede. Rămase un timp nemiÈ™cat, întins pe patul moale, comod, cu arcuri, într-un aÈ™ternut alb ca neaua. Descoperi chiar lîngă el butonul soneriei. Din obiÈ™nuinÈ›a de a atinge lucrurile fără să fie nevoie, apăsă pe buton. Se aÈ™tepta să audă soneria sau să apară cineva; dar se produse cu totul altceva. La picioarele patului se aprinse un cilindru mat, pe care scria: „Apă". După cîteva clipe, cilindrul începu să se roteasÂcă — pînă cînd răsări inscripÈ›ia: „îngrijitoarea". Se înÈ›elege că ingeniosul cilindru îl uimi pe Ivan. InscripÈ›iei „îngrijitoaÂrea" îi luă locul inscripÈ›ia „Cheamă medicul". „Hm"... rosti Ivan, neÈ™tiind ce să facă mai departe cu ciÂlindrul. Dar, întîmplător, avu noroc. Mai apăsă o dată pe buÂton la inscripÈ›ia „FelceriÈ›a": drept răspuns se auzi un țîrîit uÈ™or, cilindrul își opri rotaÈ›iile È™i se stinse, iar în cameră intră o feÂmeie cu forme pline, simpatică, îmbrăcată cu halat alb. — Bună dimineaÈ›a! îi spuse ea. Poetul nu-i răspunse, socotind această urare nelalocul ei în condiÈ›iile date. Păi chiar aÈ™a, bagă un om sănătos la balaÂmuc È™i se mai poartă ca È™i cînd aÈ™a s-ar cuveni. Cu aceeaÈ™i expresie blajină pe față, printr-o apăsare pe buÂton, femeia ridică storul È™i, prin grilajul uÈ™or È™i rar, ce ajungea pînă la podea, în cameră năvăli soarele. De partea cealaltă a grilajului se deschidea un balcon; mai departe, malul È™erpuÂitor al rîului, iar dincolo de rîu, o pădure veselă de pini. — PoftiÈ›i, vă aÈ™teaptă baia, îl invită femeia pe poet È™i, la un gest al mîinilor ei, se desfăcu un perete interior ce ascunÂdea o cameră de baie È™i o toaletă perfect amenajată. DeÈ™i luase hotărîrea să nu vorbească cu femeia, Ivan nu se putu abÈ›ine È™i, văzînd cum apa se rostogoleÈ™te din robineÂtul sclipitor în cadă, într-un È™uvoi puternic, zise cu ironie: — Io-te-te! Ca la „Metropol"!... — O, nu, replică femeia cu mîndrie, e mult mai bine. O amenajare ca la noi nu găseÈ™ti nicăieri, nici în străinătate. 91 Medicii È™i oamenii de È™tiință vin special să vadă clinica noasÂtră, în fiece zi ne vizitează turiÈ™ti străini. Auzind cuvîntul „turiÈ™ti străini", poetul își aminti îndată de „consultantul" din ajun, se posomori, se uită pe sub sprîn-cene la felceriță È™i zise: — TuriÈ™ti străini! Mă uit cum vă daÈ›i cu toÈ›ii în vînt după turiÈ™tii străini! Printre ei, în treacăt fie spus, întîlneÈ™ti de tot soiul! Ieri, de pildă, am făcut cunoÈ™tință cu unul — mamă-mamă! Era cît pe ce să înceapă povestirea despre Pilat din Pont, dar se stăpîni, dîndu-È™i seama că pe femeie n-are s-o intereÂseze povestirea lui, că oricum n-o să-l poată ajuta. După ce se îmbăie, Ivan Nikolaevici primi absolut tot ce e necesar unui bărbat după baie: o cămașă călcată, o pereche de izmene, ciorapi. Dar nu numai atît: deschizînd uÈ™a unui dulăpior È™i invitîndu-l cu un gest să se uite înăuntru, femeia îl întrebă: — Ce doriÈ›i să îmbrăcaÈ›i — hălățelul sau pijămăluÈ›a? Þintuit în acest nou lăcaÈ™, Ivan abia-È™i stăpîni uimirea auzind tonul din cale-afară de familiar al femeii È™i, în tăcere, arătă cu degetul pijamaua dintr-un barchet roÈ™u ca focul. După aceea, Ivan Nikolaevici fu condus pe un coridor pusÂtiu È™i tăcut, unde nu-È›i auzeai nici paÈ™ii, È™i introdus într-un cabinet uriaÈ™. întrucît luase hotărîrea să trateze cu ironie tot ce vede în clădirea aceasta atît de uimitor amenajată, boteză pe loc în sinea sa acest cabinet „bucătărie mecanizată". Și pe bună dreptate. Aici tronau dulapuri È™i dulăpioare de sticlă pline cu instrumente nichelate, strălucitoare. Se înălÂÈ›au niÈ™te fotolii cu forme nespus de complicate, lămpi pînte-coase cu globuri sclipitoare, o sumedenie de sticluÈ›e, arzătoare, fire electrice È™i niÈ™te aparate cu destinaÈ›ie absolut necunoscută. în acest cabinet, pe Ivan îl luară în primire trei inÈ™i — două femei È™i un bărbat, toÈ›i trei în alb. Pentru început, îl duseră într-un colÈ›, la măsuță, cu scopul vădit de a-l trage de limbă. Ivan se apucă să cîntărească situaÈ›ia. Avea trei căi de ales. îl tenta, din cale-afară, prima: să se repeadă asupra acestor lămpi È™i obiecte complicate È™i întortocheate, să le spargă draÂcului, exprimîndu-È™i în felul acesta protestul împotriva fapÂtului că este reÈ›inut fără motiv. Dar Ivan cel de astăzi se deo- 92 sebea considerabil de Ivan cel de ieri È™i prima cale i se păru oarecum îndoielnică: dacă o urmează, mai È™tii, ei ar putea rămîne la ideea că nu-i decît un nebun furios. De aceea reÂnunță la prima variantă. Cea de a doua era să înceapă neîn-tîrziat povestirea despre consultant È™i Pilat din Pont. Dar exÂperienÈ›a din ajun îi arătase că această povestire nu este crezută sau este înÈ›eleasă denaturat. De aceea renunță È™i la această variantă, hotărînd s-o aleagă pe cea de-a treia — să se închiÂdă într-o mîndră tăcere. Nu reuÈ™i să-È™i ducă la împlinire decît parÈ›ial planul, căci trebui, vrînd-nevrînd, să răspundă, deÈ™i încruntat È™i cu zgîr-cenie, la o serie de întrebări. II iscodiră cu privire la absolut toate amănuntele vieÈ›ii lui din trecut, interesîndu-se chiar cînd È™i cum se îmbolnăvise de scarlatină, ceea ce se întîmplase cu cincisprezece ani în urÂmă, întrucît pentru toate aceste amănunte a fost nevoie să se înnegrească o pagină întreagă, întoarseră fila, È™i una din femei, îmbrăcată în alb, se năpusti cu întrebările privind faÂmilia poetului. începu o peltea plictisitoare: cine murise, cînd È™i din ce cauză, dacă nu băuse, dacă nu suferise de vreo boaÂlă venerică È™i altele de acest fel. In încheiere, îl rugară să povestească întîmplarea din ajun, petrecută la PatriarÈ™ie prudî, fără să-l piseze prea mult, È™i nu se arătară surprinÈ™i auzind relatarea despre Pilat din Pont. Apoi femeia îl dădu pe mîna bărbatului care făcu uz de cu totul alte procedee, fără să-l mai ia la întrebări. îi măsură poetului temperatura, îi numără bătăile pulsului, îl privi în ochi, luminîndu-i cu o lampă specială. Apoi, bărbatului îi veni în ajutor cealaltă femeie È™i amîndoi îl împunseră cu un ac în spinare, dar fără să-l doară, schiÈ›ară pe pielea pieptului cu minerul unui ciocănel niÈ™te semne, îi ciocăniră genunchii, ceea ce făcu să-i salte în sus picioarele, îi împunseră degetul, luîn-du-i sînge, îl împunseră la încheietura cotului È™i-i strînseră braÈ›ul cu niÈ™te brățări de cauciuc... Ivan nu făcea decît să zîmbească în sinea lui cu o amară ironie, gîndindu-se cît de stupid È™i de ciudat se brodiseră toaÂte, închipuiÈ›i-vă numai! Voise să-i prevină pe toÈ›i că-i ameÂnință un pericol din partea consultantului necunoscut; își proÂpusese să-l prindă — È™i care-i rezultatul? Cu ce s-a ales? A 93 nimerit într-un cabinet misterios ca să povestească tot soiul de aiureli despre unchiul Feodor care locuise pe vremuri la Vologda È™i bea de stingea. Insuportabil de stupid! în cele din urmă, cei trei îi dădură drumul È™i fu condus înapoi, în camera lui, unde primi o ceaÈ™că de cafea, două ouă la capac È™i pîine albă cu unt. După ce mîncă, hotărî să-l aÈ™tepÂte pe mai-marele acestei instituÈ›ii, din partea căruia spera să se bucure de atenÈ›ie È™i dreptate. Nu aÈ™teptă degeaba; îndată după micul dejun, uÈ™a se desÂchise È™i în rezerva lui Ivan intră o groază de lume — toÈ›i în halate albe. în fruntea tuturor venea un bărbat de vreo patruÂzeci È™i cinci de ani, proaspăt bărbierit, ca actorii, cu ochi fruÂmoÈ™i, plăcuÈ›i, dar pătrunzători, cu maniere elegante, politiÂcoase. Toată suita îl înconjura cu atenÈ›ie È™i respect, de aceea își făcu o intrare foarte solemnă. „Ca Pilat din Pont!" gîndi Ivan. Da, incontestabil, era È™eful ăl mare. El se lăsă pe un tabuÂret, în timp ce ceilalÈ›i rămaseră în picioare. — Doctor Stravinski, se prezentă el lui Ivan, aruncîndu-i o privire prietenoasă. — Poftim, Alexandr Nikolaevici, zise încet cineva cu o bărÂbuță îngrijită, È™i-i întinse È™efului ălui mare foaia de obserÂvaÈ›ie a lui Ivan. „Mi-au ticluit un coÈ™cogea dosar", constată Ivan. Iar È™eful ăl mare parcurse în fugă foaia, mormăind: „Mda, mda...", È™i schimbă cu ceilalÈ›i cîteva fraze într-o limbă puÈ›in cunosÂcută. „Și latineÈ™te vorbeÈ™te ca Pilat", gîndi trist Ivan. în clipa următoare, un cuvînt auzit îl făcu să tresară; cuvîntul „schiÂzofrenie", rostit în ajun de străinul blestemat la PatriarÈ™ie prudî, È™i repetat acum, aici, de profesorul Stravinski. „Și pe asta a È™tiut-o!" gîndi plin de neliniÈ™te Ivan. Șeful ăl mare își luase, pesemne, obiceiul să fie întotdeaÂuna de acord în toate È™i orice i-ar spune cei din jur — să se bucure; își exprima acordul sau bucuria repetînd întruna: „Perfect, perfect"... — Perfect! zise Stravinski înapoind cuiva foaia È™i, întor-cîndu-se spre Ivan, îl întrebă: — EÈ™ti poet? 94 — Da, sînt poet, îi răspunse posomorit Ivan È™i simÈ›i, ca niciodată, un inexplicabil dezgust pentru poezie, iar proÂpriile sale versuri, pe care È™i le aminti în clipa următoare, i se părură dezagreabile. Cu faÈ›a crispată, se adresă la rîndul său lui Stravinski: — SînteÈ›i profesor? La care Stravinski dădu din cap prevenitor. — Și sînteÈ›i cel mai mare aici? Stravinski dădu iar din cap, afirmativ. — Trebuie să stau de vorbă cu dumneavoastră, îi declară cu înÈ›eles Ivan Nikolaevici. — Pentru asta am venit, se grăbi să-i răspundă Stravinski. — Iată ce vreau să vă spun, începu Ivan, simÈ›ind că a veÂnit clipa hotărîtoare: mă È›in de nebun aici È™i nimeni nu vrea să mă asculte! — Ba o să vă ascultăm cu toată atenÈ›ia, ripostă pe un ton grav È™i liniÈ™titor profesorul, È™i n-o să permitem nimănui să vă socoată nebun. — Atunci, ascultaÈ›i-mă: aseară, m-am întîlnit la PatriarÈ™ie prudî cu un personaj misterios, nu-s sigur dacă-i străin ori nu, care a È™tiut dinainte că Berlioz va muri È™i l-a văzut persoÂnal pe Pilat din Pont. Cei din suita profesorului îl ascultau pe poet muÈ›i È™i înÂcremeniÈ›i. — Pe Pilat? Cel care a trăit pe vremea lui Isus Cristos? înÂtrebă Stravinski, privindu-l pe Ivan printre gene. — Chiar acela. — AÈ™a, se lămuri Stravinski, È™i acest Berlioz a căzut sub tramvai È™i a murit? — Exact, chiar pe el l-a călcat tramvaiul, aseară, de față cu mine, la PatriarÈ™ie prudî, iar cetățeanul ăsta misterios... — CunoÈ™tinÈ›a lui Pilat din Pont? întrebă Stravinski, care era, se vede, tare ager la minte. — El, confirmă Ivan, observîndu-l pe Stravinski. Ca să È™tiÈ›i, el a zis mai dinainte că AnnuÈ™ka a vărsat pe jos uleiul de floarea-soarelui... Și Berlioz a alunecat tocmai pe locul acela! Ce ziceÈ›i de asta? se interesă pe un ton semnificativ Ivan, sperînd să producă'o adîncă impresie asupra profesorului. 95 Dar vorbele lui nu produseră nici un efect. Stravinski îi puse cît se poate de firesc următoarea întrebare: — Dar cine e AnnuÈ™ka? întrebarea avu darul să-l amărască un pic pe poet; faÈ›a lui se schimonosi. — AnnuÈ™ka e fără importanță în toată istoria asta, rosti el, enervîndu-se. Dracu È™tie cine o fi. O toantă oarecare de pe Sadovaia. Important este că el a È™tiut dinainte, vă daÈ›i seaÂma, a È™tiut dinainte despre uleiul de floarea-soarelui! Mă înÂÈ›elegeÈ›i ce spun? — Te înÈ›eleg perfect, îi răspunse foarte serios Stravinski È™i, atingînd uÈ™or cu mîna genunchiul poetului, adăugă: nu te enerva, fii calm È™i continuă. — Continuu, zise Ivan străduindu-se să găsească tonul potrivit È™i È™tiind din experienÈ›a-i amară că numai calmul îl poate ajuta, È™i ziceam că acest tip fioros (È™i trebuie să È™tiÈ›i că minte, pentru că nu-i consultant) are în el o putere cu totul neobiÈ™nuită!... Dacă-l fugăreÈ™ti, de pildă, este cu neputință să-l ajungi din urmă... Și mai sînt cu el doi È™i ăia-s grozavi, numai în alt gen: unul din ei, lung, cu geamurile ochelarilor sparte, iar perechea lui, un motan de dimensiuni fabuloase, călătoreÈ™te absolut singur cu tramvaiul. Afară de asta — Ivan, pe care nimeni nu-l întrerupea, vorbea cu tot mai multă înflăÂcărare È™i convingere — el a fost personal în balconul lui Pilat din Pont, lucru indiscutabil. Ce înseamnă asta, vă întreb. TreÂbuie arestat numaidecît, altfel o să dezlănÈ›uie niÈ™te nenoroÂciri de nedescris. — Arestarea lui urmăreÈ™ti dumneata să obÈ›ii? Te-am înÈ›eÂles bine? întrebă Stravinski. „E înÈ›elept, gîndi Ivan, trebuie să recunoaÈ™tem că È™i prinÂtre intelectuali poÈ›i întîlni oameni de o înÈ›elepciune sclipiÂtoare, faptul acesta-i incontestabil", È™i răspunse: — întocmai! Și-apoi, gîndiÈ›i-vă È™i dumneavoastră, s-ar puÂtea altfel? Cînd colo, iată, sînt reÈ›inut aici cu forÈ›a, mi se bagă o lampă aprinsă drept în ochi, mi se face baie, mă tot descos ăștia, nu È™tiu de ce, despre unchiul Fedea!... Iar el, bietul, e de mult pe lumea ailaltă. AÈ™adar, cer insistent să mi se dea imediat drumul! 96 — Ei, perfect, perfect! făcu Stravinski. Iată că s-au lămurit toate. într-adevăr, ce rost are să reÈ›inem în spital un om săÂnătos? Bine, am să-È›i fac îndată ieÈ™irea, dacă ai să-mi spui că eÈ™ti normal. Nu trebuie să-mi dovedeÈ™ti, ci să spui numai. AÈ™adar, eÈ™ti normal? Se lăsă o liniÈ™te desăvîrÈ™ită; femeia cea grasă, care dimiÂneață îl îngrijise pe Ivan, îl privi cu veneraÈ›ie pe profesor, în timp ce Ivan își zise din nou în sinea sa: „E realmente înÂÈ›elept!" Ii plăcuse mult propunerea profesorului, dar, înainte de a-i răspunde, medita îndelung, încreÈ›indu-È™i fruntea, È™i, în cele din urmă, spuse ferm: — Sînt normal. — Ei, perfect, exclamă cu uÈ™urare Stravinski, È™i, dacă-i aÈ™a, haide să raÈ›ionăm logic! Să luăm, de pildă, ziua dumitale de ieri. Se întoarse È™i cineva îi întinse neîntîrziat foaia de obserÂvaÈ›ie a lui Ivan. In căutarea necunoscutului care È›i s-a prezenÂtat ca fiind o cunoÈ™tință a lui Pilat din Pont, ai făcut ieri urmăÂtoarele: (Stravinski începu să numere pe degete, privind cînd în foaia de observaÈ›ie, cînd la Ivan.) Þi-ai agățat pe piept o iconiță. AÈ™a-i? — AÈ™a-i, încuviință posomorit poetul. — Ai căzut de pe gard, te-ai rănit la față. AÈ™a e? Ai apărut la restaurant numai în cămașă È™i izmene, È›inînd o luminare aprinsă în mînă, È™i acolo ai bătut pe cineva. La noi te-au adus legat. Aici fiind, ai telefonat la miliÈ›ie È™i ai cerut să se trimită niÈ™te mitraliere. Apoi ai făcut tentativa să te arunci pe fereasÂtră. AÈ™a e? Se pune întrebarea: procedînd în felul acesta, e oare posibil să prinzi sau să arestezi pe cineva? Și, dacă eÈ™ti un om normal, singur ai să răspunzi: în nici un caz. Vrei să pleci de aici? Poftim. Dar, dă-mi voie să te întreb, unde te duci? — La miliÈ›ie, bineînÈ›eles, răspunse Ivan, de data aceasta nu chiar atît de ferm È™i cam fîstîcindu-se sub privirea profeÂsorului. — Direct de aici? — îhî... — Dar pe-acasă n-ai de gînd să treci? îl întrebă prompt Stravinski. 97 — N-am cînd să trec! Cît timp ar dura drumul pînă acasă, el ar putea s-o È™teargă! — Bun. Și ce-ai să spui la miliÈ›ie mai întîi de toate? — Despre Pilat din Pont, răspunse Ivan Nikolaevid, È™i ochii i se întunecară. — Perfect, exclamă Stravinski încîntat È™i, adresîndu-se bărbatului cu bărbuță, porunci: Feodor Vasilievici, faceÈ›i-i forÂmele de ieÈ™ire cetățeanului Bezdomnîi. Dar rezerva aceasta să rămînă liberă, È™i nici aÈ™ternutul nu e nevoie să-l schimÂbaÈ›i. Peste două ceasuri, cetățeanul Bezdomnîi va fi din nou aici. Ei, se întoarse el spre poet, n-am să-È›i urez succes, pentru că nu cred în acest succes nici atîtica. Pe curînd! Spunînd aceasta, profesorul se ridică È™i în aceeaÈ™i clipă se urni È™i suita sa. — De ce să fiu din nou aici? îl întrebă alarmat poetul. Stravinski aÈ™tepta parcă această întrebare: se aÈ™eză la loc È™i vorbi: — De ce? îndată ce te vei prezenta la miliÈ›ie numai în izÂmene È™i vei declara că te-ai văzut cu un om care l-a cunoscut personal pe Pilat din Pont, vei fi adus aici È™i instalat frumuÈ™el în această rezervă. — Ce-au a face aici izmenele? îl întrebă Ivan, privind fîs-tîcit în jos. — Mai ales Pilat din Pont. Dar È™i izmenele. Că doar o să te dezbrăcăm de hainele spitalului È™i o să-È›i eliberăm veÈ™minÂtele dumitale. La noi ai fost adus în izmene, nu? Și unde mai pui că n-aveai deloc intenÈ›ia să treci pe-acasă, deÈ™i îți făcuÂsem eu o aluzie. Apoi va urma istoria cu Pilat... È™i gata soÂcoteala. Și aici se petrecu ceva ciudat cu Ivan Nikolaevici. VoinÈ›a i se frînse parcă; poetul simÈ›i o slăbiciune grozavă È™i nevoia de a se sfătui cu cineva. — Și ce-i de făcut? întrebă el, de astă dată sfios. — Perfect! decretă Stravinski. E o întrebare cît se poate de rezonabilă. Acum îți voi spune ce È›i s-a întîmplat, de fapt. Ieri cineva te-a speriat rău È™i te-a răvășit cu povestirea despre Pilat din Pont È™i cu alte lucruri. Iar dumneata, exasperat la culÂme, ai pornit-o prin oraÈ™, povestind, la rîndul dumitale, deÂspre Pilat din Pont. E natural ca lumea să te ia drept nebun. 98 Salvarea dumitale È™tii în ce constă? Ai nevoie de liniÈ™te depliÂnă. Și trebuie să rămîi neapărat aici. — Bine, dar el trebuie prins negreÈ™it! exclamă de data aceasÂta, rugător, Ivan. — De acord, dar pentru ce să alergi chiar dumneata după el? N-ai decît să aÈ™terni pe hîrtie toate bănuielile È™i învinuirile pe care i le aduci acestui om. E cît se poate de simplu: declaÂraÈ›ia dumitale va fi transmisă unde trebuie, È™i în cazul cînd, după cum presupui, avem de a face cu un criminal, toate se vor lămuri foarte repede. Dar îți pun o condiÈ›ie: nu-È›i încorda creierul È™i caută să te gîndeÈ™ti cît mai puÈ›in la Pilat din Pont. Cîte nu se pot povesti! Doar nu le crezi chiar pe toate cîte le auzi. — Am înÈ›eles! declară ferm Ivan. Vă rog să mi se dea hîrÂtie È™i un toc. — DaÈ›i-i hîrtie È™i un capăt de creion, porunci Stravinski femeii grăsane. Apoi, adresîndu-se lui Ivan: Dar astăzi te sfăÂtuiesc să nu scrii. — Ba da, astăzi, neapărat astăzi vreau să scriu, sări alarÂmat Ivan. — Bine. Fie. Dar nu-È›i încorda creierul. Nu rezolvi astăzi, vei rezolva mîine. — Are să fugă! — O, nu, îl contrazise convins Stravinski, n-o să fugă nicăÂieri, îți garantez eu. Și È›ine minte: aici, la noi, vei fi ajutat cu tot ce se poate, iar fără asta, să È™tii că nu rezolvi nimic. Mă auzi? îl întrebă deodată profesorul semnificativ, luînd mîinile lui Ivan Nikolaevici în ale sale. Þinîndu-le aÈ™a, îl privi multă vreme pe Ivan drept în ochi, repetînd: aici o să te ajutăm... mă auzi?... Aici o să te ajutăm... Ai să simÈ›i o ameliorare... Aici e liniÈ™te, totul e liniÈ™tit... o să te ajutăm... Deodată, Ivan Nikolaevici căscă È™i chipul lui căpătă o exÂpresie mai blîndă. — Da, da, încuviință el încet. — Ei, atunci e perfect! încheie Stravinski discuÈ›ia după obiceiul său È™i, ridicîndu-se, urmă: La revedere! Strînse mîna lui Ivan È™i, din ușă, se adresă bărbatului cu bărbuță: AÈ™adar, încercaÈ›i totuÈ™i oxigenul... È™i băile. 99 Peste cîteva clipe, Stravinski cu suita dispăru din faÈ›a lui Ivan. Dincolo de geamul apărat de gratii, pe celălalt mal, sub mîngîierea soarelui de amiază, se înălÈ›a semeață È™i luminoaÂsă pădurea în straie de primăvară, iar mai încoace sclipea rîul. 9 Figurile lui Koroviev Nikanor Ivanovici Bosoi, preÈ™edintele asociaÈ›iei locatariÂlor din imobilul nr. 302 bis de pe strada Sadovaia din MosÂcova, imobil în care locuise răposatul Berlioz, era copleÈ™it de griji È™i alergătură încă din noaptea precedentă, de miercuri spre joi. La miezul nopÈ›ii, după cum È™tim, sosise comisia din care făcu parte Jeldîbin; îl chemară pe Nikanor Ivanovici, îi comuÂnicară vestea morÈ›ii lui Berlioz È™i, împreună cu el, se deplaÂsară la apartamentul nr. 50. Acolo se procedase la sigilarea manuscriselor È™i a obiecteÂlor personale ale defunctului. în momentul acela, atît Grunia, femeia de serviciu cu ziua, cît È™i uÈ™uraticul Steopa Lihodeev lipseau din apartament. Comisia îl înÈ™tiinÈ›ase pe Nikanor IvaÂnovici că manuscrisele defunctului vor fi ridicate în vedeÂrea trierii È™i punerii în ordine, că spaÈ›iul ce-i revenise pînă în momentul morÈ›ii, adică cele trei camere (cîndva biroul, saloÂnul È™i sufrageria văduvei bijutierului), se pune la dispoziÈ›ia asociaÈ›iei, iar obiectele personale urmează să fie păstrate în spaÈ›iul arătat mai sus, pînă se vor prezenta moÈ™tenitorii. Vestea morÈ›ii tragice a lui Berlioz se răspîndi prin imobil cu o repeziciune uluitoare, nefirească, È™i, de la ora È™apte diÂmineaÈ›a, Bosoi fu asaltat de telefoanele diverÈ™ilor, care mai apoi începură să sosească personal cu cereri, reclamînd spaÂÈ›iul locativ al răposatului. în decurs de două ceasuri, Nikanor Ivanovici primi treiÂzeci È™i două de petiÈ›ii. Ele conÈ›ineau rugi, amenințări, intrigi, denunÈ›uri, făgăÂduieli de a face reparaÈ›iuni pe propria cheltuială, plîngeri în legătură cu spaÈ›iul mult prea insuficient sau imposibilitatea 100 de a mai convieÈ›ui în acelaÈ™i apartament cu niÈ™te bandiÈ›i. PrinÂtre altele se afla descrierea, zguduitoare prin forÈ›a ei artistică, a unui furt de colÈ›unaÈ™i cu carne, introduÈ™i direct în buzunaÂrul unei haine, în apartamentul nr. 31, două amenințări de sinucidere È™i mărturisirea tainică a unei femei însărcinate. ToÈ›i îl invitau pe Nikanor Ivanovici să iasă în vestiarul aparÂtamentului său, îl È›ineau de mînecă, îi vorbeau în È™oaptă, îi făceau cu ochiul, făgăduindu-i să-i fie recunoscători. Chinul È›inu pînă la ora unu, cînd Nikanor Ivanovici fugi, pur È™i simplu, din locuinÈ›a sa în sediul administraÈ›iei, aflat lîngă poartă, dar, cînd văzu că È™i acolo este pîndit, o È™terse mai departe. După ce cu chiu, cu vai, scăpă, din curtea asfalÂtată, de cei care se È›ineau scai de el, Nikanor Ivanovici se făcu nevăzut intrînd pe uÈ™a scării È™ase, urcă pînă la etajul patru, unde se afla afurisitul de apartament nr. 50. Ajuns pe palier, își trase răsuflarea È™i sună; nu-i deschise nimeni. Mai sună o dată È™i încă o dată, bombănind È™i înjurînd în surdină. Dar nici de data asta nu i se deschise. Scos din răbÂdări, preÈ™edintele pescui din buzunar o legătură de chei duble aparÈ›inînd administraÈ›iei imobilului, descuie uÈ™a cu o mînă de stăpîn È™i intră. — Hei, îngrijitoarea! strigă Nikanor Ivanovici din vesÂtiarul cufundat în penumbră. Cum îți zice, Grunia sau cum?... Nu eÈ™ti aici? Nici un răspuns. Atunci, preÈ™edintele scoase din servietă un metru pliant, rupse sigiliul de la uÈ™a cabinetului È™i păși înăuntru. De pășit păși, dar se opri uluit în ușă È™i tresări chiar. La biroul defunctului È™edea un necunoscut, un cetățean lung, slab, cu veston cadrilat È™i È™epcuță de jocheu pe cap, cu pince-nez pe nas... într-un cuvînt, ăla era. — Cine eÈ™ti dumneata, cetățene? se interesă speriat preÈ™eÂdintele. — Ian te uită pe cine-mi văd ochii! Nikanor Ivanovici! zbieÂră cu glas spart, de tenor, cetățeanul, apărut nu se È™tie de unde È™i, sărind în picioare, îl salută pe preÈ™edinte printr-o strîngere de mînă neaÈ™teptată È™i smulsă cu forÈ›a. Primirea făcută nu-l bucură defel pe Nikanor Ivanovici. 101 — ScuzaÈ›i, începu el bănuitor, cine sînteÈ›i dumneavoasÂtră? O persoană oficială? — Eh, Nikanor Ivanovici! exclamă cu căldură necunosÂcutul. Ce importanță are dacă eÈ™ti persoană oficială sau neofiÂcială? Depinde numai din ce punct de vedere iei lucrurile. Toate astea, Nikanor Ivanovici, sînt È™ubrede, relative È™i conÂvenÈ›ionale. Astăzi sînt o persoană neoficială, iar mîine devin oficială! Dar se întîmplă È™i invers, È™i încă cum! RaÈ›ionamentul acesta nu fu de natură să-l satisfacă pe preÂÈ™edintele administraÈ›iei imobilului. Fiind de felul său un om bănuitor, trase concluzia că cetățeanul care perora aici, în faÈ›a lui, era tocmai o persoană neoficială È™i poate chiar È™i fără ocuÂpaÈ›ie. — Dar cine eÈ™ti dumneata? Cum te cheamă? îl luă la înÂtrebări, tot mai aspru, preÈ™edintele, ba chiar agresiv. — Numele meu, îi răspunse cetățeanul, fără să se impreÂsioneze nici un pic de tonul aspru cu care i se vorbea, numele meu e, să zicem, Koroviev. Dar ce-ar fi să luăm o gustare, Nikanor Ivanovici? AÈ™a, fără fasoane!? — Ce gustare?! sări indignat preÈ™edintele. Ia ascultă! (DeÈ™i e neplăcut, trebuie să recunoaÈ™tem că Nikanor Ivanovici era cam grosolan din fire.) Este interzis accesul în spaÈ›iul răposaÂtului! Dumneata ce cauÈ›i aici? — LuaÈ›i loc, vă rog, Nikanor Ivanovici, zbieră imperturÂbabil cetățeanul È™i, gudurîndu-se, îi tot oferea preÈ™edintelui fotoliul. Turbat de furie, Bosoi respinse fotoliul, vociferînd: — Cine eÈ™ti dumneata? — Cu voia dumneavoastră, sînt translator pe lîngă perÂsoana străinului a cărui reÈ™edință se află în acest apartament, se recomandă cel care își spunea Koroviev È™i-È™i pocni călcîiele ghetelor roÈ™cate È™i murdare. Nikanor Ivanovici rămase cu gura căscată. PrezenÈ›a unui străin în acest apartament, È™i, pe deasupra, însoÈ›it de un transÂlator, era într-adevăr o surpriză pentru el È™i, în consecință, ceru explicaÈ›ii. Translatorul îl lămuri cu plăcere. Artistul străin, domnul Woland, primise din partea lui Stepan Bogdanovici Lihodeev, directorul Teatrului de varietăți, invitaÈ›ia amabilă să locuiască 102 în apartamentul lui în perioada în care își va da spectacolele, aproximativ o săptămînă; Lihodeev îi scrisese de altfel lui NiÂkanor Ivanovici, încă în ajun, rugîndu-l să-l treacă pe străin în cartea de imobil, ca flotant, pentru timpul cît el, Lihodeev, va fi plecat la Ialta. — Nu mi-a scris nimic, negă preÈ™edintele, uluit. — Ia scotociÈ›i în servieta dumneavoastră, Nikanor IvanoÂvici, îi sugeră cu glas mieros Koroviev. Dînd din umeri, preÈ™edintele deschise servieta È™i descoperi scrisoarea lui Lihodeev. — Cum am putut să uit? mormăi omul, privind tîmp pliÂcul deschis. — Se întîmplă, Nikanor Ivanovici, se întîmplă lucruri È™i mai rele! trăncănea înainte Koroviev. SînteÈ›i distrat, distrat È™i surmenat, È™i aveÈ›i tensiunea arterială crescută, scumpul nosÂtru prieten, Nikanor Ivanovici! Și eu sînt grozav de distrat! într-o zi, la un păhărel, o să vă povestesc fapte din biografia mea — o să muriÈ›i de rîs! — Și cînd pleacă Lihodeev la Ialta?! — Păi, a È™i plecat! strigă translatorul. E pe drum! A ajuns la dracu-n praznic! Spunînd acestea, translatorul flutură din mîini, aidoma aripilor unei mori de vînt. Nikanor Ivanovici îi declară că trebuie să-l vadă pe artisÂtul străin, ceea ce translatorul îi refuză: Imposibil. E ocupat. Dresează motanul. — Dacă doriÈ›i, vă pot arăta motanul, îi propuse Koroviev. La rîndul său, preÈ™edintele declină această ofertă, dar transÂlatorul veni cu o propunere neaÈ™teptată, foarte interesantă, întrucît domnul Woland nu vrea în ruptul capului să locuÂiască la hotel, È™i este obiÈ™nuit să stea comod, poate că asociaÂÈ›ia locatarilor ar fi dispusă să închirieze pentru o săptămînă (cît durează turneul domnului Woland la Moscova) tot aparÂtamentul, cu alte cuvinte, È™i odăile defunctului? — Că doar lui, răposatului, nu-i mai pasă, È™optea hîrîit Koroviev; recunoaÈ™teÈ›i, Nikanor Ivanovici, că el nu mai are ce face acum cu acest apartament. Oarecum nedumerit, preÈ™edintele obiectă, arătînd că străÂinii trebuie să stea la „Metropol", È™i nu în locuinÈ›e particulare. 103 — Vă spun eu, e capricios ca naiba È™tie cine! È™opti KoroÂviev. Nu vrea, È™i pace! Nu are la stomac hotelurile! Uite, aici îmi stau turiÈ™tii ăștia străni! se plînse apoi, pe un ton intim, Koroviev, înfigîndu-È™i degetul în grumazul vînos. Mi-au scos sufletul, credeÈ›i-mă! Vine unul È™i fie că spionează ca ultimul ticălos, fie că te chinuieÈ™te cu nazurile lui: că asta nu-i aÈ™a, că aia nu-i pe dincolo!... Iar asociaÈ›ia locatarilor dumneavoasÂtră are tot interesul È™i poate trage un vădit folos de pe urma acestui străin. N-o să se zgîrcească în ce priveÈ™te banii. KoroÂviev aruncă o privire prudentă în jur, apoi È™opti la urechea preÈ™edintelui: e milionar! Propunerea translatorului avea o raÈ›iune practică indisÂcutabilă, era serioasă, dar maniera sa de a vorbi, hainele lui, pince-nez-ul acela dezgustător, bun de nimic, arătau grozav de neserios. De aceea, sufletul preÈ™edintelui trecea printr-un chin nelămurit È™i totuÈ™i hotărî să accepte propunerea. AdevăÂrul era că asociaÈ›ia locatarilor imobilului avea un deficit cam măricel. La toamnă, trebuia cumpărată păcura pentru caloriÂfer, iar gologani — canei. Cu banii turistului străin poate că s-ar mai descurca iÈ›ele. Dar Nikanor Ivanovici, om dibaci È™i precaut, declară că, în primul rînd, va trebui să coordoneze chestiunea cu agenÈ›ia „Inturist". — înÈ›eleg, strigă cu efuziune Koroviev. Nici nu se poate face fără coordonare! Neapărat. PoftiÈ›i, aveÈ›i telefonul, NikaÂnor Ivanovici, coordonaÈ›i numaidecît! Cît priveÈ™te banii, nu vă jenaÈ›i, adăugă el în È™oaptă, trăgîndu-l pe preÈ™edinte în vestiar, unde se afla telefonul. Vorba ceea: de la cine să iei, dacă nu de la el! Dacă ai vedea ce vilă are la Nisa! La vară, cînd ai să pleci în străinătate, să treci special pe acolo; ai să rămîi paf! Cu agenÈ›ia „Inturist" lucrurile se rezolvară într-o clipă, ceea ce îl ului pe preÈ™edinte. Cei de acolo cunoÈ™teau intenÈ›ia domnului Woland de a sta în apartamentul particular al lui Lihodeev È™i nu aveau nici o obiecÈ›ie. — Minunat! zbieră Koroviev. Oarecum buimăcit de trăncăneala lui, preÈ™edintele îi deÂclară că asociaÈ›ia locatarilor va fi de acord să închirieze penÂtru o săptămînă apartamentul nr. 50 artistului Woland, contra 104 unei sume în valoare de... Nikanor Ivanovici se fîstîci un pic È™i adăugă: — Cu cinci sute de ruble pe zi. Și aici Koroviev îl ului definitiv pe preÈ™edinte. Făcînd hoÂÈ›eÈ™te cu ochiul în direcÈ›ia dormitorului, de unde se auzeau săriturile domoale ale unui motan greu, el zise răguÈ™it: — Pentru o săptămînă, deci, ar fi trei mii È™i cinci sute de ruble? Nikanor Ivanovici era convins că translatorul va adăuga: „Dar aveaÈ›i niÈ™te pretenÈ›ii, Nikanor Ivanovici!" Koroviev însă spuse cu totul altceva: — Păi, asta-i sumă?! Cere È™i dumneata cinci, îți dă! Hlizindu-se pierdut, preÈ™edintele nu-È™i dădu seama cum nimerise la masa de scris a răposatului, unde Koroviev, cu o repeziciune È™i o îndemînare de neînchipuit, ticlui contracÂtul în două exemplare. După care dădu o goană în dormitor È™i se întoarse, pe ambele exemplare lăfăindu-se acum semÂnătura lăbărÈ›ată a străinului. Semnă È™i preÈ™edintele, apoi KoÂroviev îi ceru o chitanță pentru cinci mii de ruble. — în litere, în litere, vă rog, Nikanor Ivanovici! atîtea mii de ruble... È™i, etalînd în faÈ›a preÈ™edintelui cinci teancuri de bancnote nou-nouÈ›e, începu să rostească niÈ™te vorbe parcă nepotrivite cu o treabă atît de serioasă: Ein, zzvei, dreil... Urmă număratul bancnotelor, presărat cu glumele È™i zicaÂlele lui Koroviev, cum ar fi: „Și banii de găsit se numără"; „Paza bună trece primejdia rea" È™i altele de felul acesta. După ce numără gologanii È™i primi de la Koroviev paÈ™aÂportul străinului, pentru a fi înscris ca flotant în cartea de imoÂbil, peÈ™edintele vîrî totul în servietă È™i, nerezistînd tentaÈ›iei, îi ceru, sfios, translatorului un bilet de favoare. — Mai încape vorbă! vui Koroviev. Cîte bilete doriÈ›i, NikaÂnor Ivanovici? Douăsprezece, cincisprezece? PreÈ™edintele, uluit, îl lămuri că are nevoie numai de două, pentru el È™i pentru Pelagheia Antonovna, soÈ›ia lui. Koroviev scoase cu un gest îndemînatic un blocnotes È™i-i scrise dezinvolt o invitaÈ›ie pentru două persoane, în rîndul întîi. Cu mîna stingă, translatorul strecură invitaÈ›ia lui NikaÂnor Ivanovici, iar cu dreapta vîrî în mîna preÈ™edintelui un teanc gros, foÈ™nitor. 105 Aruncînd o privire spre bancnote, Nikanor Ivanovici se făcu roÈ™u ca para focului È™i se apucă să împingă teancul cît mai departe. — Nu se cuvine... mormăi el. — Nici nu vreau să aud, îi È™opti la ureche Koroviev, la noi nu se cuvine, la străini se cuvine. O să-l jigniÈ›i, Nikanor Ivanovici, dacă-l refuzaÈ›i, È™i nu se face. Dumneavoastră v-aÈ›i ostenit... — Se pedepseÈ™te cu asprime, È™opti încetiÈ™or preÈ™edintele, privind cu teamă în jur. — Bine, dar sîntem fără martori! îi È™opti în cealaltă ureche Koroviev. N-avem martori! Ii vedeÈ›i dumneavoastră?... Și aici se petrecu o minune, după cum susÈ›inu ulterior preÂÈ™edintele: teancul se vîrî singur în servieta lui. Apoi, preÈ™eÂdintele, muiat È™i distrus, se pomeni pe scări. Gînduri nenuÂmărate i se învîrtejeau în minte: È™i vila de la Nisa, È™i motanul dresat, È™i faptul că într-adevăr totul se petrecuse fără martori, È™i că Pelagheia Antonovna se va bucura cînd va vedea inviÂtaÈ›ia. Erau gînduri fără È™ir, dar, în general, plăcute. Cu toate acestea, undeva, în străfundul inimii, îl tot împunÂgea un ghimpe subÈ›ire. Era ghimpele neliniÈ™tii. Colac peste pupăză, pe scară se opri ca trăsnit de un gînd: „Dar cum a ajuns translatorul în cabinet, prin uÈ™a sigilată?!... Și cum de nu l-am întrebat despre asta?!" Cîtva timp preÈ™edintele se uită ca îndobitocit la treptele scării, pe urmă își zise s-o lase baltă, să nu se mai chinuie cu această întrebare prea complicată. îndată ce preÈ™edintele părăsi apartamentul, din dormitor se auzi o voce de bas spunînd: — Mie, Nikanor Ivanovici ăsta nu mi-a plăcut. E un potloÂgar, un hoÈ›oman. N-am putea face să nu mai vină pe aici? — N-aveÈ›i decît să porunciÈ›i, messire... răspunse de undeÂva glasul lui Koroviev, dar un glas răsunător, cristalin, nu ca cel de mai adineauri, spart. în aceeaÈ™i clipă, translatorul blestemat se È™i afla în vestiar, unde, după ce formă un număr, vorbi plîngăreÈ› din cale-afară. — Alo! Socot de datoria mea să vă înÈ™tiinÈ›ez că preÈ™eÂdintele asociaÈ›iei locatarilor din imobilul nostru de pe Sado-vaia 302 bis, pe nume Nikanor Ivanovici Bosoi, face speculă cu valută străină. în momentul de față, în apartamentul său cu nr. 35, are în canalul de ventilaÈ›ie de la toaletă patru sute de dolari înveliÈ›i într-un ziar. La telefon e Timofei KvasÈ›ov, locatarul apartamentului nr. 11 din acelaÈ™i imobil. Vă implor însă, păstraÈ›i numele secret; mă tem de-o răzbunare din parÂtea numitului preÈ™edinte. După ce spuse acestea, puse receptorul la loc — ticălosul! Ce s-a petrecut mai departe în apartamentul nr. 50 nu se È™tie, dar se È™tie ce s-a petrecut acasă la Nikanor Ivanovici. In-trînd în toaletă, preÈ™edintele puse cîrligul la ușă, scoase din servietă teancul de bancnote pe care translatorul i-l vîrîse pe gît È™i se convinse că are acolo patru sute de ruble. Teancul acesÂta, preÈ™edintele îl înfășură într-o ruptură de ziar È™i-l vîrî în canalul de ventilaÈ›ie. După cinci minute preÈ™edintele È™edea la masă în micuÈ›a lui sufragerie. SoÈ›ia sa aduse din bucătărie o scrumbioară tăÂiată frumos, presărată cu ceapă verde, mărunÈ›i ta. Nikanor Ivanovici își turnă un păhărel de votcă, îl bău, își turnă un al doilea, înfipse în vîrful furculiÈ›ei trei bucăți de scrumbie... È™i, în clipa aceea, auzi sunînd la ușă. Pelagheia Antonovna intra tocmai cu o oală aburindă, în care, dacă-È›i aruncai nuÂmai o privire, puteai ghici plutind în marea clocotitoare a unui borÈ™ rusesc ceva ce nu are seamăn pe lumea asta — un os cu măduvă. înghiÈ›indu-È™i saliva, Nikanor Ivanovici mîrîi ca un dulău morocănos: — Of, ducă-se pe pustii! Nu lasă omul să mănînce... Te rog, nu da drumul nimănui, nu sînt acasă, nu sînt... Dacă-i pentru apartamentul acela, spune-le să nu bată drumul de pomană, peste o săptămînă va avea loc È™edinÈ›a È™i atunci vom vedea. Consoarta se repezi în vestiar, iar Nikanor Ivanovici, ope-rînd cu polonicul, smulse din marea în clocot osul care plesÂnise pe toată lungimea. în clipa următoare, în sufragerie își făcură intrarea doi cetățeni, iar cu ei, Pelagheia Antonovna, albă ca varul. Văzîndu-i pe cei doi, păli È™i preÈ™edintele È™i se ridică de pe scaun. — Umblătoarea unde-i? se interesă preocupat primul din cei doi, îmbrăcat cu o bluză rusească albă. 106 107 Pe masa din sufragerie zăngăni ceva (Nikanor Ivanovici scăpase polonicul din mînă). — Aici, aici, răspunse precipitat Pelagheia Antonovna. Cei doi se îndreptară numaidecît spre coridor. — Dar despre ce e vorba? întrebă încet Nikanor IvanoÂvici, pășind în urma vizitatorilor. La noi în apartament nu poate fi nimic care... Și pe dumneavoastră vă rog... legitiÂmaÈ›iile... Primul cetățean îi arătă din mers preÈ™edintelui legitimaÈ›ia, în timp ce celălalt, în toaletă, se È™i urcase pe un taburet È™i-È™i vîrî o mînă în canalul de ventilaÈ›ie. Nikanor Ivanovici văzu negru în faÈ›a ochilor. Desfăcură pachetul, dar în teanc nu erau ruble, ci niÈ™te bani necunoscuÈ›i — parcă albaÈ™tri, parcă verzi, cu imaginea unui bătrîn pe fiecare bancnotă. De altfel, NikaÂnor Ivanovici văzu toate astea ca prin ceață, înaintea ochilor lui pluteau niÈ™te pete stranii. — Dolari în canalul de ventilaÈ›ie... făcu îngîndurat priÂmul dintre cei doi È™i-l întrebă pe Nikanor Ivanovici blînd, politicos: Al dumneavoastră este pachetul? — Nu! vocifera preÈ™edintele cu glas înspăimîntător. Mi l-au strecurat niÈ™te duÈ™mani! — Se întîmplă, încuviință omul, È™i tot atît de blînd adăuÂgă: È™i trebuie să predaÈ›i È™i restul, tot ce aveÈ›i. — Nu am! Jur pe Dumnezeu, nu am È›inut aÈ™a ceva în mînă de cînd sînt! È›ipă disperat preÈ™edintele. Se repezi spre scrin, trase cu zgomot sertarul. Scoase de acolo servieta, strigînd fără È™ir: — Poftim contractul... mi-a strecurat bestia de translator banii... Koroviev... ăla cupince-nezl Deschise servieta, se uită în ea, băgă mîna înăuntru È™i, în-vineÈ›indu-se tot la față, scăpă servieta în oala cu borÈ™. SerÂvieta era goală: nici scrisoarea lui Steopa, nici contractul, nici paÈ™aportul străinului, nici banii, nici invitaÈ›ia pentru specÂtacol. Nimic, numai metrul pliant al preÈ™edintelui. — Tovarăși! urlă preÈ™edintele disperat. PuneÈ›i mîna pe ei! La noi în bloc s-a aciuat necuratul! Nu se È™tie ce i s-o fi năzărit Pelagheiei Antonovna, însă femeia, împreunîndu-È™i disperată mîinile, strigă rugător: — CăieÈ™te-te, Ivanîci! Ai să scapi mai ieftin! 108 Cu ochii injectaÈ›i, Nikanor Ivanovici își repezi pumnii spre capul consoartei, horcăind: — Uf, toantă afurisită! Și se lăsă istovit pe scaun, hotărînd, se vede, să se supună inevitabilului. în timpul acesta, pe palier, la uÈ™a preÈ™edintelui, Timofei Kondratievici KvasÈ›ov își lipea de gaura cheii cînd urechea, cînd ochiul È™i murea de curiozitate. Peste cinci minute, locatarii, care se nimeriseră în curte, îl văzură pe preÈ™edinte îndreptîndu-se spre poartă, însoÈ›it de încă două persoane. Se povestea apoi că Nikanor Ivanovici era schimbat la față È™i se clătina ca un om beat, tot mormăind ceva. Iar un ceas mai tîrziu, tocmai cînd Timofei Kondratievici povestea celorlaÈ›i locatari, nemaiputînd de bucurie, cum fuÂsese umflat preÈ™edintele, în apartamentul 11 se prezentă un cetățean necunoscut, care îi făcu semn lui Timofei KondraÂtievici să iasă din bucătărie în vestiar, îi spuse ceva È™i se pierÂdu fără urmă împreună cu el. 10 VeÈ™ti din Ialta în timp ce avusese loc nenorocirea cu Nikanor Ivanovici, nu departe de imobilul nr. 302 bis, tot pe strada Sadovaia, în cabinetul lui Rimski, directorul financiar al Teatrului de varieÂtăți, stăteau de vorbă doi bărbaÈ›i: Rimski È™i Varionuha, admiÂnistratorul teatrului. Biroul spaÈ›ios, situat la etaj, avea două ferestre spre SadoÂvaia, iar a treia — aflată în spatele lui Rimski, care È™edea la masa lui de lucru — dădea spre Grădina de vară a teatrului, unde erau instalate chioÈ™curi cu răcoritoare, tirul È™i o estradă sub cerul liber. în afară de masa de scris, în cabinet se mai aflau: o măsuță cu o carafă de apă pe ea, patru fotolii È™i, înÂtr-un colÈ›, o consolă cu macheta antediluviană È™i prăfuită ca vai de ea a unui spectacol de revistă. Pe un perete atîrnau afiÈ™e vechi. Se înÈ›elege de la sine că mai era acolo È™i o casă 109 de bani, nu prea mare, ponosită È™i coÈ™covită, care se înălÈ›a în stînga lui Rimski, lîngă masa de scris. De dimineață, directorul financiar se afla într-o proastă dispoziÈ›ie, în timp ce Varionuha, dimpotrivă, era plin de înÂsufleÈ›ire, activ È™i deosebit de agitat. Nu găsea însă o canaliÂzare energiei sale. Acum stătea ascuns în biroul directorului financiar, să nu dea cumva ochii cu amatorii de bilete de favoare, care-i otrăÂveau viaÈ›a, mai cu seamă în zilele ce urmau după schimbaÂrea programului. Și era tocmai o zi din acelea. îndată ce zbîr-nîia telefonul, Varionuha lua receptorul È™i minÈ›ea: — Cu cine? Cu Varionuha? Nu-i aici. A ieÈ™it. — Mai telefonează-i, te rog, încă o dată lui Lihodeev, îl rugă iritat Rimski. — Dar nu-i acasă. L-am trimis pe Karpov pînă la el, nu e nimeni în tot apartamentul. — Ptiu, drace! È™uieră printre dinÈ›i Rimski, țăcănind la maÂÈ™ina de calculat. UÈ™a se deschise È™i un plasator al teatrului tîrî înăuntru un maldăr gros de afiÈ™e suplimentare proaspăt tipărite; pe o foaie de hîrtie verde cu litere roÈ™ii de o È™chioapă era tipărit: ASTÃZI ȘI ÃŽN FIECARE SEARà LA TEATRUL DE VARIETÃÞI, PESTE PROGRAM PROFESORUL WOLAND ȘEDINÞE DE MAGIE NEAGRà CU DEZVÃLUIRI TOTALE Depărtîndu-se cu cîțiva paÈ™i de afiÈ™ul pe care-l aruncase peste macheta din colÈ›, Varionuha îl admiră cît îl admiră È™i porunci plasatorului să fie lipite numaidecît toate exemplarele. — E bun... frapant! își dădu cu părerea Varionuha după plecarea plasatorului. — în ce mă priveÈ™te, îmi displace profund năzbîtia asta, mîrîi Rimski, aruncînd priviri furioase prin ochelarii cu ramă de baga, spre afiÈ™ul cu pricina; È™i, în general, mă mir cum de i s-a permis să prezinte aÈ™a ceva. — Nu, Grigori Danilovici, n-ai dreptate! Este o iniÈ›iativă foarte subtilă. Tot hazul va fi dezvăluirea. 110 — Nu È™tiu, nu È™tiu, găsesc că nu are nici un haz... È™i întotÂdeauna el trebuie să născocească ceva de felul ăsta!... Măcar să ni-l fi arătat pe magician! Tu l-ai văzut? De unde l-o fi pesÂcuit, naiba È™tie. Se constată că nici Varionuha nu-l văzuse pe magician, în ajun, Steopa năvălise („ca un nebun", după expresia lui Rimski) în biroul directorului financiar, cu ciorna contracÂtului gata scrisă, dăduse dispoziÈ›ie ca textul să fie transcris numaidecît pe curat, iar lui Woland să i se achite banii. MaÂgicianul o È™tersese, È™i nimeni, în afară de Steopa, nu-l mai văÂzuse la față. Rimski se uită la ceas — era două È™i cinci; È™i se înverÈ™una de-a binelea. Cum să nu te înverÈ™unezi? Lihodeev telefonase pe la unsprezece, spunînd că va veni peste o jumătate de ceas, È™i nu numai că nu venise la teatru, dar dispăruse È™i de acasă. — La mine treaba stă pe loc, aia e! mîrîia furios Rimski, arătînd cu degetul un munte de hîrtii nesemnate. — Să nu fi nimerit ca Berlioz, sub tramvai! zise Varionuha, È›inînd la ureche receptorul în care răsunau niÈ™te semnale joaÂse, prelungite È™i fără speranță. — Bine ar fi... zise printre dinÈ›i Rimski, abia auzit. în aceeaÈ™i clipă, în cabinet intră o femeie cu jachetă de uniÂformă, fustă neagră, cu È™apcă pe cap È™i pantofi sport în piÂcioare. Din geanta pe care o purta la brîu, femeia scoase un pătrățel alb È™i un caiet, întrebînd: — Unde-i Varieteul? AveÈ›i un suprafulger. SemnaÈ›i de primire. Varionuha puse o înfloritură indescifrabilă în caietul feÂmeii È™i, îndată ce uÈ™a se închise după ea, desfăcu pătrățelul. Citi conÈ›inutul, clipi din ochi È™i întinse telegrama lui Rimski. Avea următorul conÈ›inut: „Ialta, Moscova Varietăți Stop AsÂtăzi unsprezece treizeci miliÈ›ia judiciară prezentat È™aten cămașă de noapte pantaloni desculÈ› alienat recomandat Lihodeev director Varietăți Stop TelegrafiaÈ›i fulger MiliÈ›ia judiciară Ialta unde direcÂtor Lihodeev Stop." — Bonjur! exclamă Rimski, adăugind: încă o surpriză! — Falsul Dimitrie! făcu haz de necaz Varionuha È™i spuse în receptor: Telegraful? Cont Teatrul de varietăți. PrimiÈ›i o 111 telegramă superfulger. Alo „Ialta MiliÈ›ia judiciară... Director Lihodeev aici Stop Director financiar Rimski"... Fără să facă vreo legătură cu înÈ™tiinÈ›area privitoare la imÂpostorul din Ialta, Varionuha se apucă din nou să-l caute pe Lihodeev la telefon pretutindeni È™i, bineînÈ›eles, nu-l găsi. Tocmai în momentul cînd Varionuha, È›inînd în mînă reÂceptorul, chibzuia unde să mai sune, își făcu apariÈ›ia femeia care adusese prima telegramă È™i-i înmînă administratorului un nou pătrățel. Despăturindu-l grăbit, Varionuha citi conÈ›iÂnutul È™i scoase un fluierat. — Ce mai e? întrebă Rimski, tresărind nervos. Celălalt îi întinse în tăcere telegrama È™i directorul finanÂciar citi: „Implor daÈ›i crezare Stop Aruncat Ialta hipnoză Woland Stop TelegrafiaÈ›i fulger MiliÈ›ia judiciară confirmarea identității Stop Lihodeev." Stînd cap lîngă cap, cei doi recitiră telegrama, după care rămaseră tăcuÈ›i, uitîndu-se unul la celălalt. — Cetățeni! se supără femeia. IscăliÈ›i de primire, È™i după aceea tăceÈ›i cît vreÈ›i! Nu vedeÈ›i că distribui telegrame fulger? Cu ochii pironiÈ›i pe telegramă, administratorul semnă strîmb în caietul femeii, È™i aceasta dispăru după ușă. — N-ai vorbit cu el la telefon pe la unsprezece È™i ceva? începu administratorul în culmea uimirii. — E caraghios ce spui! È›ipă cu glas ascuÈ›it Rimski. Am vorbit sau n-am vorbit, ce importanță are? Cert este că nu poate fi el la ora asta la Ialta! E caraghios! — E beat... zise Varionuha. — Cine-i beat? sări Rimski, È™i din nou tăcură, uitîndu-se unul la celălalt. Nu exista nici un dubiu că cel care telegrafiase din Ialta era un impostor sau un nebun. Altceva era ciudat: de unde mistificatorul din Ialta îl cunoÈ™tea pe Woland, abia sosit în ajun la Moscova? De unde È™tia el că Lihodeev ar avea vreo legătură cu Woland? — „Hipnoză"... repetă Varionuha cuvîntul din telegramă. De unde È™tie el de existenÈ›a lui Woland? Clipi din ochi È™i deoÂdată È›ipă pe un ton hotărît: Nu! E o aiureală!... O aiureală! — Unde o fi tras el, acest Woland, lua-l-ar dracu să-l ia? se interesă Rimski. 112 Varionuha ceru agenÈ›ia „Inturist" È™i, spre profunda mirare a lui Rimski, îl înÈ™tiinÈ›a că Woland a tras la locuinÈ›a lui LihoÂdeev. Varionuha formă după aceea numărul de telefon al lui Lihodeev È™i rămase îndelung să asculte semnalele joase din receptor. Printre aceste semnale, de undeva de departe, răÂsună un glas apăsat È™i sumbru, care cînta: „Refugiul meu sînt stîncile golaÈ™e..." È™i Varionuha își zise că în reÈ›eaua telefonică irupsese cumva un glas de la radiodifuziune. — Acasă la el nu răspunde nimeni, zise Varionuha, pu-nînd receptorul în furcă, sau să mai încerc... Nu termină fraza. în ușă se ivi aceeaÈ™i telegrafistă È™i amîn-doi, atît Rimski cît È™i Varionuha, se ridicară în întîmpinarea ei. Femeia scoase din geantă o fiÈ›uică, de data aceasta nu albă, ci închisă la culoare. — Devine interesant, strecură printre dinÈ›i Varionuha, pe-trecînd-o pe telegrafistă care se îndepărtase grăbită. Rimski puse cel dintîi stăpînire pe misivă. Pe fondul întunecat al hîrtiei fotografice se reliefau limpede rîndurile scrise de mînă: „Dovadă scrisul meu semnătura mea confirmaÈ›i telegrafic fulÂger Stop PuneÈ›i Woland observaÈ›ie secretă Stop Lihodeev." In decurs de douăzeci de ani de activitate în sectorul teaÂtral, Varionuha văzuse de toate, dar aici simÈ›i că mintea i se înceÈ›oÈ™ează È™i nu izbuti să articuleze nimic, în afară de expreÂsia banală È™i stupidă pe deasupra: — Nu se poate! Rimski reacÈ›iona altfel. Se ridică, deschise uÈ™a È™i răcni, adresîndu-se curierei care È™edea pe un taburet: — Nu dai drumul la nimeni decît la poÈ™taÈ™i! După care încuie uÈ™a cu cheia. Scoase apoi din sertarul mesei un maldăr de hîrtii È™i începu să confrunte literele groase, înclinate spre stînga, ale fotograÂmei cu cele din rezoluÈ›iile lui Steopa È™i iscăliturile sale cu înÂflorituri în spirală. Varionuha stătea aproape culcat peste masă, È™i Rimski îi simÈ›i răsuflarea dogoritoare lîngă obrazul său. — Este scrisul lui, declară, în cele din urmă, convins, diÂrectorul financiar, iar Varionuha repetă, ca un ecou: — Al lui. 113 Uitîndu-se cu atenÈ›ie la Rimski, administratorul fu izbit de cît se schimbase la față. Directorul financiar, slab È™i aÈ™a, se uscase parcă È™i mai mult È™i chiar îmbătrînise, iar ochii săi, încadraÈ›i în rama de baga, își pierduseră obiÈ™nuita expresie răutăcioasă, reflectînd acum nu numai neliniÈ™tea, d È™i tristeÈ›ea. Varionuha procedă întocmai cum procedează omul în cliÂpele de profundă uimire. Dădu o goană prin cabinet, de vreo două ori își avîntă braÈ›ele spre tavan, ca răstignit, bău un paÂhar de apă — cam gălbuie — din carafă, exclamînd întruna: — Nu pricep! Nu pricep! Nu pri-cep! Rimski se uita pe fereastră È™i se gîndea la ceva cu încordare. SituaÈ›ia directorului financiar era foarte complicată. Se cerea ca, pe loc, fără să se urnească din acest cabinet, să găsească explicaÈ›ii obiÈ™nuite, fireÈ™ti pentru niÈ™te fenomene neobiÈ™Ânuite. Cu ochii mijiÈ›i, directorul È™i-l închipui pe Steopa în cămașă de noapte, desculÈ›, suindu-se astăzi, pe la ora unsprezece È™i jumătate, într-un avion ultrarapid, È™i apoi, tot pe el, È™i tot pe la unsprezece È™i jumătate, stînd în ciorapi pe aeroportul din Ialta... A dracului poveste! Poate că astăzi, altcineva, È™i nu Steopa, vorbise cu el la telefon din apartamentul acestuia? Ba era Steopa! Să nu reÂcunoască el glasul lui Steopa? Și chiar dacă astăzi n-ar fi fost Steopa la telefon, ieri pe înserat, venise din cabinetul său, chiar în acest birou, cu contractul acela idiot, enervîndu-l pe Rimski prin superficialitatea lui. Cum a putut să plece cu trenul sau cu avionul, fără să sufle o vorbă la teatru? Chiar de-ar fi pleÂcat în ajun — n-ar fi fost la Ialta astăzi la amiază. Sau poate totuÈ™i ar fi ajuns? — Cîți kilometri sînt pînă la Ialta? întrebă Rimski. Varionuha se opri din alergat È™i zbieră: — M-am gîndit! M-am gîndit È™i eu! Pînă la Sevastopol, sînt vreo mie cinci sute de kilometri pe calea ferată, mai pune È™i vreo optzeci de kilometri pînă la Ialta! Pe calea aerului, desigur, e mai scurt drumul. — Hm... Da... Nici nu poate fi vorba de tren... Atunci ce poate fi? Un avion de vînătoare? Dar cine îl lasă pe Steopa desculÈ› într-un avion de vînătoare, È™i de unde avionul?... Și pentru ce? S-o fi descălÈ›at, poate, după ce a ajuns la Ialta! 114 Dar È™i asta: pentru ce? Și apoi, nici încălÈ›at nu l-ar lăsa nimeni să se suie într-un avion de vînătoare! De altfel, ce are a face aici avionul de vînătoare?! Doar e scris negru pe alb că s-a prezentat la miliÈ›ia judiciară la ora unsprezece È™i jumătate, È™i vorbise la telefon din Moscova... o clipă, Rimski revăzu cu ochii minÈ›ii cadranul ceasului său. Căuta să-È™i amintească unde erau acele... NemaipomeÂnit! Telefonase la unsprezece È™i douăzeci. Cum vine asta? Dacă am presupune că, imediat după conÂvorbirea lor, Steopa s-a repezit la aeroport, a ajuns acolo în cinci minute, să zicem (ceea ce, în treacăt fie spus, de asemeÂnea este imposibil), reiese că avionul, decolînd în aceeaÈ™i seÂcundă, a parcurs în cinci minute peste o mie de kilometri. înÂseamnă că avionul zboară cu o viteză de douăsprezece mii de kilometri pe oră... Exclus! AÈ™adar, Steopa nu-i la Ialta! Ce rămîne? Hipnoza? Nu există nici un fel de hipnoză pe lume, care să arunce omul la vreo mie de kilometri de locul unde se află. Va să zică, i se năzare lui că e la Ialta? Lui, poate, i se năzare, dar atunci È™i miliÈ›iei judiciare din Ialta i se năÂzare? Nu, să-mi fie cu iertare, aÈ™a ceva e imposibil! Bine, dar ei telegrafiază de acolo, din Ialta. Chipul directorului financiar era de-a dreptul înspăimîn-tător. De afară, cineva trăgea de clanță, o răsucea È™i se auzea glasul curierei strigînd disperată: — Nu e voie! Nu dau drumul! Nici moartă! E È™edință! Rimski făcu o sforÈ›are să se stăpînească, luă receptorul È™i ceru: — O convorbire urgentă cu Ialta, vă rog. „Inteligent!" gîndi administratorul. Convorbirea cu Ialta nu avu însă loc. Rimski puse receptorul în furcă: — Ca un făcut, e întreruptă linia! Se vede că defectarea liniei îl mîhnise profund, punîndu-l chiar pe gînduri. După un timp, puse din nou mîna pe teleÂfon, notînd cu cealaltă ceea ce spunea în receptor: — PrimiÈ›i o telegramă suprafulger. Varietăți. Da, Ialta. MiliÈ›ia judiciară. Da? „Astăzi ora unsprezece jumătate Lihodeev vorbit mine Moscova Stop După asta nu s-a prezentat serviciu nu putem da de el la telefon Stop Confirm scrisul Stop Iau măsuri punere observaÈ›ie artistul indicat Stop Director financiar Rimski." 115 „Foarte inteligent!" gîndi Varionuha, dar nu apucă să-È™i încheie gîndul, cînd prin cap îi trecu altceva: „E o prostie! Nu poate fi la Ialta!" între timp, Rimski, după ce împături cu grijă È™i strînse laoÂlaltă toate telegramele primite, precum È™i copia telegramei lui, puse teancul într-un plic, îl lipi, scrise pe plic cîteva cuÂvinte, È™i-l înmînă administratorului. — Ivan Savelievid, neîntîrziat. Du-l tu personal. Să cerceÂteze cei de acolo. „Da, ăsta, într-adevăr, e un pas inteligent!" gîndi VarioÂnuha, vîrînd plicul în servietă. Apoi, pentru orice eventualiÂtate, mai formă o dată numărul lui Steopa de acasă, ascultă È™i, deodată, începu să facă cu ochiul È™i să se scălîmbăie încîn-tat. Privindu-l, Rimski își lungi gîtul. — AÈ™ putea vorbi cu artistul Woland? întrebă mieros VaÂrionuha. — Domnia-sa e ocupat, răspunse un, glas spart, dar cine întreabă? — Varionuha, administratorul Teatrului de varietăți. — Ivan Savelievid? strigă omul încîntat. Mă bucur groÂzav să vă aud glasul! Cum vă simÈ›iÈ›i? Ce mai faceÈ›i? — Merci, îi mulÈ›umi uluit administratorul, dar cu cine vorbesc, vă rog? — Asistentul, sînt asistentul È™i translatorul domniei-sale; Koroviev e numele meu! turuia omul. Sînt la dispoziÈ›ia dumÂneavoastră, scumpul meu Ivan Savelievici! DispuneÈ›i de mine cum veÈ›i găsi de cuviință. AÈ™adar, cu ce vă pot fi util? — ScuzaÈ›i, vă rog... aÈ™ vrea să È™tiu, Stepan Bogdanovici Lihodeev este acasă? — Nu e! Regret! Nu-i acasă! urlă receptorul. A plecat! — Unde a plecat? — Prin împrejurimile oraÈ™ului, să se plimbe cu maÈ™ina. — Ce... cum?Săseplim... be... cuma... È™ina?... Și cînd se întoarce? — A zis: iau puÈ›in aer È™i mă întorc... — AÈ™a... făcu Varionuha, descumpănit, merci. FiÈ›i bun, transmiteÈ›i-i domnului Woland că reprezentaÈ›ia domniei-sale are loc în astă-seară, în partea a treia a programului. 116 — Da, vă rog. Cum să nu. îi transmit neapărat. Urgent. NegreÈ™it. Sigur că da, se auzi sacadat în receptor. — Toate cele bune, zise mirat în continuare Varionuha. — Vă rog să primiÈ›i, auzi el în receptor, cele mai bune, cele mai calde salutări È™i urări! Succes! ReuÈ™ită! Fericire deÂplină! Numai bine! — Sigur că da! Nu È›i-am spus eu! vocifera administratoÂrul. Ce Ialta! S-a dus în împrejurimile oraÈ™ului! — Ei, dacă-i aÈ™a, zise, pălind de mînie, directorul finanÂciar, e într-adevăr o porcărie fără seamăn! Deodată administratorul sări în sus È™i È›ipă atît de tare, în-cît îl făcu pe Rimski să tresară: — Mi-am adus aminte, mi-am adus aminte! La PuÈ™kino s-a deschis o zahana „Ialta". Totul e limpede! S-a dus acolo, s-a pilit È™i acum telegrafiază de la „Ialta". — Ei, asta întrece orice măsură, replică Rimski. Obrazul îi zvîcni, iar în ochi îi ardea o ură autentică, grea. Ei, o să-l coste scump plimbarea asta!... Se poticni deodată È™i adăuÂgă cam È™ovăielnic: Bine, dar cum de miliÈ›ia judiciară a... — Aiurea! îs trucuri de-ale lui, îl întrerupse administraÂtorul expansiv È™i-l întrebă: plicul să-l duc? — Neapărat, răspunse Rimski. Din nou se deschise uÈ™a È™i iată aceeaÈ™i factoriță... „Ea e!" gîndi abătut Rimski. Și amîndoi se ridicară s-o întîmpine. De data aceasta, telegrama suna aÈ™a: „MulÈ›umesc confirmare, urgent cinci sute MiliÈ›ia judiciară penÂtru subsemnatul Stop Mîine plec avion Moscova Stop Lihodeev." — A înnebunit, zise cu voce stinsă Varionuha. în timpul acesta, Rimski făcu să zăngăne cheia, scoase din sertarul safeului niÈ™te bani, numără cinci sute de ruble, sună, înmînă banii curierului È™i-l trimise la telegraf. — Iartă-mă, Grigori Danilovici, zise Varionuha — nu-i venea să creadă ceea ce vedea —, dar am impresia că degeaba trimiÈ›i banii ăștia. — Or să se întoarcă înapoi, replică încet celălalt, iar el o să dea socoteală pentru picnicul ăsta. Și adăugă, arătîndu-i lui Varionuha servieta: Du-te, Ivan Savelievici, nu tărăgăna... Si Varionuha ieÈ™i iute din cabinet. 117 Coborî la parter, zări o coadă nesfîrÈ™ită la casă, află de la casieriță că se aÈ™teaptă ca peste un ceas toate biletele să fie vîndute, întrucît, de cînd se pusese afiÈ™ul anunțînd prograÂmul suplimentar, publicul năvălise în neÈ™tire; îi dădu dispoÂziÈ›ie să mai pitească din bilete, să pună deoparte 30 de buÂcăți, locurile cele mai bune în loji È™i stal, o zbughi din casa de bilete, reuÈ™i din mers să scape de amatorii sîcîitori de bilete de favoare È™i se strecură în biroul lui mititel să-È™i ia È™apca. Tocmai în clipa aceea țîrîi telefonul. — Da! strigă Varionuha. — Ivan Savelievici? se informă în receptor o voce fonfăită È™i respingătoare. — Nu-i la teatru! strigă Varionuha, dar individul din reÂceptor nu se dădu bătut. — Nu face pe nebunul, Ivan Savelievici, mai bine ascultă. Nu duce telegramele nicăieri È™i nu le arăta nimănui. — Cine-i la telefon? vocifera Varionuha. încetează, cetă-È›ene, cu glumele astea! Vei fi îndată descoperit. De la ce nuÂmăr vorbeÈ™ti? — Varionuha, urmă acelaÈ™i glas respingător. îți vorbesc ruseÈ™te, nu înÈ›elegi? Nu duce nicăieri telegramele! — A, nu vrei să te astîmperi? urmă administratorul tur-bînd de furie. Ia vezi! Ai să plăteÈ™ti pentru asta! Mai strigă ceva în receptor amenințîndu-l pe individ, dar amuÈ›i simÈ›ind că nu mai e nimeni pe fir. Biroul strîmt începu să se cufunde cam prea devreme în întuneric. Varionuha ieÈ™i în goana mare, trînti uÈ™a È™i, printr-o ieÈ™ire laterală, se îndreptă spre Grădina de vară. Administratorul era tulburat È™i plin de energie. în urma telefonului neobrăzat, nu se îndoia de faptul că o bandă de huligani pusese la cale toate glumele astea de prost-gust È™i că ele au o legătură cu dispariÈ›ia lui Lihodeev. DorinÈ›a de a-i demasca pe miÈ™ei îl sufoca, È™i, oricît ar părea de ciudat, preÂsimÈ›ea ceva plăcut, savurînd dinainte o voluptate neÈ™tiută. AÈ™a se întîmplă cînd omul aspiră să devină centrul atenÈ›iei, să facă într-un anumit loc niÈ™te comunicări senzaÈ›ionale. în grădină, vîntul suflă drept în faÈ›a administratorului, îi aruncă nisip în ochi, barîndu-i parcă drumul, prevenindu-l. La etaj se trînti o fereastră cu atîta putere, încît geamurile erau să zboare țăndări. Vîrfurile arÈ›arilor È™i ale teilor foÈ™niră cuÂprinse parcă de alarmă. Afară se întunecase È™i se răcorise. Administratorul se frecă la ochi È™i văzu tîrîndu-se deasupra Moscovei, jos de tot, un nor de ploaie mătăhălos, galben pe o parte. Undeva în zare, cerul mîrîi surd È™i gros. Oricît de mult se grăbea Varionuha, o dorință de nestăÂvilit îl atrase pentru o clipă în W.C.-ul de vară, să controleze din mers dacă electricianul montase plasa la bec. Trecînd pe lîngă standul de tir, Varionuha nimeri într-un desiÈ™ de liliac, unde se lăfăia construcÈ›ia albastră a W.C.-ului. Electricianul se dovedise a fi om de cuvînt; becul din W.C.-ul pentru bărbaÈ›i era prins într-o plasă metalică, însă pe admiÂnistrator îl întrista faptul că pînă È™i în întunericul acela preÂvestitor de furtună se putea vedea că pereÈ›ii fuseseră mîzgă-liÈ›i cu creion È™i cărbune. — Ei, ce înseamnă a... începu administratorul, cînd, deoÂdată, auzi în spatele lui un glas, ca de motan, torcînd: — Dumneavoastră sînteÈ›i, Ivan Savelievici? Varionuha tresări, întoarse capul È™i văzu în faÈ›a sa un grăÂsan scund, după cum i se păru, cu o mutră de motan. — Da, eu sînt, răspunse ostil Varionuha. — îmi pare foarte, foarte bine, zise grăsanul motaniform, cu glas piÈ›igăiat È™i, brusc, făcîndu-È™i vînt, îl pocni pe VarioÂnuha peste ureche cu atîta putere, încît È™apca zbură de pe capul administratorului È™i dispăru fără urmă în orificiul W.C.-ului. Lovitura dată de grăsan făcu să se reverse pentru o clipă în încăperea W.C.-ului o lumină tremurătoare, iar cerul răsÂpunse cu un bubuit puternic. Apoi lumina aceea mai scînteie o dată È™i în faÈ›a administratorului apăru un al doilea individ mărunÈ›el, dar cu umeri de atlet, cu părul roÈ™u ca para focuÂlui, cu albeață la un ochi È™i un singur colÈ› în gură... Acesta, fiind, se vede, stîngaci, îl pocni pe administrator peste ceaÂlaltă ureche. Din nou bubui cerul drept răspuns, È™i peste acoÂperiÈ™ul de lemn al W.C.-ului începu să răpăie ploaia. — Ce doriÈ›i, tov... È™opti administratorul, înnebunit, dar, dîndu-È™i în cele din urmă seama că cuvîntul „tovarăși" nu li se potriveÈ™te defel bandiÈ›ilor care atacă un om într-un W.C. public, horeai: cetă... se gîndi că nici acest cuvînt nu-i de ei, 118 119 È™i primi o a treia lovitură, nu È™tiu nici el de la care din doi, dar atît de cumplită, încît sîngele îi țîșni din nas peste cămașă. — Ce ai în servietă, parazitule? strigă strident cel care seÂmăna cu un motan. Telegramele? N-ai fost avertizat la teleÂfon să nu le duci nicăieri? te întreb. — Am fost averti... zat... zat... se bîlbîi administratorul. — Și tu te-ai grăbit să le duci? Dă-ncoace servieta, netrebÂnicule! îl luă în primire al doilea — glasul fonfăit de la teleÂfon —, smulgînd din mîinile tremurătoare ale lui Varionuha servieta cu telegramele. Cei doi îl apucară pe Varionuha de braÈ›e È™i-l tîrîră afară din grădină, pornind cu el în galop pe Sadovaia. Furtuna se dezlănÈ›uise năprasnică, È™uvoaiele de apă se prăvăleau urlînd È™i vuind în gurile de canal, pretutindeni se umflau ridicîndu-se adevărate talazuri; de pe acoperiÈ™uri ploaia se revărsa peste burlane È™i streÈ™ini, din curÈ›i alergau torente înspumate. Nici un suflet viu nu rămăsese pe Sadovaia È™i n-avea cine să-i sară în ajutor lui Ivan Savelievici, să-l scape. Sărind peste È™uvoaÂiele tulburi, luminaÈ›i în răstimpuri de fulgere, bandiÈ›ii îl tîrîră într-o secundă pe administratorul, aproape sfîrÈ™it, pînă la casa cu nr. 302 bis, se năpustiră cu el pe poarta boltită, unde stăÂteau lipite de zid două femei desculÈ›e, care-È™i È›ineau ciorapii È™i pantofii în mîini. Apoi, ticăloÈ™ii se repeziră pe scara a 6-a È™i Varionuha, gata să-È™i iasă definitiv din minÈ›i, fu urcat pînă la etajul patru È™i aruncat pe podea, în vestiarul cam întuneÂcat, pe care-l cunoÈ™tea perfect, din apartamentul lui Stepan Lihodeev. Apoi cei doi tîlhari pieriră, iar în locul lor răsări o jună roÈ™cată, goală-puÈ™că, cu ochii scînteind fosforescent. Varionuha înÈ›elese că ăsta era lucrul cel mai cumplit din toate cîte i se întîmplaseră pînă atunci È™i, gemînd, se retrase la perete. Juna se apropie, se lipi de administrator, È™i-È™i aÈ™eză palmele pe umerii săi. Părul lui Varionuha se ridică măciucă; chiar È™i prin pînza rece È™i udă a cămășii simÈ›i cum palmele acestea sînt È™i mai reci, că sînt reci ca gheaÈ›a. — Lasă-mă să te sărut, zise roÈ™cata duios È™i, lîngă ochii lui, Varionuha văzu ochii ei scînteietori; leÈ™ină pe loc fără să mai simtă gustul sărutării. 120 11 Dedublarea lui Ivan Pe malul celălalt al rîului, pădurea, luminată cu un ceas mai devreme de razele soarelui de mai, se înnegura, se È™terse È™i se destramă. în spatele ferestrei apa se prăvălea ca un val neîntrerupt. In înalturi, scăpărau întruna fulgerele, asemenea unor filaÂmente incandescente, cerul se despica; în camera bolnavului se prelingea o lumină tremurată, înfricoșătoare. Ivan plîngea încetiÈ™or, stînd în pat È™i privind rîul tulbure ce clocotea cu bulbuci. La fiecare bubuit de tunet, poetul scoÂtea un È›ipăt jalnic È™i-È™i acoperea faÈ›a cu mîinile. Pe podea zăÂceau foile scrise de mîna lui. Le împrăștiase vîntul ce năvăÂlise în odaie înainte de a se dezlănÈ›ui furtuna. încercările poetului de a compune o declaraÈ›ie cu privire la fiorosul consultant se dovediră cu totul infructuoase. înÂdată ce Praskovia Feodorovna, sora cea grasă, i-a înmînat un vîrf de creion È™i hîrtie, poetul È™i-a frecat mîinile cu aerul omuÂlui preocupat È™i È™i-a făcut loc la măsuță. începutul misivei se dovedi destul de vioi: „Către MiliÈ›ie. Ivan Nikolaevici Bezdomnîi, membru al Massolit-ului. DeclaraÈ›ie. Aseară am mers împreună cu răÂposatul M.A. Berlioz la PatriarÈ™ie prudî. Aici poetul se încurcă, mai cu seamă din cauza cuvîntului „răposatul". Din capul locului ieÈ™ea o aiureală: cum se poate una ca asta? — „am mers împreună cu răposatul"! MorÈ›ii nu circulă! Mai È™tii, te pomeneÈ™ti că o să mă ia drept nebun! Gîndind astfel, Ivan Nikolaevici se apucă să îndrepte cele scrise: „Cu M.A. Berlioz, ulterior răposat..." Nici textul acesÂta nu-l satisfăcu. A trebuit să redacteze o a treia variantă, care se dovedi însă mai slabă decît primele două: „cu Berlioz, care a nimerit sub tramvai..."; aici se mai băgă pe fir È™i compoÂzitorul acela neÈ™tiut de nimeni, tizul lui Berlioz, È™i a trebuit să adauge: „nu compozitorul..." După ce se chinui cu cei doi Berliozi, Ivan È™terse tot ce aÈ™ternuse pe hîrtie È™i hotărî să înceapă din capul locului cu ceva foarte tare, pentru a atrage numaidecît atenÈ›ia cititorului, 121 È™i scrise cum a văzut motanul urcîndu-se în tramvai, apoi însă se întoarse la episodul cu capul retezat. Capul È™i prezicerea consultantului îl aduseră cu gîndul la Pilat din Pont È™i, ca textul să sune mai convingător, Ivan hotărî să expună povesÂtirea despre procurator, integral, descriind totul din clipa în care acesta, înfășurat într-o mantie albă cu căptuÈ™eală sînge-rie, ieÈ™ise sub colonada palatului lui Irod. Ivan lucra sîrguincios, È™tergînd uneori cele scrise, intro-ducînd cuvinte noi; încercă chiar să-l deseneze pe Pilat din Pont, iar după aceea pe motan stînd pe labele dinapoi. Dar nici desenele nu i-au fost de nici un ajutor, È™i, cu cît avansa, cu atît mai încîlcit È™i mai de neînÈ›eles suna declaraÈ›ia poetului. Atunci cînd se stîrni vîntul, È™i cînd, mînat de departe, se ivi norul acela înspăimîntător cu marginile învolburate, care învălui pădurea, Ivan se simÈ›i sleit de puteri, neputincios să vină de hac declaraÈ›iei, È™i, lăsînd să zacă pe podea, fără să le strîngă, filele împrăștiate în toate părÈ›ile, izbucni încetiÈ™or într-un plîns amarnic. Praskovia Feodorovna, felceriÈ›a blaÂjină, intră la poet în timpul furtunii; femeia se arătă îngrijoÂrată văzîndu-l că plînge, trase storurile, ca fulgerele să nu-l sperie pe bolnav, ridică filele împrăștiate È™i, cu ele în mînă, fugi să aducă un medic. Acesta veni, îi făcu lui Ivan o injecÈ›ie în braÈ›, asigurîndu-l că nu va mai plînge, că totul are să treacă, are să se schimbe È™i are să uite. Medicul avu dreptate. Nu trecu mult È™i pădurea de peste rîu își recapătă faÈ›a ei de totdeauna. Se profila limpede, coÂpac lîngă copac, sub cerul din nou senin, iar rîul se domolise. Starea de neliniÈ™te È™i melancolie începu să-l părăsească pe Ivan, îndată după injecÈ›ie, È™i acum poetul stătea întins, liniÈ™Âtit, privind curcubeul arcuit pe bolta albastră. Rămase aÈ™a pînă seara, È™i nici nu văzu cum pierise curcuÂbeul, cum se mohorîse È™i se decolorase cerul, cum se întuÂnecase pădurea. După ce bău o cană cu lapte cald, se întinse iar È™i se miră singur cît de mult i se schimbase firul gîndurilor. Se estomÂpase amintirea motanului afurisit, nu-l mai înspăimînta capul retezat, È™i, mutîndu-È™i gîndul de la el, Ivan începu să raÈ›ioÂneze că, de fapt, în clinică nu-i deloc rău, că Stravinski este 122 o minte È™i o celebritate, È™i că e extrem de plăcut să ai de-a face cu el. Pe deasupra, aerul serii e răcoros È™i dulce după furtună. Casa durerii aÈ›ipea. Pe coridoarele învăluite în tăcere se stinseseră becurile lăptoase È™i, în locul lor, conform prograÂmului statornicit, se aprinseră niÈ™te veioze discrete, albastre, È™i tot mai rar răsunau după ușă paÈ™ii mărunÈ›i, precauÈ›i, ai felceriÈ›elor, pe mocheta de cauciuc a coridoarelor. Acum Ivan stătea întins într-o stare de plăcută moleÈ™eală, aruncînd priviri cînd spre becul ce-È™i revărsa de sub tavan lumina estompată de un abajur, cînd spre luna ce se ivea de după pădurea întunecată, È™i conversa cu el însuÈ™i. — De ce, la drept vorbind, m-a tulburat în aÈ™a hal faptul că Berlioz a nimerit sub tramvai? raÈ›iona poetul. La urma urmei, ducă-se pe pustii! Nu mi-a fost nici frate, nici prieten, dacă e să fim drepÈ›i. Dacă e să scormonim bine lucrurile, reÂiese că, de fapt, nici nu-l cunoÈ™team ca lumea pe răposat! Păi da, ce È™tiam eu despre el? Nimic, decît că era chel È™i teribil de elocvent. Mai departe, cetățeni, își urmă discursul Ivan, adresîndu-se nu se È™tie cui, iată ce trebuie să analizăm: ce m-a apucat, spuneÈ›i-mi È™i mie, de m-am înverÈ™unat aÈ™a împotriÂva acelui consultant enigmatic, magician È™i profesor cu unul dintre ochi negru È™i gol? La ce bun toată acea urmărire stuÂpidă? De ce l-am fugărit, numai cu izmenele pe mine, cu luÂminarea în mînă, iar apoi de ce toată aiureala aceea din resÂtaurant? — Ia, te rog! Ia! zise deodată undeva, înlăuntrul său, sau la urechea lui, Ivan cel de altădată. Că Berlioz o să moară cu capul retezat, el a È™tiut-o dinainte! Și-atunci, cum să nu mă tulbur? — Ce să vorbim, tovarăși! obiectă Ivan cel nou, la spusele celuilalt. Pînă È™i un copil înÈ›elege că aici nu e lucru curat. Este sută la sută un personaj misterios, ieÈ™it din comun! Păi ăsta e lucrul cel mai interesant. Omul l-a cunoscut personal pe PiÂlat din Pont, mai vreÈ›i ceva, că trebuie altceva mai palpitant? Și, în loc de gălăgia atît de prostească, pe care am stîrnit-o la PatriarÈ™ie prudî, n-ar fi fost mai inteligent să-l întreb politicos ce s-a întîmplat mai departe cu Pilat È™i cu arestatul acela, Ha-Nozri? 123 Și eu m-am apucat de dracu È™tie ce! Ce să spun, întîm-plare din cale-afară de importantă — l-a călcat tramvaiul pe redactorul-È™ef al unei reviste! N-o să mai apară revista din cauza asta, sau ce, mă rog? Ce să-i faci? Omul e muritor, È™i, după cum s-a spus pe bună dreptate, subit muritor. Ei, să-i fie țărîna uÈ™oară! Ei, È™i-o să vină un alt redactor-È™ef, È™i poate chiar mai elocvent decît predecesorul lui! După ce moțăi un timp, noul Ivan îl întrebă veninos pe cel vechi: — în cazul acesta cine sînt eu, la urma urmei? — Un nătărău! răspunse distinct, de undeva, o voce de bas, care nu era a nici unuia din Ivani È™i care semăna grozav cu vocea groasă a consultantului. Ivan nu se simÈ›i ofensat pentru epitet; dimpotrivă, plăcut surprins la auzul acestui calificativ, zîmbi È™i aÈ›ipi liniÈ™tit. SomÂnul se furiÈ™a spre poet, i se È™i năzărise un palmier ce se înălÈ›a proptit într-un picior gigantic, trecuse prin faÈ›a lui motanul, dar nu era deloc furios, ci vesel; într-un cuvînt, somnul era gata-gata să-l fure de-a binelea pe Ivan, cînd, deodată, grilaÂjul uÈ™ii se dădu la o parte fără zgomot È™i în balcon răsări o siluetă tainică; ferindu-se de lumina lunii, îl amenință pe poet cu degetul. Fără pic de teamă, Ivan se săltă în pat È™i zări pe balcon un bărbat. Acesta, ducîndu-È™i degetul la buze, È™opti: — S-s-s-t!... 12 Magia neagră È™i dezvăluirile ei Pe scena Teatrului de varietăți își făcu intrarea, călare pe o bicicletă obiÈ™nuită, un omuleÈ› cu nasul zmeuriu în formă de pară, cu o gambetă galbenă, găurită, pe cap, cu pantaloni cadrilaÈ›i È™i ghete de lac. în sunetele unui foxtrot, descrise un cerc, apoi scoase un strigăt victorios, după care bicicleta caÂbra. Continuîndu-È™i cursa numai pe roata dinapoi, se aÈ™eză cu picioarele în sus, reuÈ™i să demonteze din mers roata din față È™i să-i facă vînt în culise, după care-È™i urmă drumul pe o roată, pedalînd cu mîinile. 124 Pe un catarg metalic înalt, cu o È™a în vîrf È™i sprijinit pe o singură roată, apăru o blondă grăsulie, în tricou È™i fustiță preÂsărată cu stele argintii, care porni de asemenea să descrie un cerc. Ori de cîte ori se întîlnea cu ea, omuleÈ›ul scotea niÈ™te striÂgăte de salut È™i-È™i sălta reverenÈ›ios gambeta cu piciorul. în cele din urmă, sosi în goană, pe o bicicletă micuță de care era fixat un uriaÈ™ claxon de automobil, un pici de vreo opt ani, cu feÈ›iÈ™oara bătrînicioasă, È™i începu să se vîre printre cei mari. După ce descrise cîteva bucle, toată trupa, acompaniată de bătaia alarmantă a tobei, se apropie de rampă, È™i spectaÂtorii din primele rînduri scoaseră È›ipete de spaimă, dîndu-se înapoi — aveau impresia că trio-ul cu aparatura lui se va prăÂbuÈ™i peste orchestră. Dar bicicletele se opriră chiar în clipa cînd roÈ›ile ameÂninÈ›au să alunece în gol. Strigînd cu glas tare „Hap", cicliÈ™tii săriră de pe aparatele lor, înclinîndu-se în faÈ›a publicului; blondina făcu bezele, iar piciul claxona intens un semnal caÂraghios. Clădirea răsună de aplauze furtunoase, cortina albastră lunecă din ambele părÈ›i È™i-i acoperi pe cicliÈ™ti, luminile verzi cu inscripÈ›ia „IeÈ™ire" se stinseră, È™i în vălmășagul trapezelor de sub cupolă se aprinseră, asemenea unui soare, niÈ™te gloÂburi albe. începuse antractul premergător ultimei părÈ›i din program. Singurul om pe care nu-l interesau nici de frică minunile tehnicii ciclismului demonstrate de familia Giulli era Grigori Danilovici Rimski. Ședea singur-singurel în cabinetul său, muÈ™cîndu-È™i buzele subÈ›iri; din cînd în cînd obrazul îi zvîc-nea nervos. La dispariÈ›ia miraculoasă a lui Lihodeev se adăuÂga dispariÈ›ia cu totul neprevăzută a lui Varionuha. Rimski È™tia prea bine unde plecase, dar plecase... È™i nu mai venise! Directorul financiar dădea din umeri È™i-È™i È™optea: — Dar pentru ce? Și, lucru curios: pentru un om atît de serios ca directorul financiar, cel mai simplu ar fi fost, desigur, să telefoneze acoÂlo unde se dusese Varionuha È™i să afle ce se întîmplase cu acesÂta; dar, pînă la ora zece seara, Rimski nu se putu hotărî s-o facă. 125 La zece, printr-un efort suprem de voință, își impuse să ridice receptorul È™i atunci constată că telefonul lui e mort. Omul de serviciu îi raportă că nici celelalte telefoane din clăÂdire nu funcÈ›ionează. Această întîmplare, neplăcută desigur, însă nu supranaturală, îl zgudui peste măsură pe directorul financiar, dar în acelaÈ™i timp îi aducea È™i o bucurie: căzuse de la sine necesitatea de a telefona. în momentul cînd deasupra capului său se aprinse È™i porÂni să clipească un bec roÈ™u, semn că începuse antractul, intră omul de serviciu vestind sosirea artistului străin. Directorul financiar tresări È™i, negru la față ca noaptea, se duse în culise să-l întîmpine pe artistul aflat în turneu, întrucît acum n-avea cine face acest lucru în afară de el. Din coridorul unde începuseră să țîrîie tot soiul de semÂnale È™i sonerii, curioÈ™ii își băgau nasul sub diferite pretexte în cabina spaÈ›ioasă a artiÈ™tilor. Vedeai scamatori în halate È™i turbane È›ipătoare, un patinator în pulover alb croÈ™etat, un poÂvestitor palid din cauza stratului prea gros de pudră È™i un machior. Celebritatea nou-venită îi uimi pe toÈ›i prin fracul său de croială superbă, de o lungime nemaivăzută, È™i prin masca neaÂgră care-i acoperea partea de sus a feÈ›ei. Dar amănuntul cel mai uimitor îl constituiau cei doi însoÈ›itori ai săi: individul deÈ™irat în haine cadrilate cu un pince-nez crăpat È™i un motan negru, gras, care intră în cabina artiÈ™tilor pe labele dinapoi, È™i se aÈ™eză foarte dezinvolt pe canapea, făcînd ochii mici din cauza lampioanelor orbitoare, fără nici un abajur, special inÂstalate pentru machiaj. Rimski se strădui să schiÈ›eze un zîmbet, ceea ce dădu feÂÈ›ei sale o expresie acră È™i răutăcioasă È™i urmă un schimb de saluturi între el È™i magul taciturn, care È™edea pe canapea, alăÂturi de motan. Nici o strîngere de mînă. în schimb, cadrilaÂtul, obraznic din cale-afară, se recomandă singur directorului financiar, spunînd ca este „asistentul domniei-sale". Această împrejurare îl surprinse pe director, È™i anume îl surprinse neÂplăcut: în contract nu se pomenea absolut nimic de existenÈ›a vreunui asistent. Pe un ton forÈ›at È™i rece, Grigori Danilovici se interesă la cadrilatul căzut din senin pe capul lui unde e aparatura domÂnului artist. — O, nestemat celest, nepreÈ›uite domnule director, răsÂpunse cu glas hodorogit asistentul magului, aparatura noasÂtră este întotdeauna cu noi, iat-o! Ein, zwei, dreil È™i, răsucin-du-È™i degetele noduroase sub nasul lui Rimski, scoase deodată de după urechea motanului ceasul de aur cu lanÈ› al directoÂrului financiar, ceas care pînă atunci sălășluise în buzunarul vestei lui Rimski, sub haina butonată È™i cu lănÈ›ucul trecut printr-o butonieră. Fără să vrea, Rimski se apucă cu mîinile de burtă, asistenÂÈ›a scoase un „ah", iar machiorul, care băga mereu nasul pe ușă, icni aprobator. — E cesuleÈ›ul dumneavoastră? Vă rog să-l luaÈ›i în primire, zise cadrilatul, zîmbind familiar, È™i pe palma lui murdară îi întinse lui Rimski obiectul care-i aparÈ›inea. — Cu unul ca ăsta să nu te urci în tramvai, È™opti vesel poÂvestitorul la urechea machiorului. Iar motanul făcu o figură mai ceva decît aceea cu ceasul È™terpelit. Se ridică deodată de pe canapea, se apropie pe labele dinapoi de măsuÈ›a din faÈ›a unei oglinzi, întinse o labă, scoaÂse dopul din carafă, își turnă apă în pahar, bău, puse dopul la loc È™i-È™i È™terse mustățile cu o cîrpă folosită la machiaj. Nu se mai auzi nici un „ah", toÈ›i rămaseră cu gura căscată È™i numai machiorul È™opti extaziat: — înaltă clasă!...' în timpul acesta, pentru a treia oară, țîrîiră soneriile È™i toÈ›i, excitaÈ›i la culme, presimÈ›ind È™i savurînd dinainte programul interesant, părăsiră în grabă cabina artiÈ™tilor. De îndată, în sala de spectacol se stinseră luminile din gloÂburi, se aprinseră cele ale rampei, aruncînd reflexe roÈ™ietice pe partea de jos a cortinei, È™i în despicătura ei luminată se ivi în faÈ›a publicului un bărbat cu faÈ›a rasă, rotofei, vesel ca un copil, îmbrăcat cu un frac boÈ›it È™i cu o cămașă nu tocmai cuÂrată. Era comperul Georges Bengalski, bine cunoscut publiÂcului moscovit. — AÈ™adar, cetățeni, începu Bengalski, cu un zîmbet de prunc pe buze, îndată va apărea în faÈ›a dumneavoastră... 127 Aici, Bengalski își întrerupse discursul, urmînd cu alte intoÂnaÈ›ii în glas: Văd că numărul spectatorilor a mai crescut după ultimul antract. Astăzi avem la noi jumătate din Moscova! Zilele acestea, mă întîlnesc cu un prieten È™i-i zic: „De ce nu vii pe la noi? Ieri a fost la teatru jumătate din Moscova." Iar el îmi răspunde: „Eu stau în cealaltă jumătate!" Bengalski făcu o pauză, aÈ™teptîndu-se la o explozie de rîs, dar, cum nimeni nu rîse, continuă... AÈ™adar, îl veÈ›i vedea pe celebrul artist de peste hotare, monsieur Woland, într-o È™eÂdință de magie neagră. Dumneavoastră È™i cu mine ne dăm seama — aici Bengalski avu un zîmbet superior — că magia neagră nu există È™i că ea nu este altceva decît o superstiÈ›ie. Pur È™i simplu, maestrul Woland posedă tehnica scamatoriei la cel mai înalt nivel, ceea ce se va È™i vedea din partea cea mai interesantă a programului domniei sale, adică aceea a dezÂvăluirii acestei tehnici, È™i, deoarece noi toÈ›i ca unul sîntem È™i pentru tehnică È™i pentru dezvăluirile ei, îl invităm pe domÂnul Woland!... După ce debită toate aceste nerozii, Bengalski își împreÂună palmele È™i-È™i avîntă braÈ›ele în chip de salut în direcÈ›ia cortinei, care, la această invitaÈ›ie, se deschise cu un foÈ™net. ApariÈ›ia magului cu asistentul său deÈ™irat È™i cu motanul pășind pe labele dinapoi captivă publicul spectator. — Fotoliul, vă rog, porunci încet Woland È™i, în aceeaÈ™i clipă, nu se È™tie de unde È™i în ce fel, pe scenă apăru un fotoliu, în care magul se aÈ™eză. Spune-mi, iubite Fagot, se informă Woland la măscăriciul cadrilat, care purta, se vede, È™i alt nume, în afară de „Koroviev", cum È›i se pare, populaÈ›ia Moscovei s-a schimbat în mod considerabil, nu-i aÈ™a? Magul privi publicul potolit, uimit de apariÈ›ia din văzÂduh a fotoliului. — AÈ™a este, messire, îi răspunse cu jumătate de glas Fagot-Koroviev. — Ai dreptate. Orășenii s-au schimbat mult... după asÂpectul exterior, vreau să spun... ca însuÈ™i oraÈ™ul, de altfel... Să nu mai vorbim de îmbrăcăminte, dar au apărut astea... cum le zice... tramvaie, automobile... — Autobuze, îi suflă respectuos Fagot. 128 Publicul ascultă cu atenÈ›ie această discuÈ›ie, presupunînd că ea nu este altceva decît un preludiu la scamatoriile magice. Culisele erau pline doldora de actori È™i lucrători ai scenei, È™i printre toate aceste feÈ›e se vedea chipul palid, încordat al lui Rimski. Fizionomia lui Bengalski, adăpostit lateral de scenă, înÂcepu să exprime nedumerire. Ridicînd uÈ™or o sprinceană È™i folosindu-se de o pauză, el vorbi: — Artistul străin este încîntat de Moscova, care a crescut sub aspectul tehnic, precum È™i de moscoviÈ›i. Aici Bengalski zîmbi de două ori; întîi spre parter, apoi spre galerie. Woland, Fagot È™i motanul întoarseră capetele spre comper. — Oare eu mi-am exprimat încîntarea? îl întrebă magul pe cadrilatul Fagot. —- Nicidecum, messire, nu aÈ›i exprimat nici un fel de în-cîntare, răspunse acesta. — Atunci, ce spune omul acesta? — Pur È™i simplu a tras o minciună! îi răspunse ajutoru-i cadrilat cu glas tare, de răsună tot teatrul È™i, adresîndu-se lui Bengalski, adăugă: Vă felicit, cetățene, pentru minciunica spusă! Din galerie se rostogoli un hohot de rîs, iar Bengalski treÂsări È™i holbă ochii. — Dar pe mine mă interesează, desigur, nu atît telefoaÂnele, autobuzele È™i altă... ■— Aparatură, îi suflă din nou cadrilatul. — Ai dreptate, mulÈ›umesc, vorbi rar magul cu un bas greu, dar iată o întrebare mult mai gravă: S-au schimbat oare orăÂÈ™enii aceÈ™tia lăuntric? — Da, e o întrebare foarte importantă, domnule. Cei din culise începuseră să schimbe priviri È™i să dea din umeri, Bengalski stătea roÈ™u ca racul, iar Rimski era palid. Tocmai atunci însă, ghicind parcă neliniÈ™tea stîrnită, magul zise: — Dar m-am luat cu vorba, scumpul meu Fagot, È™i publiÂcul începe să se plictisească. Arată-ne, pentru început, ceva simplu. Prin sală trecu un freamăt. Fagot cu motanul porniră, în direcÈ›ii opuse, de-a lungul rampei. Fagot își pocni degetele, 129 strigînd semeÈ›: „Trei, patru", prinse din zbor un pachet de cărÈ›i de joc, le amestecă È™i le aruncă motanului în chip de panglică È™erpuitoare. Motanul prinse panglica È™i-i dădu drumul înaÂpoi. Șarpele de atlas fîșîi. Fagot deschise gura ca un pui de pasăre È™i înghiÈ›i întreaga panglică, carte cu carte. După care motanul, ridicat în două picioare, se înclină în faÈ›a publicuÂlui È™i își lovi călcîiul labei drepte de cel stîng, stîrnind aplauÂze frenetice. — înaltă clasă! înaltă clasă! strigau glasuri extaziate de după culise. Intre timp, Fagot arătă cu degetul spre parter È™i declară: — Pachetul ăsta de cărÈ›i, stimaÈ›i cetățeni, se află acuÈ™i în rîndul È™apte, la cetățeanul Parcevski, exact între hîrtia de trei ruble È™i somaÈ›ia de la tribunal, în chestiunea pensiei alimenÂtare pe care dumnealui trebuie s-o plătească cetățenei Zel-kova. Parterul începu să fremete, cîte unii se sculară în picioare È™i, în cele din urmă, un cetățean pe care îl chema într-adevăr Parcevski, roÈ™u la față, uimit, scoase din portofel pachetul de cărÈ›i de joc, vînturîndu-l în aer È™i neÈ™tiind ce să facă cu el. — LăsaÈ›i, să vă rămînă ca amintire! strigă Fagot. Nu deÂgeaba spuneaÈ›i aseară, la cină, că, fără pocher, viaÈ›a dumneaÂvoastră la Moscova ar fi fost insuportabilă. — E veche figura! se auzi de la galerie. Ãsta de la parter e din gaÈ™că. — CredeÈ›i? strigă Fagot, îndreptiYidu-È™i ochii îngustaÈ›i spre galerie. în acest caz È™i dumneata faci parte din gaÈ™ca noastră, pentru că pachetul e în buzunarul dumitale. La galerie se auzi o foiala È™i apoi un glas fericit: — AÈ™a-i! La el e! Aici, aici! Stai! Apăi, ăștia-s bani! Cei de la parter întoarseră ochii spre galerie. Acolo, un ceÂtățean era buimăcit la culme: descoperise în buzunarul său un teanc cu banderola băncii, purtînd inscripÈ›ia: „Una mie ruble". Vecinii se îmbulzeau în jurul lui, în timp ce omul, uluit, zgîndărea cu unghia banderola, vrînd să se convingă dacă sînt bancnote autentice sau vrăjite. — Zău că-s autentice! Sînt bani! urlau niÈ™te glasuri încîn-tate de la galerie. 130 — încercaÈ›i È™i cu mine! Cu un pachet de cărÈ›i din ăsta, se rugă vesel un grăsan de la mijlocul parterului. — Avec plaisirl dădu replica Fagot. Dar de ce numai cu dumneavoastră? Va fi antrenată întreaga sală! Și, spunînd aceasta, dădu comanda: „Vă rog să priviÈ›i în sus!... Unu!" în mîna lui apăru un pistol. „Doi!" strigă el. Pistolul se avîntă cu È›eava în sus: „Trei!" strigă Fagot. Urmă o străfulgerare, un bubuit È™i îndată, de sub cupolă, plutind printre trapeze, înÂcepură să cadă în sală niÈ™te hîrtii albe. Se roteau, purtate în toate părÈ›ile, la galerie, peste capetele muzicanÈ›ilor, pe scenă. în cîteva clipe, ploaia de bani, tot mai deasă, atinse fotoliile È™i spectatorii începură să prindă bancÂnotele. Sute de mîini se întindeau în sus, spectatorii duceau la ochi bancnotele, privind spre scena viu luminată, È™i constatau filiÂgranele cele mai autentice. Nici mirosul bancnotelor nu mai lăsa vreo îndoială: era mirosul incomparabil prin farmecul său, al banilor proaspăt tipăriÈ›i. întîi sala fu cuprinsă de veÂselie, apoi urmă o mirare profundă. Peste tot vuia cuvîntul „bancnote", se auzeau exclamaÈ›ii de uimire: „Ah! Ah!" È™i rî-sete vesele. Cîte unii se tîrau prin interval, scotocind pe sub fotolii. MulÈ›i dintre spectatori stăteau în picioare pe fotolii, căutînd să prindă bancnotele neastîmpărate, capricioase. Pe feÈ›ele celor de la miliÈ›ie se întipări, încetul cu încetul, o expresie de nedumerire, iar artiÈ™tii începură, fără jenă, să-È™i scoată nasul din culise. în balconul întîi se auzi o voce: „De ce pui mîna? E a mea. Zbura spre mine!" È™i un alt glas: „Ia nu te mai împinge, cînd te-oi împinge eu!" Și deodată răsună o palmă. Cît ai clipi, la balconul întîi apăru coiful unui miliÈ›ian È™i cineva a fost luat de acolo È™i dus. Excitarea generală creÈ™tea È™i nu se È™tie cum s-ar fi soldat totul, dacă Fagot n-ar fi întrerupt ploaia de bani, suflînd pe neaÈ™teptate în aer. Schimbînd o privire semnificativă È™i veselă, doi tineri o luară din loc, îndreptîndu-se fără nici un ocol spre bufet. Teatrul vuia, ochii spectatorilor străluceau plini de agitaÂÈ›ie. Da, da, nu se È™tie cum s-ar fi soldat totul, dacă Bengalski 131 nu È™i-ar fi adunat puterile È™i nu ar fi întreprins nimic. Cău-tînd să fie stăpîn pe el, își frecă palmele din obiÈ™nuință È™i, cu un glas mai sonor ca de obicei, începu aÈ™a: — Iată, cetățeni, adineauri, noi am avut un caz de aÈ™a-zisă hipnoză în masă. O experiență pur È™tiinÈ›ifică; ea dovedeÈ™te cum nu se poate mai bine că în magie nu există nici un fel de minuni. Să-l rugăm pe maestrul Woland să ne dezvăluie acest experiment. îndată, cetățeni, veÈ›i vedea cum aceste aÈ™a-zise bancnote vor dispărea tot atît de neaÈ™teptat cum au apărut. începu să aplaude, dar de unul singur; pe față îi juca un zîmbet trufaÈ™, în timp ce ochii, departe de a avea aceeaÈ™i exÂpresie trufașă, mai degrabă implorau. Publicului spectator nu-i plăcu discursul lui Bengalski. Se lăsă o tăcere adîncă, pe care o curmă cadrilatul Fagot. — Iar acesta este un caz de aÈ™a-zise gogoÈ™i, declară el, cu glasu-i behăitor, ca de capră. Bancnotele, stimaÈ›i cetățeni, sînt autentice. — Bravo! răcni un bas undeva în înălÈ›imi. — Trebuie să vă spun de altfel că ăsta, Fagot arătă spre Bengalski, mă plictiseÈ™te. Se bagă mereu unde nu-i fierbe oala È™i strică reprezentaÈ›ia cu observaÈ›iile lui mincinoase! Ce să facem cu el? — Să-i smulgem capul, propuse un glas aspru de la gaÂlerie. — Ce-aÈ›i spus? Poftim? reacÈ›iona imediat Fagot la această propunere neruÈ™inată. Să-i smulgem capul? E o idee! Ei, Be-hemoth, strigă el motanului. „Executarea! Ein, zwei, dreill" Se petrecu un lucru nemaivăzut. Motanul își zbîrli blana neagră È™i scoase un mieunat sfîșietor. Apoi, se făcu ghem È™i, ca o panteră, sări drept în pieptul lui Bengalski, de unde se mută pe capul acestuia. Mîrîind, își înfipse labele grase în părul rar al comperului È™i, cu un urlet sălbatic, după ce îl răÂsuci de două ori, smulse capul de pe gîtul lui durduliu. Cele două mii cinci sute de spectatori exclamară toÈ›i ca un singur om. Din arterele sfîșiate de la gît sîngele țîșni în sus, ca un havuz, inundînd plastronul È™i fracul. Trupul își mai tîrșîi aiurit picioarele È™i se lăsă la pămînt. în sală izbucniră È›ipete isterice de femei. Motanul îi prezentă lui Fagot capul smuls; acesta îl apucă de păr È™i, ridicîndu-l, îl arătă publicu- lui, în timp ce capul È›ipa deznădăjduit, de se auzea în toată sala: — Un medic! — Ai să mai trăncăneÈ™ti È™i pe viitor verzi È™i uscate? întreÂbă amenințător Fagot, adresîndu-se capului care plîngea. — Nu, niciodată, horeai capul. — Pentru Dumnezeu, nu-l mai chinuiÈ›i! răsună, acopeÂrind larma generală, un glas de femeie dintr-o lojă, È™i magul își întoarse privirea într-acolo. — Ce facem, cetățeni, îl iertăm ori nu? întrebă Fagot, adreÂsîndu-se sălii. — Să-l iertăm, să-l iertăm! răsunară la început glasuri răzÂleÈ›e È™i în majoritate de femei, care apoi formară un cor cu glasurile bărbaÈ›ilor. — Cum porunciÈ›i, messire? întrebă Fagot pe cel cu mască. — Ce să-i faci, răspunse meditativ magul, sînt oameni ca toÈ›i oamenii... Iubesc banii, dar asta a fost întotdeauna... Omenirea iubeÈ™te banii, din orice ar fi făcuÈ›i: din piele, hîrtie, bronz sau aur. Oamenii sînt uÈ™uratici... ce să-i faci... uneori È™i mila bate la poarta inimii lor... oameni obiÈ™nuiÈ›i... într-un cuvînt, îmi amintesc de cei de altădată, uite, numai probleÂma locuinÈ›elor i-a cam stricat... È™i porunci cu glas tare: Pu-neÈ›i-i capul la loc! Ochind cu cît mai multă precizie, motanul arboră capul pe umeri È™i acesta își reluă exact locul ca È™i cînd nu s-ar fi desÂprins nici o clipă de trup. O cicatrice nu rămase pe grumaz! Motanul È™terse cu labele fracul È™i plastronul lui Bengalski, È™i urmele de sînge pieriră. Fagot îl ridică pe comper de pe poÂdea, îl puse în picioare, îi băgă în buzunarul fracului un teanc de bancnote È™i-l expedie de pe scenă, spunîndu-i: — Ia-È›i valea, fără dumneata e mai vesel! Privind buimac în jur È™i clătinîndu-se, comperul ajunse doar pînă la postul de pompieri, unde i se făcu rău. Strigă jalnic: — Capul, capul meu! Printre cei care-i săriră în ajutor, se afla È™i Rimski. ComÂperul plîngea, se silea să prindă ceva cu mîinile, mormăind: — Da È›i-mi capul înapoi, capul... LuaÈ›i casa, luaÈ›i tabloÂurile, numai daÈ›i-mi capul înapoi!... 132 133 Un curier dădu fuga să aducă un medic. încercară să-l culÂce pe Bengalski pe canapeaua din cabina artiÈ™tilor, dar nefeÂricitul se zbătu, devenind violent. A fost nevoie să vină salÂvarea. Cînd maÈ™ina cu nefericitul comper plecă, Rimski o luă grăbit înapoi spre scenă È™i văzu noi minuni. In treacăt fie zis, chiar atunci sau poate ceva mai înainte, magul dispăruse de pe scenă, cu fotoliul său decolorat cu tot, È™i trebuie să spuÂnem că publicul nici nu prinsese de veste, vrăjit de figurile extraordinare dezlănÈ›uite de Fagot. Fădhdu-i vînt nefericitului comper, Fagot anunță publicul: — AcuÈ™i, după ce ne-am descotorosit de pisălogul ăsta, haideÈ›i să deschidem un magazin pentru doamne! Și îndată, pe podiumul scenei se aÈ™ternură covoare persaÂne, se înălÈ›ară oglinzi uriaÈ™e, luminate lateral de niÈ™te tuburi verzui, iar în intervalul dintre oglinzi se instalară vitrine, în care spectatorii, uluiÈ›i È™i încîntaÈ›i, văzură cele mai variate moÂdele de toalete pariziene în fel È™i fel de culori. în alte vitrine văzură sute de pălării de damă cu pene È™i fără pene, cu caÂtarame È™i fără, sute de perechi de pantofi, apărură sticle de parfum, mormane de poÈ™ete din antilopă È™i atlaz, iar printre ele, grămezi de batoane aurii, lunguieÈ›e È™i grele, cu ruj de buze. O jună roÈ™cată, răsărită cine È™tie de unde, într-o toaletă de seară, o jună care ar fi fost desăvîrÈ™ită dacă n-ar fi dezavanÂtajat-o cicatricea ciudată de pe gît, se postase lîngă vitrine, arborînd un zîmbet de gazdă primitoare. Hlizindu-se dulceag, Fagot anunță că firma primeÈ™te rochii È™i pantofi purtaÈ›i, dînd în schimb toalete pariziene È™i pantofi de asemenea de la Paris. Toate astea gratuit. AcelaÈ™i schimb era valabil în ce priveÈ™te gentile È™i alte mărunÈ›iÈ™uri. Motanul începu să-È™i pocnească din nou călcîiele unul de celălalt, făcînd în acelaÈ™i timp, cu laba dinainte, gesturile pe care le fac portarii cînd deschid o ușă. Cu glasul uÈ™or voalat, dar dulce È™i cîntător, juna începu să debiteze, graseind, ceva greu de înÈ›eles, dar nespus de ademenitor, judecind după figura doamnelor din stal. — Guerlain, Chanel, Mitzouko, Narcisse noir, Chanel numero cinq, rochii de seară, rochii cocteil... 134 Fagot se răsucea ca un È™arpe, motanul se înclina, juna desÂchidea vitrinele de cristal. — PoftiÈ›i! zbiera Fagot. Fără fasoane È™i fără nici o jenă! Publicul se agita, însă pentru moment nimeni nu se înÂcumeta să se aventureze pe scenă. în cele din urmă, din stal, cam din rîndul zece, se ridică o brunetă È™i, arborînd un zîmÂbet care voia să spună că nu-i pasă de nimic, se urcă pe una din scările laterale pe scenă. — Bravo! strigă Fagot. Salut pe cea dintîi vizitatoare. Be-hemoth, fotoliul! începem cu pantofii, madamei Bruneta se instala în fotoliul oferit, È™i Fagot etala în faÈ›a ei, pe covor, un morman de pantofi. Bruneta întinse piciorul drept, încercă un pantof mov, tropăi pe covor, examina È™i tocul. — Dar n-o să mă strîngă? îl întrebă ea îngîndurată. La care Fagot exclamă ofensat: — Vai, se poate! Iar motanul, jignit È™i el, mieună scurt. — Iau perechea asta, monsieur, zise bruneta demn, încăl-țînd È™i celălalt pantof. Pantofii vechi fură aruncaÈ›i după o perdea, unde dispăru È™i bruneta, însoÈ›ită de roÈ™cată È™i de Fagot, care ducea cîteva rochii elegante pe umeraÈ™e. Motanul se agita, ajuta È™i el È™i, ca să-È™i dea aere, își atîrnă de gît un centimetru. Peste cîteva clipe, bruneta reapăru de după perdea, dar într-o toaletă atît de superbă, încît tot stalul oftă ca un singur om. Curajoasa femeie, devenită ca prin farmec mult mai drăÂguță, se opri în faÈ›a oglinzii, miÈ™că din umerii dezgoliÈ›i, pipăi părul la ceafă È™i se răsuci, străduindu-se să se vadă din spate. — Firma vă roagă să primiÈ›i asta ca amintire, zise Fagot, oferindu-i brunetei o cutie deschisă cu un flacon înăuntru. — Merci, zise arogant bruneta È™i făcu cale-ntoarsă, în vreÂme ce spectatorii săreau de la locurile lor, ca să pipăie cutia cu flaconul È™i s-o vadă. De aici încolo se dezlănÈ›uiră patimile È™i, din toate părÈ›ile, femeile porniră spre scenă. Prin larma agitată a glasurilor, printre rîsete È™i suspine, se auzi un glas de bărbat: „Nu-È›i dau voie!" È™i un glas de feÂmeie: „EÈ™ti un despot È™i un mic-burghez! Nu-mi răsuci mîna!" 135 Femeile dispăreau după perdea, își lepădau acolo rochiile È™i apăreau în altele noi. Pe taburetele cu picioare aurite È™eÂdeau în È™ir cucoane È™i tropoteau energic pe covor, cu pantofii noi. Fagot, lăsat în genunchi, manevra limba metalică de panÂtofi, motanul, cocîrjat sub povara mormanelor de poÈ™ete È™i pantofi, făcea neobosit naveta între vitrină È™i taburete, juna cu gîtul mutilat ba apărea, ba dispărea, pînă la urmă începu să turuie numai în franceză È™i, ceea ce e uimitor, cum deschiÂdea gura, o înÈ›elegeau toate femeile, chiar È™i acelea care nu È™tiau o boabă franÈ›uzeÈ™te. Pe toÈ›i îi uimi un bărbat, apărut È™i el pe scenă, care declară că nevastă-sa e gripată È™i de aceea roagă să i se trimită darul prin el. Drept dovadă că era însurat, cetățeanul fu gata să-È™i prezinte actul de identitate. Cererea soÈ›ului grijuliu fu întîm-pinată cu hohote de rîs. Fagot È›ipă că-l crede È™i fără acte, aÈ™a cum se crede pe el însuÈ™i, È™i-i înmînă două perechi de ciorapi de mătase, iar motanul adăugă, de la el, un baton de ruj. Femeile întîrziate dădeau năvală, iar de pe scenă se scurgeau fericitele în rochii de bal, în pijamale cu dragoni, în taioare sobre de vizită, cu pălăriuÈ›e trase pe-o sprinceană. Apoi, Fagot înÈ™tiinÈ›a publicul că, orele fiind înaintate, maÂgazinul se închise fix peste un minut, pînă a doua zi. Și atunci, pe scenă, începu o foiala nemaipomenită. Femeile, repede, fără să mai probeze, apucau cîte o pereche de pantofi. Una se năpusti ca o furtună după perdea, lepădă acolo costumul cu care era îmbrăcată È™i înÈ™facă ce-i căzu sub mînă — un haÂlat de mătase, cu buchete uriaÈ™e, iar pe lîngă asta izbuti să mai înhaÈ›e È™i două flacoane de parfum. Fix peste un minut răsună un foc de pistolet, oglinzile disÂpărură, vitrinele È™i taburetele se prăvăliră nu se È™tie unde, covorul se topi în văzduh, la fel ca È™i perdeaua. La urmă de tot dispăru È™i mormanul de rochii È™i ghete purtate, iar scena redeveni austeră, pustie È™i goală. Atunci intră pe fir un personaj nou. Din loja numărul doi răsună o voce plăcută de bariton, sonoră È™i foarte insistentă. — Ar fi de dorit totuÈ™i, cetățene artist, să dezvăluiÈ›i în faÈ›a spectatorilor tehnica scamatoriilor dumneavoastră, îndeosebi aceea cu bancnotele. De dorit este, de asemenea, È™i întoarcerea comperului pe scenă. Soarta lui îi neliniÈ™teÈ™te pe spectatori. 136 Glasul de bariton aparÈ›inea lui Arkadi Apollonovici Sem-pleiarov, preÈ™edintele Comisiei acustice a teatrelor din MosÂcova, oaspetele de onoare al acelei seri. Arkadi Apollonovici stătea în lojă cu două doamne: una în vîrstă, gătită după ultima modă, numai cu lucruri scumpe pe ea, È™i alta tinerică, nostimă È™i îmbrăcată mai modest. Prima, după cum se constată în curînd, la întocmirea procesului-ver-bal, era consoarta lui Arkadi Apollonovici, iar a doua — rudă îndepărtată de-a lui, actriță debutantă, un talent promițător, venită de la Saratov È™i găzduită în casa lui Arkadi ApolloÂnovici. — Pardon! sări Fagot. IertaÈ›i-mă, aici nu ai ce dezvălui, totul e limpede. — Ba să-mi fie cu iertare! Dezvăluirea este absolut neceÂsară. Fără aceasta, numerele strălucite prezentate de dumneaÂvoastră vor lăsa o impresie apăsătoare. Marea masă a spectaÂtorilor cere o explicaÈ›ie. — Marea masă a spectatorilor, îi tăie vorba lui Sempleia-rov măscăriciul neobrăzat, nu È™i-a exprimat, după cîte È™tiu, nici un fel de pretenÈ›ii. Luînd însă în consideraÈ›ie preastimata dumneavoastră dorință, Arkadi Apollonovici, treacă de la mine, voi proceda la dezvăluiri. Dar pentru aceasta îmi perÂmiteÈ›i încă un mic număr? — De ce nu... răspunse proteguitor Arkadi Apollonovici, dar negreÈ™it cu dezvăluire. — Am înÈ›eles. Voi proceda întocmai. AÈ™adar, permiteÈ›i-mi să vă întreb, Arkadi Apollonovici, unde aÈ›i fost aseară? Auzind o asemenea întrebare deplasată È™i chiar, am spune, de bădăran, Arkadi Apollonovici se schimbă la față. — Aseară, Arkadi Apollonovici a fost la o È™edință a CoÂmisiei acustice, declară arogant din cale-afară consoarta lui Sempleiarov, dar nu înÈ›eleg ce legătură are cu magia? — Oui, madamei confirmă Fagot. E firesc să nu înÈ›elegeÈ›i, în ce priveÈ™te È™edinÈ›a, sînteÈ›i greÈ™it informată. După ce a pleÂcat de acasă la È™edinÈ›a amintită, care, fiindcă veni vorba, nici nu era fixată pentru ieri, Arkadi Apollonovici i-a dat drumul È™oferului la Cistîie Prudî, în faÈ›a clădirii ce adăposteÈ™te CoÂmisia acustică (aici toată sala amuÈ›i) È™i, cu autobuzul, s-a dus în vizită, pe strada Elohovskaia, la Milita Andreevna Poko- 137 batko, artistă la teatrul raional de turnee, unde a rămas aproaÂpe patru ore. — Vai! răsună în liniÈ™tea ce se lăsase o exclamaÈ›ie îndureÂrată. Iar tînăra rudă a lui Arkadi Apollonovici izbucni în hoÂhote de rîs joase È™i înspăimîntătoare. — Totul e limpede, strigă ea. De mult bănuiam ceva! Acum înÈ›eleg de ce rolul Luizei l-a primit acea nulitate!... Și, făcîndu-È™i vînt, îl pocni pe Arkadi Apollonovici în cap cu o umbrelă liliachie scurtă È™i groasă. Ticălosul de Fagot, alias Koroviev, strigă: — Iată, stimaÈ›i cetățeni, una din dezvăluirile cerute cu atîta insistență agasantă de Arkadi Apollonovici! — Cum ai îndrăznit, ticăloaso, să te atingi de Arkadi A-pollonovici? întrebă amenințătoare consoarta acestuia, ri-dicîndu-se în picioare, în toată înălÈ›imea ei gigantică. Un al doilea acces de hohot satanic puse din nou, pentru scurt timp, stăpînire pe tînăra rudă. — AlÈ›ii ca alÈ›ii, răspunse ea printre hohote, dar, în ce mă priveÈ™te, am tot dreptul să-l pocnesc. Și se auzi, pentru a doua oară, trosnind sec umbrela ce ricoÈ™a de pe capul lui Arkadi Apollonovici. — MiliÈ›ia! RidicaÈ›i-o! zbieră cu un glas atît de cumplit conÂsoarta lui Sempleianov, încît multora le îngheță inima în piept. Colac peste pupăză, motanul veni pînă la rampă, răcnind, pe neaÈ™teptate, cu glas omenesc: — ReprezentaÈ›ia a luat sfîrÈ™it! Maestre! TrînteÈ™te un marÈ™! Dirijorul, înnebunit, fără să-È™i dea seama ce face, își ridică bagheta, È™i orchestra nu cîntă, nu intona È™i nici nu-i zise, ci, întocmai expresiei oribile a motanului, trînti un marÈ™ cu totul aiuristic, inadmisibil prin tonul său dezmățat. O clipă, unora li se păru că mai auziseră cîndva, sub cerul înstelat al Sudului, într-un cafe-chantant, textul confuz, greu de înÈ›eles, în schimb, îndrăzneÈ› al acestui marÈ™: ExcelenÈ›a sa avea CocoÈ™i în curte, È™i puicuÈ›e, Și sub aripa lui È›inea FetiÈ›e tandre È™i drăguÈ›e!!! Dar poate că nici nu a fost acest text, ci un altul, pe aceeaÈ™i melodie, indecent la culme. Nu asta are importanță, ci faptul că, după toate cele descrise aici, la „Varietăți" începu o adeÂvărată babilonie. Spre loja lui Sempleiarov alerga miliÈ›ia, cuÂrioÈ™ii dădeau buzna spre rampă, răsunau explozii infernale de rîs, strigăte turbate, estompate de clinchetul talerelor de alamă ale orchestrei. Se văzu cum, deodată, pe scenă nu mai rămase nimeni, pezevenghiul de Fagot, ca È™i neobrăzatul cotoi Behemoth se topiră parcă în văzduh, pierind cum pierise mai înainte maÂgul È™i fotoliul său cu tapiseria decolorată. 13 ApariÈ›ia eroului AÈ™adar, necunoscutul îl ameninÈ›ase pe Ivan cu degetul, È™optindu-i „S-s-s-t!"... Poetul își lăsă picioarele pe podea È™i-È™i încorda privirea. Pe uÈ™a dinspre balcon își băgă capul cu fereală un bărbat de vreo treizeci È™i opt de ani, brunet, cu obrajii raÈ™i, cu nasul asÂcuÈ›it È™i ochii plini de neliniÈ™te. O È™uviță de păr îi căzuse pe frunte. încredințîndu-se că Ivan e singur È™i trăgînd cu urechea la sunetele din jur, misteriosul vizitator prinse curaj È™i intră în cameră. Atunci Ivan observă că È™i necunoscutul era îmbrăÂcat cu haine de spital. Purta pijama, papuci pe piciorul gol, iar pe umeri, un halat cafeniu. Nou-venitul îi făcu lui Ivan cu ochiul, ascunse în buzunar o legătură de chei, apoi întrebă dacă se poate aÈ™eza È™i, priÂmind un răspuns afirmativ, se instala în fotoliu. — Cum ai nimerit aici? îl întrebă Ivan, în È™oaptă, supu-nîndu-se degetului uscățiv care-l avertiza. Grilajele dinspre balcon nu sînt încuiate cu lacăt? — Da, sînt încuiate, încuviință oaspetele; însă Praskovia Feodorovna, o ființă tare cumsecade, e, din păcate, distrată. Cu o lună în urmă i-am È™terpelit o legătură de chei, È™i în feÂlul acesta pot să ies în balconul comun, care se întinde ca un 138 139 brîu pe tot etajul, È™i să mai vizitez din cînd în cînd cîte un vecin. — De vreme ce poÈ›i ieÈ™i în balcon, rezultă că poÈ›i să È™i fugi de aici; sau e prea sus? se interesă Ivan. — Nu, răspunse hotărît oaspetele, nu pot să fug de aici, nu pentru că ar fi prea sus, ci pentru că nu am unde. Făcu o pauză, apoi adăugă: AÈ™adar, stăm închiÈ™i? — Stăm, îi răspunse în ton Ivan, uitîndu-se cu atenÈ›ie în ochii nou-venitului, căprui È™i fără astîmpăr. — Da... zise oaspetele, neliniÈ™tindu-se, sper însă că nu eÈ™ti nebun furios? Pentru că, È™tii, nu pot îndura gălăgia, vîn-zoleala, folosirea forÈ›ei È™i alte lucruri de felul ăsta. Urăsc, înÂdeosebi, È›ipetele omeneÈ™ti, indiferent dacă exprimă suferință, furie sau alte simțăminte. LiniÈ™teÈ™te-mă, te rog, spune-mi, aÈ™a-i că nu eÈ™ti nebun furios? — Aseară, la restaurant, l-am pocnit pe unul peste bot, mărturisi cu curaj poetul înviorat. — Pe ce motiv? întrebă sever oaspetele. — Păi, ca să fiu sincer, fără nici un motiv, îi răspunse, stîn-jenit, Ivan. — E ruÈ™inos, îl mustră oaspetele, adăugind: Și apoi ia seama cum te exprimi: „l-am pocnit peste bot"... Despre om nu se poate spune sigur ce are: bot sau față. Eu însă cred că are față. AÈ™a că, să È™tii, cu pumnii nu... Să te laÈ™i de treburi d-astea È™i pentru totdeauna. După ce-l muÈ™trului astfel pe Ivan, oaspetele se informă: — Profesia dumitale? —- Poet, mărturisi cam în silă Ivan. Vizitatorul se întrista. — Oh! ce ghinion pe capul meu! exclamă el, dar, dîndu-È™i seama că făcuse o gafă, își ceru scuze, È™i întrebă: care-i numele dumitale? — Bezdomnîi. — Eh, eh... zise oaspetele, strîmbîndu-se. — Nu-È›i plac versurile mele? îl întrebă curios Ivan. — Nu-mi plac nici de frică. — Ce anume ai citit? — N-am citit nici un vers de-al dumitale! exclamă nervos vizitatorul. 140 — Atunci de ce vorbeÈ™ti aÈ™a? — Mare lucru! Parcă n-aÈ™ fi citit alte versuri! DeÈ™i, poate că printr-o... minune...? Bine, sînt gata să le accept. Spune, sînt frumoase versurile pe care le-ai scris? — Oribile! rosti deodată sincer È™i neînfricat Ivan. — Să nu mai scrii! făcu rugător vizitatorul. — Promit È™i jur! făgădui solemn poetul. întăriră jurămîntul cu o strîngere de mînă, dar, tocmai în clipa aceea, din coridor se auziră niÈ™te paÈ™i domoli È™i glasuri. — S-s-t! È™opti oaspetele È™i sări în balcon, închizînd uÈ™a cu grilaj. In rezervă își băgă capul Praskovia Feodorovna, îl întrebă pe Ivan cum se simte È™i dacă vrea să doarmă cu lumina aprinÂsă ori stinsă. Acesta o rugă să lase lumina aprinsă È™i PraskoÂvia Feodorovna se retrase urîndu-i noapte bună. Cînd totul se liniÈ™ti, din balcon se reîntoarse oaspetele. Acesta îi comunică în È™oaptă lui Ivan că în rezerva 119 a fost adus unul nou, un grăsan cu faÈ›a stacojie, care bomÂbăne tot timpul despre nu se È™tie ce valută ascunsă în canalul de ventilaÈ›ie È™i care se jură că la ei, pe Sadovaia, s-a instalat necuratul. — îl înjură pe PuÈ™kin de toÈ›i sfinÈ›ii È™i urlă întruna: „Ku-rolesov, bis, bis!" povesti oaspetele, cutremurîndu-se înspăi-mîntat. Dar apoi se liniÈ™ti, se instala din nou în fotoliu È™i zise: De altfel, să-l lăsăm în plata Domnului, È™i, reluînd firul discuÂÈ›iei întrerupte, întrebă: AÈ™adar, din ce cauză ai nimerit aici? — Din cauza lui Pilat din Pont, răspunse Ivan aruncînd o privire mohorîtă în podea. — Cum?! strigă oaspetele, uitînd de orice prudență È™i as-tupîndu-È™i în clipa următoare gura cu mîna. Ce coincidență extraordinară! Te implor să-mi povesteÈ™ti! Te implor! Căpătînd, fără vreun motiv anume, încredere în necunosÂcut, la început poticnindu-se È™i fîstîcindu-se, apoi mai cu înÂdrăzneală, îvan se apucă să-i istorisească întîmplarea din ajun, de la PatriarÈ™ie prudî. Da, misteriosul hoÈ› de chei era pentru Ivan Nikolaevici un auditor ideal. Oaspetele nu-l socotea neÂbun; părea foarte interesat de istorisirea poetului È™i, tot ascul-tînd, pînă la urmă se entuziasma la culme. îl întrerupea meÂreu pe Ivan cu exclamaÈ›ii: 141 — Și, È™i, mai departe? Te rog din suflet, mai departe! Dar, pentru Dumnezeu, punct cu punct! Ivan nu lăsa nimic deoparte, ba chiar îi venea mai uÈ™or să povestească aÈ™a; treptat, treptat, ajunse la scena cînd, înfăÂÈ™urat într-o mantie albă cu căptuÈ™eală sîngerie, Pilat din Pont ieÈ™ise în balcon. Oaspetele își împreună mîinile ca pentru rugăciune, È™opÂtind: — O, cum am ghicit! O, cum am ghicit totul! Descrierea morÈ›ii îngrozitoare a lui Berlioz necunoscutul o întîmpină cu o observaÈ›ie enigmatică, în timp ce ochii îi scăÂpărau de ură: — De un singur lucru îmi pare rău, că în locul lui Berlioz nu a fost criticul Latunski sau literatul Mstislav Lavrovici; È™i exclamă apoi frenetic, tot în È™oaptă: Mai departe! Motanul care voise să-È™i plătească biletul de tramvai îl amuÂză grozav pe oaspete; se înăbuÈ™ea de un rîs mut, uitîndu-se la Ivan, care, surescitat de succesul povestirii sale, sarea, gheÂmuit, imitînd motanul cu grivna sub mustață. în cele din urmă, după ce povesti întîmplarea de la „Casa Griboedov", întristat È™i întunecat la chip, Ivan încheie: — Și uite aÈ™a am ajuns aici. Oaspetele își puse mîna cu simpatie pe umărul bietului poet, vorbind astfel: — Nefericit poet! Dar numai dumneata singur, dragul meu, eÈ™ti vinovat, È›i-ai făcut-o cu mîna dumitale. Nu trebuia să te porÈ›i cu el atît de familiar È™i oarecum chiar obraznic. Iată răsplata. Ba ar merita încă să zici merci c-ai scăpat atît de ieftin. — Dar cine o fi el, mă rog, la urma urmei? exclamă Ivan, scuturîndu-È™i pumnii, excitat la culme. Oaspetele îl privi cu luare-aminte È™i-i răspunse tot cu o întrebare: — Dar n-o să te enervezi prea tare? Noi, cei de aici, nu sîntem oameni prea de nădejde. N-o să urmeze după aia docÂtor, injecÈ›ii? N-o să se facă zarvă? — Nu, nu, exclamă Ivan. Spune, te rog, cine-i el? — Bine, răspunse oaspetele, urmînd răspicat È™i convinÂgător: ieri la PatriarÈ™ie prudî te-ai întîlnit cu Satana. După cum promisese, Ivan nu se enervă, dar rămase uluit. 142 — Imposibil! Nu există Satana! — Să-mi fie cu iertare. Dar dumneata eÈ™ti cel mai puÈ›in îndreptățit s-o spui. Ai fost, după cît se pare, una din primele lui victime. EÈ™ti internat, după cum îți dai seama, într-o cliÂnică de psihiatrie, È™i mai cutezi să spui că el nu există! E ciuÂdat, crede-mă! Zăpăcit de-a binelea, Ivan amuÈ›i: — De-ndată ce ai început să mi-l descrii, urmă oaspetele, am bănuit cu cine ai avut plăcerea să conversezi aseară. Și, mărturisesc cinstit, mă mir de Berlioz! în ce te priveÈ™te, desiÂgur, eÈ™ti un novice, ca să zic aÈ™a (aici oaspetele își ceru din nou scuze) — Berlioz însă, după cîte am auzit despre el, a citit toÂtuÈ™i ceva în viaÈ›a lui! Cînd mi-ai relatat primele vorbe rostite de acest profesor, mi s-au risipit toate îndoielile. Pe el, dragul meu, nu poÈ›i să nu-l recunoÈ™ti? De fapt, dumneata... te rog iarăși să mă ierÈ›i, cred că nu mă înÈ™el, eÈ™ti un ignorant, nu-i aÈ™a? — Indiscutabil, încuviință Ivan, devenit de nerecunoscut. — Ei, vezi... Doar pînă È™i chipul pe care mi l-ai descris, ochii aceia unul într-un fel, celălalt într-alt fel, sprîncenele!... Iartă-mă, dar n-ai auzit pesemne nici de opera Faust? Ivan se simÈ›i teribil de ruÈ™inat È™i, cu obrajii în flăcări, înÂcepu să mormăie ceva despre o vilegiatură, o călătorie la o casă de odihnă... Din Ialta... — Ei, tocmai ceea ce spuneam... Nu-i de mirare! Berlioz însă, repet, mă uimeÈ™te... Era un om nu numai cinstit, dar È™i foarte abil. DeÈ™i, în apărarea lui trebuie să spun că, desigur, Woland e în stare să-l ducă de nas È™i pe unul mai ceva ca BerÂlioz. — Cum ai spus?! strigă la rîndul său Ivan. — Mai încet! Ivan se lovi cu palma peste frunte, È™uierînd: — înÈ›eleg, înÈ›eleg. Am văzut un W pe cartea lui de vizită. A-ia-ia-i, ce poveste! Tăcu un timp, descumpănit, privind stăÂruitor discul lunii ce plutea de cealaltă parte a grilajului, apoi vorbi: în concluzie, se putea deci foarte bine să-l fi vizitat pe Pilat din Pont. Că doar el era născut pe vremea aceea! Și se mai zice că sînt nebun! adăugă Ivan, arătînd revoltat spre ușă. O cută amară se contura în colÈ›ul gurii oaspetelui. 143 — Să privim adevărul drept în față. Și oaspetele se înÂtoarse spre astrul nopÈ›ii, care trecea repede printr-un nor. Și dumneata, È™i eu sîntem nebuni, ce să ne mai ascundem după deget! Vezi, el te-a zguduit È™i te-ai scrîntit, pentru că ai fost pesemne un teren propice pentru aÈ™a ceva. Dar ceea ce poÂvesteÈ™ti s-a întîmplat, fără doar È™i poate, în realitate. Numai că toate acestea sînt atît de ieÈ™ite din comun, încît pînă È™i Stra-vinski, un psihiatru genial, nu te-a crezut. Te-a examinat? (Ivan încuviință din cap.) Interlocutorul dumitale l-a viziÂtat pe Pilat, È™i a fost la dejun la Kant, iar acum se află la MosÂcova. — Bine, dar o să facă prăpăd pe aici! Cumva trebuie să punem mîna pe el! ridică, nu tocmai convins, capul, vechiul Ivan, pe care noul Ivan nu izbutise încă să-l doboare de-a binelea. — Ai încercat È™i-È›i ajunge, ripostă ironic oaspetele. Nici pe alÈ›ii nu-i sfătuiesc să încerce. Că o să facă prăpăd, poÈ›i fi sigur! Ah! Ce ciudă mi-e că l-ai întîlnit dumneata, È™i nu eu! DeÈ™i totul s-a stins È™i cenuÈ™a s-a aÈ™ternut peste tăciuni, îți jur că pentru întîlnirea aceasta aÈ™ fi dat legătura de chei furată de la Praskovia Feodorovna; e tot ce am de dat. Sînt sărac lipit pămîntului. — Dar ce nevoie ai de el? Multă vreme oaspetele tăcu trist, cuprins de un zgîlțîit nervos, dar în cele din urmă vorbi: — Vezi ce istorie ciudată? Mă aflu aici din aceeaÈ™i cauză ca È™i dumneata, È™i anume din cauza lui Pilat din Pont. Spu-nînd acestea, oaspetele privi temător în jur È™i urmă: E vorba de un roman despre Pilat, pe care l-am scris acum un an. — SînteÈ›i scriitor? întrebă cu interes poetul. Oaspetele, întunecîndu-se la față, îl amenință cu pumnul. — Sînt maestru, spuse el cu un aer sever. Scoase din buÂzunarul halatului o tichie unsuroasă, pe care era brodată cu mătase galbenă o literă majusculă M. își puse tichia È™i i se arătă lui Ivan en profil È™i enface, pentru a demonstra că este maesÂtru. Mi-a cusut-o cu mîinile ei, adăugă el misterios. — VreÈ›i să-mi spuneÈ›i numele dumneavoastră de familie? 144 — Nu mai am nume de familie, răspunse dispreÈ›uitor ciuÂdatul oaspete. Am renunÈ›at la el, cum, de altfel, am renunÈ›at la toate în viață. Să-l lăsăm uitării. — VorbiÈ›i-mi, cel puÈ›in, despre roman, îl rugă cu delicaÂteÈ›e Ivan. — Cu plăcere. ViaÈ›a mea, trebuie să È›i-o spun, se orînduise nu tocmai obiÈ™nuit, începu oaspetele. ... De specialitate istoric, cu doi ani în urmă mai lucra încă la un muzeu din Moscova, făcînd È™i traduceri. — Din ce limbă? îl întrerupse cu interes Ivan. — Cunosc cinci limbi în afară de rusă: engleza, franceza, germana, latina È™i greaca. Și mai citesc puÈ›in italieneÈ™te. — Ian te uită! È™opti, invidios, Ivan. ... Istoricul trăia retras, singuratic, nu avea rude È™i aproaÂpe nici o cunoÈ™tință la Moscova. Și, închipuiÈ›i-vă, într-o zi cîș-tigă o sută de mii de ruble. — Imaginează-È›i uimirea mea, È™opti oaspetele cu tichia neagră; bag mîna în coÈ™ul cu rufe murdare, mă uit — acelaÈ™i număr ca È™i în ziar. ObligaÈ›ia pe care o aveam în coÈ™, îl lămuri el pe poet, mi-o dăduse cineva la muzeu. ... După ce cîștigase o sută de mii de ruble, misteriosul oaspete al lui Ivan se comportase în felul următor: cumpăÂrase cărÈ›i, își părăsise camera pe care o ocupa pe strada Mias-niÈ›kaia... — U-u-uf, ce văgăună afurisită! mîrîi el. Știi ce sînt cei care clădesc o casă pe un teren ce le-a fost atribuit? îl întrebă oaspetele pe Ivan, È™i îndată îl lămuri: un grup puÈ›in numeros de escroci, care cumva a rămas pînă asÂtăzi la Moscova... ... Pe o ulicioară, aproape de Arbat, închiriase două caÂmere la subsol într-o căsuță împrejmuită de o grădină mică. Părăsi slujba de la muzeu È™i începu să scrie romanul despre Pilat din Pont. — Ah! A fost o epocă de aur! È™opti povestitorul, cu ochi strălucitori. O locuință absolut separată, pe deasupra un vesÂtibul cu o chiuvetă, sublinie el, mîndru nevoie-mare, feresÂtruici joase, chiar deasupra cărării pietruite ce ducea de la poartă spre căsuță. In faÈ›a ferestrelor, la cîțiva paÈ™i numai, chiar lîngă gard, rufe de liliac, un tei È™i un arÈ›ar. Of, of, of! 145 Iarna vedeam rareori pe fereastră niÈ™te picioare negre, È™i auÂzeam zăpada scîrțîind sub paÈ™ii trecătorilor. în soba mea duÂduia totdeauna, vesel, focul. Deodată sosi primăvara È™i prin geamurile tulburi, am văzut tufele de liliac, întîi golaÈ™e, apoi îmbrăcîndu-se în verde. Și tocmai atunci, în primăvara treÂcută, se întîmplă ceva mult mai încîntător decît cele o sută de mii de ruble cîștigate, ceea ce este, vă rog s-o recunoaÈ™teÈ›i, o sumă uriașă! — E adevărat, recunoscu Ivan care asculta cu luare-a-minte. — Deschisesem fereastra È™i È™edeam în camera a doua, miÂcuță de tot. Oaspetele se apucă să descrie cu mîinile mobila din odaia aceea: Aici un divan, la peretele opus un alt divan, iar la mijloc, o măsuță cu o splendidă veioză; mai spre fereasÂtră, cărÈ›ile; tot acolo, o mică masă de scris, iar în prima cameÂră — o cameră enormă, paisprezece metri! — cărÈ›i, cărÈ›i È™i soba. Ah, ce interior aveam! È™i ce grozav mirosea liliacul. Și, de oboseală, capul meu se făcea uÈ™or, Pilat se apropia vertiÂginos de sfîrÈ™it... — Mantie albă, căptuÈ™eală roÈ™ie! înÈ›eleg! exclamă Ivan. — întocmai! Pilat se apropia vertiginos de sfîrÈ™it, se aproÂpia de sfîrÈ™it, È™i de atunci È™tiam chiar cuvintele cu care voi încheia romanul: „... Al cincilea procurator al Iudeii, călăreÂÈ›ul Pilat din Pont." Și, fireÈ™te, ieÈ™eam afară să mă plimb. O sută de mii, o sumă uriașă, È™i aveam un costum superb de haine. Sau mă duceam să iau masa la un restaurant ieftin. Pe Arbat era un restaurant foarte bun, nu È™tiu dacă mai există È™i astăzi. Apoi, oaspetele deschise larg ochii È™i, privind luna, își urmă È™oapta: ... Purta în braÈ›e un buchet de flori galbene oribile, neliÂniÈ™titoare. Dracu le È™tie cum se numesc, dar la Moscova apar cele dintîi. Florile contrastau cu pardesiul ei negru, de primăÂvară. Purta în braÈ›e un buchet de flori galbene. O culoare care aduce nenoroc. Cotind de pe Tverskaia într-o ulicioară, înÂtoarse capul. CunoÈ™ti Tverskaia, nu-i aÈ™a? Mii de oameni se perindau pe strada asta, dar te asigur că ea mă văzu numai pe mine È™i mă privi, poate nu neliniÈ™tită, ci îndurerată. Pe mine mă uimise atunci nu atît frumuseÈ›ea ei, cît singurătatea cu totul neobiÈ™nuită, nemaivăzută, ce i se citea în ochi. Supunîn- 146 du-mă acelui simbol galben, am cotit È™i eu în ulicioară, luînd-o pe urmele ei. Pășeam amîndoi tăcuÈ›i pe ulicioara strîmbă, ceÂnuÈ™ie, ea pe o parte, eu, pe cealaltă, È™i nu era, închipuie-È›i, în afară de noi doi, È›ipenie de om. Mă chinuiam — aveam senÂzaÈ›ia că neapărat trebuie să-i vorbesc, È™i mă temeam că n-am să pot scoate o vorbă, că ea va pleca È™i nu o voi mai vedea, niciodată. Dar, pe neaÈ™teptate, închipuie-È›i, a vorbit: „Vă plac florile mele?" Mi-amintesc de glasul ei, grav, dar cu inflexiuni neaÈ™tepÂtate È™i, deÈ™i e stupid, mi se păruse în clipa aceea că ecoul răÂsunase în ulicioară, desprinzîndu-se dintr-un zid galben È™i murdar. Traversînd grăbit strada È™i apropiindu-mă de ea, i-am răspuns: „Nu." M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iuÂbisem toată viaÈ›a mea această femeie! Ce istorie, nu-i aÈ™a? Ai să spui, fireÈ™te, că sînt nebun? — Nu spun deloc, sări Ivan, adăugind: Mai departe, vă implor. Și oaspetele urmă: . — Da, m-a privit mirată, apoi m-a întrebat: „Nu vă plac florile?" în glasul ei mi se păruse că desluÈ™esc ceva ostil. PăÂÈ™eam alături de dînsa, străduindu-mă să È›in cadenÈ›a È™i, spre mirarea mea, nu mă simÈ›eam cîtuÈ™i de puÈ›in stînjenit. „Ba-mi plac, însă nu de-astea." „De care?" „Trandafirii." în clipa următoare am regretat răspunsul meu, pentru că ea, zîmbind vinovată, își aruncă florile într-un È™anÈ›. DesÂcumpănit, le-am ridicat È™i i le-am întins, însă ea, cu un zîmbet amar pe buze, le refuză: aÈ™a că ne-am urmat drumul — eu cu florile ei în mînă. Am mers un timp aÈ™a în tăcere, pînă cînd ea îmi luă florile È™i le aruncă în mijlocul străzii, apoi își puse mîna cu mănușă neagră în mîna mea È™i ne-am urmat drumul unul lîngă altul. — Mai departe, se rugă de el Ivan È™i, vă rog, să nu săriÈ›i nimic! — Mai departe? repetă oaspetele întrebarea. Ai putea să ghiceÈ™ti È™i singur ce-a urmat. Cu mîneca dreaptă își È™terse o lacrimă neaÈ™teptată È™i continuă: Dragostea răsărise în calea 147 noastră, aÈ™a cum din pămînt răsare într-o ulicioară un uciÂgaÈ™ — ne iovi pe amîndoi deodată! Astfel loveÈ™te fulgerul, È™i tot aÈ™a pumnalul! De altminteri, ea, mai tîrziu, susÈ›inea că lucrurile nu stau aÈ™a, că ne iubeam de mult, de cînd lumea, fără să ne cunoaÈ™tem, fără să ne fi văzut vreodată È™i că ea trăÂise cu un alt bărbat... iar eu acolo, atunci... cu asta, cum îi spune... — Cu cine? insistă Ivan. — Cu asta, ei cu, of, am uitat: se enervă oaspetele, pocÂnind din degete. — AÈ›i fost căsătorit? — Păi da, de aia pocnesc din degete... Cu Varenka... cu Manecika... ba cu Varenka... avea o rochie în dungi, È™i la muÂzeu... DeÈ™i, nu mai È›in minte. AÈ™adar, ea îmi spuse că ieÈ™ise în ziua aceea din casă, cu flori galbene în braÈ›e, ca eu, în sfîrÈ™it, s-o găsesc, È™i că, dacă nu ne-am fi întîlnit, s-ar fi otrăvit, pentru că viaÈ›a-i era pustie. Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înÈ›eles acest lucru chiar în aceeaÈ™i zi, chiar peste un ceas, cînd ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lîngă zidul Kremlinului, pe chei. Stăteam de vorbă, ca È™i cum nu ne-am fi despărÈ›it decît ieri, parcă ne cunoÈ™team de ani È™i ani. Ne înÈ›eleseserăm să ne întîlnim a doua zi tot acolo, pe malul rîului Moscova, È™i ne-am întîlnit. Soarele de mai ne zîmbea. Și în scurt timp feÂmeia aceasta a devenit soÈ›ia mea de taină. Venea la mine în fiecare zi, iar eu începeam s-o aÈ™tept de cum se iveau zorile. Cum o aÈ™teptam? Mutam de la locurile lor obiectele de pe masă. Cu zece minute înainte de ora stabiÂlită, mă aÈ™ezam la fereastră È™i pîndeam să aud trîntindu-se portiÈ›a veche. Și ce curios: înainte de a o cunoaÈ™te, în curticica noastră arareori venea cineva; mai bine zis, nu venea nimeni: acum însă mi se părea că tot oraÈ™ul se scurge pe la noi. Se trînteÈ™te portiÈ›a, îmi bate inima, È™i, închipuieÈ™te-È›i, la nivelul feÈ›ei mele, în spatele geamului, apar negreÈ™it niÈ™te cizme murÂdare ale cuiva. Un tocilar. Dar cine în casa noastră are nevoie de un tocilar? Ce să ascută? Care cuÈ›ite? Ea intra o dată pe portiță, dar mie, nu mint, pînă atunci, pe puÈ›in de zece ori inima îmi bătea să-mi spargă pieptul — nu alta! Apoi, cînd venea ora ei È™i ceasornicul arăta amiaza, 148 inima pornea să bată nebuneÈ™te pînă în clipa cînd, aproape fără zgomot, se apropiau de fereastră pantofii cu fundă neaÂgră de antilopă, prinsă în cataramă de metal. Uneori se răsfăța È™i, oprindu-se lîngă a doua fereastră, cioÂcănea cu vîrful pantofului în geam. în aceeaÈ™i clipă, ieÈ™eam la fereastra în care ciocănise, dar pantoful dispărea, dispăÂrea È™i mătasea neagră care pentru o clipă întunecase lumina zilei, È™i eu mă duceam să-i deschid. Te asigur că nimeni nu È™tia de legătura noastră, cu toate că, de obicei, nu se întîmplă aÈ™a. Nici bărbatul ei, nici cunoÈ™ÂtinÈ›ele nu È™tiau nimic. Cei din căsuÈ›a veche, unde se afla subÂsolul ocupat de mine, cunoÈ™teau situaÈ›ia, fără îndoială, fiindÂcă vedeau că vine o femeie în vizită, dar numele nu i-l È™tiau. — Dar cine era? se interesă Ivan foarte curios să afle poÂvestea asta de dragoste. Oaspetele făcu un gest care însemna că n-o să spună asta niciodată nimănui È™i-È™i urmă povestirea. Ivan află că maestrul È™i necunoscuta se îndrăgostiseră atît de tare unul de altul, încît deveniseră inseparabili. Ivan își închipuia (din povestire) cele două cămăruÈ›e de la subsol, unde veÈ™nic domnea o penumbră deasă din cauza liliacului È™i a gardului. Vedea aievea mobila tapisată cu roÈ™u, roasă, biÂroul, ceasornicul care suna din jumătate în jumătate de oră, È™i cărÈ›ile, multe cărÈ›i, ce se înălÈ›au de la podeaua vopsită pînă la tavanul afumat, È™i sobă. Află că din primele zile ale legăturii lor, oaspetele său È™i tainica lui soÈ›ie se convinseseră că destinul îi scosese pe unul în calea celuilalt la încruciÈ™area străzii Tverskaia cu ulicioara aceea, fiind făcuÈ›i unul pentru altul È™i sortiÈ›i să nu se mai desÂpartă niciodată. Din povestirea oaspetelui său, Ivan mai află cum își peÂtreceau ziua cei doi îndrăgostiÈ›i. Cînd venea la el, își punea mai întîi È™orÈ›ul în antreul îngust unde se afla È™i chiuveta cu care se mîndrea atîta sărmanul bolnav, aprindea lampa cu petrol instalată pe masă, pregătea dejunul È™i aÈ™eza masa în prima cameră. Cînd se dezlănÈ›uiau furtunile de mai, È™i prin faÈ›a geamurilor cam chioare se rostogoleau cu zgomot în gang È™uvoaie năvalnice, amenințînd să inunde È™i cel din urmă adăÂpost, cei doi îndrăgostiÈ›i aprindeau focul în sobă È™i-È™i coceau 149 cartofi. Se ridicau aburi, coaja neagră de cartofi îți murdărea degetele. La subsol se auzeau rîsete, copacii din grădină își scuturau crenguÈ›ele rupte în timpul ploii È™i inflorescenÈ›ele albe. După ce se sfîrÈ™iră furtunile È™i veni vara toridă, într-un vas de flori apărură trandafirii mult aÈ™teptaÈ›i, dragi amîndurora. Maestrul lucra febril la romanul său, care o absorbise È™i pe necunoscută. — Zău, în unele momente eram gelos pe el, îi È™optea lui Ivan oaspetele nocturn venit din balconul scăldat în lumina palidă a lunii. înfigîndu-È™i în păr degetele subÈ›iri cu unghiile ascuÈ›ite, ea citea È™i recitea la nesfîrÈ™it cele aÈ™ternute pe hîrtie, iar apoi lucra tichiuÈ›a aceea cu monogramă galbenă. Cîteodată È™edea chircită lîngă rafturile de jos ale bibliotecii sau, stînd în piÂcioare È™i ajungînd pînă la cele de sus, È™tergea cu cîrpa sutele de cotoare prăfuite. îi prezicea glorie, îl zorea, È™i în perioada aceea începuse să-i spună „maestru". AÈ™tepta nerăbdătoare cuvintele făgăduite, ultimele cuvinte despre al cincilea procuÂrator al Iudeii, repeta, cîntat, cu glas tare, fraze răzleÈ›e care-i plăceau È™i spunea că în romanul acesta e viaÈ›a ei. Romanul fusese terminat în luna august È™i dat unei dactiÂlografe necunoscute care-l transcrise în cinci exemplare. în sfîrÈ™it, sosise ceasul cînd trebuia să părăsească refugiul tainic È™i să iasă în arena vieÈ›ii. — Am ieÈ™it în arena vieÈ›ii, È›inînd manuscrisul în mînă, È™i atunci viaÈ›a mea a luat sfîrÈ™it, È™opti maestrul, plecîndu-È™i capul, È™i multă vreme după aceea tichia neagră cu „M"-ul ei galben nu s-a mai oprit din clătinat. Oaspetele își urmă povestirea, care era acum cam incoeÂrentă, un singur lucru se putea înÈ›elege, că atunci se petreÂcuse o catastrofă cu el. — Nimerisem pentru prima oară în lumea literaturii; acum însă, cînd totul s-a sfîrÈ™it, È™i pieirea mea este evidentă, îmi aduc aminte de el cu groază, È™opti solemn maestrul, ridicîndu-È™i mîna. Da, m-a uimit din cale-afară, ah, cît de mult m-a uimit! — Cine? È™opti abia auzit Ivan, temîndu-se să nu-l tulbure pe povestitor. 150 — Redactorul, È›i-am spus doar, redactorul! Da, îmi citise romanul. Mă privea cu coada ochiului, de parcă mi se umÂflase obrazul din cauza vreunui abces la măsea; se uita într-un ungher È™i mai È™i chicotea stînjenit. Frămînta manuscrisul în mînă, fără rost, icnind. întrebările lui mi se păreau ale unui nebun. Fără un cuvînt în legătură cu romanul, el mă întrebă cine sînt È™i de unde am răsărit, dacă scriu de mult È™i de ce nu s-a auzit vorbindu-se de mine mai înainte, punîndu-mi chiar o întrebare de-a dreptul idioată, din punctul meu de vedere: cine m-a inspirat să scriu un roman cu o temă atît de ciudată? în cele din urmă m-am plictisit È™i l-am întrebat direct dacă îmi va publica sau nu romanul. începu să se agite, să mormăie, declarîndu-mi că singur nu poate lua o hotărîre, că opera mea trebuie citită È™i de alÈ›i membri ai colegiului redacÈ›ional, È™i anume de criticii Latunski È™i Ariman, precum È™i de literatul Mstislav Lavrovici. M-a invitat să mai vin peste două săptăÂmîni. Cînd am venit după două săptămîni, am fost primit de o È›ipă care, de atîtea minciuni ce-i ieÈ™eau din gură, se uita cruciÈ™. — Era LapÈ™ennikova, secretara de redacÈ›ie, zise zîmbind Ivan, care cunoÈ™tea prea bine lumea descrisă cu atîta mînie de oaspetele său. — Se poate, îl opri acesta, ei bine, ea mi-a înapoiat romaÂnul, destul de ferfeniÈ›it È™i slinos. Străduindu-se să nu-mi în-tîlnească privirea, LapÈ™ennikova m-a înÈ™tiinÈ›at că redacÈ›ia are portofoliul asigurat pe doi ani È™i că, din cauza asta, problema publicării romanului meu, după cum se exprima ea, „nu se pune". Ce mai È›in minte din cele ce s-au mai petrecut? morÂmăi maestrul, frecîndu-È™i tîmpla. Da, petalele roÈ™ii scuturate pe prima pagină a manuscrisului meu È™i ochii prietenei mele. Da, ochii ei nu i-am uitat. Povestea oaspetelui era tot mai confuză È™i mai plină de reticenÈ›e. Vorbi ceva despre o ploaie piezișă È™i despre dispeÂrarea care se înstăpînise după aceea în refugiul de la subsol; despre drumul pe care-l mai făcuse el într-un loc. în È™oaptă disperată, zicea că n-o învinuieÈ™te deloc pe ea, pe aceea care îl îmboldise să lupte, o, nu, nu o învinuieÈ™te! — Þin minte, o, da, È›in minte acea pagină intercalată, blesÂtemată pagină, mormăia oaspetele, desenînd în văzduh cu 151 două degete ale mîinilor, o foaie de ziar, È™i Ivan înÈ›elese din următoarele fraze încîlcite că un alt redactor tipărise un mare fragment din romanul aceluia care își zicea maestru. După spusele lui, nu trecură mai mult de două zile, cînd într-un alt ziar apăru un articol semnat de criticul Ariman, care se numea „Un duÈ™man sub aripa redactorului", în care se spunea că oaspetele lui Ivan, folosindu-se de superficialiÂtatea, ignoranÈ›a È™i lipsa de cultură a redactorului, făcuse tenÂtativa de a strecura la tipar o apologie a lui Isus Cristos. — O, cum să nu, îmi amintesc, sări Ivan. Am uitat însă numele dumneavoastră. — Să lăsăm, repet, eu nu mai am nume, îi răspunse oasÂpetele. Nu e vorba de asta. A treia zi, în alt ziar, apăru un arÂticol semnat de Mstislav Lavrovici, în care autorul cerea să se lovească È™i să se lovească tare în „pilatism" È™i în cel care È™i-a pus în gînd să-l strecoare (din nou acelaÈ™i cuvînt afurisit) în presă. Uluit de cuvîntul acesta nemaiauzit, „pilatism", am despăturit È™i un al treilea ziar. Am găsit acolo două articole: unul — al lui Latunski, celălalt — semnat cu iniÈ›ialele „N.E." Te asigur că cele scrise de Ariman È™i Lavrovici se puteau soÂcoti o glumă în comparaÈ›ie cu opera lui Latunski. E de ajuns să-È›i spun că articolul în cauză se intitula „Un militant de rit vechi". Mă absorbise într-atît lectura articolelor despre perÂsoana mea, încît nu observasem cum ea (uitasem să închid uÈ™a) își făcuse apariÈ›ia È›inînd umbrela udă È™i niÈ™te ziare muÂiate de ploaie în mînă. Ochii îi ardeau, mîinile îi tremurau È™i erau reci. întîi s-a repezit să mă sărute, apoi, cu glasul răguÂÈ™it, bătînd cu palma în masă, mi-a declarat că-l va otrăvi pe Latunski. Auzind cuvintele maestrului, Ivan scînci stânjenit, dar fără să spună o vorbă cu glas tare. — Au venit apoi zile tare triste. Romanul era scris, nu mai aveam ce face, È™i amîndoi nu făceam altceva decît să stăm pe jos, pe un covoraÈ™ din faÈ›a sobei È™i să privim focul. De altÂfel, acum ne despărÈ›eam mai des decît înainte. Ea pleca să se plimbe. Iar mie mi s-a întîmplat ceva original, cum mi s-a mai întîmplat de multe ori în viață... Pe neaÈ™teptate mă făÂcusem cu un prieten. Da, da, da, închipuieÈ™te-È›i. în general, nu prea sînt dispus să mă apropii de oameni, sînt suspicios, 152 neîncrezător. Și închipuieÈ™te-È›i, neapărat mi se strecoară în suflet cineva neprevăzut, neaÈ™teptat È™i care, aparent, semă-nînd cu dracu È™tie ce, mie începe să-mi placă grozav. Tot aÈ™a È™i atunci, în vremea aceea blestemată, s-a deschis deodată portiÈ›a grădinii noastre mici. Þin minte că era È™i o zi tare fruÂmoasă. Ea nu era acasă. Pe portiță intră un om, s-a dus în casă, avea o treabă cu proprietarul meu, apoi a coborît în grădină È™i cumva, în doi timpi, făcu cunoÈ™tință cu mine. S-a recomanÂdat că este ziarist. Mi-a plăcut atît de mult, încît, închipuieÈ™Âte-È›i, È™i astăzi uneori îmi aduc aminte de el È™i mi-e dor de el. Mai departe — a început să treacă adesea pe la mine. Am aflat că este necăsătorit, că stă aproape de mine, într-un aparÂtament cam ca al meu, dar că e destul de strîmtorat acolo, È™i multe altele... Nu mă invita să trec pe la el. SoÈ›iei mele nu i-a plăcut, ba chiar i-a fost antipatic. I-am luat apărarea. Iar ea a spus: „Fă cum vrei, dar îți spun că omul acesta este respingător." Am izbucnit în rîs. Da, însă, de fapt, de ce m-a atras? AdeÂvărul e că, în general, fără surprize lăuntrice, în carapacea lui, omul nu e interesant. O astfel de surpriză avea Aloizi (da, uitasem să spun că noua mea cunoÈ™tință se numea Aloizi Mogarîd). Nu întâlnisem niciodată pînă atunci È™i sînt convins că nici nu voi întâlni un om cu o minte ca a lui Aloizi. Dacă nu înÈ›elegeam sensul unei notiÈ›e de ziar, Aloizi mi-o explica textual într-o clipă È™i unde mai pui că o făcea uÈ™or, în doi timpi. AcelaÈ™i lucru se petrecea È™i cu problemele È™i fenomeÂnele legate de viață. Dar asta era putin. Aloizi m-a cucerit prin pasiunea sa pentru literatură. Nu s-a liniÈ™tit pînă nu am căÂzut de acord să-i citesc romanul meu, din scoarță în scoarță, È™i trebuie să-È›i spun că despre roman s-a pronunÈ›at foarte măÂgulitor, dar cu o precizie uluitoare, a semnalat toate obserÂvaÈ›iile redactorului, referitoare la acest roman, de parcă ar fi asistat la întrevedere. Nimenea sută la sută, cum s-ar spune. Afară de asta, mi-a explicat cu precizie matematică de ce roÂmanul meu nu a putut fi tipărit, È™i mi-am dat seama că nu se înÈ™ală. Spunea direct: capitolul cutare nu poate să meargă... Articolele, remarcă, te rog, nu mai conteneau. La primele am rîs. Dar, pe măsură ce apăreau, se schimba È™i atitudinea mea fată de ele. Al doilea stadiu a fost acela al mirării. Cu tot 153 tonul lor amenințător È™i încrezut, se simÈ›ea ceva extrem de fals È™i plin de ezitare, literalmente în fiecare rînd al acestor articole. Mi se părea tot timpul, È™i nu mă puteam dezbăra de această senzaÈ›ie, că autorii acestor articole spun altceva decît ceea ce ar vrea să spună È™i că tocmai aceasta provoacă furia lor. După aceea, închipuieÈ™te-È›i, veni È™i a treia fază — faza friÂcii. Nu era vorba de teama de aceste articole, nu, pur È™i simÂplu mă cuprindea teama de alte lucruri care nu aveau nici o legătură cu articolele È™i nici cu romanul. Astfel, de exemÂplu, mă temeam de întuneric. într-un cuvînt, făcusem o boală psihică. Mi se părea, mai ales cînd eram gata să adorm, că o caracatiță mlădioasă È™i rece își strecoară tentaculele drept spre inima mea. Și a trebuit să încep să dorm cu lumina aprinsă. Iubita mea se schimbase mult (despre caracatiță nu-i vorÂbisem, desigur, dar își dădea seama că e de rău cu mine), slăÂbise È™i-È™i pierduse rumeneala, nu mai rîdea niciodată È™i se ruga întruna de mine s-o iert că mă sfătuise să-mi public un fragment din roman. Spunea să las totul baltă, să plec în Sud, pe țărmul Mării Negre, cheltuind pentru această călătorie tot restul de bani ce-mi rămăsese din suta de mii. Era foarte stăruitoare, È™i ca să n-o contrazic (ceva îmi spuÂnea că nu-mi va fi dat să plec pe litoralul Mării Negre), îi făgăduisem să-i fac pe plac într-una din zile. Mi-a spus că-mi va cumpăra chiar ea biletul de tren. Atunci, am scos toÈ›i banii mei, adică circa zece mii de ruble, È™i i-am dat. „De ce atît de mult?" se mirase ea. I-am răspuns că mi-e frică de hoÈ›i È™i c-o rog să-mi păstreze banii pînă ce plec. Luînd banii È™i punîn-du-i în poÈ™etă, m-a sărutat È™i mi-a spus că ar fi preferat să moară decît să mă lase singur în halul în care mă aflam, dar că este aÈ™teptată, că se supune — e nevoită s-o facă — È™i că se va întoarce a doua zi. Mă implora să nu mă tem de nimic. Era-n amurg, pe la mijlocul lui octombrie. A plecat. M-am întins pe divan È™i am adormit, fără să aprind lumina. M-am trezit cu senzaÈ›ia că în odaie se afla din nou caracaÂtiÈ›a. Bîjbîind prin întuneric, cu chiu, cu vai am reuÈ™it să aprind lampa. Ceasul meu de buzunar arăta ora două noaptea. Mă culÂcasem indispus ca să mă trezesc bolnav. Deodată, mi se păru că bezna autumnală va sparge geamurile, va curge în odaie 154 È™i mă voi îneca în ea ca într-o cerneală. Cînd m-am ridicat din pat, nu mai eram stăpîn pe mine. Am scos un È›ipăt, mi-a fulÂgerat prin minte să fug la cineva, fie È™i la gazda mea care loÂcuia sus. Mă luptam cu mine însumi ca un om ieÈ™it din minÈ›i. Izbutisem să ajung pînă la sobă, să aprind focul. Cînd lemÂnele au început să trosnească È™i uÈ™iÈ›a să se cutremure, m-am simÈ›it mai uÈ™urat. Repezindu-mă în antreu, am aprins lumina, am găsit o sticlă de vin alb, am destupat-o, am dus-o la gură È™i m-am pus pe băut. Teama mi se mai potolise, aÈ™a încît am izbutit să mă înfrî-nez È™i să nu alerg sus la gazda mea; m-am întors deci lîngă sobă. Deschizînd uÈ™iÈ›a sobei, am lăsat să mi se încingă bine faÈ›a È™i mîinile, È™optind: „Trebuie să simÈ›i că mi s-a întîmplat o nenorocire... Vino, vino, vino!..." Dar nu venea nimeni. în sobă duduia focul, ploaia turna È™fichiuind geamurile. Atunci se mai întîmplă ceva. Scoțînd din sertarul mesei caietele cu romanul scris de mînă È™i exemÂplarele dactilografiate, am început să le ard. E o treabă foarte grea, fiindcă hîrtia scrisă arde anevoie. Rupîndu-mi unghiÂile, sfîșiam caietele, aÈ™ezîndu-le în picioare printre bucățile de lemn È™i scormonind foile cu cleÈ™tele. Erau clipe cînd cenuÈ™a mă biruia, înăbuÈ™ind flăcările, dar mă luptam cu ea, È™i romanul meu, împotrivindu-se cu înverÂÈ™unare, pierea totuÈ™i. Prin faÈ›a ochilor îmi treceau slove cuÂnoscute, galbenul flăcărilor se furiÈ™a nestăvilit, mîncînd pagiÂnile de jos în sus, dar cuvintele tot mai stăruiau. Piereau doar atunci cînd hîrtia se înnegrea È™i, înarmat cu cleÈ™tele, eu le veÂneam de hac, cuprins de turbare. Deodată, se auzi cineva zgîriind încetiÈ™or la geam. Inima îmi zvîcni È™i, aruncînd pe foc ultimul caiet, m-am repezit să deschid. NiÈ™te trepte de cărămidă duceau din subsol în sus, spre uÈ™a dinspre curte. Poticnindu-mă, am ajuns în goană la ușă È™i am întrebat încet: „Cine e?" Și mi-a răspuns glasul ei: „Eu sînt..." Nu mai È™tiu cum am reuÈ™it s-o scot la capăt cu lanÈ›ul, cu cheia. Abia păși pragul, că se lipi de mine, udă toată de ploaie, cu obrajii uzi, cu părul despletit, tremurînd ca varga. Nu eram în stare să vorbesc, repetam un singur cuvînt: „Tu... tu..." apoi glasul mi s-a frînt È™i am alergat amîndoi în subsolul meu. 155 Ea È™i-a lăsat paltonul în antreu È™i am intrat repede în priÂma odaie. Cu un È›ipăt înăbuÈ™it, ea s-a repezit spre sobă È™i, cu mîinile, a scos din flăcări ultimul teanc pe care focul nu-l mis-tuise încă. Fumul umpluse încăperea. Stingeam cu picioarele focul, iar ea, trîntită pe divan, a izbucnit într-un plîns conÂvulsiv, nestăvilit. După ce s-a mai liniÈ™tit, i-am spus: „Am început să urăsc romanul ăsta È™i mă tem. Sînt bolnav. Mi-e frică..." Ea s-a ridicat de pe divan, spunînd: „Doamne, eÈ™ti tare bolnav! Pentru ce, pentru ce trebuie să suferim? Dar te voi salva, da, te voi salva. Of, de ce, de ce toate acestea?" îi vedeam ochii umflaÈ›i de fum È™i de lacrimi, îi simÈ›eam mîinile reci mîngîindu-mi fruntea. „Am să te vindec, da, am să te vindec, bolborosea ea, înfigîndu-È™i degetele în umerii mei. Ai să-l reconstitui. De ce, ah, de ce n-am luat la mine un exemplar?" Rînjind de furie, mi-a spus ceva nedesluÈ™it, apoi, cu buÂzele strînse, s-a apucat să adune È™i să îndrepte filele cu marÂginile arse. Era un capitol din mijlocul romanului, nu mai È›in minte care anume. A rînduit cu grijă filele, le-a învelit în hîr-tie, legîndu-le cu o panglică. Fiecare gest al ei, fiece miÈ™care vădeau acum o nestrămutată hotărîre È™i stăpînire de sine. îmi ceru vin È™i, după ce bău, vorbi mai liniÈ™tită: „Uite cum se plăteÈ™te minciuna! rosti ea. Nu vreau să mai mint de-acum încolo! AÈ™ fi rămas È™i acum la tine, dar nu-mi vine să proÂcedez în felul ăsta. Nu vreau ca bărbatul meu să rămînă penÂtru totdeauna cu ideea că am fugit de la el, pe ascuns, noapÂtea.. . Nu mi-a făcut niciodată vreun rău... Adineauri a fost chemat de urgență; la ei, la uzină, a izbucnit un incendiu. O să se întoarcă repede. Mîine dimineață am să mă explic cu el. îi voi spune că iubesc pe un altul È™i voi veni pentru totdeaÂuna la tine. Spune, poate nu vrei să vin?" „Biata de tine, sărÂmana de tine, am zis eu. N-am să îngădui să faci una ca asta. Mie are să mi se întîmple ceva rău, È™i nu vreau să pieri È™i tu o dată cu mine." „E singura cauză?" m-a întrebat ea, apropi-indu-È™i ochii de ai mei. „Singura." S-a înviorat nespus, s-a lipit de mine È™i, luîndu-mă de gît, mi-a zis: „Ba pier cu tine. Mîine dimineață voi fi aici." Și iată ce-mi mai amintesc din viață; o fîșie de lumină din vestiarul meu, iar în această lumină, o È™uviță răvășită de păr, bereta ei È™i ochii dîrzi, plini de hotărîre. îmi mai amintesc o siluetă neagră în pragul uÈ™ii de la intrare È™i un pacheÈ›el alb. „Nu te teme. Rabdă cîteva ceasuri. Mîine dimineață voi fi la tine." Acestea au fost ultimele ei cuvinte din viaÈ›a mea... Sst! își curmă singur vorbele bolnavul, punîndu-se în gardă si ridicînd degetul. Tare zbuciumată e noaptea asta — noapte cu lună. Maestrul dispăru pe balcon. Ivan auzi pe coridor un zgoÂmot de roÈ›i, cineva sughiță de plîns È™i scoase un È›ipăt slab. Cînd se aÈ™ternu iar liniÈ™tea, oaspetele își făcu din nou apariÈ›ia anunțîndu-l pe Ivan că în rezerva 120 fusese instalat cineva È™i că noul locatar se tot roagă să i se dea capul înapoi. Interlocutorii tăcură o vreme, îngrijoraÈ›i, apoi, liniÈ™tindu-se, reînnodară firul povestirii întrerupte. Oaspetele dădu să desÂchidă gura, dar noaptea se brodise într-adevăr agitată. Pe coridor mai răsunau glasuri; atunci oaspetele se aplecă È™i-i vorbi lui Ivan la ureche, dar atît de încet, încît toate cele poÂvestite abia ajunseră la È™tirea poetului, în afară de prima fraÂză, care suna astfel: — La un sfert de oră după ce ea m-a părăsit, am auzit pe cineva bătînd în geamul meu... Poetul fu, pesemne, adînc tulburat de ceea ce-i È™optea bolÂnavul la ureche. Din cînd în cînd, obrazul îi tremura convulsiv. în ochi i se cuibăriseră teama È™i focul zbuciumat al mîniei. Maestrul arăta undeva în direcÈ›ia lunii care pierise de mult din balcon. Numai după ce amuÈ›iră toate sunetele de afară, oaspetele se dădu mai la o parte È™i vorbi cu glas normal: — Da, È™i astfel, la mijlocul lui ianuarie, într-o noapte, îmÂbrăcat cu acelaÈ™i palton, numai cu toÈ›i nasturii lipsă, zgribulit de frig, am ajuns în curticica mea. în spatele meu se înălÈ›au troiene de zăpadă, care acoperiseră tufele de liliac, iar în față, jos, se vedeau ferestrele mele, mici, slab luminate, cu storuÂrile lăsate. Lipindu-mă de prima fereastră, am tras cu ureÂchea, în odăile mele cînta un patefon. Atîta am putut să aud, că de văzut nu puteam vedea nimic. După ce am rămas cîteva 156 157 clipe aÈ™a, lingă geam, am ieÈ™it pe portiță în ulicioară. Se dez-lănÈ›uise viscolul. Un dine s-a repezit la picioarele mele, m-am speriat È™i am trecut repede de partea cealaltă a străzii. Frigul È™i acel sentiment de teamă, care mă însoÈ›ea pretutindeni în ultima vreme, mă făceau să-mi pierd cumpătul. Nu aveam unde să mă duc, È™i cel mai simplu lucru ar fi fost, fără îndoÂială, să mă arunc sub un tramvai ce trecea pe strada în care dădea ulicioara mea. Vedeam de departe cutiile lor, lumiÂnate pe dinăuntru È™i îmbrăcate pe din afară într-o pojghiță de gheață, È™i auzeam scrîșnetul lor dezgustător în cătuÈ™ele gerului. Dar, scumpul meu vecin, toate astea se petreceau penÂtru că frica pusese stăpînire pe fiece fibră a trupului meu. Și aÈ™a cum mă speriasem de un cîine, mă temeam È™i de tramÂvai. Da, boală mai rea decît a mea, să È™tii că nu afli alta în toată clădirea asta! — Bine, dar puteaÈ›i s-o înÈ™tiinÈ›aÈ›i, zise Ivan, plin de comÂpătimire pentru nefericitul bolnav. Și unde mai pui că la dînsa au rămas È™i banii dumneavoastră. Sînt convins că i-a păstrat, nu-i aÈ™a? — Nici să nu te îndoieÈ™ti de asta, sigur că i-a păstrat. Dar dumneata, după cîte văd, nu mă prea înÈ›elegi. Sau, mai cu-rînd, mi-am pierdut eu capacitatea de altădată de a descrie ceva. De altfel, nici n-o regret pînă-ntr-atît, deoarece n-o să mai am nicicînd nevoie de această capacitate. Ea — aici oasÂpetele privi cu veneraÈ›ie, undeva, în bezna nopÈ›ii — ar fi priÂmit o scrisoare din balamuc. PoÈ›i trimite cuiva o scrisoare cînd ai o asemenea adresă?... Pot eu, un bolnav psihic, să-i scriu?... GlumeÈ™ti, dragul meu! S-o fac nefericită? Nu, nu sînt în stare de una ca asta. Ivan nu È™tiu ce să răspundă. însă taciturnul Ivan îl înÈ›eleÂgea pe oaspetele său È™i-i părea rău de el. Acesta, chinuit de amintiri, dădea din cap, scuturîndu-È™i tichia neagră È™i mur-murînd: — Sărmana femeie, nădăjduiesc însă că m-a uitat... — Dar vă puteÈ›i face bine... zise sfios Ivan. — Sînt incurabil, ripostă calm oaspetele. Cînd Stravinski îmi spune că mă va readuce la viață — nu-l cred. E foarte uman È™i nu vrea decît să mă consoleze. Nu neg, de altfel, că acum starea mea s-a îmbunătățit mult. Da, È™i unde am ră- mas?... Era ger È™i tramvaiele astea care alergau nebuneÈ™te... Știam că se deschisese clinica aceasta, È™i am străbătut oraÈ™ul pe jos, ca să ajung aici. Nebunie! Cu siguranță că aÈ™ fi murit degerat, după ce am ieÈ™it din oraÈ™, dacă nu mă salva o întâmÂplare. La vreo patru kilometri de barieră, staÈ›iona un camion în mijlocul È™oselei. Suferise o pană. Apropiindu-mă de È™ofer, l-am rugat să mă ia È™i pe mine. Spre mirarea mea, È™oferului i s-a făcut milă de mine È™i m-a luat. Camionul mergea în diÂrecÈ›ia clinicii È™i m-a adus chiar pînă aici. M-am ales doar cu degetele de la piciorul stîng degerate. Dar s-au vindecat. Și iată-mă de aproape patru luni în clinică. Și, È™tii ceva, găsesc că nu e deloc rău aici. Nu trebuie să-È›i faci planuri grandiÂoase, scumpul meu vecin, ascultă ce-È›i spun! Eu, de pildă, voiam să fac o călătorie în jurul pămîntului. Ce să-i faci, se vede că nu mi-e dat s-o întreprind. Văd doar o porÈ›iune neÂînsemnată a acestui pămînt. Cred că nu este cea mai frumoaÂsă, dar, repet, nu e chiar atît de rău. Uite, vine vara la noi È™i, după cum promite Praskovia Feodorovna, iedera se va cîrli-onÈ›a în balcon. Cheia mi-a lărgit posibilitățile. Vor fi nopÈ›i cu lună. Ah, luna s-a È™i dus! Și se lasă răcoarea. A trecut de mieÂzul nopÈ›ii. E timpul să mă întorc în camera mea. — SpuneÈ›i-mi, vă rog, ce a fost mai departe cu Yeshua È™i cu Pilat? îl rugă Ivan. Vă implor, vreau să È™tiu. — O, nu, nu, răspunse oaspetele, cutremurîndu-se chiÂnuit. Tremur ori de cîte ori mi-aduc aminte de romanul meu. Cunoscutul dumitale de la PatriarÈ™ie prudî ar fi făcut-o mai bine decît mine. îți mulÈ›umesc pentru conversaÈ›ie. La reveÂdere. Și înainte ca Ivan să se dezmeticească, grilajul se închise cu un clinchet uÈ™or, oaspetele făcîndu-se nevăzut. 14 Slavă cocoÈ™ului! Nervii dădură chix, cum se zice, È™i Rimski fugi în cabineÂtul său, fără să mai aÈ™tepte încheierea procesului-verbal. ȘeÂdea la masa lui de lucru, uitîndu-se cu ochii injectaÈ›i la banc- 158 159 notele fermecate din faÈ›a lui. Directorul financiar era complet năuc. De afară se auzea un vuiet uniform. Publicul se revărsa È™uvoaie din clădirea teatrului în stradă. Deodată, auzul înÂcordat la culme al lui Rimski înregistra trilul limpede al unui miliÈ›ian, care, la drept vorbind, nu prevesteÈ™te niciodată ceva bun. Dar cînd se repetă È™i-i sări în ajutor încă unul, mai auÂtoritar È™i mai prelung, la care se adăugară un hohot de rîs È™i parcă niÈ™te huiduieli, directorul financiar își dădu seama că în stradă se petrecea ceva scandalos È™i obscen È™i că acest ceva, oricît ai vrea să nu È›ii seama de el È™i să-l dai la o parte, este strîns legat de reprezentaÈ›ia dezgustătoare a magului È™i a asisÂtenÈ›ilor săi. Sensibilul director financiar nu se înÈ™elase deloc. De înÂdată ce aruncă o privire pe fereastra dinspre Sadovaia, faÈ›a i se schimonosi, È™i buzele È™optiră, sau, mai degrabă, È™uierară: — Eram sigur! La lumina vie a puternicelor felinare de pe stradă, văzu jos pe trotuar o doamnă numai în cămașă È™i chiloÈ›i liliachii. Pe cap, ce-i drept, avea o pălăriuță, È™i în mînă È›inea o umbreÂlă. Era cuprinsă de panică, se lăsa ba la pămînt, ba dădea să fugă cine È™tie unde, È™i mulÈ›imea din jurul ei fremăta hohoÂtind. Directorul financiar simÈ›i fiori de gheață pe È™ira spinăÂrii. Lîngă doamna cu pricina se agita un cetățean care voia să-È™i lepede pardesiul de vară È™i, de emoÈ›ie, nu reuÈ™ea să-i vină de hac mînecii în care i se încurcase braÈ›ul. La intrarea din stînga se auziră alte chiote È™i hohote turÂbate de rîs; întorcîndu-È™i ochii într-acolo, Grigori Danilovici zări o altă doamnă, în dessows-uri roz. Aceasta sărise de pe caldarîm pe trotuar, voind să se ascundă într-un gang, dar publicul ce se scurgea îi bara drumul, È™i sărmana, victimă a uÈ™urinÈ›ei È™i a pasiunii sale pentru toalete, înÈ™elată de firma blestematului Fagot, nu-È™i dorea decît un singur lucru — s-o înghită pămîntul. Un miliÈ›ian venea spre nefericită, sfreÂdelind văzduhul cu fluierul său, iar în urma acestuia se îmÂbulzeau niÈ™te tineri foarte veseli, cu È™epci pe cap. Ei erau aceia care rîdeau în hohote È™i huiduiau. Un birjar uscățiv, mustăcios È™i semeÈ› își opri din goană mîrÈ›oaga costelivă în dreptul primei despuiate. Mustăciosul se hlizea încîntat. Rimski își dădu un pumn în cap, scuipă cu năduf È™i se înÂdepărtă iute de fereastră. Stătu cîtăva vreme la biroul său tră-gînd cu urechea la zgomotele de-afară. Iscate din puncte diÂferite, fluierăturile atinseră apogeul, apoi începură să scadă. Spre mirarea lui Rimski, scandalul se lichidă neaÈ™teptat de repede. Se apropia momentul cînd trebuia să acÈ›ioneze È™i să bea din cupa amară a răspunderii. Pînă la sfîrÈ™itul spectacolului, aparatele telefonice fuseseră reparate; trebuia să telefoneze, să comunice neîntîrziat cele întîmplate, să ceară ajutor, să toarÂne la minciuni, să dea toată vina pe Lihodeev, să se apere ca să iasă basma curată, È™i aÈ™a mai departe... Ptiu, drace! Directorul pusese de două ori cătrănit mîna pe receptor È™i de două ori renunÈ›ase să mai cheme. Deodată, în liniÈ™tea de mormînt a cabinetului, răsună strident soneria telefonului drept în faÈ›a directorului care tresări cutremurat de un fior de gheață. „Da, rău mi s-au mai zdruncinat nervii!" își zise el ridicînd receptorul. în aceeaÈ™i clipă însă se dădu înapoi alb ca varul. Un glas domol, insinuant È™i dezmățat de femeie È™opÂti la telefon: t— Nu telefona nicăieri, Rimski, altfel o pățeÈ™ti... în secunda următoare nu mai era nimeni pe fir. Cu furÂnicături pe È™ira spinării, directorul puse receptorul în furcă È™i se uită, fără să È™tie nici el de ce, pe fereastra din spatele său. Printre crengile rare încă È™i uÈ™or înverzite ale arÈ›arului, văzu luna gonind către un nor străveziu. AÈ›intindu-È™i nu se È™tie de ce privirea spre aceste crengi, Rimski se tot uita la ele, È™i cu cît se uita mai mult, cu atît îl cuprindea o frică mai cumÂplită. Făcînd un efort de voință, se întoarse cu spatele spre feÂreastra pe care se revărsa lumina lunii È™i se ridică în picioare. Nu mai putea fi vorba de nici un telefon; singurul gînd care-l frămînta în clipa aceea era acum să plece mai repede din teatru. Trase cu urechea: clădirea era cufundată în tăcere. Dîn-du-È™i seama că nu se mai află de mult nimeni afară de el la etajul întîi, îl cuprinse o teamă copilărească, de neînvins. Nu se putea gîndi fără să se cutremure la drumul pe care urma să-l parcurgă singur prin coridoarele pustii È™i pe scări în jos. I 160 161 Luă febril de pe masă bancnotele hipnotizatorului, le ascunÂse în servietă È™i tuÈ™i, ca să-È™i dea un pic de curaj. Glasu-i sună răguÈ™it, fără vlagă. Atunci i se păru că pe sub uÈ™a cabinetului său pătrunde o adiere de umezeală È™i putreziciune. îl trecură fiorii. Colac peste pupăză, ceasul porni să bată miezul nopÈ›ii È™i pînă È™i bătăile ornicului îl făcură să tremure. Dar, cînd mai auzi în ușă întorcîndu-se încet cheia yale, inima i se strînse cît un purice. Infigîndu-È™i mîinile asudate È™i reci în servietă, directorul simÈ›i că, dacă mai continuă scîrțîitul acela din broască, el nu va mai rezista È™i va izbucni într-un È›ipăt strident. In cele din urmă, cedînd eforturilor cuiva, uÈ™a se deschiÂse, È™i în cabinet intră neauzit Varionuha. Rimski simÈ›i că i se taie picioarele È™i se prăbuÈ™i în fotoliu. Trăgînd aer în piept, zîmbi linguÈ™itor, rostind abia auzit: — Doamne, cum m-ai speriat... Da, apariÈ›ia asta neaÈ™teptată putea să sperie pe oricine, dar constituia în acelaÈ™i timp È™i o mare bucurie: în nodul în-cîlcit se ivise măcar un capăt cît de mic al firului... — Ei, vorbeÈ™te, hai mai repede! Zi o dată! Zi o dată! hîrîi Rimski, agățîndu-se de capătul acesta. Ce înseamnă toate astea? — Iartă-mă, te rog, îi răspunse cu glas surd celălalt, în-chizînd uÈ™a. Credeam că ai plecat. Și Varionuha, aÈ™a cum era, cu È™apca pe cap, se îndreptă spre un fotoliu È™i se instala de cealaltă parte a mesei de lucru. Trebuie să recunoaÈ™tem că răspunsul lui Varionuha suna cam straniu: asta îl È™oca din capul locului pe directorul fiÂnanciar, care, în ceea ce priveÈ™te sensibilitatea, putea concura cu seismograful celei mai bune staÈ›iuni seismice din lume. Cum adică? Ce căuta Varionuha în cabinetul directorului financiar, de vreme ce nu se aÈ™tepta să-l găsească pe acesta acolo? Are doar cabinetul său, una la mînă. Și, două la mînă, indiferent pe ce ușă intrase în clădire, trebuia să-l întîlnească inevitabil pe unul din paznicii de noapte, iar aceÈ™tia fuseseră înÈ™tiinÈ›aÈ›i cu toÈ›ii că Grigori Danilovici va mai rămîne cîtva timp în biroul său. Directorul însă nu stătu multă vreme să mediteze la ciudățenia asta; nu de ea îi ardea lui acum. 162 — De ce n-ai telefonat? Ce înseamnă toată halimaua aia cu Ialta? — Ceea ce È™i spuneam, răspunse administratorul, plesÂcăind din gură ca È™i cînd l-ar fi supărat o măsea. L-au găsit într-o bodegă la PuÈ™kino. — Cum la PuÈ™kino? Lîngă Moscova? Și telegramele din Ialta? — Ce Ialta, lua-l-ar dracu! L-a îmbătat pe telegrafistul de la PuÈ™kino È™i s-au apucat amîndoi să facă nebunii; printre alÂtele, să trimită telegrame cu menÈ›iunea „Ialta". ■— Aha... Aha... Bine, bun... rosti cîntător Rimski, în priÂviri cu o lucire gălbuie. în minte vedea de pe acum tabloul sărbătoresc al scoaterii ruÈ™inoase a lui Steopa din post. Eliberarea! Eliberarea mult aÈ™teptată, eliberarea de această calamitate numită Lihodeev! Stepan Bogdanovici s-ar putea să se învîrtească chiar È™i de ceva mai rău decît numai pierderea postului... — Vreau amănunte! È›ipă Rimski, lovind cu tamponul în masă. Și Varionuha începu să-i relateze amănuntele. îndată ce se prezentase acolo unde îl trimisese directorul financiar, fuÂsese primit numaidecît È™i ascultat cît se poate de atent. Nimeni din cei de față nu acceptase o clipă ideea că Steopa ar putea fi la Ialta. ToÈ›i s-au declarat din capul locului de acord cu preÂsupunerea lui Varionuha că Lihodeev se află la „Ialta" din PuÈ™kino. — Și acum, unde e? îl întrerupse tulburat directorul pe administrator. — Unde să fie? zîmbi strîmb acesta. La miliÈ›ie, la camera specială pentru dezmeticirea din beÈ›ie. — Oho! Vai, mulÈ›umesc! Varionuha își urmă relatarea È™i, pe măsură ce povestea, în mintea directorului financiar se desfășura tot mai viu lanÂÈ›ul nesfîrÈ™it al faptelor dezgustătoare, neruÈ™inate, bădărăniile lui Lihodeev, È™i fiecare verigă din acest lanÈ› era mai rea decît cea precedentă. Fie È™i numai È›opăiala aceea de beÈ›ivi, de gît cu telegrafistul, pe poiana din faÈ›a poÈ™tei de la PuÈ™kino, în sunetele unei caterinci hoinare, chiar È™i numai aÈ™a — cîte paÂrale făcea! Apoi s-a luat după niÈ™te cetățene, care, cuprinse 163 de spaimă, au urlat ca din gură de È™arpe. După aceea, Liho-deev a încercat să se încaiere cu bufetierul de la „Ialta", după care a aruncat cu generozitate pe podeaua „Ialtei" ceapă verÂde. Apoi a spart opt sticle de vin alb sec „Ai-Danil". A sfărî-mat aparatul de taxat al unei maÈ™ini de piață, pentru că È™ofeÂrul nu voise să stea cu maÈ™ina la dispoziÈ›ia lui. I-a ameninÈ›at apoi cu arestarea pe cetățenii care încercaseră să-i potolească măgăriile... într-un cuvînt, o grozăvie fără margini. Steopa era bine cunoscut în cercurile teatrale din MosÂcova, È™i toÈ›i È™tiau că este o poamă bună. Dar prea de tot era, chiar È™i pentru Steopa, ceea ce povestea administratorul deÂspre el. Da, prea de tot, chiar prea, prea de tot. Ochii ironici, răi, ai lui Rimski sfredeleau peste masă figuÂra administratorului È™i, pe măsură ce Varionuha își depăna povestirea, ochii aceÈ™tia se întunecau tot mai tare. Cu cît mai colorate, mai vii deveneau amănuntele obscene cu care-È™i umÂplea povestirea administratorul, cu atît mai puÈ›in îi dădea crezare directorul. Iar cînd Varionuha spuse că Steopa se dez-lănÈ›uise într-atît, încît încercase să opună rezistență celor ce veniseră să-l ia ca să-l aducă la Moscova, Rimski È™tiu cu preÂcizie că tot ce-i povestise administratorul, întors la miezul nopÈ›ii la teatru, este o minciună! O minciună de la început È™i pînă la sfîrÈ™it. Varionuha nu se dusese la PuÈ™kino È™i nici Steopa nu treÂcuse pe acolo. Și povestea cu telegrafistul beat, È™i geamul spart din locantă, È™i scena legării lui Steopa cu frînghii — toate erau scorneli. îndată ce se convinse că administratorul îl minte, pe diÂrector îl cuprinse o teamă ce se tîrî de-a lungul trupului său, de la picioare spre creÈ™tet, È™i de vreo două ori i se păru din nou că dinspre podea adie o umezeală putredă, purtătoare de malarie. Fără să-l slăbească o clipă din ochi pe adminisÂtrator, care se zvîrcolea suspect în fotoliul său străduindu-se în acelaÈ™i timp să rămînă în umbra lămpii de birou È™i care-È™i acoperea cu un gest foarte straniu faÈ›a cu un ziar, ca să se feÂrească, chipurile, de lumina supărătoare a becului, directorul financiar se gîndea la un singur lucru: ce-i totuÈ™i cu istoria asta? De ce-l minte oare cu atîta neobrăzare, în clădirea tăcută È™i pustie, administratorul întors la o oră atît de tirzie? Și Rimski își simÈ›i sufletul chinuit de sentimentul unei primejdii, al unei primejdii neÈ™tiute, dar straÈ™nice, amenințătoare. Prefăcîndu-se a nu observa È™iretlicurile lui Varionuha È™i figurile lui cu ziaÂrul, directorul financiar îi examina atent figura, fără să-i mai asculte aproape deloc palavrele. Mai era ceva È™i mai inexpliÂcabil decît povestirea calomnioasă cu privire la aventurile peÂtrecute la PuÈ™kino, născocite nu se È™tie în ce scop, È™i acest ceva era o schimbare petrecută atît în aspectul exterior, cît È™i în maÂnierele administratorului. Cu toate strădaniile lui Varionuha de a-È™i trage cozorocul È™epcii pe ochi, pentru ca faÈ›a lui să rămînă în umbră, È™i oricît încerca el să se ascundă după ziar, directorul reuÈ™i să desluÂÈ™ească o vînătaie uriașă ce se întindea pe obrazul lui drept, pînă aproape de nas. Și unde mai pui că administratorul, ruÂmen de obicei, avea acum o paloare nesănătoasă, iar la gît, nu se È™tie de ce, cu toată noaptea înăbuÈ™itoare, purta un fular vechi, în dungi. Dacă la aceasta mai adăugăm maniera dezÂgustătoare de a plescăi din buze, apărută la administrator în timpul absenÈ›ei sale de la teatru È™i schimbarea izbitoare ce se putea observa în inflexiunile glasului său, devenit surd È™i aspru, precum È™i expresia lașă È™i hoÈ›ească a ochilor, putem spune fără È™ovăire că Ivan Savelievici Varionuha era de nereÂcunoscut. îl mai neliniÈ™tea ceva la culme pe directorul financiar, dar ce anume nu-È™i putea da seama, oricît își încorda creierul în-fierbîntat È™i oricît îl fixa pe Varionuha cu privirea. Un lucru putea să afirme: în această contopire a administratorului cu bine cunoscutul fotoliu era ceva nemaivăzut, cu totul neÂfiresc. — Apoi i-au venit de hac; pînă la urmă l-au îmbarcat în maÈ™ină, bubuia Varionuha, privind de după ziar È™i acope-rindu-È™i cu palma vînătaia. Deodată, Rimski întinse mîna parcă maÈ™inal È™i, bătînd în acelaÈ™i timp darabana cu degetele pe masă, apăsă soneria elecÂtrică È™i înmărmuri. în clădirea pustie ar fi trebuit să se audă un sunet ascuÈ›it. Dar sunetul nu urmă, È™i butonul se lăsă mort în tăblia mesei. Butonul era mort, soneria, defectă. Șiretlicul directorului financiar nu-i scăpă lui Varionuha, care, încruntîndu-se, îl întrebă cu sclipiri răutăcioase în ochi: 164 165 — De ce suni? ■— Fără să vreau, răspunse surd Rimski, trăgîndu-È™i mîna înapoi È™i, la rîndul său, întrebă cu glas È™ovăitor: Ce ai pățit la obraz? — în automobil m-am lovit de clanÈ›a portierei, îi răspunse Varionuha, ocolindu-i privirea. „Minte!" exclamă în gînd directorul È™i, în aceeaÈ™i clipă, răÂmase cu ochii rotunjiÈ›i de spaimă, niÈ™te ochi de nebun, piroÂniÈ›i asupra spetezei fotoliului. în spatele fotoliului, pe podea, se încruciÈ™au două umbre, una mai deasă È™i mai întunecată, cealaltă slabă, cenuÈ™ie. Pe podea se profila clar umbra spetezei fotoliului È™i a picioareÂlor lui ascuÈ›ite, dar deasupra spetezei de pe podea lipsea umÂbra capului lui Varionuha, aÈ™a cum sub picioarele fotoliului nu se aÈ™ternea nici umbra picioarelor sale. „Nu aruncă umbră!" strigă disperat în gînd Rimski, înce-pînd să tremure ca varga. Varionuha se uită hoÈ›eÈ™te în jur, urmărind privirea demenÂtă a lui Rimski È›intită în spatele fotoliului, È™i-È™i dădu seama că este descoperit. Se ridică (ceea ce făcu È™i directorul finanÂciar) È™i se dădu înapoi cu un pas, strîngînd în mîini servieta. — Ai priceput, afurisitule! Totdeauna ai fost isteÈ›, rosti Varionuha, hlizindu-se cu furie drept în faÈ›a directorului, apoi sări deodată de la fotoliu spre ușă È™i trase în jos siguranÈ›a la yale. Directorul aruncă în jurul său o privire deznădăjduită, re-trăgîndu-se spre fereastra dinspre grădină È™i, în fereastra asta scăldată în lumina lunii, văzu, lipit de geam, chipul unei fete goale È™i braÈ›ul ei gol, pe care-l strecurase prin oberliht, strădu-indu-se să deschidă zăvorul de jos. Pe cel de sus îl deschisese. Lui Rimski i se păru că lampa de pe masa lui de lucru se stinge È™i că masa se apleacă. Se simÈ›i scăldat parcă într-un val de gheață, dar, din fericire, cu o sforÈ›are a voinÈ›ei, rămase în picioare. Nu mai avu puterea să strige, însă izbuti să È™opÂtească: — Ajutor... în timp ce păzea uÈ™a, Varionuha sărea în sus, rămînînd îndelung în văzduh È™i legănîndu-se. își agita degetele încîrli- 166 gate ale mîinilor în dreptul ochilor lui Rimski, plescăia din buze, È™uiera È™i făcea cu ochiul tipesei de la fereastră. lîpesa începu să se grăbească, își băgă capul roÈ™covan prin oberliht, își întinse cît putu mîna zgîriind cu unghiile încu-ietoarea È™i zgîlțîind rama ferestrei. Mîna i se tot lungea, ca È™i cînd ar fi fost de cauciuc, colorîndu-se într-un verde cadaveÂric, în cele din urmă, degetele verzi ale moartei apucară capul încuietorii, îl întoarseră, È™i rama începu să se deschidă. Rimski scoase un È›ipăt slab È™i se sprijini de perete, È›inîndu-È™i dinainte servieta în chip de scut. își dădea seama că-i sunase ceasul. Fereastra se deschise larg, dar în loc să intre răcoarea nopÂÈ›ii È™i parfumul teilor înfloriÈ›i, în casă năvăli o duhoare de pivÂniță. Moarta păși pe prichiciul ferestrei, È™i Rimski zări desluÂÈ™it pe pieptul ei semnele putrefacÈ›iei. In momentul acesta, dinspre grădină, din clădirea joasă, aflată în spatele tirului, unde erau È›inute păsările necesare pentru program, răsună pe neaÈ™teptate un cîntec radios de cocoÈ™. CocoÈ™ul dresat, gălăgios, trîmbiÈ›a vestea că dinspre soare-răsare zorile se apropie grăbite de Moscova. Chipul roÈ™covanei se schimonosi de o furie turbată, o înÂjurătură gîtuită îi izbucni din gîtlej, iar Varionuha È›ipa striÂdent È™i se prăvăli din văzduh, pe podea, lîngă ușă. Urmă un al doilea „cucurigu", juna clănțăni din dinÈ›i, păÂrul roÈ™cat i se ridică măciucă-n cap. La al treilea cîntat, făcu stînga-mprejur È™i-È™i luă zborul. Săltîndu-se în sus, întins oriÂzontal în aer, aidoma unui cupidon în zbor, Varionuha trecu pe deasupra mesei È™i, plutind alene, ieÈ™i în urma moartei pe fereastră. Un bătrîn cu părul alb ca neaua, care nu demult fusese Rimski, se apropie în fugă de ușă, ridică siguranÈ›a de la yale È™i o luă la goană pe coridorul întunecos. Ajuns în dreptul scăÂrii, gerrtînd de groază, găsi pe dibuite comutatorul È™i-È™i lumiÂnă drumul. Pe scară, bătrînul, care se clătina È™i tremura ca varga, se poticni, avînd impresia că-i căzuse Varionuha în cap. Ajuns la parter, Rimski îl văzu pe portarul de serviciu adorÂmit pe un scaun, lîngă casă, în vestibul. Se strecură pe lîngă el în vîrful picioarelor È™i se furișă pînă la intrarea principală. 167 I Afară, în stradă, se simÈ›i oarecum mai uÈ™urat. își reveni într-atît, încît, apucîndu-se cu mîinile de cap, își dădu seama că-È™i uitase pălăria în cabinet. Se înÈ›elege de la sine că nu s-a mai întors s-o ia, ci, gîfîind, trecu repede strada largă pînă la celălalt colÈ›, unde se afla un cinematograf, în dreptul căruia clipea o luminiță palidă, roÂÈ™iatică. In cîteva clipe Rimski fu lîngă cinematograf È™i reuÈ™i să pună mîna pe un taxi. — La rapidul de Leningrad. Ai un bacÈ™iÈ™ gras, spuse el gîfîind È™i È›inîndu-se cu mîna de piept. — Mă retrag la garaj, răspunse cu ură È™oferul, întorcîndu-i spatele. Atunci Rimski deschise servieta, scoase din ea cincizeci de ruble È™i le întinse prin geamul deschis È™oferului. Peste cîteva clipe, maÈ™ina zbura ca vîntul, zdrăngănind pe strada Sadovaia. Pasagerul se zgîlțîia în fundul maÈ™inii È™i, în ciobul de oglindă ce atîrna în faÈ›a È™oferului, Rimski veÂdea ba ochii radioÈ™i ai acestuia, ba pe ai săi, de nebun. în dreptul gării, Rimski sări jos din taxi È™i strigă celui din-tîi om cu È™orÈ› alb È™i număr de hamal, care-i ieÈ™ise în cale: — Unul pentru clasa întîi, îți dau treizeci, spuse el, scoțînd È™i mototolind bancnotele din servietă; nu găseÈ™ti a-ntîia — iei a doua, dacă nu — a treia! Aruncînd o privire la cadranul luminos al ceasului din gară, hamalul smulse banii din mîna lui Rimski. Peste cinci minute, rapidul zvîcni de sub cupola de sticlă a peronului È™i dispăru în bezna nopÈ›ii.O dată cu el dispăru È™i Rimski. 15 Visul lui Nikanor Ivanovici Nu este greu de ghicit că grăsanul cu figura stacojie, interÂnat în rezerva 119 din clinica de psihiatrie, era Nikanor IvaÂnovici Bosoi. Nu nimerise chiar de la început la profesorul Stravinski, ci trecuse în prealabil printr-alt loc. Din acel loc, Nikanor Iva- novici nu rămase cu cine È™tie ce amintiri. Þinea minte doar o masă de birou, un dulap È™i o canapea. Cei de acolo încercaseră să lege o conversaÈ›ie cu NikaÂnor Ivanovici, căruia din cauza sîngelui urcat la cap È™i a suÂrescitării nervoase i se tulburase vederea, dar conversaÈ›ia a fost ciudată, încîlcită. Mai bine zis, nu se legă defel. Iată prima întrebare adresată lui Nikanor Ivanovici: — SînteÈ›i Nikanor Ivanovici Bosoi, preÈ™edintele ComiteÂtului de bloc al imobilului 302 bis de pe Sadovaia? Redăm textual răspunsul lui Nikanor Ivanovici, care-È™i însoÈ›i cuvintele cu un rîs înspăimîntător. — Da, sînt Nikanor, sigur că mă cheamă Nikanor! Dar nu sînt preÈ™edinte, naiba să mă ia! — Cum aÈ™a? Ce vreÈ›i să spuneÈ›i? îl întrebă cu ochii mijiÈ›i insul. — Uite de aia, că dacă eram preÈ™edinte trebuia să constat din capul locului că el e necuratul! Că deh, cum vine asta? Pince-nez-ul crăpat, hainele numai zdrenÈ›e, cum putea el să fie translator pe lîngă străinul acela? — Despre cine vorbeÈ™ti? se interesă insul. — Despre Koroviev! strigă Nikanor Ivanovici, s-a băgat la noi în bloc, în apartamentul 50. ScrieÈ›i: Koroviev! Trebuie prins numaidecît. ScrieÈ›i: scara È™ase. Acolo stă. — De unde ai luat valuta străină? îl întrebă cordial insul pe Nikanor Ivanovici. — Dumnezeul adevărat, Dumnezeul atotputernic, rosti Nikanor Ivanovici, el vede tot... aÈ™a-mi trebuie. în viaÈ›a mea n-am È›inut în mînă È™i habar n-am avut cum arată valuta asta! Domnul mă pedepseÈ™te pentru păcatul meu — urmă cu osîr-die Nikanor Ivanovici, tot descheindu-È™i È™i încheindu-È™i guÂlerul cămășii È™i făcîndu-È™i cruce — am luat bani! Da, am luat, dar de-ai noÈ™tri, sovietici! Treceam în cartea de imobil pe cîte unii, contra bani, nu zic nu. Ce-a fost a fost! Nu mi-e ruÈ™ine nici cu Prolejnev, secretarul nostru, nu mi-e ruÈ™ine deloc! S-o spunem pe È™leau, în administraÈ›ia blocului toÈ›i sînt hoÈ›i... Dar valută străină n-am luat. Rugat să nu facă pe prostul È™i să spună cum nimeriseră dolarii în canalul de ventilaÈ›ie, Nikanor Ivanovici se trînti în 168 169 genunchi clătinîndu-se È™i căscînd larg gura, vrînd parcă să înghită un calup din parchet. — Uite, doriÈ›i, mugi bătrînul, înghit È™i pămînt, dacă am luat?! Cît despre Koroviev — el e diavolul! Orice răbdare are È™i margini, È™i insul de la masă ridică tonul, dîndu-i a înÈ›elege lui Nikanor Ivanovici că ar fi timpul să înceapă a vorbi ca oamenii. în aceeaÈ™i clipă, un urlet sălbatic răsună în încăperea cu canapea: — Uite-l! Uite-l după dulap! vocifera Nikanor Ivanovici sărind în picioare. Uite-l cum se hlizeÈ™te! Și pince-nez-ul lui... PuneÈ›i mîna pe el! AghesmuiÈ›i încăperea. Nikanor Ivanovici se făcu alb la față. Tremurînd, schiță semnul crucii în aer, alergă pînă la ușă, se întoarse, apoi inÂtona o rugăciune È™i, în cele din urmă, începu să bată cîmpii rău de tot. Era limpede că nu se putea întreÈ›ine cu el nici un fel de conversaÈ›ie. A fost scos afară È™i instalat într-o cameră sepaÂrată, unde s-a mai potolit oarecum, mulÈ›umindu-se doar să se roage È™i să plîngă cu sughiÈ›uri. Desigur, s-a făcut o descindere în Sadovaia, la apartamenÂtul 50. Dar Koroviev nu a fost găsit È™i nimeni în tot imobilul nu cunoÈ™tea È™i nu văzuse nici un Koroviev. Apartamentul ocuÂpat de răposatul Berlioz È™i de Lihodeev, plecat la Ialta, era pustiu, È™i în cabinet, pe uÈ™ile dulapurilor, atîrnau paÈ™nic sigiÂliile intacte. Oamenii plecaseră după cum veniseră, luîndu-l însă cu ei pe Prolejnev, secretarul administraÈ›iei, abătut È™i buimac. Seara, Nikanor Ivanovici a fost transportat la clinica lui Stravinski. Acolo îl cuprinse o tulburare atît de mare, încît trebui să i se facă o injecÈ›ie conform prescripÈ›iei lui StravinÂski, È™i abia după miezul nopÈ›ii adormi în rezerva 119, scoțînd în răstimpuri un fel de muget gros, de om chinuit. Cu cît mai departe însă, cu atît somnul îi devenea mai uÈ™or. Nu se mai întorcea de pe o parte pe alta, nu mai gemea, înÂcepu să respire uÈ™or È™i egal, È™i a fost lăsat singur în salon. Atunci Nikanor Ivanovici avu un vis, la baza căruia, erau, fără doar È™i poate, trăirile din acea zi. Totul începu cu acest vis: niÈ™te oameni cu trompete de aur în mîini îl duceau, È™i 170 foarte solemn, spre niÈ™te uÈ™i enorme, lăcuite. La aceste uÈ™i, însoÈ›itorii lui Nikanor Ivanovici îi cîntară un marÈ™, iar din ceruri se auzi un bas răsunător, care-i spuse vesel: — Bine ai venit, Nikanor Ivanovici, predă valuta! Mirat la culme, Nikanor Ivanovici văzu deasupra sa un difuzor negru la culoare. Apoi se pomeni, nu se È™tie de ce, într-o sală de teatru, unde sub tavanul aurit sclipeau lustre de cristal, iar pe pereÈ›i niÈ™te aplice. Totul era, cum se cuvine, ca într-un teatru mic ca dimensiuni, dar foarte somptuos. Se afla o scenă cu o cortină de catifea trasă, pe fond viÈ™iniu-în-chis, pe care erau aruncaÈ›i ca niÈ™te steluÈ›e decari aurii destul de mari, la mijloc trona cuÈ™ca sufleorului È™i se afla chiar È™i public. îl miră din cale-afară pe Nikanor Ivanovici faptul că tot acest public era de un singur sex — cel bărbătesc, È™i toÈ›i, fără excepÈ›ie, nu se È™tie de ce, purtau bărbi. Afară de asta, te uiÂmea faptul că în sala de teatru tot acest public È™edea pe jos, pe o podea excelent lustruită È™i alunecoasă. SimÈ›indu-se timid într-o societate nouă È™i numeroasă, NiÂkanor Ivanovici, după ce se foi un timp pe loc, urmă exemÂplul tuturor celorlalÈ›i È™i se aÈ™eză pe parchet turceÈ™te, găsin-du-È™i un locuÈ™or între un bărbos-roÈ™covan, un tip zdravăn, È™i un altul, un cetățean palid, năpădit de o claie de păr. NiÂmeni dintre cei ce È™edeau jos nu dădu atenÈ›ie spectatorului nou-venit. Apoi se auzi sunetul lin al unui clopoÈ›el, lumina se stinse în sală, cortina se dădu în lături È™i apăru scena luminată — cu un fotoliu, o măsuță, pe care se afla un clopoÈ›el de aur È™i în spate un decor de catifea neagră. Din culise ieÈ™i un artist în smoching, bărbierit È™i pieptăÂnat cu cărare, tînăr, cu niÈ™te trăsături foarte plăcute ale feÈ›ei. Publicul din sală se învioră, toÈ›i se întoarseră cu faÈ›a spre sceÂnă. Artistul se apropie de cuÈ™ca sufleorului È™i-È™i frecă mîinile. — ȘedeÈ›i? întrebă el cu voce suavă de bariton È™i zîmbi sălii. — Ședem, È™edem, îi răspunseră în cor tenorii È™i baÈ™ii din sală. — Hm... vorbi îngîndurat artistul, È™i cum de nu vă plictiÂsiÈ›i, nu înÈ›eleg! ToÈ›i oamenii umblă acum ca oamenii pe străzi, se desfată sub razele calde ale soarelui de primăvară, pe cînd 171 voi staÈ›i proțăpiÈ›i aici, în sala asta sufocantă. E chiar atît de interesant programul? De altfel — fiecare cu ce-i place, înÂcheie filozofic artistul. Apoi își schimbă timbrul vocii È™i intonaÈ›iile, È™i declară veÂsel È™i răsunător: — AÈ™adar, numărul următor al programului nostru, NikaÂnor Ivanovici Bosoi, preÈ™edintele comitetului de bloc È™i resÂponsabilul cantinei dietetice. II rugăm pe Nikanor Ivanovici! Drept răspuns, răsunară aplauze unanime. Nikanor IvaÂnovici, mirat, holbă ochii, iar comperul, acoperindu-È™i faÈ›a cu mîna din cauza luminii rampei, îl găsi printre cei care È™eÂdeau pe jos È™i-l chemă pe scenă, cu un gest mîngîietor al mîi-nii. Și, fără să È›ină minte cum, Nikanor Ivanovici se pomeni pe scenă. De jos È™i din față, îl izbi în ochi lumina lămpilor colorate, din care cauză, sala cu publicul se prăbuÈ™iră în înÂtuneric. — Ei, Nikanor Ivanovici, fiÈ›i pentru noi un exemplu — îi zise cordial tînărul artist — È™i predaÈ›i valuta. Se lăsă o liniÈ™te de mormînt. Nikanor Ivanovici își trase răsuflarea È™i vorbi încet: — Jur pe Dumnezeul meu că... Dar nu apucă să-È™i termine fraza că toată sala se dezlănÈ›ui în strigăte de indignare. Nikanor Ivanovici se fîstîci È™i tăcu mîlc. — După cîte v-am înÈ›eles, vorbi comperul din nou, aÈ›i vrut să juraÈ›i pe Dumnezeu că nu aveÈ›i valută, È™i se uită cu bunăvoință la Nikanor Ivanovici. — întocmai, nu am, îi răspunse Nikanor Ivanovici. — AÈ™a, urmă comperul, dar... iertaÈ›i-mi indiscreÈ›ia, de unde, totuÈ™i, au răsărit cele patru sute de dolari, găsiÈ›i în W.C.-ul acelui apartament, în care singurii locatari sînteÈ›i dumneavoastră cu soÈ›ia. — Sînt vrăjiÈ›i, zise vădit ironic cineva din sala cufundată în întuneric. — întocmai, sînt vrăjiÈ›i, răspunse sfios Nikanor Ivanovici în gol, fie artistului, fie sălii întunecate È™i lămuri: ForÈ›a necuÂrată, traducătorul cadrilat i-a lepădat acolo. Și din nou sala urlă indignată. Cînd se lăsă liniÈ™tea, comÂperul zise: 172 — Iată ce fabule ale lui La Fontaine sînt sortit să ascult! Uite, voi toÈ›i de aici sînteÈ›i traficanÈ›i de devize, mă adresez vouă, ca unor specialiÈ™ti: e cu putință una ca asta? — Nu sîntem traficanÈ›i de devize, se auziră glasuri ofenÂsate în diferite colÈ›uri ale sălii teatrului. — Mă asociez în totul, zise ferm comperul, È™i am să vă întreb: ce se poate lepăda? — Un copil! strigă cineva din sală. — Absolut just, confirmă comperul, un copil, o scrisoare anonimă, o proclamaÈ›ie, o maÈ™ină infernală, cîte nu se pot lepăda, însă patru sute de dolari nimeni n-o să lepede, întru-cît un asemenea idiot nu există È™i, adresîndu-se lui Nikanor Ivanovici, comperul adăugă trist È™i reprobativ: — M-ai amărît, Nikanor Ivanovici, È™i eu care speram în dumneata. AÈ™adar, numărul nostru n-a ieÈ™it. în sală răsună un fluierat la adresa lui Nikanor Ivanovici. — E traficant de devize, strigau în sală, din cauza unora ca el suferim È™i noi nevinovaÈ›ii! — Nu-l înjuraÈ›i, zise oftînd comperul, el se va căi. Și; în-dreptînd spre Nikanor Ivanovici niÈ™te ochi albaÈ™tri plini de lacrimi, adăugă: Ei, du-te, Nikanor Ivanovici, la locul dumi-tale. După aceea, comperul făcu să sune clopoÈ›elul È™i anunță cu glas tare: — Pauză, nemernicilor! Zguduit, Nikanor Ivanovici, care, cu totul pe neaÈ™teptate pentru el, devenise participant la un program teatral, se poÂmeni din nou, pe jos, la locul lui din sală. Atunci visă că sala s-a cufundat într-un întuneric beznă È™i că pe pereÈ›i răsăriră niÈ™te cuvinte roÈ™ii, de foc: „PredaÈ›i valuta!" Apoi, din nou se dădu în lături cortina È™i comperul invită: — Rog să poftească pe scenă Serghei Gherardovici Duncil. Acesta se dovedi a fi un bărbat plăcut la înfățiÈ™are, de vreo cincizeci de ani, dar cam neglijent. — Serghei Gherardovici, i se adresă comperul, este o lună È™i jumătate de cînd stai aici, refuzînd cu încăpățînare să preÂdai restul de valută pe care îl mai ai, în timp ce È›ara are neÂvoie de ea, iar mata nu ai categoric ce face cu valuta, È™i totuÈ™i 173 te încăpățînezi. EÈ™ti un intelectual, înÈ›elegi perfect toată siÂtuaÈ›ia È™i totuÈ™i nu vrei în ruptul capului să-mi vii în ajutor. — Regret, dar nu pot face nimic, întrucît nu mai am vaÂlută, îi răspunse calm Duncil. — Atunci, poate mai ai niscai briliante? îl întrebă com-perul. — Nu am nici briliante. Comperul lăsă capul în jos, dus pe gînduri, apoi bătu din palme. Din culise ieÈ™i pe scenă o doamnă de vîrstă mijlocie, îmbrăcată după ultima modă, adică purta un palton fără guÂler È™i o pălăriuță minusculă. Doamna avea un aer alarmat, iar Duncil o privi, fără să miÈ™te nici măcar o sprinceană. — Cine e doamna? îl întrebă comperul pe Duncil. — E soÈ›ia mea, răspunse demn Duncil È™i se uită cu oareÂcare scîrbă la gîtul lung al consoartei. — V-am deranjat, madame Duncil, se adresă comperul doamnei, iată din ce motiv: Am vrut să vă întrebăm pe dumÂneavoastră dacă soÈ›ul domniei voastre mai are valută? — Păi, atunci, el a predat totul, răspunse emoÈ›ionată ma-dam Duncil. — AÈ™a, zise artistul, ei, dacă-i aÈ™a, aÈ™a să fie. Dacă a predat totul, noi trebuie neîntârziat să ne despărÈ›im de Serghei Ghe-rardovici, ce să-i faci! Dacă doriÈ›i, puteÈ›i părăsi teatrul, SerÂghei Gherardovici, È™i artistul făcu un gest majestuos. Calm È™i demn, Duncil se întoarse È™i porni spre culise. — Un moment! îl opri comperul. DaÈ›i-mi voie, la despărÂÈ›ire, să vă arăt încă un număr din programul nostru. Spu-nînd aceasta, bătu iarăși din palme. Cortina neagră din spate se desfăcu È™i pe scenă ieÈ™i o tînără frumoasă, în rochie de bal, care È›inea în mîini o tăviță de aur, pe care zăcea un teanc gros, legat cu o panglică de la bomboane, È™i un colier de briÂliante, de la care săreau în toate părÈ›ile focuri albastre, galÂbene È™i roÈ™ii. Duncil se dădu un pas înapoi È™i chipul i se acoperi cu o paloare cadaverică. Sala amuÈ›i. — Optsprezece mii de dolari È™i un colier de patruzeci de mii, în aur — declară solemn comperul — păstra Serghei Gherardovici în oraÈ™ul Harkov, în apartamentul Idei Her-kulanovna Vors, amanta dumisale, pe care avem plăcerea s-o vedem în faÈ›a noastră È™i care ne-a ajutat foarte amabil să descoperim aceste tezaure fără preÈ›, dar inutile în mîinile unei persoane particulare. Vă mulÈ›umim foarte mult, Ida Her-kulanovna. Frumoasa femeie zîmbi, dinÈ›ii îi străluciră, iar genele catiÂfelate tresăriră. — Și sub masca dumitale plină de demnitate, se adresă comperul către Duncil, se ascunde un păianjen hrăpăreÈ›, neÂmaipomenit, un mincinos È™i un tip care trage pe sfoară. într-o lună È™i jumătate — i-ai sleit de puteri pe toÈ›i cu încăpățrnarea dumitale obtuză. Acum du-te acasă, È™i acel iad, pe care È›i-l va face consoarta dumitale, va fi pedeapsa binemeritată. Duncil se clătină È™i se pare că era să cadă jos, dar niÈ™te mîini compătimitoare l-au prins din zbor. Atunci căzu cortina din față, disimulîndu-i pe toÈ›i cei care se aflau pe scenă. Aplauze turbate zguduiră sala atît de tare, încît lui Nika-nor Ivanovici i se păru că în lustre au început să sară niÈ™te lumini, iar cînd cortina din față se ridică, pe scenă nu mai era nimeni în afară de singuraticul comper. El stoarse a dotia salvă de aplauze, salută în dreapta È™i în stînga È™i vorbi: — în persoana acestui Duncil, în faÈ›a voastră s-a prezenÂtat în programul nostru un măgar tipic. Doar am avut plăceÂrea să vă vorbesc ieri È™i să spun că păstrarea tainică a valutei este un nonsens. Nimeni nu poate s-o folosească, în nici un fel de împrejurări, vă asigur. Să-l luăm, de pildă, pe acest DunÂcil. PrimeÈ™te un salariu frumos È™i nu duce lipsă de nimic. Are un apartament luxos, nevastă È™i amantă — o frumuseÈ›e. Apoi, nu! In loc să trăiască liniÈ™tit È™i paÈ™nic, fără nici un fel de neÂplăceri, predînd valuta È™i pietrele preÈ›ioase, acest dobitoc hrăÂpăreÈ› a reuÈ™it să fie demascat în faÈ›a tuturor, ba, colac peste pupăză, s-a pricopsit È™i cu o foarte mare neplăcere familială. AÈ™adar, cine face cărÈ›ile? Nu sînt amatori? în cazul acesta, numărul următor al programului nostru — cunoscutul taÂlent dramatic, artistul Kurolesov Savva Petrovici, special inÂvitat, va interpreta un fragment din Cavalerul avar de poetul PuÈ™kin. Kurolesov cel promis se arătă de îndată, cărnos, bărbierit, purtînd frac È™i o cravată albă. Fără nici o introducere, el făcu o figură posomorită, se încruntă È™i începu să vorbească cu 174 175 glas lipsit de naturaleÈ›e, privind cu coada ochiului clopoÈ›elul de aur: — Un tînăr pierde-vară aÈ™teaptă întîlnirea cu o desfrînată vicleană... Și Kurolesov istorisi despre el însuÈ™i multe lucruri urîte. Nikanor Ivanovici îl auzi pe Kurolesov mărturisind cum a stat în genunchi în faÈ›a lui, în ploaie, o văduvă nenorocită, urlînd, însă inima artistului a rămas de piatră. înainte de acest vis, Nikanor Ivanovici nu cunoÈ™tea defel operele poetului PuÈ™-kin, dar pe poet îl cunoÈ™tea È™i, zilnic, pronunÈ›a de cîteva ori fraze cam de felul următor: „Și chiria apartamentului, PuÈ™kin o s-o plătească?" Sau „Becul de pe scară, deci, PuÈ™kin l-a de-È™urubat?" „Păcură, deci, PuÈ™kin are să cumpere?..." Acum, făcînd cunoÈ™tință cu una din operele sale, Nikanor Ivanovici se întrista, È™i-o închipui pe femeia aceea care stătu în genunchi, cu orfanii ei, în ploaie, È™i gîndi, fără să vrea: „E un tip, acest Kurolesov!" Acesta însă, cu glasul tot mai tare, continua să se căiască È™i-l încurcă definitiv pe Nikanor Ivanovici, pentru că la un moÂment dat începu să se adreseze cuiva, care nu era deloc pe scenă, È™i își răspundea în locul acestui om absent, spunîndu-È™i cînd È›ar, cînd baron, cînd tată, cînd fiu, cînd tu, cînd dumneaÂvoastră. Nikanor Ivanovici înÈ›elese un singur lucru: că artistul a murit de o moarte năprasnică, strigînd: „Cheile! Cheile mele!" apoi s-a prăbuÈ™it pe podea, horcăind È™i desfăcîndu-È™i cu grijă cravata. După ce muri, Kurolesov se ridică, își scutură praful de pe pantalonii de la frac, se înclină, zîmbi cu un zîmbet fals È™i se retrase în aplauze cam sărace. Iar comperul vorbi aÈ™a: — Am ascultat Cavalerul avar în interpretarea minunată a lui Savva Petrovici. Acest cavaler spera că zînele vor alerga la el zbenguindu-se È™i că se vor mai întîmpla multe altele, plăcute, în acelaÈ™i gen. Dar, după cum vedeÈ›i, nu s-a întîm-plat nimic, n-au alergat la el zînele, iar muzele nu i-au adus prinosul lor, È™i nu a ridicat nici un fel de palate, ci dimpotrivă, a murit urît de tot, la mama dracului, de dambla, pe cufărul său, plin de valută È™i pietre preÈ›ioase. Vă previn, È™i vouă vi 176 se va întîmpla ceva de acest gen, dacă nu mai rău, în cazul cînd nu veÈ›i preda valuta pe care o aveÈ›i! Poezia lui PuÈ™kin o fi făcut asemenea impresie, sau cuvîn-tarea prozaică a comperului, cert e că din sală răsună deoÂdată un glas ruÈ™inos: — Predau valuta. — Vă rog să poftiÈ›i pe scenă, invită amabil comperul, scru-tînd cu atenÈ›ie sala cufundată în întuneric. Pe scenă se ivi un cetățean mic de stat, blonduliu; judecind după față, era nebărbierit cam de trei săptămîni. — ScuzaÈ›i, vă rog, numele dumneavoastră? se informă comperul. — Kanavkin Nikolai, răspunse sfios cel apărut. — A! îmi pare foarte bine, cetățene Kanavkin. AÈ™adar?... — Predau, zise încet Kanavkin. — Cît? — Una mie de dolari È™i douăzeci de bucăți a zece. — Bravo! Tot ce aveÈ›i? Comperul își propti privirea drept în ochii lui Kanavkin, È™i lui Nikanor Ivanovici i se păru chiar că din aceÈ™ti ochi țîș-niră niÈ™te raze care-l străpunseseră pe Kanavkin ca un fel de raze Roentgen. în sală nimeni nu mai respira. — Cred! exclamă, în cele din urmă, actorul, stingîndu-È™i privirea. Cred! Ochii aceÈ™tia nu mint! Doar de cîte ori v-am spus că greÈ™eala voastră de bază constă în faptul că nu apreÂciaÈ›i la justa lor valoare importanÈ›a ochilor omeneÈ™ti. înÈ›eleÂgeÈ›i, limba poate să ascundă adevărul, dar ochii ■— niciodată! Vi se pune deodată o întrebare, dumneavoastră nici nu tresăÂriÈ›i, într-o clipă sînteÈ›i stăpîn pe dumneavoastră È™i È™tiÈ›i ce treÂbuie să spuneÈ›i ca să ascundeÈ›i adevărul, È™i vorbiÈ›i destul de convingător È™i nu se miÈ™că nici o cută pe faÈ›a dumneavoasÂtră, dar, din păcate, adevărul din adîncul sufletului, neliniÈ™Âtit de întrebare, pentru o clipă sare în ochi, È™i totul s-a termiÂnat! Adevărul a fost văzut, sînteÈ›i prins! Rostind cu mult foc această cuvîntare foarte convingăÂtoare, artistul se interesă duios la Kanavkin: — Unde sînt pitiÈ›i? — La mătușă-mea, Porohovnikova, care stă pe Precistenka. — A! Asta-i... staÈ›i un pic... la Klavdia IliniÈ™na, nu-i aÈ™a? 177 — Da. — Ah! da, da, da, da! O căsuță mică? în faÈ›a căsuÈ›ei o grăÂdiniță È™i un gard de zăbrele? Cum să nu, È™tiu, È™tiu! Și acolo unde i-aÈ›i băgat? — în pivniță, într-o cutie de la Einehm... Comperul lovi din palme în semn de uimire. — AÈ›i văzut una ca asta? strigă el amărît, păi acolo banii ăștia or să prindă mucegai, vor deveni jilavi. Cum se poate încredinÈ›a valută unor astfel de oameni? Zău! întocmai ca niÈ™te copii! Zău aÈ™a!... Kanavkin își dădu seama că a făcut o gafă È™i că e vinovat È™i-È™i lăsă în jos capul moÈ›at. — Banii, urmă comperul, trebuie păstraÈ›i la banca de stat, în încăperi speciale uscate È™i bine păzite, È™i în nici un caz în beciul mătuÈ™ii; unde, în treacăt fie spus, îi pot deteriora È™oboÂlanii! Zău! e ruÈ™inos, Kanavkin, eÈ™ti totuÈ™i un om în toată firea — un adult! Kanavkin nu mai È™tia unde să se ascundă È™i nu făcea decît să zgîndăre cu degetul marginea surtucului său. — Ei, gata, făcu mai blînd artistul, cine-È™i aduce aminte de ceva din trecut... È™i deodată adăugă pe neaÈ™teptate: Da, era să uit... ca să fie un singur drum... să gonim maÈ™ina... degeaba... mătuÈ™a asta a dumitale are È™i ea, nu-i aÈ™a? Kanavkin, care nu se aÈ™tepta la o asemenea întorsătură, tresări È™i în teatru se lăsă tăcerea. — Ei, ei, Kanavkin... zise dojenitor, dar duios comperul, È™i eu, care l-am lăudat! Poftim, nitam-nisam a început să dea din colÈ› în colÈ›! E stupid, Kanavkin! Doar adineauri am vorÂbit despre ochi. Că doar se vedea după ochi că mătuÈ™a are... Ei, de ce ne chinuieÈ™ti de pomană? — Are! strigă voiniceÈ™te Kanavkin. — Bravo! răcni comperul. — Bravo! răcni înspăimîntător sala. Cînd totul se mai potoli, comperul îl felicită pe Kanavkin, îi strînse mîna, îi propuse să-l ducă în oraÈ™ cu maÈ™ina, pînă acasă, È™i cu aceeaÈ™i maÈ™ină a ordonat cuiva din culise să se ducă după mătușă È™i s-o roage să poftească după program la teatrul de femei. — Da, am vrut să te întreb, mătuÈ™a nu È›i-a spus unde È™i-i ascunde pe ai ei? se interesă comperul, oferindu-i amabil lui Kanavkin o È›igară È™i un chibrit aprins. Acesta, trăgînd din È›igară, zîmbi cam posomorit. — Cred, cred, urmă oftînd actorul, această bătrînă zgî-rie-brînză, nu numai nepotului, dar nici dracului n-o să-i spuÂnă asta! Ei, ce să-i faci? Hai să încercăm să trezim în ea sentiÂmente omeneÈ™ti. Poate că nu au putrezit încă toate strunele în sufletul ei meschin. Toate cele bune, Kanavkin! Și Kanavkin, fericit, plecă. Comperul se informă dacă nu mai sînt persoane dornice să predea valută, dar drept răsÂpuns primi tăcerea. — SuciÈ›i oameni, zău aÈ™a! zise artistul dînd din umeri, È™i perdeaua îl acoperi. Lămpile se stinseră, un timp a fost întuneric, È™i, de deÂparte, răzbea o voce de tenor nervoasă, care cînta: „Acolo-s munÈ›i de aur fin È™i ei doar mie-mi aparÈ›in..." Apoi, de undeva, de două ori se auziră surd niÈ™te aplauze. — La teatrul de femei chiar acum predă valuta o dameză, vorbi deodată vecinul bărbos È™i roÈ™cat al lui Nikanor Ivano-vici È™i, oftînd, adăugă: Eh, dacă nu erau gîștele mele! Ei, omule drag, la Lianozovo am niÈ™te gîște năbădăioase, tare mi-e teaÂmă că or să crape fără mine. Pasăre cu năbădăi, gingașă, cere îngrijire... Eh, dacă nu erau gîștele acelea! Pe mine n-ai să mă uimeÈ™ti cu PuÈ™kin... È™i bărbosul începu iar să ofteze. Deodată în sală se făcu o lumină orbitoare È™i Nikanor Iva-novici visă că prin toate uÈ™ile începură să se scurgă înăuntru bucătari cu scufii albe pe cap È™i polonice în mîini. NiÈ™te ajuÂtoare de bucătar tîrîră un cazan cu supă È™i o tavă mare cu pîine neagră, tăiată felii. Spectatorii se înviorară. Bucătarii veseli se strecurau prin mulÈ›imea amatorilor de teatru, turÂnau supă în castronele È™i distribuiau pîine. — LuaÈ›i masa, băieÈ›i, prînziÈ›i, strigau bucătarii, È™i predaÈ›i valuta! Ce să staÈ›i degeaba aici? La ce vă trebuie poÈ™irca asta! Te duci acasă, bei cum trebuie, iei o gustare, e tare bine! La ce bun, de exemplu, te-ai instalat aici, tătucă? se adresă lui Nikanor Ivanovici un bucătar gras, cu gîtul zmeuriu, întin-zîndu-i un castronel în care plutea singuratică în zeamă o frunză de varză. 178 179 — Nu am! Nu am! Nu am! striga cu glas înspăimîntat Nikanor Ivanovici, înÈ›elegi, nu am! — Nu ai? urlă cu bas amenințător bucătarul, nu ai? întreÂbă el cu glas gingaÈ™ de femeie, nu ai, mormăi apoi liniÈ™titor, transformîndu-se în felceriÈ›a Praskovia Feodorovna. Aceasta îl scutura de umăr cu duioÈ™ie pe Nikanor IvanoÂvici, care gemea în somn. Atunci se topiră bucătarii È™i se năÂrui teatrul cu cortină cu tot. Printre lacrimi, Nikanor IvanoÂvici văzu bine camera sa din spital È™i două persoane cu halate albe, dar nu erau bucătarii aceia familiari È™i obraznici care se bagă în sufletul oamenilor cu sfaturile lor, ci niÈ™te medici È™i aceeaÈ™i Praskovia Feodorovna, care nu È›inea în mînă un castronel, ci o farfurioară, cu o seringă pe ea, acoperită cu tifon. — Cum vine asta, vorbi amar Nikanor Ivanovici în timp ce i se făcea injecÈ›ia, nu am È™i nu am! Să le predea PuÈ™kin vaÂluta. Eu nu am! — Nu ai, nu ai, îl liniÈ™tea Praskovia Feodorovna cea blîn-dă, È™i de unde nu-i — nici Dumnezeu nu cere. După injecÈ›ie, Nikanor Ivanovici se simÈ›i mai bine È™i adorÂmi, fără nici un fel de vise. Dar starea lui de agitaÈ›ie se transmise în rezerva 120, unde bolnavul se trezi È™i începu să-È™i caute capul, È™i în rezerva 118, unde un maestru necunoscut, cuprins de neliniÈ™te, își frîngea mîinile, plin de melancolie, privind luna cu gîndul la ultima È™i amarnica noapte de toamnă din viaÈ›a sa, la fîșia de lumină venind de sub uÈ™a unui subsol È™i la părul acela despletit. Din rezerva 118, prin balcon, starea de agitaÈ›ie i se transÂmise lui Ivan, care se trezi È™i izbucni în plîns. Medicul însă îi potoli repede pe toÈ›i cei agitaÈ›i, cu mintea rătăcită, È™i somnul începu să-i învăluie treptat. Ivan aÈ›ipi ultiÂmul, la ceasul cînd peste rîu mijeau zorile. După ce medicaÂmentul i se prelinse prin tot corpul, liniÈ™tea veni asupra lui ca un val, acoperindu-l. își simÈ›i trupul mai uÈ™or, iar adierea caldă a somnului îi mîngîie capul. înainte de-a adormi de-a binelea, mai auzi, din pădure, ciripitul păsărilor care vesteau apropierea zorilor. Dar păsările amuÈ›iră curînd, È™i Ivan văzu în vis cum soarele sta să se prăvale peste muntele Golgota, iar muntele era împresurat de un dublu cordon de soldaÈ›i. 180 16 Supliciul Soarele sta să se prăvale peste muntele Golgota, iar munÂtele era împresurat de un dublu cordon de soldaÈ›i. Pîlcul de călăreÈ›i ce tăiase aproape de prînz calea procuÂratorului se îndrepta în trapul cailor spre Poarta Hebronului. Calea le È™i fusese deschisă. PedestraÈ™ii din cohorta Capado-cia împinseseră pe laturile drumului mulÈ›imea de oameni, asini È™i cămile, iar călăreÈ›ii, tropotind È™i ridicînd trîmbe albe de praf pînă la cer, ajunseseră la răscrucea a două drumuri: cel de sud, către Betleem, È™i cel de nord-vest, către Jaffa. CălăÂreÈ›ii o luară pe drumul de nord-vest. AceiaÈ™i capadocieni, posÂtaÈ›i din loc în loc pe marginile drumului, măturaseră din vreÂme, într-o parte È™i alta, toate caravanele zorite să ajungă la Yerushalayim în ziua sărbătorii. MulÈ›imea de pelerini se îmÂbulzeau în spatele soldaÈ›ilor, lăsîndu-È™i în părăsire corturile vărgate, pe care le întinseseră la popasuri, de-a dreptul pe iarbă. Străbătînd cam un kilometru, călăreÈ›ii depășiră cohorÂta a doua a Legiunii Fulminanta È™i, după alt kilometru, ajunÂseseră cei dintîi la poalele Golgotei. Aici descălecară. ComanÂdantul îi împărÈ›i în cete, care împresurară poalele colinei joase, lăsînd liberă numai ieÈ™irea la drumul spre Jaffa. Nu mult după aceea, ajunse la colină È™i cohorta a doua È™i se aÈ™eză de pază, mai sus, încercuind culmea. în sfîrÈ™it, sosi È™i centuria comandată de Marcus — Moar-tea-Șobolanilor. SoldaÈ›ii mărșăluiau pe marginile drumului, iar între È™iruri, pe un car, escortaÈ›i de garda secretă, erau duÈ™i cei trei osîndiÈ›i cu tăbliÈ›e albe la gît, pe care sta scris în ara-meică È™i elină „tîlhar È™i răzvrătit". Carul osîndiÈ›ilor era urmat de altele încărcate cu stîlpi proaspăt geluiÈ›i È™i cu drugi de lemn È›intuiÈ›i transversal, cu funii, sape, găleÈ›i È™i topoare. Pe carele acestea se aflau È™i cei È™ase călăi. La urmă călăreau centurionul Marcus, È™eful gărzii templului din Yerushalayim, È™i bărbatul cu glugă căruia îi vorÂbise în treacăt Pilat în odaia întunecoasă a palatului. ProceÂsiunea se încheia cu un È™ir de soldaÈ›i, iar apoi venea mulÈ›i- 181 mea — vreo două mii de gură-cască ce înfruntaseră căldura aceea de iad, dornici să asiste la interesantul spectacol. La aceÈ™ti gură-cască din oraÈ™ se adăugaseră È™i pelerinii, lăsaÈ›i să treacă în coada procesiunii. Cortegiul începu să urce pe Golgota în strigătele ascuÈ›ite ale crainicilor care repetau proclamaÈ›ia rostită de Pilat la amiază. Călărimea.îi lăsă să treacă pe toÈ›i, dar centuria a doua nu-i lăsă decît pe cei cu rost la ceremonia supliciului, apoi, cu o manevră rapidă, risipi mulÈ›imea jur-împrejur pe colină, aÈ™a încît ea se afla acum strînsă între pedestraÈ™ii de pe culme È™i călăreÈ›ii de la poale. Oamenii puteau privi supliciul doar prinÂtre rîndurile, nu prea dese, de pedestraÈ™i. Trecuseră astfel mai bine de două ceasuri de cînd înceÂpuse urcuÈ™ul pe Golgota; soarele scăpata spre asfinÈ›it, dar căldura se dovedea încă insuportabilă; pentru soldaÈ›ii din ambele cordoane era un chin, mureau de plictiseală È™i-i blesÂtemau în gînd pe cei trei tîlhari, urîndu-le din suflet să moară cît mai repede. Cu fruntea brobonită È™i cămaÈ™a albă întunecată de sudoaÂre, măruntul comandant al călăreÈ›ilor înÈ™iraÈ›i la poalele coliÂnei se apropia mereu de căldarea din piele groasă, aflată la-n-demîna primelor rînduri, scotea apă în pumni, bea È™i-È™i uda turbanul. După ce se mai răcorea puÈ›in, se depărta È™i începea să bată înainte È™i înapoi drumul prăfuit ce ducea spre culme. Lunga lui spadă lovea încălțările de piele încheiate cu È™ireÂturi. Comandantul voia să dea oamenilor săi un exemplu de tărie; dar fiindu-i milă de soldaÈ›i, le îngădui să-È™i pună în piÂramidă lăncile È™i să-È™i arunce deasupra pelerinele albe. Sub acest soi de corturi, sirienii se mai putură adăposti de soarele dogoritor. GăleÈ›ile se deÈ™ertau văzînd cu ochii, astfel că oÈ™Âtenii din diferite centurii porniseră pe rînd să care apă dintr-o vîlcea de la poalele colinei, unde, prin valurile de zăduf, la umbra firavă a unor duzi subÈ›iratici, abia își mai ducea zilele un pîrîu cu apă tulbure. Tot acolo, încercînd să se adăposteasÂcă la umbra nestatornică a pomilor, stăteau în picioare, plicÂtisiÈ›i, păzitorii de cai, È›inînd de căpestre caii toropiÈ›i de arÈ™iță. Lehametea soldaÈ›ilor È™i ocările lor la adresa tâlharilor erau de înÈ›eles. Temerile procuratorului în privinÈ›a unor tulburări ce-ar fi putut izbucni cu prilejul supliciului în odiosul oraÈ™ 182 al Yerushalayimului nu fuseseră, din fericire, justificate. Iar cînd se scurse È™i cel de-al treilea ceas al supliciului, între cele două cordoane — cel de sus, pedestrimea, È™i cel de jos, călă-rimea — la poalele colinei nu rămăsese, contrar aÈ™teptărilor, nici măcar un singur om. Soarele se abătuse dogoritor peste mulÈ›imea grămădită È™i o gonise îndărăt spre Yerushalayim. între cordoanele celor două unități romane nu se mai aflau decît doi dini, probabil fără stăpîn, ajunÈ™i cine È™tie cum acolo. Dar È™i ei erau potopiÈ›i de căldură È™i se lungiseră, cu limbile spînzurate È™i suflînd din greu, fără să dea cea rn^i mică atenÂÈ›ie È™opîrlelor cu spinările verzi, singurele vietăți ce nu se teÂmeau de dogoare È™i lunecau de colo-colo printre bolovanii încinÈ™i È™i tulpinele răsucite È™i spinoase ale tufelor lipite de pămînt. Nimeni nu încercase să-i elibereze pe osîndiÈ›i, nici în Ye-rushalayimul înÈ›esat de trupe, nici aici, pe colina împresurată de paza armată; mulÈ›imea se reîntoarse în oraÈ™, fiindcă, înÂtr-adevăr, nu era nimic deosebit de văzut la acest supliciu, în timp ce acolo, în cetate, se desfășurau pregătirile pentru marea sărbătoare a PaÈ™tilor, ce avea să înceapă spre seară. PedestraÈ™ii romani din cordonul de sus sufereau È™i mai mult decît călăreÈ›ii. Singura învoire la care se îndurase centuÂrionul lor, Moartea-Șobolanilor, fusese ca soldaÈ›ii să-È™i scoată coifurile È™i să-È™i acopere capul cu fîșii de pînză muiate în apă, dar să rămînă în picioare È™i cu lancea în mînă. El însuÈ™i, ca È™i ceilalÈ›i, cu o pînză pe cap, uscată însă, se plimba în sus È™i în jos, aproape de grupul călăilor, fără să-È™i fi scos măcar de pe tunică insignele de argint cu capete de lei È™i păstrîndu-È™i cu dîrzenie spada È™i pumnalul. Soarele cădea drept pe centurion fără să-l supere parcă, dar la capetele de lei nu te puteai uita, te orbea scăpărarea argintului ce părea incandescent. Chipul mutilat al centurionului nu exprima nici oboseală, nici nemulÈ›umire; părea că uriaÈ™ul oÈ™tean ar fi fost în stare să umble o zi întreagă aÈ™a cum era, È™i noaptea toată, È™i ziua următoare; în sfîrÈ™it, atîta cît ar fi fost nevoie să umble astfel cu mîinile pe greul centiron, cu plăci de aramă, privind cu aceeaÈ™i asprime cînd la stîlpii cu cei osîndiÈ›i, cînd la soldaÈ›ii din cordon, dînd deoparte, cu vîrful încălțării lui prăfuite È™i 183 cu aceeaÈ™i indiferență, oseminte omeneÈ™ti, albite de vreme sau frînturile de silex printre care călca. Omul cu glugă se aÈ™ezase nu departe de stîlpi, pe un treÂpied È™i stătea într-o molcomă nemiÈ™care; totuÈ™i, de plictiseaÂlă, mai zgîria din cînd în cînd cu o nuielușă în nisipul încins din dreptul lui. Am spus că dincolo de cordonul călăreÈ›ilor nu mai rămăÂsese suflet de om, dar nu e tocmai aÈ™a. Un om tot se mai afla acolo, dar nu putea fi văzut de oricine. Se aÈ™ezase nu pe parÂtea drumului unde trecerea fusese deschisă È™i de unde i-ar fi venit mai uÈ™or să privească supliciul, ci pe versantul de miaÂzănoapte, acolo unde povîrniÈ™ul nu era nici lin È™i nici accesiÂbil, ci abrupt, cu gropi în bolovăniÈ™, acolo unde, într-un prăvă-liÈ™, agățîndu-se cu sete de pămîntul arid, blestemat de ceruri, încerca să mai trăiască un smochin prăpădit. Tocmai sub acel smochin, sub care nu aflai umbră, se aÈ™eÂzase pe o piatră, chiar de la început, adică de peste trei ore, singurul spectator, nu participant, la supliciu. Da, ca să priÂvească supliciul, omul acela nu-È™i alesese locul cel mai bun, ci pe cel mai rău. Dar È™i de aici puteai vedea stîlpii, puteai vedea printre oÈ™tenii de pază cele două pete strălucitoare de pe pieptul centurionului, È™i asta, pentru un om care dorea să treacă neobservat È™i nimeni să nu-l tulbure, era desigur destul. Cam cu patru ore înainte, chiar la începutul supliciului, omul acela avusese cu totul altă atitudine, ba chiar ar fi putut fi luat repede la ochi È™i poate tocmai asta îl făcuse să se poarÂte altminteri acum, izolîndu-se. Omul apăruse pentru prima dată printre întîrziaÈ›i, atunci cînd procesiunea, trecînd de cordonul soldaÈ›ilor, abia suise pe culme. Răsufla din greu È™i nu mergea la pas, ci suia în goaÂnă colina, croindu-È™i cale cu violență prin mulÈ›ime, iar cînd văzu cum în faÈ›a lui, ca È™i a celorlalÈ›i, se-nchide cordonul, reÂcurse la un È™iretlic naiv, prefăcîndu-se a nu înÈ›elege strigăÂtele celor ce-i porunceau să se oprească, È™i dădu să se strecoaÂre nebuneÈ™te printre soldaÈ›i pînă la locul supliciului, unde tocmai coborau din car osîndiÈ›ii. Pentru asta primi în piept o lovitură grea cu capătul bont al lăncii È™i sări înapoi cu un È›ipăt, dar nu din pricina durerii, ci a deznădejdii. Aruncă spre 184 legionarul care-l lovise o privire tulbure, È™i cu totul indifeÂrentă, aidoma unui om nesimÈ›itor la durerile fizice. TuÈ™ind È™i răsuflînd din greu, È›inîndu-se cu mîna de piept, o luă la goană în jurul colinei, vrînd să găsească pe versantul de miazănoapte vreo spărtură în cordonul de soldaÈ›i È™i să se strecoare pînă la locul supliciului. Dar acum era prea tîrziu, cordonul se închisese strîns, iar omul, cu chipul schimonosit de suferință, trebui să renunÈ›e la tentativa de a-È™i deschide drum spre carele de unde se descărcau stîlpii. Această tentaÂtivă ar fi putut duce doar la arestarea lui, ceea ce nu i-ar fi convenit cîtuÈ™i de puÈ›in, mai ales în acea zi. Astfel, el se îndreptă spre văgăuna unde era atîta liniÈ™te È™i nimeni nu-l putea tulbura. AÈ™ezat pe o piatră, omul acela cu barba neagră, cu ochii arÈ™i de soare È™i nesomn, era cuprins de o grea amărăciune. Suspinînd, ba își descheia talethl-ul tocit în timpul pribegiei, care din albastru ajunsese de un cenuÈ™iu murdar, È™i-È™i dezÂgolea pieptul lovit de lance È™i îmbîcsit de sudoare; ba, cuprins de un chin insuportabil, își înălÈ›a ochii la cer, urmărind cei trei vulturi ce se roteau de multă vreme prin văzduh, preÂsimÈ›ind ospățul ce-i aÈ™tepta sau își pironea privirile disperate în pămîntul galben, cătînd la o È›eastă de cîine pe jumătate roasă ori urmărea È™opîrlele ce alergau în jurul lui. Suferea atît de mult, încît din vreme în vreme își vorbea sieÈ™i cu voce tare: — Ah, ce nerod sînt... bolborosea el, legănîndu-se a jale pe piatră, copleÈ™it de durerea ce-i măcina inima È™i zgîriin-du-È™i pieptul înnegrit de soare. Nerod ca o muiere! LaÈ™! Sînt o lepădătură, nu om pe lume! Tăcea, își lăsa mereu capul în piept; pe urmă, după ce sorÂbea puÈ›ină apă încropită dintr-o ploscă de lemn, mai prindea puteri È™i apuca ba cuÈ›itul ascuns la piept, ba o bucățică de perÂgament pe care-o avea în față, pe o piatră, lîngă un beÈ›igaÈ™ de trestie È™i o călimară cu tuÈ™. Pe pergament făcuse însemnări: Pelerină. 185 „Clipele fug, iar eu, Levi Matei, stau pe Golgota, È™i moarÂtea nu mai vine!" Iar mai jos: „Soarele cade la apus, È™i moartea nu mai vine." Apoi, deznădăjduit, Levi Matei scrise cu vîrful ascuÈ›it al beÈ›igaÈ™ului: „Doamne! De ce te-ai mîniat pe el? Trimite-i moartea!" După ce scrise aceste cuvinte, începu să suspine fără laÂcrimi, zgîriindu-È™i din nou pieptul cu unghiile. Cauza disperării lui Levi era groaznica nenorocire ce se abătuse asupra lui Yeshua È™i a sa, precum È™i acea greÈ™eală grozavă pe care o săvîrÈ™ise, după credinÈ›a sa, chiar el, Levi. Cu două zile înainte, Yeshua È™i Levi se aflau la Betania, aproaÂpe de Yerushalayim, oaspeÈ›i ai unui grădinar căruia îi plăÂceau mult predicile lui Yeshua. Toată dimineaÈ›a cei doi oasÂpeÈ›i lucraseră la grădină pe lingă stăpînul casei È™i se gîndeau să plece spre Yerushalayim pe răcoarea serii. Dar, cine È™tie de ce, Yeshua se arătă grăbit, zicînd că-l aÈ™teaptă la YerushaÂlayim o îndatorire ce nu suferă amînare, iar către prînz pleÂcase singur. Aici fusese prima greÈ™eală a lui Levi Matei. De ce, ah, de ce-l lăsase să plece singur? în seara aceea lui Matei nu-i mai fu dat să meargă la YeruÂshalayim; o boală cumplită îl lovise fulgerător. Era scuturat de friguri, trupul îi ardea ca focul, dinÈ›ii îi clănțăneau, È™i ceÂrea mereu apă. Nu se putea miÈ™ca. Se trîntise pe o cergă în È™opronul grăÂdinarului È™i zăcuse pînă vineri dimineaÈ›a, cînd suferinÈ›a îl părăsi, la fel de neaÈ™teptat precum venise. DeÈ™i era încă slăbit È™i-i tremurau picioarele, Levi, chinuit de presimÈ›irea unei neÂnorociri, își luase rămas-bun de la stăpînul casei È™i plecase la Yerushalayim, unde prinse de veste că inima nu-l înÈ™elase, că nenorocirea s-a È™i întîmplat. Se afla în mulÈ›ime în clipa cînd procuratorul rostise osînda. Cînd osîndiÈ›ii erau duÈ™i pe munte, Levi Matei alergă cu mulÈ›imea de curioÈ™i, de-a lungul È™irului de soldaÈ›i, încercînd să-i dea de È™tire, într-ascuns măcar lui Yeshua, că el, Levi, se găsea în preajmă-i, că nu-l părăsise în ultimul drum È™i că se ruga din suflet ca moartea să-l ia pe Yeshua cît mai grabnic. 186 Dar Yeshua privea drept înainte, în direcÈ›ia spre care era dus È™i, fireÈ™te, nu-l văzu pe Levi. După ce procesiunea străbătuse cam jumătate de kilomeÂtru pe drumul în urcuÈ™, Matei, împins în mulÈ›ime pe lîngă È™irul de soldaÈ›i, avu o idee simplă È™i genială, È™i îndată, cum era iute din fire, începu să se blesteme că nu-i venise gîndul acela mai devreme. SoldaÈ›ii nu mergeau în È™ir compact; între ei mai erau spaÂÈ›ii libere. Cu multă agilitate È™i un calcul precis, putea, aple-cîndu-se, să sară printre doi legionari, să se repeadă pînă la car È™i să se salte sus. Arunci Yeshua ar fi fost cruÈ›at de chinuri. Ar fi ajuns o clipă, cît să-l lovească pe Yeshua cu un cuÈ›it în spate, strigîndu-i: „Yeshua! te scap de chin È™i plec cu tine! Eu, Matei, unicul È™i credinciosul tău ucenic!" Și dacă Dumnezeu l-ar fi binecuvîntat cu încă o clipă de libertate, poate ar fi avut timp să se lovească È™i pe el cu cuÈ›itul, evitînd astfel moartea pe stîlpul supliciului. De altfel, acest amănunt îl interesa prea puÈ›in pe Levi, dăbilarul de altădată. Lui nu-i păsa cum va muri. Un singur lucru voia el: ca Yeshua, care în viaÈ›a lui nu făcuse nici cel mai mic rău nimănui, să scape de cazne. Planul era foarte bun, dar Levi nu avea nici un cuÈ›it asuÂpra lui. Nici bani n-avea. Furios pe sine, ieÈ™i din mulÈ›ime È™i se întoarse în goană în cetate. In capul lui înfierbîntat juca un singur gînd aprins: să-È™i procure îndată, prin orice mijloace, un cuÈ›it È™i să ajungă din urmă, la timp, procesiunea. Ajunsese în goană la porÈ›ile Yerushalayimului, în îmbulÂzeala caravanelor pe care le sorbea cetatea, È™i văzu la stînga lui uÈ™a deschisă a unei mici brutării. Răsufla din greu după atîta goană pe drumul acela potopit de arÈ™iță, dar se stăpîni, intră demn înăuntru, salută pe brutăreasa din spatele tejgheÂlei È™i o rugă să-i dea o pîine aÈ™ezată tocmai sus de tot, fiindcă-i plăcea mai mult decît celelalte, iar cînd femeia se întoarse cu spatele, înhață iute, fără o vorbă, de pe tejghea, un lucru cum nici n-ar fi visat mai nimerit: un cuÈ›it de tăiat pîine, asÂcuÈ›it ca un brici; apoi se repezi pe ușă afară. Cîteva clipe după aceea, era din nou pe drumul Jaffei. Dar procesiunea nu se mai zărea. O luă la goană. Din vreme în 187 vreme se lăsa să cadă istovit în praf È™i rămînea nemiÈ™cat pînă îi mai venea sufletul la loc. Zăcea aÈ™a, spre mirarea trecătoÂrilor care se îndreptau spre Yerushalayim pe jos sau călări pe asini. Sta întins, ascultând cum i se zbătea inima nu numai în piept, dar È™i în creÈ™tet È™i-n urechi. După ce-È™i mai revenea, o lua repede la drum, începea iarăși să alerge, dar din ce în ce mai fără vlagă. Cînd, în sfîrÈ™it, zări lunga procesiune ri-dicînd în depărtare nori de praf, ea se afla la poalele colinei. — O, Doamne!... gemu Levi, înÈ›elegînd că nu va izbuti să ajungă la vreme. Cînd trecu È™i al patrulea ceas de supliciu, chinurile lui Levi atinseră culmea È™i îl cuprinse o aprigă mînie. Ridicîndu-se de pe piatră, zvîrli cuÈ›itul, pe care acum i se părea că-l furase zadarnic, lovi cu piciorul în ploscă, lipsindu-se de apă, își smulÂse din cap kaff-ul, își înfipse unghiile în părul rar È™i începu să se blesteme. Se blestema, striga vorbe fără È™ir, gemea din adînc È™i scuiÂpa, îi hulea pe tatăl È™i pe mama sa, care aduseseră pe lume o asemenea făptură fără minte. Dar cum hula È™i blestemele se dovedeau a fi în van, iar dogoarea nu se potolea, își încleÈ™ta pumnii descărnaÈ›i È™i, strîn-gînd pleoapele, își ridică braÈ›ele cu mare obidă la ceruri È™i la soarele care luneca tot mai jos — lungind umbrele È™i depăr-tîndu-se, ca să cadă în Mediterană — È™i-i ceru lui Dumnezeu să facă neîntîrziat o minune. îi ceru lui Dumnezeu ca Yeshua să moară pe dată. Cînd redeschise ochii, văzu că pe colină nimic nu se schimÂbase, doar petele de foc de pe pieptul centurionului se stinÂseseră. Soarele bătea în spatele osîndiÈ›ilor, iar chipul lor era întors către Yerushalayim. Atunci Levi izbucni într-un strigăt: — Dumnezeule, te blestem! Cu voce spartă striga că acum vedea nedreptatea DomÂnului È™i că nici nu se mai gîndeÈ™te să creadă în el! — EÈ™ti surd! urla Levi. Dacă n-ai fi surd, m-ai fi auzit È™i i-ai fi luat zilele pe dată! 1 Batistă triunghiulară de pus pe cap. 188 Cu pleoapele strînse, Levi aÈ™tepta să cadă trăsnetul ceresc asupra capului său. Dar nu se întîmplă nimic, È™i, fără să-È™i deschidă ochii, Levi continua să profereze împotriva cerului vorbe muÈ™cătoare È™i aprige ocări. își striga amarnica sa dezÂamăgire, striga că mai sînt È™i alÈ›i dumnezei, È™i alte credinÈ›e. „Da, un alt Dumnezeu n-ar fi îngăduit, n-ar fi îngăduit niciÂodată ca un om ca Yeshua să fie mistuit astfel de soare pe stîlpul supliciului!" — M-am înÈ™elat! striga Levi, aproape fără glas. EÈ™ti DumÂnezeul răului! ori poate ochii tăi nu mai văd nimic de fumul tămîierilor din templu, iar urechile tale nu mai aud altceva decît osanalele preoÈ›ilor! Nu eÈ™ti un Dumnezeu atotputernic! EÈ™ti un Dumnezeu negru! te blestem, Dumnezeu al tîlhari-lor, ocrotitorul È™i duhul lor! în clipa aceea, simÈ›i o adiere pe obraz È™i un foÈ™net sub piÂcioare. Adierea îl atinse din nou, È™i atunci, deschizînd ochii, Levi văzu că totul se schimbase în jur, din pricina blestemeÂlor lui sau poate din alte pricini. Soarele dispăruse mai-nain-te de a ajunge la mare, unde se cufunda în fiece seară. îl înghiÂÈ›ise un nor de furtună, care, amenințător È™i fără odihnă, se ridica pe cer, la apus. Marginile lui fierbeau într-o spumă albă, iar pîntecele-i negru ca zgura avea reflexe galbene. Norul tuna surd, din el desprinzîndu-se din vreme în vreme fîșii de foc. Pe drumul Jaffei de-a lungul aridei văi a Gionului, peste corÂturile pelerinilor, zburau vîrtejuri de praf împinse de vînt È™i ridicîndu-se în trîmbe. Levi tăcu, încercînd să-È™i dea seama dacă furtuna care se va aÈ™terne peste Yerushalayim va aduce vreo schimbare în soarta nefericitului Yeshua. Și îndată, priÂvind fulgerele ce străpungeau norul, începu să implore ca trăsÂnetul să cadă pe stîlpul de supliciu al lui Yeshua. Privi ros de căință către peticul de cer senin pe care nu-l mîncase încă noÂrul È™i unde vulturii se pregăteau să fugă de furtună: Levi se gîndi că s-a grăbit nebuneÈ™te cu blestemele sale: acum DumÂnezeu nu-i va mai da ascultare. își întoarse privirea spre poalele colinei, cu ochii È›intă la partea unde, în rînduri ordonat rărite, păzeau călăreÈ›ii, È™i-È™i dădu seama că acolo se petrecuseră mari schimbări. De pe înălÈ›ime izbuti să vadă mai bine că soldaÈ›ii se miÈ™cau È™i își smulgeau lăncile înfipte în pămînt, își aruncau pelerinele pe 189 spate, în timp ce oamenii de la cai alergau grăbiÈ›i spre drum, trăgînd caii de căpăstru. Era limpede că ostaÈ™ii se pregăteau de plecare. Apărîndu-se cu mina de praful ce-i bătea în față, scuipînd întruna, Levi încerca să înÈ›eleagă de ce plecau călăreÂÈ›ii, își ridică ochii mai sus È™i distinse o mică siluetă, cu o hlaÂmidă militară, purpurie, care urca spre locul supliciului. Atunci presimÈ›irea unui sfîrÈ™it fericit făcu să-i salte inima lui Levi. în al cincilea ceas de chin al osîndiÈ›ilor, urcă pe colină coÂmandantul de cohortă, sosit călare de la Yerushalayim, îmÂpreună cu însoÈ›itorul său. La un gest al lui Marcus, È™irul de soldaÈ›i se desfăcu, È™i centurionul îl salută pe tribun. Acesta-l luă îndată deoparte pe Moartea-Șobolanilor È™i-i È™opti ceva. Centurionul mai salută o dată È™i porni spre grupul călăilor care se aÈ™ezaseră pe pietre sub stîlpii de supliciu. Tribunul se îndreptă însă spre cel care È™edea pe scăunel, iar acesta se riÂdică cu veneraÈ›ie în faÈ›a lui. Tribunul îi zise ceva tot în È™oaptă, È™i amîndoi porniră către stîlpii de supliciu. îi întovărăși È™eful gărzii templului. Strîmbîndu-se cu dezgust la zdrenÈ›ele murdare ce zăceau pe jos lîngă stîlpi È™i în care nu demult fuseseră veÈ™mîntaÈ›i osîn-diÈ›ii, la lucrurile acelea refuzate de călăi, Moartea-ȘobolaniÂlor chemă pe doi dintre călăi È™i le porunci: — UrmaÈ›i-mă! De la stîlpul cel mai apropiat venea un cîntec nebunesc È™i răguÈ™it. Aflat de trei ore răstignit acolo, mîncat de muÈ™te È™i ars de soare, Hestas își ieÈ™ise din minÈ›i È™i acum îngîna ceva despre struguri; din cînd în cînd își clătina capul înfășurat în turban, È™i atunci muÈ™tele se ridicau leneÈ™e de pe faÈ›a lui, ca peste o clipă să se întoarcă iarăși. Răstignit pe al doilea stîlp, Dismas suferea mai rău decît ceilalÈ›i doi, pentru că nu-È™i pierduse cunoÈ™tinÈ›a, È™i-È™i scutura capul repede È™i uniform, la dreapta È™i la stînga, ca să-È™i loÂvească umărul cu urechea. Yeshua fusese mai norocos decît ceilalÈ›i doi. Din primul ceas căzuse în leÈ™inuri, apoi își pierduse cunoÈ™tinÈ›a È™i rămăÂsese cu capul atîrnat în jos È™i turbanul desfăcut. Astfel, muÈ™tele È™i tăunii îl acoperiseră cu totul, È™i chipul său nu se mai vedea 190 sub roitoarea mască neagră. Pe mijloc, pe pîntece È™i la subÈ›iori se aÈ™ezaseră tăunii È™i sugeau din îngălbeni tul trup gol. Dînd ascultare semnelor făcute de omul cu glugă, unul dintre călăi luă o lance, celălalt aduse lîngă stîlp o găleată È™i un burete. Primul ridică lancea È™i înÈ›epă pe rînd braÈ›ele lui Yeshua, legate cu funii de lemnul transversal al stîlpului de supliciu: trupul cu coastele ieÈ™ite în afară avu o tresărire. CăÂlăul îi trecu vîrful lăncii pe pîntece. Atunci Yeshua înălță capul, È™i muÈ™tele bîzîitoare se ridicară în zbor, descoperindu-i chipul umflat de înÈ›epături: un chip de nerecunoscut. Ridicîndu-È™i cu greu pleoapele, Ha-Nozri privi în jos. Ochii lui, limpezi de obicei, se aburiseră. — Ha-Nozri! zise călăul. Ha-Nozri își muÈ™că buzele tumefiate È™i răspunse cu o voce răguÈ™ită, de tîlhar: — Ce vrei? De ce ai venit la mine? — Bea! zise călăul; È™i buretele muiat în apă se ridică în vîrful lăncii pînă la buzele lui Yeshua. Bucuria îi străluci în ochi; își lipi buzele de burete È™i începu să sugă apa cu lăcomie. De pe stîlpul de alături se auzi glasul lui Dismas: — E nedrept! Și eu sînt tîlhar, ca È™i el! Dismas făcu un efort, dar nu se putu miÈ™ca; braÈ›ele lui erau legate de lemnul transversal prin trei noduri strînse. își supse pîntecele, unghiile i se înfipseră în marginile lemnului È™i răÂmase întors către stîlpul lui Yeshua. Ochii îi ardeau de ură. Un nor de praf acoperi atunci locul acela È™i se lăsă un mare întuneric. Cînd praful se risipi, centurionul strigă: — La al doilea stîlp, gura! Dismas tăcu. Yeshua își desprinse buzele de burete, stră-duindu-se să dea vocii sale o expresie blîndă È™i convingătoare, dar nu izbuti È™i-l rugă răguÈ™it pe călău: — Dă-i să bea. Se făcu tot mai întuneric. Norul acoperise acum jumătate de cer, abătîndu-se spre Yerushalayim; nori albi ca spuma alergau înaintea norului negru, plin de apă È™i de foc. Peste colină săgeta puternic un fulger È™i tună. Călăul lua buretele din lance. — SlăveÈ™te-l pe mărinimosul hegemon! È™opti el solemn È™i, cu o miÈ™care uÈ™oară, îl împunse pe Yeshua în inimă. 191 Acesta tresări, È™optind: — Hegemon... Sîngele i se prelinse pe pîntece, falca de jos tresări convulÂsiv, È™i capul îi căzu iarăși pe piept. La al doilea tunet, călăul îi dădu să bea lui Dismas È™i repetă aceleaÈ™i cuvinte: — SlăveÈ™te-l pe hegemon! apoi îl ucise È™i pe el. Cu minÈ›ile pierdute, Hestas strigă înspăimîntat, văzîndu-l lîngă el pe călău, dar, cînd buretele îi atinse buzele, bolborosi ceva È™i-l prinse cu dinÈ›ii. PuÈ›ine clipe după aceea È™i trupul lui se lăsă în jos, pe cît îngăduiau funiile strînse. Omul cu glugă îl urma pas cu pas pe călău È™i pe centurion; în spatele lor venea È™eful gărzii templului. Oprindu-se la priÂmul stîlp, omul cu glugă îl privi cu luare-aminte pe Yeshua însîngerat, îl atinse cu mîna-i albă pe picior È™i spuse celor ce-l întovărășeau: — E mort. AcelaÈ™i lucru se repetă È™i lîngă ceilalÈ›i stîlpi. Atunci tribuÂnul făcu un semn centurionului È™i, întorcîndu-se, începu să coboare colina însoÈ›it de È™eful gărzii templului È™i de omul cu glugă. Se lăsa întunericul, fulgerele brăzdau cerul negru. AcoÂlo țîșni focul dintr-o dată, È™i strigătul centurionului „RidicaÈ›i cordonul!" se înecă în tunet mare. FericiÈ›i, soldaÈ›ii începură să alerge în jos pe colină, punîn-du-È™i coifurile. întunericul învălui Yerushalayimul. Ploaia se dezlănÈ›ui violent, prinzîndu-i pe soldaÈ›i la mijÂlocul povîrniÈ™ului. Apa se revărsa cu atîta putere, încît soldaÈ›ii care alergau spre poalele colinei erau prinÈ™i de torente. SolÂdaÈ›ii lunecau È™i cădeau pe argila udă, grăbindu-se către druÂmul drept, de-a lungul căruia, aproape nevăzuÈ›i sub vălul de apă, mînau spre Yerushalayim călăreÈ›ii, È™i ei uzi pînă la piele. Cîteva clipe după aceea, pe colina fumegînd de furtună, de apă È™i de foc, rămăsese un singur om. Scuturînd cuÈ›itul furat nu în zadar, poticnindu-se pe pieÂtrele lunecoase, agățîndu-se de tot ce-i sta la îndemînă, tîrîn-du-se în genunchi, el zorea spre stîlpii de supliciu. Aci dispăÂrea în deplina întunecime, aci era luminat dintr-o dată de scăpărarea fulgerelor. 192 Cînd, în sfîrÈ™it, izbuti să ajungă la stîlpi, cu apa pînă peste glezne, smulse de pe el taleth-ul rece, îngreunat de ploaie, răÂmase doar în cămașă È™i se lipi de picioarele lui Yeshua. Tăie funiile ce-i legau gleznele, se urcă pe traversa de jos, îl cuprinÂse pe Yeshua în braÈ›e È™i-i liberă È™i braÈ›ele de legăturile strînse. Trupul gol È™i umed al lui Yeshua se prăvăli peste el, doborîn-du-l la pămînt È™i strivindu-l sub greutatea-i. Levi vru să-l salte îndată pe umeri, dar un gînd îl opri. Lăsă acolo jos, în apă, trupul cu capul căzut pe spate È™i braÈ›ele desfăcute, È™i alergă, lunecînd pe argila moale, spre ceilalÈ›i doi stîlpi. Le tăie È™i ceÂlorlalÈ›i funiile, iar cele două trupuri se prăbuÈ™iră È™i ele. Peste cîteva clipe, pe colină nu mai rămaseră decît două trupuri È™i cei trei stîlpi de supliciu goi. Apa lovea puternic leÈ™urile. Dar în vremea aceasta, pe colină nu se mai afla nici Levi, nici trupul lui Yeshua. 17 O zi agitată Vineri dimineață, adică a doua zi după blestematul specÂtacol, întregul personal de la „Varietăți": contabilul Vasili Ste-panovici Lastocikin, doi socotitori, trei dactilografe, ambele casieriÈ›e, plasatorii È™i femeile de serviciu — într-un cuvînt, toÈ›i cei prezenÈ›i — în loc să-È™i vadă de treabă la posturile lor, È™edeau pe pervazurile ferestrelor dinspre strada Sadovaia È™i se uitau la cele ce se petreceau în preajma teatrului. Acolo se înghesuiau, pe două rînduri, mii de persoane făcînd coadă. Vîrful acestei cozi se pierdea în PiaÈ›a Kudrinskaia. în capul ei stăteau vreo douăzeci de speculanÈ›i de bilete prea bine cuÂnoscuÈ›i în lumea teatrală din Moscova. Cei care stăteau la coadă erau teribil de impacientaÈ›i, atră-gînd atenÈ›ia trecătorilor ce se scurgeau grăbiÈ›i prin faÈ›a teaÂtrului È™i comentînd povestirile pasionante despre nemaivăÂzutul program de magie neagră din ajun. Aceste povestiri îl tulburară nespus pe contabilul Vasili Stepanovici, care nu asistase la reprezentaÈ›ie. Plasatorii povesteau fel È™i fel de baÂzaconii; de pildă că, la terminarea celebrului spectacol, unele 193 cetățene ar fi alergat în È›inută indecentă pe stradă, precum È™i altele de felul ăsta. Vasili Stepanovici, om modest È™i potolit, clipea doar din ochi, ascultînd relatarea acestor minuni È™i nu È™tia deloc ce anume să întreprindă. De făcut trebuia să facă ceva, È™i tocmai el era cel dator să acÈ›ioneze, deoarece rămăÂsese acum cel mai mare peste trupa de la „Varietăți". Pe la zece dimineaÈ›a, coada pe care o formau cei ahtiaÈ›i după bilete se făcuse atît de stufoasă, încît vestea ajunse la urechile miliÈ›iei È™i, drept urmare, au fost trimise cu o uimitoare grabă echipe ecvestre È™i pedestre, care au È™i făcut puÈ›ină orÂdine. Șerpuind pe o lungime de un kilometru, deÈ™i ordonată, coada în sine constituia o mare ispită, nedumerindu-i profund pe cetățenii de pe Sadovaia. Toate acestea se petreceau afară, în stradă, dar lucrurile nu stăteau mai bine nici în incinta teatrului. Dis-de-diminea-ță au început să sune telefoanele; sunau în neÈ™tire; în cabineÂtul lui Lihodeev, în al lui Rimski, la contabilitate, la casierie È™i în biroul lui Varionuha. La început, Vasili Stepanovici mai răspundea la cîte unele, răspundea È™i casiera, bîiguiau ceva în receptor plasatorii, dar de la o vreme n-au mai răspuns, penÂtru că la întrebarea unde e Lihodeev, Varionuha sau Rimski, nu È™tiau ce să spună. IniÈ›ial, au încercat să scape cu „Lihodeev e acasă", dar li se riposta că acasă la el se dă răspunsul „e la «Varietăți»". O doamnă, adînc tulburată, îl ceru stăruitor pe Rimski la telefon. A fost sfătuită să telefoneze soÈ›iei lui; la care vocea de la telefon a răspuns printre hohote de plîns că e chiar soÂÈ›ia lui Rimski È™i că acesta nu e de găsit nicăieri. A început o adevărată babilonie. O femeie de serviciu apucase să povesÂtească tuturor că, intrînd în biroul directorului financiar, găÂsise uÈ™a vraiÈ™te, lumina aprinsă, geamul dinspre grădină spart, un fotoliu răsturnat, iar în cameră — nimeni. După ora zece dădu buzna în teatru doamna Rimski. Plîn-gea în hohote, frîngîndu-È™i mîinile. Vasili Stepanovici, năuc, nu È™tia ce sfat să-i dea. La zece È™i jumătate sosi miliÈ›ia. Prima întrebare, absolut rezonabilă, suna cam aÈ™a: — Ce se petrece la dumneavoastră, cetățeni? Despre ce e vorba? întreaga echipă se trase înapoi, împingîndu-l în față pe Vasili Stepanovici, palid È™i tulburat. Fu nevoit să spună luÂcrurilor pe nume, recunoscînd că întreaga conducere, adică directorul teatrului, directorul financiar È™i administratorul, dispăruse È™i nu se È™tie unde se află; că, după È™edinÈ›a de maÂgie neagră din ajun, comperul fusese dus la un spital de psihiÂatrie È™i, în încheiere, califică reprezentaÈ›ia din ajun ca ceva de-a dreptul scandalos. După ce hohotele de plîns ale doamnei Rimski fură pe cît posibil potolite, cei de la miliÈ›ie o expediară acasă, interesîn-du-se îndeaproape de tot ce istorisise femeia de serviciu cu privire la dezastrul găsit în cabinetul lui Rimski. SalariaÈ›ii au fost rugaÈ›i să treacă la locurile lor, È™i să se apuce de treabă. Foarte curînd apărură în clădirea teatrului anchetatorii, însoÂÈ›iÈ›i de un cîine-poliÈ›ist — un dulău muÈ™chiulos, cu blana de culoarea scrumului de È›igară, cu urechile ascuÈ›ite È™i ochi din cale-afară de inteligenÈ›i. Numaidecît, printre salariaÈ›ii teaÂtrului se răspîndi zvonul că dulăul ar fi celebrul As de Caro. Comportarea celebrului As îi uimi pe toÈ›i. De îndată ce năÂvăli în cabinetul directorului financiar, Asul începu să mîrîie, rînjindu-È™i colÈ›ii monstruoÈ™i È™i galbeni, apoi se întinse pe burÂtă È™i, cu o oarecare expresie de tristeÈ›e È™i în acelaÈ™i timp de furie în ochi, se tîrî spre geamul spart. învingîndu-È™i frica, sări deodată pe pervaz È™i, repezindu-È™i botul ascuÈ›it în sus, se porni să urle cu furie sălbatică. Refuza să coboare, mîrîia în draci, se zvîrcolea, ba chiar încerca să sară pe fereastră. Dulăul fu scos din cabinet È™i lăsat liber în vestibul, de unde ieÈ™i prin intrarea principală în stradă È™i-i conduse pe cei ce-l urmau la staÈ›ia de taxiuri. Acolo, As de Caro pierdu urma după care se È›inuse È™i fu dus acolo de unde fusese adus. Anchetatorii se instalară în cabinetul lui Varionuha, unde erau chemaÈ›i pe rînd toÈ›i salariaÈ›ii de la „Varietăți" care fuseÂseră martori la evenimentele din timpul reprezentaÈ›iei. TreÂbuie să menÈ›ionăm că anchetatorii întîmpinau la fiece pas greutăți neprevăzute. Firul pe care îl È›ineau în mînă se rupea mereu. AfiÈ™e au existat? Au existat, dar peste noapte au fost lipite altele noi, È™i acum puteai să tragi È™i cu tunul că nu găseai nici 194 195 un afiÈ™! De unde apăruse magul ăsta? Cine-l cunoaÈ™te? Cu alte cuvinte, fusese încheiat un contract cu el? — Probabil, răspunse Vasili Stepanovici tulburat. — Păi, dacă s-a încheiat un contract, el trebuia să treacă pe la serviciul contabilității, nu-i aÈ™a? — NegreÈ™it, zise, emoÈ›ionîndu-se È™i mai mult, Vasili SteÂpanovici. — Și unde-i? — Nu-i, răspunse, tot mai palid, Vasili Stepanovici, desfă-cîndu-È™i braÈ›ele a nedumerire. într-adevăr, nici în dosarele de la contabilitate, nici în cele ale directorului financiar È™i nici măcar la Lihodeev sau Vario-nuha nu se găsi urmă de contract. Cum îl cheamă pe acest mag? Vasili Stepanovici nu È™tia. Lipsise în ajun de la reprezentaÈ›ie. Plasatorii nu È™tiau, iar caÂsieriÈ›a care vînduse biletele, după ce încreÈ›i neobosită fruntea È™i-È™i frămîntă îndelung mintea, spuse în cele din urmă: — Wo... pare-se, Woland... Sau... poate că nu era Woland? S-ar putea să nu fie WoÂland. Nu cumva Valand? De la biroul de control al străinilor se răspunse că nu se È™tie nimic despre vreun magician Woland sau Valand. Curierul Karpov le declară anchetatorilor cum că magul ar fi tras la Lihodeev. Se înÈ›elege că pe dată se făcu o descinÂdere în apartamentul lui Lihodeev, dar acolo nu dădură de nici un mag. Nici Lihodeev nu era acasă. Grunia, femeia de serviciu, lipsea È™i ea È™i nimeni nu È™tia unde plecase. Nikanor Ivanovici, preÈ™edintele comitetului de bloc, nu era nici el de găsit. Tot aÈ™a È™i Prolejnev! Se petrecea ceva absolut uluitor: dispăruse toată conduÂcerea teatrului; în ajun avusese loc un spectacol ciudat È™i scanÂdalos, dar cine-l jucase È™i cine pusese totul la cale nu se È™tia. între timp, acele ceasornicelor se apropiau de amiază, ora cînd trebuia să se deschidă casa de bilete. Dar despre aÈ™a ceva, bineînÈ›eles, nici nu putea fi vorba! pe uÈ™a teatrului fu atîrnată imediat o bucată enormă de carton pe care scria: „SpectacoÂlul de astăzi se contramandează." Oamenii care făceau coadă, îndeosebi cei din față, începură să se agite, dar, după un timp, se potoliră, È™i coada porni să se destrame, aÈ™a că, peste vreo oră, nu mai rămase nici urmă dintr-însa pe Sadovaia. AncheÂtatorii plecară pentru a-È™i continua ancheta în altă parte, saÂlariaÈ›ii, în afara celor de serviciu, au fost lăsaÈ›i să plece È™i ei, iar uÈ™ile teatrului au fost încuiate. Contabilul Vasili Stepanovici avea două sarcini urgente, în primul rînd, trebuia să se ducă la Comisia de spectacole È™i serbări distractive, spre a prezenta raportul referitor la eveÂnimentele din ajun È™i, în al doilea rînd, să treacă pe la sectoÂrul financiar pentru spectacole, ca să predea încasările din ajun — 21 711 ruble. Om ordonat È™i conÈ™tiincios, Vasili Stepanovici împacheta banii în hîrtie de ziar, legă pachetul cruciÈ™ cu sfoară, îl vîrî în servietă È™i, cunoscînd la perfecÈ›ie instrucÈ›iunile respective, se îndreptă spre staÈ›ia de taxiuri È™i nu spre autobuz sau tramvai. De îndată ce È™oferii celor trei maÈ™ini din staÈ›ie văzură un pasager grăbit, cu o servietă doldora apropiindu-se de ei, o luară tustrei din loc, chiar de sub nasul lui, cu maÈ™inile goale, aruncîndu-i, din motive necunoscute, priviri răutăcioase. Uimit de această împrejurare, contabilul rămase îndelung încremenit, căutînd să găsească o explicaÈ›ie. Peste vreo trei minute sosi în staÈ›ie o maÈ™ină goală, dar faÈ›a È™oferului se strîmbă chiar în clipa în care-l observă pe client. — Liber? întrebă, dregîndu-È™i glasul, uimit, Vasili StepaÂnovici. — ArătaÈ›i-mi banii, răspunse cu răutate È™oferul, fără să-l privească pe pasager. Mirîndu-se din ce în ce mai mult È™i strîngînd la subÈ›ioară preÈ›ioasa servietă, Vasili Stepanovici scoase din portofel o hîrtie de zece ruble È™i i-o arătă. — Nu merg! i-o reteză acesta. — ScuzaÈ›i, vă rog, cum... începu contabilul, dar È™oferul îl întrerupse. — Una de trei aveÈ›i? Totalmente buimac, contabilul scoase din portofel două hîrtii a trei ruble È™i le arătă È™oferului. — UrcaÈ›i-vă, strigă acesta È™i izbi în aparatul de taxat, gata să-l rupă. Am plecat. — Nu ai rest sau ce? întrebă timid contabilul. 196 197 — Am buzunarul doldora de rest! urlă È™oferul, È™i în oglinÂjoara de la parbriz scînteiară doi ochi injectaÈ›i. A treia oară mi se întîmplă pe ziua de azi. La fel au pățit È™i alÈ›i È™oferi. Un ticălos îmi dă o hîrtie de zece È™i-i număr restul — patru ruble È™i cincizeci de copeici. Se dă jos lepădătura. Peste vreo cinci minute, mă uit la bancnotă, È™i ce să vezi? O etichetă de la o sticlă de apă minerală! (Aici È™oferul rosti cîteva cuvinte neÂpublicabile.) Apoi, un altul, pe Zubovskaia. Iar una de zece. Ii dau restul — trei ruble. Pleacă. Bag mîna în buzunar È™i dau peste o albină. Hait, È™i-mi înÈ›eapă un deget, afurisita! Fir-ar să fie de... È™i È™oferul trînti din nou niÈ™te vorbe de ruÈ™ine. Mă uit, hîrtia de zece — ia-o de unde nu-i! Și aseară la „Varietăți", un... (cuvinte ce nu pot fi reproduse)... o jigodie de scamaÂtor a dat o reprezentaÈ›ie cu niÈ™te hîrtii de zece ruble (cuvinte nepublicabile)... Contabilul își pierdu graiul, se zgribuli tot È™i făcu o muÂtră, de parcă pînă È™i cuvîntul „Varietăți" l-ar fi auzit pentru prima dată, gîndind în sinea lui: „Grozave chestii!" După ce ajunse la destinaÈ›ie È™i achită fără incidente cursa, contabilul intră în clădire È™i se îndreptă pe coridor spre cabiÂnetul È™efului respectiv, dîndu-È™i seama înainte de a ajunge la uÈ™a lui că nimerise într-o clipă nepotrivită. în cancelaria CoÂmisiei de vizionare a spectacolelor domnea un tărăboi fără seamăn. O curieră cu băsmăluÈ›a căzută pe ceafă, cu ochii holÂbaÈ›i trecu în goană pe lîngă contabil. — Nu-i È™i nu-i! Nu este, dragii mei! striga femeia, adre-sîndu-se cuiva; pantalonii È™i haina sînt aici, la locul lor, dar în haină nu-i absolut nimic! Dispăru după ușă, È™i în urma ei se auzi de îndată zgomot de veselă spartă. Din biroul secretariatului ieÈ™i glonÈ› È™eful secÂtorului unu al Comisiei — un cunoscut al contabilului, dar în aÈ™a un hal, încît fără măcar să-l observe, pieri dintr-o dată. Zguduit de cele văzute, contabilul ajunse în faÈ›a biroului secretariatului — anticamera preÈ™edintelui Comisiei, unde rămase de-a dreptul stupefiat. Dinspre uÈ™a închisă a cabinetului răsuna o voce ameninÂțătoare, aparÈ›inînd fără doar È™i poate lui Prohor Petrovici, preÂÈ™edinte Comisiei. „Pesemne că-l săpuneÈ™te pe vreunu'!" își dădu cu părerea contabilul năucit, dar, aruncînd o privire în 198 jur, văzu un alt tablou: într-un fotoliu, de piele, zăcea cu capul rezemat de spetează, plîngînd în hohote nestăvilite cu o baÂtistă udă în mînă È™i cu picioarele întinse pînă aproape de mijÂlocul încăperii, secretara personală a lui Prohor Petrovici, fruÂmoasa Anna Riceardovna. Bărbia Armei Riceardovna era mînjită toată cu roÈ™u de buze, iar pe obrajii ei ca piersica rimelul lichefiat se prelingea în È™iroaie negre. Văzîndu-l pe contabil în ușă, secretara sări în picioare, se repezi la el, își înfipse mîinile în reverele hainei lui È™i începu să-l zgîlțîie: — Slavă Domnului! Bine că s-a găsit totuÈ™i un om curajos! ToÈ›i au luat-o care încotro, ca potîrnichile, toÈ›i l-au trădat! Să mergem, să mergem la el! Nici nu È™tiu ce-i de făcut! Și, conti-nuînd să plîngă cu hohote, îl tîrî pe contabil în cabinet. Cum trecu pragul, contabilul scăpă servieta jos È™i toate gîndurile i se învălmășiră, de parcă s-ar fi întors cu picioarele în sus. Și, trebuie s-o recunoaÈ™tem, nu fără temei! La un birou imens, cu o călimară masivă în mijloc, È™edea un costum gol pe dinăuntru È™i plimba pe hîrtie un toc cu peÂniÈ›a uscată, fără cerneală. Costumul avea cravată, din buzuÂnarul de la piept ieÈ™ea vîrful unui stilou, dar deasupra guleruÂlui nu se afla nici gît, nici cap, È™i nici din manÈ™ete nu se vedeau ieÈ™ind mîinile. Costumul era cufundat în lucru È™i nu băga în seamă defel harababura care domnea în jur. Auzind zgoÂmotul uÈ™ii deschise, costumul se lăsă pe speteaza fotoliului È™i deasupra gulerului răsună vocea atît de cunoscută a lui ProÂhor Petrovici: — Ce-i asta? Doar stă scris pe ușă că nu primesc pe nimeni! Frumoasa secretară scoase un È›ipăt ascuÈ›it È™i, frîngîndu-È™i mîinile, strigă: — AÈ›i văzut? VedeÈ›i? Nu e! Nu mai e! DaÈ›i-mi-l înapoi, o, daÈ›i-mi-l! în clipa aceea cineva își strecură nasul pe ușă, scoase un È›ipăt de uimire È™i pieri. Contabilul simÈ›i cum îi tremură picioaÂrele, se aÈ™eză pe marginea unui scaun, fără să scape din veÂdere să-È™i ridice servieta. Þopăind în jurul contabilului, Anna Riceardovna îi maltrata haina, vociferînd: 199 — Totdeauna îl opream cînd drăcuia! Iată unde a ajuns drăcuind! Deodată, frumoasa se repezi la birou È™i, cu o voce muziÂcală, duioasă, deÈ™i puÈ›in cam nazală din cauza plînsului, exÂclamă: — ProÈ™a! Unde eÈ™ti? — Pe cine iei dumneata cu „ProÈ™a"? se informă cu aroÂganță costumul, înfundîndu-se È™i mai mult în fotoliul său. — Nu mă recunoaÈ™te! Pe mine! Vă daÈ›i seama! se puse iar pe bocit secretara. — Te rog să încetezi cu plînsul la mine în cabinet! se răsti de data aceasta înfuriat de-a binelea irascibilul costum în dungi È™i trase cu mîneca spre el un set nou de hîrtii, cu intenÂÈ›ia vădită de a pune rezoluÈ›ii pe ele. — Nu, nu sînt în stare să văd aÈ™a ceva, e peste puterile mele! răcni Arma Riceardovna, ieÈ™ind ca vîntul din cabinet. Contabilul se năpusti È™i el în urma ei. — închipuiÈ›i-vă, povestea secretara, tremurînd toată de tulburare È™i înfigîndu-È™i din nou mîinile în mîneca contabiÂlului. Stăteam la biroul meu È™i, deodată, intră un motan. NeÂgru, voinic, o namilă — cît un hipopotam... Natural, am striÂgat la el: „zît!" Motanul o È™terse, dar în locul lui intră un grăsan, tot cu mutră de motan È™i-mi spuse: „Ce înseamnă asta, cetă-È›eano, iei cu «zît» pe vizitatori?" È™i, È›uÈ™ti — la Prohor Petro-vici. Mă iau după el, desigur, È™i îi strig: „Ai înnebunit?" neÂobrăzatul însă se aÈ™ază într-un fotoliu, drept în faÈ›a lui Prohor Petro viei. Dumnealui, deÈ™i inimă de aur, se enervează uneÂori. Nu zic ba, È™i-a ieÈ™it din pepeni. E nervos, munceÈ™te enorm, È™i s-a aprins: „De ce intri fără să fii anunÈ›at?" zice. Ãla, obrazÂnic, închipuiÈ›i-vă, tolănit în fotoliu, zîmbeÈ™te È™i zice: „Am veÂnit să stăm de vorbă. Am cu dumneata o trebuÈ™oară." Prohor Petrovici se înfurie È™i mai È™i: „Sînt ocupat", zice. Să vedeÈ›i ce-i răspunde individul: „N-ai nici o treabă..." Ce spuneÈ›i de una ca asta? Și-atunci, bineînÈ›eles, Prohor Petrovici își pierde răbdarea È™i strigă: „Ce înseamnă asta? Afară cu el, scoateÈ›i-l de aici, lua-m-ar dracii!" Celălalt, închipuiÈ›i-vă, zîmbeÈ™te È™i-i spune: „Să vă ia dracii? Dacă doriÈ›i, se poate!" Și deodată — pac! N-am apucat să zic pîs, mă uit... individul cu mutră de motan nu mai e... È™i, ce văd? In fotoliu È™a... sade... un cos- 200 turn... He-e-e! începu să urle frumoasa secretară, căscînd larg gura pocită de atîta plîns. Se înecă într-un nou val de hohote, își trase apoi sufletul È™i începu să îndruge ceva fără noimă: — Și scrie, scrie, scrie mereu! Să înnebuneÈ™ti, nu alta! VorÂbeÈ™te la telefon! Da, costumul! ToÈ›i au fugit care încotro, ca potîrnichile! Contabilul stătea È™i tremura ca varga. Soarta însă îi veni în ajutor. Sosi miliÈ›ia: doi bărbaÈ›i, cu pas calm, măsurat. Ză-rindu-i, frumoasa începu să hohotească È™i mai tare, arătînd mereu cu mîna spre uÈ™a cabinetului. — Hai să nu mai plîngem, cetățeano, spuse calm primul bărbat, iar contabilul, simÈ›ind că prezenÈ›a lui e absolut de priÂsos, o È™terse din secretariat È™i peste un minut era afară, în straÂdă, în cap simÈ›i un fel de curent de aer, îi vuia ca un horn È™i în vuietul acela desluÈ™i frînturi din cele povestite de plasatori cu privire la motanul ce participase la reprezentaÈ›ia din ajun. „E-he-he! N-o fi chiar motănelul nostru?" Neizbutind să rezolve ce avea de rezolvat la comisie, conÂÈ™tiinciosul Vasili Stepanovici hotărî să treacă pe la filiala ei, de pe strada Vagankovo È™i, ca să se mai liniÈ™tească, făcu druÂmul pînă acolo pe jos. Filiala își avea sediul într-o vilă cu pereÈ›ii coÈ™coviÈ›i de vreÂme, situată în fundul unei curÈ›i, È™i era celebră prin coloanele sale de porfir din vestibul. Dar nu coloanele îi uimeau în ziua aceea pe vizitatori, ci ceea ce se petrecea sub ele. Cîteva persoane încremeniseră locului cu ochii È›intă la o domniÈ™oară care plîngea, la o măsuță cu afiÈ™e teatrale, pe care le vindea. în momentul acela domniÈ™oara nu mai oferea niÂmănui marfa ei spre vînzare, ci răspundea cu gesturi deznăÂdăjduite la numeroasele întrebări compătimitoare. între timp, de sus È™i de jos, din toate secÈ›iile filialei, se auzeau cel puÈ›in douăzeci de telefoane răguÈ™ite de atîta zbîrnîit. După ce mai plînse puÈ›in, domniÈ™oara tresări È™i strigă isteric: — Iar mă apucă! È™i, aÈ™a, tam-nisam intona cu glas tremuÂrător de soprană: Slăvită mare, Baikal mult iubit... 201 Curierul, care se arătă pe scară, amenință cu pumnul pe cineva È™i o âeompanie pe domniÈ™oară, cu o voce voalată, È™tearÂsă, de bariton. Vitează corabie, bogat pescuit... La vocea curierului se alăturară È™i alte voci, mai îndepărÂtate. Corul se amplifică, prinse puteri È™i, în cele din urmă, meÂlodia vui în toate colÈ›urile filialei. în camera de alături, nr. 6, biroul secÈ›iei de calculaÈ›ie È™i revizie, se distingea îndeosebi o voce de bas, profundă È™i cam răguÈ™ită. Hei, colo, la vîsle, mai cu inimă, frate! urla curierul pe scară. Lacrimile È™iroiau pe obrajii fetei; încerca să strîngă din dinÈ›i, dar gura i se deschidea de la sine, È™i ea continua să cîn-te cu o octavă mai sus decît curierul: De peste deal era voinicul!... Pe vizitatorii amuÈ›iÈ›i îi uluia faptul că toÈ›i coriÈ™tii, deÈ™i răs-pîndiÈ›i în diferite colÈ›uri ale filialei, cîntau foarte armonios, ca È™i cînd întregul cor ar fi stat strîns unit, cu ochii È›intă la un dirijor invizibil. Trecătorii de pe stradă se opreau lîngă grilaj, uimiÈ›i de veÂselia din filială. O dată cu sfîrÈ™itul primului cuplet, cîntecul amuÈ›i brusc, ca la semnul unei baghete. Curierul trase încet o sudalmă È™i dispăru. Apoi, pe intrarea principală își făcu apariÈ›ia un cetățean într-un pardesiu de sub care ieÈ™eau poalele unui halat alb. îl însoÈ›ea un miliÈ›ian. — LuaÈ›i măsuri, domnule doctor, vă implor! strigă isteric tînăra de la măsuță. Pe palierul scării dădu buzna secretarul filialei, care, mort, se vede, de ruÈ™ine, È™i fîstîcit la culme, rosti bîlbîindu-se: — Să vedeÈ›i, tovarășe doctor, la noi e un caz de hipnoză în masă... È™i e absolut necesar să... Nu termină fraza, ci, înecîndu-se cu propriile-i cuvinte inÂtona deodată cu voce de tenor: Șilka È™i Nercinskul... 202 — Tîmpitul, izbuti să strige tînăra fată, dar în loc să expliÂce pe cine înjură, începu cu o ruladă È™i se apucă È™i ea să cînte despre Șilka È™i Nercinsk. — ÞineÈ›i-vă firea! terminaÈ›i cu cîntatul! se adresă doctoÂrul secretarului. Se vedea bine că bietul secretar ar fi dat orice să nu mai cînte, dar nu se putu stăpîni È™i, împreună cu corul, duse pînă la urechea trecătorilor din stradelă vestea că: „în desiÈ™ de codru des, Fiara nu-i dăduse ghes, Iar înfuga-i de pe urmă, GlonÈ›ul nu l-a prins din urmă." După acest cuplet, tînăra primi cea dintîi din mîna docÂtorului o doză de valeriană. Apoi, doctorul, urmîndu-l pe seÂcretar, alergă la ceilalÈ›i, să-i calmeze È™i pe ei. — Scuzele mele, tovărășico, se adresă deodată fetei Vasili Stepanovici. Nu cumva a fost pe la dumneavoastră un moÂtan negru? — Ce motan, dom-le? strigă fata în culmea furiei, avem un bou la noi la filială, un bou în toată puterea cuvîntului! Apoi adăugă: Lasă-l să audă, am să povestesc totul! Și povesti într-adevăr totul de-a fir-a-păr. Din spusele fetei reieÈ™i că È™eful filialei orășeneÈ™ti, sufeÂrind de mania organizării a tot felul de cercuri, „dezorganiÂzase de fapt activitatea cercurilor". — Un mistificator. îi ducea de nas pe È™efi! urla tînăra. în cursul anului È™eful filialei reuÈ™ise să organizeze un cerc pentru studierea operei lui Lermontov, unul de È™ah-dame, unul de ping-pong È™i unul de călărie. La vară ameninÈ›a să orÂganizeze un cerc de canotaj pe apă dulce È™i un cerc de alpiÂnism. Și iată că astăzi, în pauza de prînz, apare el, È™eful... la braÈ› cu un ticălos — povestea fata — pripășit nu se È™tie de unde, îmbrăcat cu niÈ™te pantalonaÈ™i cadrilaÈ›i, cu un pince-nez crăpat; o mutră pur È™i simplu imposibilă! După spusele fetei, È™eful îl recomandase pe acesta tuturor celor ce luau masa la cantina filialei drept un specialist de vază în organizarea cercurilor de coriÈ™ti amatori. 203 Chipurile viitorilor alpiniÈ™ti se întunecară, dar È™eful făcu apel la optimismul lor, iar specialistul mai glumi, mai făcu vreo cîteva spirite È™i, jurîndu-se, îi încredinÈ›a pe toÈ›i că cercul acesta nu le va răpi mult din timp, iar roadele se vor culege cu duiumul. Și aÈ™a, după cum povestea fata, cei dintîi s-au repezit să se înscrie, desigur, Fanov È™i Kosarciuk, renumitele „periuÈ›e" ale filialei. CeilalÈ›i salariaÈ›i, convingîndu-se È™i ei că n-au nici o scăpare, s-au înscris pînă la unul. S-a hotărît ca exerciÈ›iile de canto să se facă în pauza de prînz, întrucît restul timpului era afectat lui Lermontov È™i cercului de È™ah-dame. Ca să dea exemplu, È™eful spuse că are voce de tenor. Cele ce-au urmat s-au desfășurat ca într-un vis urît. Cadrilatul dirijor-specia-list urlă: „Do-mi-sol-do!" È™i-i scoase pe cei mai timizi, pitiÈ›i în spatele unor dulapuri, unde încercaseră să scape. Lui KoÂsarciuk îi spuse că are o rară ureche muzicală, apoi începu să se vaiete, să se tînguiască, îi rugă să-i facă pe plac „bătrî-nului dirijor de cor". Pocnindu-È™i diapazonul de degete, îi implora să intoneze „Baikalul". Intonară. Intonară cu toÈ›ii. Cadrilatul își cunoÈ™tea într-aÂdevăr meseria. După ce au terminat primul cuplet, dirijorul se scuză spunînd că va lipsi „un minut" È™i dispăru. Lumea credea că se va întoarce într-adevăr după un minut. Dar treÂcură zece, È™i el tot nu se întoarse. Cei de la filială nu mai puÂteau de bucurie, zicîndu-È™i: „A È™ters-o!" Deodată însă începură — aÈ™a, de la sine — să cînte al doiÂlea cuplet. ToÈ›i se luară după Kosarciuk, care, deÈ™i poate nu avea o ureche chiar atît de infailibilă, era totuÈ™i posesorul unei voci de tenor destul de plăcute. Cîntară cupletul, dar pe diriÂjor, ia-l de unde nu-i! Apoi se îndreptară fiecare spre locul de muncă, dar nici n-apucară fiecare să se aÈ™eze bine pe scaune, că începură să cînte deodată, împotriva voinÈ›ei lor. încercară să se oprească, aÈ™, de unde, nici chip! Tăceau vreo două-trei minute, ca apoi s-o ia din nou de la capăt. Și iar mai tăceau ce mai tăceau, ca să izbucnească iarăși! în cele din urmă, își dădură seama că-i cam albastru! Iar È™eful, de ruÈ™ine, se înÂcuie în cabinet! Aici povestirea tinerei se întrerupse. Picăturile de vale-riană nu avuseseră nici un efect. 204 Peste un sfert de oră, în faÈ›a grilajului din stradela Vagan-kovo traseră trei camioane în care fu îmbarcat tot personalul filialei, în frunte cu È™eful acesteia. De îndată ce primul camion ieÈ™i, legănîndu-se, în străduÈ›a Vagankovo, salariaÈ›ii, stînd în picioare È™i È›inîndu-se unul de umerii celuilalt, își deschiseră gurile È™i intonară popularul cîntec. Cei din camioanele următoare se alăturară È™i ei corului. Străbăteau străzile cîntînd. Trecătorii grăbiÈ›i îi priveau fără mirare, bănuind că e un colectiv care pleacă în excursie, unÂdeva, în afara oraÈ™ului. Plecau într-adevăr în afara oraÈ™ului, dar nu într-o excursie, ci la clinica profesorului Stravinski. Peste o jumătate de oră, contabilul, care nu mai È™tia unde-i este capul, ajunse la sectorul financiar, sperînd că, în sfîrÈ™it, va scăpa de banii statului. Pățit, aruncă în primul rînd pe fuÂriÈ™ o privire în sala prelungă unde, dincolo de geamurile mate, cu inscripÈ›ii aurii, È™edeau funcÈ›ionarii. Nu descoperi însă nici un semn de tulburare sau de necuviință. Domnea o liniÈ™te perfectă, cum se È™i cuvine într-o instituÈ›ie serioasă. Vasili Stepanovici își strecură capul pe fereastra ghiÈ™eului „Depuneri", dădu bineÈ›e unui funcÈ›ionar pe care nu-l mai văzuse niciodată È™i ceru politicos un formular. — Pentru ce aveÈ›i nevoie de formular? întrebă funcÈ›ionaÂrul de la ghiÈ™eu. întrebarea îl miră pe contabil. — Vreau să vărs niÈ™te bani. Sînt de la teatrul „Varietăți". — Un minut, vă rog, îi răspunse funcÈ›ionarul È™i, într-o cliÂpă, trase oblonul. „Curios!" se gîndi contabilul uimit pe bună dreptate. PenÂtru prima dată în viaÈ›a lui de contabil se vedea într-o asemenea împrejurare. Toată lumea È™tia perfect cît de greu e să primeÈ™ti bani È™i cîte piedici poÈ›i întîlni pînă îi iei. Dar, în cei treizeci de ani de activitate, nu-i fusese dat să vadă pe cineva refuzînd să primească bani, fie acel cineva o persoană juridică sau parÂticulară. în sfîrÈ™it, oblonul fu redeschis È™i contabilul se aplecă din nou peste ghiÈ™eu. — AveÈ›i o sumă mare? întrebă funcÈ›ionarul. — Douăzeci È™i una de mii È™apte sute unsprezece ruble. 205 — Oho! făcu ironic funcÈ›ionarul È™i-i întinse un formular verde. Cunoscînd bine formalitățile, contabilul îl completă la iuÂÈ›eală È™i începu să dezlege sfoara de la pachet. Isprăvind să despăturească hîrtia, văzu negru în faÈ›a ochilor È™i mormăi ceva nedesluÈ™it, ca un om bolnav. Pe dinaintea lui pluteau, pestriÈ›e, bancnote străine de tot felul: teancuri de dolari canadieni, lire sterline englezeÈ™ti, gulÂdeni olandezi, late letone, coroane estoniene... — Iată-l pe unul din panglicarii Teatrului de varietăți! se auzi o voce amenințătoare deasupra contabilului care își pierÂduse graiul. Și, pe loc, Vasili Stepanovici fu arestat. 18 Vizitatorii ghinioniÈ™ti în timp ce sîrguinciosul contabil gonea cu un taxi ca să ajungă la costumul năzdrăvan care È™tia să scrie, din vagonul nr. 9 de clasa întîi cu locuri rezervate al trenului de Kiev, prinÂtre ceilalÈ›i călători coborî un bărbat arătos, cu o valijoară de fibră în mînă. Pasagerul nu era altcineva decît Maximilian Andreevici Poplavski, unchiul răposatului Berlioz, econo-mist-planificator, care locuia la Kiev pe fosta stradă Institut-skaia. Sosise la Moscova, chemat fiind printr-o telegramă primită în urmă cu două zile, seara tîrziu. Iată conÈ›inutul telegramei: „Adineauri am fost tăiat de tramvai la PatriarÈ™ie stop înmormîntarea vineri ora 15 stop vino stop Berlioz." Maximilian Andreevici era considerat, È™i pe merit, drept unul dintre cei mai inteligenÈ›i oameni din Kiev. Dar chiar È™i pe cel mai inteligent om o asemenea telegramă poate să-l pună în derută. O dată ce omul telegrafiază că l-a tăiat tramvaiul, 206 e limpede că nu a fost tăiat mortal. Dar atunci ce rost are aici „înmormîntarea"? Sau poate e în stare gravă È™i prevede că va muri? Posibil, dar această precizare este cum nu se poate mai ciudată: de unde È™tie el că va fi înmormîntat vineri la ora 15? Uluitoare telegramă! TotuÈ™i, oamenii inteligenÈ›i tocmai de aceea sînt inteligenÈ›i ca să priceapă È™i să deznoade lucrurile încîlcite. Foarte simÂplu. S-a strecurat o greÈ™eală È™i depeÈ™a a fost transmisă cu senÂsul iniÈ›ial denaturat. „Am fost" a nimerit, fără îndoială, aici dintr-o altă telegramă în locul cuvintelor „Berlioz a fost", iar „Berlioz" a apărut la sfîrÈ™itul telegramei. Această corectare făcea sensul telegramei clar, deÈ™i, fireÈ™te, tragic. Cînd se potoli explozia de durere, care o lovise pe soÈ›ia lui Maximilian Andreevici, omul începu de îndată să se preÂgătească de plecare la Moscova. Se cuvine să dezvăluim o taină a lui Maximilian AndreÂevici. Nu se pune la îndoială faptul că-i părea rău de nepotul soÈ›iei sale, dispărut în floarea vîrstei. Dar, fireÈ™te, ca om pracÂtic ce era, își dădea seama că n-ar fi chiar atît de necesară preÂzenÈ›a lui la înmormîntare. TotuÈ™i, Maximilian Andreevici era foarte grăbit să plece la Moscova. De ce? Dintr-un singur moÂtiv. LocuinÈ›a! O locuință la Moscova nu e de lepădat! Din cine È™tie ce cauze, Kievul nu-i plăcea lui Maximilian Andreevici, È™i gîndul mutării la Moscova îl rodea atît de mult în ultima vreme, încît începuse chiar să sufere de insomnie. îl lăsau rece revărsările de primăvară ale Niprului, cînd, inundînd ostroavele dinspre malul mai scund al fluviului, apa se contopea cu orizontul. Nu-i mîngîia ochiul nici priveliÈ™Âtea, uluitor de frumoasă, care se deschidea de la statuia cneaÂzului Vladimir. Nu-i creÈ™tea cîtuÈ™i de puÈ›in inima cînd primăÂvara, pe cărăruile pietruite ale colinei Vladimir, prindeau să joace petele de soare. Nu-i trebuia nimic din toate acestea, dorea un singur lucru: să se mute la Moscova. AnunÈ›urile date la ziare pentru un schimb de locuință —: o oferea pe a lui, de pe strada Institutskaia din Kiev, contra unui spaÈ›iu mai redus, la Moscova — nu dăduseră nici un rezultat. Nu găsea amatori È™i, dacă arareori pica vreunul, proÂpunerile nu erau tocmai onorabile. 207 Telegrama l-a zguduit pe Maximilian Andreevici. Era o ocazie care ar fi fost păcat să-i scape! Oamenii practici È™tiu că asemenea ocazii nu se repetă. Pe scurt, în ciuda oricăror obstacole, trebuia să fie abil, să pună mîna pe locuinÈ›a de pe Sadovaia, să-l moÈ™tenească pe nepot. Da, era complicat, foarte complicat, dar aceste compliÂcaÈ›ii trebuiau biruite cu orice preÈ›. Mult experimentatul MaxiÂmilian Andreevici È™tia că pentru aceasta primul pas absolut indispensabil era înscrierea sa temporară, ca flotant, în spaÂÈ›iul nepotului răposat, adică în cele trei camere ale lui. Vineri la amiază, Maximilian Andreevici intra pe uÈ™a odăii în care își avea sediul administraÈ›ia imobilului nr. 302 bis, de pe strada Sadovaia din Moscova. într-o cameră îngustă, în care pe un perete atîrna o placar-dă arhaică, reprezentînd în cîteva tablouri procedeele folosite pentru readucerea la viață a celor înecaÈ›i, la o masă de lemn simplu, stătea, singur cuc, un bărbat nebărbierit, de vîrstă mijÂlocie, cu un fel de neliniÈ™te în ochi. — AÈ™ putea să-l văd pe preÈ™edintele comitetului de bloc? se informă politicos economistul-planificator, scoțîndu-È™i păÂlăria È™i aÈ™ezîndu-È™i valijoara pe un scaun. Această întrebare, după cum s-ar părea nevinovată, îl amărî, nu se È™tie de ce, pe omul de pe scaun în aÈ™a măsură, încît se schimbă chiar la față. Se uită chiorîș, plin de panică È™i morÂmăi nedesluÈ™it că preÈ™edintele lipseÈ™te. — O fi acasă? întrebă Poplavski. Am o chestiune urgentă. Omul de pe scaun răspunse iarăși incoerent, dar se putea ghici că preÈ™edintele nu era acasă. — Și cînd poate fi găsit? Omul nu-i dădu nici un răspuns la această întrebare, ci, cu un fel de jale, își aruncă ochii pe fereastră. „Aha!" își zise perspicace Poplavski, È™i se interesă dacă nu poate vorbi cu secretarul. Ciudatul personaj de la masă, stacojiu de încordare, răsÂpundea tot mormăit că È™i secretarul lipseÈ™te, că nu se È™tie cînd vine È™i... că e bolnav... „Aha!" își zise din nou Poplavski È™i urmă, stăruitor, cu glas tare: — TotuÈ™i, cineva din comitet trebuie să fie!? 208 — Eu, răspunse omul cu glas slab. — VedeÈ›i dumneavoastră, începu răspicat Poplavski, sînt singurul moÈ™tenitor al răposatului Berlioz, nepotul meu, care a pierit, după cum bine È™tiÈ›i, la PatriarÈ™ie prudî, È™i sînt dator, conform legii, să preiau moÈ™tenirea care constă din apartaÂmentul nostru numărul 50... — Nu sînt la curent, tovarășe... îl întrerupse omul, abătut. — DaÈ›i-mi voie, spuse Poplavski cu glas răsunător, ca membru în comitetul de bloc sînteÈ›i obligat... La acest punct al conversaÈ›iei, în cameră își făcu apariÈ›ia un cetățean. Văzîndu-l, omul de pe scaun îngălbeni. — Dumneata eÈ™ti Piatnajko, membru al comitetului de bloc? îl întrebă nou-venitul. — Eu, răspunse acesta abia auzit. Nou-venitul îi È™opti ceva omului de pe scaun, iar acesta, mîhnit din cale-afară, se ridică, È™i peste cîteva clipe Poplavski se trezi singur în camera goală a administraÈ›iei. „Măi, ce complicaÈ›ie! ca un făcut, tocmai acum să nu fie nici unul care..." gîndi cu năduf Poplavski, străbătînd cu pas grăbit curtea asfaltată, ca să ajungă la apartamentul nr. 50. De îndată ce economistul-planificator atinse soneria, uÈ™a se deschise È™i el pătrunse într-un vestibul cufundat în semiÂobscuritate. II surprinse întru cîtva o împrejurare: nu-È™i dădea seama cine-i deschisese. în vestibul, pe un scaun, È™edea un motan negru, uriaÈ™; încolo nu mai era nimeni. Maximilian Andreevici tuÈ™i ca să-È™i anunÈ›e prezenÈ›a, se foi pe loc bocănind, È™i atunci uÈ™a dinspre cabinet se deschise, iar în vestibul intră Koroviev. Maximilian Andreevici se înÂclină cu politeÈ›e, dar demn, È™i spuse: — Mă numesc Poplavski. Sînt unchiul... Nu apucă să sfîrÈ™ească vorba: Koroviev scoase din buzuÂnar o batistă murdară, își afundă nasul în ea È™i începu să plîngă. — ... răposatul Berlioz... — Da, da, sigur! îl întrerupse Koroviev, luîndu-È™i batista de la nas. De îndată ce v-am văzut, am È™i ghicit cine sînteÈ›i! Din nou, cutremurat de plîns, începu să strige: Ce nenorocire! Cum a fost cu putință una ca asta?! — L-a călcat tramvaiul? întrebă în È™oaptă Poplavski. 209 — L-a făcut zob! strigă Koroviev, È™i lacrimile începură să-i curgă de sub pince-nez È™iroaie. Zob! Am fost martor. Mă creÂdeÈ›i, pac! È™i capul i s-a dus într-o parte. Apoi, trosc! — picioÂrul drept tăiat în două. Trosc! — È™i cel stîng tăiat în două. Iată unde te aduc tramvaiele! Și, ca È™i cum n-ar fi fost în stare să se stăpînească, Koroviev se izbi cu nasul în perete, zguduit de plîns. Unchiul lui Berlioz fu profund impresionat de comportaÂrea necunoscutului. „Și se mai spune că în secolul nostru nu întîlneÈ™ti oameni de inimă!" se gîndi el, simÈ›ind că È™i pe el îl ustură ochii. In acelaÈ™i timp, un nor neplăcut îi întunecă suÂfletul È™i, de îndată, îl străfulgera gîndul perfid, dacă nu cumÂva acest om de inimă se È™i trecuse în cartea de imobil, ca loÂcatar, în apartamentul răposatului, deoarece au mai fost pe lume È™i astfel de cazuri. — IertaÈ›i-mă, eraÈ›i prieten cu răposatul Misa? întrebă el, È™tergîndu-se cu mîneca la ochiul stîng, uscat, în timp ce cu dreptul îl studia pe Koroviev răvășit de o profundă întrisÂtare. Dar acesta plîngea atît de amarnic, încît nu puteai înÈ›eÂlege nimic altceva în afara cuvintelor pe care le repeta întruna: „Trosc, È™i în două!" După ce boci pe săturate, Koroviev se desprinse în sfîrÈ™it de perete È™i rosti: — Nu, nu mai pot! Mă duc să iau trei sute de picături de valeriană eterată... È™i, întorcînd spre Poplavski o față răvăÂÈ™ită de lacrimi, adăugă: Astea-s tramvaiele! — ScuzaÈ›i-mă că vă întreb, dumneavoastră mi-aÈ›i trimis telegrama? întrebă Maximilian Andreevici, chinuindu-se să ghicească cine ar putea fi acest plîngăreÈ› ciudat. — El, răspunse Koroviev, È™i arătă cu degetul spre motan. Poplavski holbă ochii, presupunînd că nu auzise bine. — Nu, nu sînt în stare, nu mai pot, continuă Koroviev smiorcăindu-se. Numai cînd mi-aduc aminte: roata i-a venit peste picior... o roată atîrnă zece puduri... Trosc! Mă duc să mă vîr în pat, să adorm, să uit... Spunînd acestea, dispăru din vestibul. Motanul se miÈ™că, sări de pe scaun, se aÈ™eză pe labele dinaÂpoi, își puse labele dinainte în È™olduri, deschise botul È™i spuse: — Ei bine, eu am dat telegrama. Altceva ce mai vrei? Maximilian Andreevici simÈ›i cum ameÈ›eÈ™te, mîinile È™i piÂcioarele îi amorÈ›iră, scăpă geamantanul È™i se lăsă pe scaun în faÈ›a motanului. — Þi-am vorbit ruseÈ™te, mi se pare, spuse cu severitate motanul, altceva ce mai vrei? Poplavski însă rămase fără grai. — Buletinul de identitate! răcni motanul, întinzînd o labă durdulie. Pierzînd uzul raÈ›iunii È™i văzînd înaintea sa doar cele două scîntei arzînd în ochii motanului, Poplavski își scoase din buÂzunar buletinul ca pe un pumnal. Motanul luă de pe măsuÈ›a de sub oglindă niÈ™te ochelari cu ramă neagră groasă, È™i-i arÂboră pe nas făcîndu-se È™i mai impunător; apoi smulse buletiÂnul din mîna tremurătoare a lui Poplavski. „Interesant, oare voi leÈ™ina sau nu?"... se gîndea unchiul. De departe, se auzeau smiorcăielile lui Koroviev, tot vestibuÂlul se umpluse de miros de eter, valeriană È™i încă ceva greÈ›os. — Ce secÈ›ie È›i-a eliberat documentul? întrebă motanul, privind atent pagina. Dar nu primi nici un răspuns. — Patru sute doisprezece, vorbi pentru sine motanul plim-bîndu-È™i laba pe act È™i È›inîndu-l cu josul în sus. Păi sigur. CuÂnosc secÈ›ia asta care eliberează acte la fieÈ™cine. Eu, de pildă, nu l-aÈ™ fi eliberat unui individ ca dumneata; pentru nimic în lume nu l-aÈ™ fi eliberat! Mi-aÈ™ fi aruncat mai întîi ochii pe faÈ›a dumitale È™i te-aÈ™ fi refuzat. Motanul se mîniase în asemenea hal, încît trînti actul pe podea. Participarea dumitale la înmor-mîntare se contramandează, urmă el pe un ton oficial. Fă bine È™i pleacă acolo unde domiciliezi. Și răcni spre ușă: Azazello! La această chemare, în vestibul veni în fugă, strîns într-un tricou negru È™i cu un cuÈ›it înfipt la brîu, un bărbat mic, roÈ™Âcat, È™chiop, cu un clonÈ› gălbui ieÈ™ind din gură È™i cu albeață la ochiul stîng. Poplavski simÈ›i că se înăbușă, se ridică È™i se dădu înapoi È›inîndu-se de inimă. — Condu-l, Azazello! porunci motanul, ieÈ™ind din vesÂtibul. — Poplavski, spuse încet È™i fonfăit bărbatul care intrase, nădăjduiesc că totul e limpede? 210 211 Poplavski dădu afirmativ din cap. — Intoarce-te imediat la Kiev, continuă Azazello. Stai acoÂlo cuminte, nu crîcni È™i mută-È›i gîndul; n-ai să pupi nici un apartament la Moscova. înÈ›eles? Acest pitic, care-l înspăimîntase de moarte pe Poplavski cu clonÈ›ul lui, cu cuÈ›itul È™i cu ochiul saÈ™iu, îi ajungea econoÂmistului numai pînă la umăr, dar acÈ›iona energic È™i organizat. în primul rînd ridică actul È™i-l înmînă lui Maximilian AnÂdreevici care-l luă cu o mînă vlăguită. Apoi, numitul Azazello ridică cu o mînă geamantanul, cu cealaltă deschise uÈ™a È™i, È›i-nîndu-l de braÈ› pe unchiul lui Berlioz, îl conduse pe palier. Poplavski se sprijini de perete. Fără a avea nevoie de cheie, Azazello descuie geamantanul, scoase din el, învelită într-un ziar unsuros, o găină uriașă friptă, cu un picior lipsă, È™i o puse pe palier. Pe urmă scoase două rînduri de lenjerie, o curea de ascuÈ›it briciul, un carnet È™i un toc; È™i toate acestea le îmÂpinse cu piciorul în casa scării, lăsînd pe palier numai găina. Tot într-acolo zbură È™i valiza goală. Se auzi cum se rostogoÂlea huruind È™i, judecind după sunet, îi sărise capacul. Pe urmă, banditul cel roÈ™cat apucă găina de unicul picior È™i izbi atît de straÈ™nic cu ea în grumazul lui Poplavski, încît trupul găinii se desprinse È™i Azazello rămase numai cu piÂciorul în mînă. „Totul se învălmășise în casa Oblonski", după cum prea bine s-a exprimat celebrul scriitor Lev Tolstoi. La fel s-ar fi spus È™i în cazul de față. Da! Totul se învălmășise în ochii lui Poplavski. Văzu un fel de scînteie prelungă, care apoi luă înfățiÈ™area unui È™arpe îndoliat ce stinse pentru o clipă luÂmina zilei senine de mai, È™i Poplavski zbură pe scări în jos, È›inîndu-È™i în mînă documentul. Zbură aÈ™a pînă la prima cotitură, izbi la palierul urmăÂtor cu piciorul într-un geam È™i se aÈ™eză pe o treaptă. Pe lîngă el trecu, sărind din treaptă în treaptă, găina fără picioare È™i se prăbuÈ™i în casa scării. Azazello, rămas sus, înfulecă într-o clipă carnea de pe picior, vîrî osul în buzunarul lateral al triÂcoului, se întoarse în apartament È™i trînti uÈ™a cu zgomot. în vremea aceasta, de jos răsunară paÈ™i. Cineva urca tiptil treptele. După ce mai parcurse un etaj, Poplavski se aÈ™eză pe o banÂchetă de lemn, întîlnită în cale È™i-È™i trase răsuflarea. 212 Urca un omuleÈ› în vîrstă, pirpiriu, cu o față neobiÈ™nuit de tristă, într-un costum de modă veche din alpaca, cu o pălărie de pai, tare, cu panglică verde. Se opri lîngă Poplavski. — îngăduiÈ›i-mi să vă întreb, cetățene, se informă cu trisÂteÈ›e omul, unde este apartamentul numărul 50? — Mai sus, răspunse scurt Poplavski. — Cu plăcere vă mulÈ›umesc, cetățene, spuse omul la fel de trist È™i-È™i continuă urcuÈ™ul, iar Poplavski părăsi bancheta, coborînd în fugă. Se naÈ™te întrebarea: oare nu cumva Maximilian AndreÂevici alergă la miliÈ›ie să se plîngă de bandiÈ›ii care-l atacaseră ziua-nămiaza mare? Nu, în nici un caz, o putem afirma cu toaÂtă tăria. Să intri la miliÈ›ie È™i să spui că, vedeÈ›i dumneavoastră, un motan cu ochelari mi-a descifrat buletinul de identitate, iar mai apoi un om în tricou, cu un cuÈ›it... Nu, oameni buni, Maximilian Andreevici era într-adevăr o persoană inteligentă. Ajunse jos È™i chiar lîngă ieÈ™ire zări o a doua ușă care dăÂdea într-un soi de cămară. Geamul ei era spart. Poplavski își ascunse buletinul în buzunar, aruncă o privire în jur, nădăjÂduind să-È™i găsească lucrurile aruncate. Dar nici urmă de ele. Singur se minună cît de puÈ›ină amărăciune îi pricinuia pierÂderea, îl preocupa un alt gînd interesant È™i ademenitor: să mai verifice încă o dată cu ajutorul acelui omuleÈ› apartamentul blestemat. De vreme ce s-a interesat unde se află, înseamnă că se duce acolo pentru prima oară. Deci, în momentul de față, e gata să cadă drept în ghearele bandei care se cuibărise în apartamentul nr. 50. Ceva îi spunea că omuleÈ›ul va ieÈ™i foarte curînd din sus-numitul apartament. Maximilian Andreevici nu mai intenÈ›iona, fireÈ™te, să se ducă la înmormîntarea nepoÂtului său È™i, pînă la plecarea la Kiev, era încă destulă vreme. Economistul aruncă o privire în jur È™i se strecură în cămară. în timpul acesta, departe, sus, se trînti o ușă. „A intrat", își zise Poplavski cu o strîngere de inimă. în cămară era răÂcoare È™i duhnea a È™oareci È™i a cizme. Maximilian Andreevici se aÈ™eză pe un butuc de lemn È™i se hotărî să aÈ™tepte. Avea o poziÈ›ie favorabilă: din cămară se vedea tocmai uÈ™a de la scaÂra a È™asea. Dar unchiul din Kiev trebui să aÈ™tepte mai mult decît își închipuise. în tot timpul acesta, scara rămase pustie. Se deslu- 213 È™ea bine orice se petrecea; într-un tîrziu, la etajul patru pocni o ușă. Poplavski îngheță. „Da, sînt paÈ™ii lui. Coboară"... Se deschise o ușă cu un etaj mai jos. PaÈ™ii se potoliră. Răsună un glas de femeie. Apoi vocea omului trist, da, era vocea lui... Se auzi parcă: „Lasă, pentru numele lui Dumnezeu..." PoÂplavski își lipi urechea de geamul spart. Auzi un rîs de feÂmeie. PaÈ™i repezi È™i uÈ™ori în jos. Și iată apărînd un spate de femeie. Cu o poÈ™etă verde în mînă, ieÈ™ea din hol în curte. Acum paÈ™ii omuleÈ›ului răsunară din nou mai departe. „Ciudat! Se înapoiază în apartament! Nu cumva face parte È™i el din banÂdă? Da, se întoarce. Uite, din nou s-a deschis uÈ™a de sus. Bine, să mai aÈ™teptăm..." De data asta n-avu mult de aÈ™teptat. Zgomotul unei uÈ™i. PaÈ™i. PaÈ™ii se sting. Tăcere. Un urlet desperat. Un mieunat de pisică. PaÈ™i mai repezi, mărunÈ›i, coborînd în jos, în jos, meÂreu în jos! Poplavski nu aÈ™teptase degeaba. Făcîndu-È™i semnul crucii È™i mormăind ceva, omul cel trist zbura pe scări, fără pălărie, cu o față de nebun, cu chelia zgîriată È™i cu pantalonii complet uzi. începu să tragă de clanÈ›a uÈ™ii de la ieÈ™ire, speriat cum era, nedîndu-È™i seama dacă se deschide în afară sau înăunÂtru; apoi, îi veni de hac È™i zbură în curte, spre soare. Verificarea apartamentului fusese efectuată. Fără să se mai gîndească la nepotul răposat ori la apartament, cutremurat de gîndul primejdiei la care se expusese, Maximilian Andre-evici, È™optind întruna trei cuvinte: „totu-i limpede, totu-i limÂpede!", ieÈ™i fuga din imobil. Peste cîteva minute, troleibuzul îl ducea pe economistul-planificator spre gara Kiev. Cîtă vreme economistul stătuse ascuns în cămară, omuÂleÈ›ului pirpiriu i se întîmplase o istorie dintre cele mai neplăÂcute. Era bufetier la Teatrul de varietăți, se numea Andrei Fokici Sokov. In timp ce la teatru avusese loc ancheta, Andrei Fokici se È›inuse la o parte de evenimente; de remarcat e nuÂmai faptul că devenise mai trist decît era de obicei È™i, pe deaÂsupra, că se informase la curierul Karpov unde trăsese maÂgul sosit din străinătate. AÈ™adar, după ce se despărÈ›i de economist pe palier, bufeÂtierul ajunse la etajul patru È™i sună la apartamentul 50. 214 I se deschise de îndată, dar bufetierul tresări, se trase înaÂpoi È™i mai zăbovi în prag. Era de înÈ›eles! îi deschisese o jună care n-avea nimic altceva pe ea decît un È™orÈ›uleÈ› cochet de dantelă È™i o bonetă albă pe cap. în picioare, ce-i drept, purta niÈ™te pantofi aurii. Avea un trup desăvîrÈ™it, È™i singurul cusur al ei putea fi considerat doar cicatricea stacojie de la gît. — IntraÈ›i o dată, de vreme ce aÈ›i sunat, spuse juna pironin-du-l pe bufetier cu niÈ™te ochi verzi È™i desfrînaÈ›i. Andrei Fokici oftă, clipi È™i, scoțîndu-È™i pălăria, păși în vesÂtibul. Tocmai atunci, în vestibul sună telefonul. Punîndu-È™i un picior pe scaun, impudica subretă ridică receptorul È™i spuse: — Alo! Bufetierul nu È™tia unde să-È™i ascundă ochii, se foia de pe un picior pe altul, gîndind: „Halal subretă mai are È™i străinul ăsta! Ptiu, ce spurcăciune!" È™i, ca să nu se spurce, privi în lăÂturi cam cruciÈ™. întreaga încăpere, spaÈ›ioasă È™i semiobscură, era împînzită cu fel de fel de lucruri neobiÈ™nuite. Astfel, pe speteaza unui scaun era aruncată o mantie îndoliată, căptuÈ™ită cu un mateÂrial purpuriu, pe măsuÈ›a de la oglindă zăcea o sabie lungă cu mîner de aur scînteietor. Alte trei săbii cu minere de argint stăteau rezemate într-un colÈ›, tot aÈ™a de firesc, ca niÈ™te umÂbrele sau bastoane. Iar pe coarnele de cerb din perete atîrnau berete cu pene de vultur. — Da, spuse subreta la telefon. Cum, baronul Meigel? Vă ascult. Da, domnul artist este acasă astăzi. Da, va fi bucuros să vă vadă. Da, are oaspeÈ›i... Frac sau haine negre. Cum? Pe la ora douăsprezece noaptea. Terminînd convorbirea, puse receptorul la loc È™i se adresă bufetierului: Ce doriÈ›i? — Trebuie să-l văd negreÈ™it pe cetățeanul artist. — Cum? Chiar pe dînsul în persoană? — Pe dînsul, răspunse trist bufetierul. — Am să întreb, zise, parcă È™ovăielnic, femeia È™i, întredes-chizînd o ușă care dădea în cabinetul răposatului Berlioz, anunță: Cavalere, a venit un om mărunÈ›el care spune că treÂbuie să-l vadă negreÈ™it pe messire. — Să intre, răsună din cabinet glasul spart al lui Koroviev. 215 — PoftiÈ›i în salon, spuse juna cu firescul unei persoane îmbrăcate omeneÈ™te È™i, crăpînd uÈ™a spre salon, părăsi vestiÂbulul. Intrînd unde fusese invitat, bufetierul uită pînă È™i de treaÂba pentru care venise, într-atît îl uimi interiorul camerei. Prin vitraliile ferestrelor mari (fantezia văduvei bijutierului, disÂpărută fără urmă), se prelingea o lumină neobiÈ™nuită, ca într-o biserică. în È™emineul străvechi, uriaÈ™, deÈ™i afară era o zi calÂdă, de primăvară, duduia un foc viu. în cameră însă nu era deloc cald; dimpotrivă, cînd intrai, te izbea o umezeală de pivniță. în faÈ›a È™emineului, pe o blană de tigru, È™edea un moÂtan negru uriaÈ™, care-È™i mijea blajin ochii, fixînd flăcările din È™emineu. Mai era acolo È™i o masă: privind-o, bufetierul, om cu frica lui Dumnezeu, tresări: era acoperită cu un brocart bisericesc. Pe masă se lăfăiau o mulÈ›ime de sticle burduhăÂnoase, pline de praf È™i mucegai. Printre sticle sclipea un plaÂtou, care se vedea bine că era din aur curat. în faÈ›a È™emineÂului, un individ scund, roÈ™cat, cu un cuÈ›it la brîu, prăjea cîteva bucăți de carne înfipte în vîrful unei săbii lungi de oÈ›el. Sucul picura direct în flăcări, iar fumul se pierdea undeva sus, prin coÈ™ul È™emineului. Mirosea a friptură, a parfum foarte tare È™i a tămîie, din care cauză bufetierul, care aflase din ziare despre moartea lui Berlioz È™i È™tia că locuise aici, se gîndi că se oficiase pesemne un parastas pentru odihna sufletului celui răposat. Dar alungă acest gînd ca pe ceva lipsit de noimă. Uluit, auzi deodată o voce profundă de bas, interogativă: — Cu ce vă pot fi util? în aceeaÈ™i clipă bufetierul descoperi în umbra încăperii pe cel de care avea nevoie. Magicianul stătea tolănit pe un divan jos, imens, cu o mulÂÈ›ime de perne aruncate ici È™i colo. Bufetierului i se păru că străÂinul nu avea pe el decît lenjerie neagră de corp È™i pantofi negri cu botul ascuÈ›it. — Sînt, începu cu amărăciune bufetierul, responsabilul bufetului de la Teatrul de varietăți... Actorul întinse înainte o mînă cu degetele încărcate de pietre scînteietoare, ca È™i cînd ar fi vrut să oprească vorbele vizitatorului său, È™i începu înflăcărat: 216 — Nu, nu, nu! Nici un cuvînt în plus! în nici un caz, niciÂodată! N-am să iau în gură nimic de la bufetul dumitale! AseaÂră, stimabile, am trecut pe lîngă tejgheaua dumitale È™i nu pot uita nici pînă azi nisetrul È™i brînza! scumpul meu, brînză de culoare verde nu există! Te-a păcălit cineva. Brînza trebuie să fie albă. Da, È™i ceaiul?! NiÈ™te lături! Am văzut cu ochii mei cum o tînără cam murdară turna apă rece din găleată în uriaÂÈ™ul dumitale samovar, È™i în acelaÈ™i timp clienÈ›ii continuau să fie serviÈ›i cu ceai de acolo. Nu, dragul meu, aÈ™a ceva e inadÂmisibil. — ScuzaÈ›i-mă, vă rog, încercă să riposteze Andrei Fokici, uluit de acest atac neaÈ™teptat, n-am venit în problema asta, È™i nisetrul n-are nici în clin, nici în mînecă... — Cum adică, nici în clin, nici în mînecă, dacă era stricat? — Mi s-a trimis la bufet nisetru cu prospeÈ›ime de gradul doi, îi comunică bufetierul. — E o prostie, puiÈ™orule! — Ce e o prostie? — ProspeÈ›imea de gradul doi! ProspeÈ›imea poate fi de un singur fel: un aliment ori e proaspăt, ori nu e. Dacă niseÂtrul are prospeÈ›imea de gradul doi, înseamnă că s-a împuÈ›it. — ScuzaÈ›i, vă rog... începu din nou bufetierul, neÈ™tiind cum să scape de artistul care-i căuta nod în papură. — Nu pot scuza, îi răspunse acesta cu hotărîre. — Am venit în altă problemă, îngînă amărît de-a binelea bufetierul. — în altă problemă? ce altă problemă poate să te aducă la mine? dacă nu mă înÈ™ală memoria, din persoanele înruÂdite cu dumneata ca profesie n-am avut de-a face decît cu o vivandieră, dar È™i asta demult, pe cînd nici nu erai venit pe lume. TotuÈ™i, sînt bucuros să te primesc, Azazello! Un tabuÂret pentru domnul responsabil de bufet! Individul care frigea carnea se întoarse, îngrozindu-l pe bufetier cu colÈ›ul lui, È™i-i dădu cu dibăcie unul din taburetele aproape negre, din lemn de stejar. Alte scaune nu existau în cameră. — Vă mulÈ›umesc respectuos, rosti timid responsabilul È™i se lăsă pe taburet. în aceeaÈ™i clipă, un picior din spate se rupÂse trosnind, È™i bietul vizitator se prăbuÈ™i, izbindu-se zdravăn 217 cu dosul de podea. în cădere, agăță cu piciorul un alt taburet din faÈ›a lui È™i-È™i răsturnă peste pantaloni o cupă plină de vin negru. — Vai, nu cumva te-ai lovit? exclamă artistul. Azazello îl ajută pe ghinionist să se ridice È™i-i oferi alt taÂburet. Cu vocea adînc îndurerată, acesta refuză propunerea gazdei de a-È™i scoate pantalonii pentru a-i pune la uscat în faÈ›a focului. SimÈ›indu-se nespus de stingherit în hainele È™i lenjeria ude leoarcă, se aÈ™eză prevăzător pe al doilea taburet. — îmi place să È™ed pe scaune joase, urmă artistul. Nu e nici prea periculos cînd cazi. AÈ™adar, ne-am oprit la nisetru. După cum am mai spus, dragul meu, prospeÈ›ime, prospeÈ›ime È™i iar prospeÈ›ime! aceasta trebuie să fie deviza fiecărui bufeÂtier. Apropo, n-ai vrea să guÈ™ti... La aceste cuvinte, în lumina purpurie a È™emineului, în faÈ›a vizitatorului sclipi o spadă, È™i Azazello puse pe farfuria de aur o bucată sfîrîitoare de carne, apoi o stropi cu zeamă de lămîie È™i-i întinse bufetierului o furculiță de aur cu doi dinÈ›i. — Vă mulÈ›umesc frumos, dar eu... — Te rog, te rog să guÈ™ti! Din politeÈ›e, responsabilul băgă o bucățică în gură È™i simÈ›i imediat că mestecă ceva într-adevăr foarte proaspăt È™i, înÂdeosebi, ceva grozav de gustos. Dar, după ce mestecă bucățiÂca de carne aromată È™i suculentă, fu cît pe ce să se înece È™i să cadă din nou. Din camera de alături veni în zbor o pasăre mare, neagră, atingînd uÈ™or cu aripa chelia bufetierului. Se aÈ™eză pe tăblia È™emineului alături de ornic. Era o bufniță. „Doamne, Dumnezeule! își zise Andrei Fokici, nervos ca toÈ›i bufetierii. Halal apartament, n-am ce spune!" — O cupă de vin? Alb, negru? La ora aceasta ce vin preÂferi? Din ce È›ară? — Vă mulÈ›umesc... nu sînt băutor... — Rău faci! Atunci poate doreÈ™ti o partidă de zaruri? Sau preferi alte jocuri? Domino, cărÈ›i? — Nu joc, răspunse, sfîrÈ™it, bufetierul. — Rău de tot, conchise gazda. Treaba dumitale, dar după mine, bărbaÈ›ii care se feresc de vin, de jocuri, de compania femeilor frumoase È™i de o discuÈ›ie la o masă amicală ascund ceva necurat. Oamenii de soiul ăsta sau sînt bolnavi, sau mi- 218 zantropi. Nu-i mai puÈ›in adevărat că există È™i excepÈ›ii. UneÂori, printre cei ce au luat cu mine parte la vreun ospăț s-au aflat È™i ticăloÈ™i notorii!... AÈ™adar, te ascult. — Aseară aÈ›i binevoit să faceÈ›i scamatorii... — Eu? sări uimit magicianul. GîndeÈ™te-te ce spui! Nici nu mi-ar sta bine una ca asta! — Vă rog să mă scuzaÈ›i, rosti buimac bufetierul. Bine, dar... È™edinÈ›a de magie neagră... — A, da, da! Dragul meu, am să-È›i dezvălui o taină. Nu sînt deloc artist. Pur È™i simplu doream să-i văd pe moscoviÈ›i în mulÈ›ime, È™i cel mai comod era s-o fac la teatru. Ei, È™i suita mea — făcu un semn în direcÈ›ia motanului — a organizat acest spectacol; în ce mă priveÈ™te, eu am stat È™i m-am uitat la mosÂcoviÈ›i. Dar, te rog, nu te schimba la față È™i spune-mi ce anume legat de acest spectacol te-a adus la mine? — BinevoiÈ›i să vă reamintiÈ›i că printre altele au căzut din tavan niÈ™te hîrtii. Bufetierul coborî vocea È™i privi jenat în jur. BineînÈ›eles, lumea a sărit buluc să le prindă. In pauză vine la bufet la mine un tînăr È™i-mi dă o hîrtie de zece ruble, la care i-am dat rest opt ruble È™i jumătate. Apoi altul... — Tot un tînăr? — Nu, unul în vîrstă. Apoi un al treilea, al patrulea... Le-am dat la toÈ›i restul. Azi-dimineață verific casa È™i, în loc de bani, dau peste bucăți de hîrtie tăiată. Au păgubit bufetul cu o sută nouă ruble. — Vai, vai, vai! se miră actorul. Cum puteau să creadă că sînt bani adevăraÈ›i? Nici nu concep măcar că au făcut-o inÂtenÈ›ionat! Bufetierul aruncă o privire piezișă È™i tristă în jur, fără să scoată o vorbă. — Să fi fost niÈ™te escroci? îl întrebă alarmat magul pe muÂsafir. E posibil ca printre moscoviÈ›i să existe escroci? Drept răspuns, păgubaÈ™ul zîmbi cu atîta amărăciune, în-cît nu mai încăpea nici o îndoială; da, printre moscoviÈ›i erau È™i escroci. — Ce josnicie! se revoltă Woland. EÈ™ti un om sărac... Nu-i aÈ™a? Bufetierul își strînse capul între umeri, aÈ™a încît se vedea limpede că e un om sărac. 219 — Cit ai la casa de economii? Tonul întrebării era plin de simpatie, totuÈ™i o întrebare de felul ăsta numai delicată n-o poÈ›i numi. Bufetierul se fîstîci. — Două sute patruzeci È™i nouă de mii de ruble, la cinci case de depuneri, dădu replica din camera vecină o voce sparÂtă, iar acasă, sub duÈ™umea, încă două sute monede de aur a cîte zece ruble. Bufetierul rămase parcă lipit de taburet. — Ei, la urma urmei, nu e cine È™tie ce sumă, îi spuse îngăÂduitor Woland musafirului. DeÈ™i, nici de banii ăștia nu ai neÂvoie. Cînd ai să mori? De data aceasta bufetierul se revoltă. — Nimeni n-o poate È™ti, È™i pe nimeni nu priveÈ™te. — Þi-ai găsit! „Nimeni n-o poate È™ti!" se auzi aceeaÈ™i voce mizerabilă din cabinet. Ce să spun! Binomul lui Newton, nu alta! Va muri peste nouă luni, în februarie viitor, de cancer la ficat, la clinica universitară nr. 1 din Moscova, salonul patru. FaÈ›a condamnatului se făcu galbenă ca ceara. — Nouă luni... calcula îngîndurat Woland. Două sute patruzeci È™i nouă de mii... una peste alta, revine la douăzeci È™i È™apte de mii pe lună... cam puÈ›in, dar dacă duci o viață moÂdestă, ajunge... Unde mai pui È™i monedele de aur... — De monedele de aur nu se va atinge, se băgă pe fir aceÂeaÈ™i voce, care îngheÈ›a inima bufetierului. După moartea lui Andrei Fokici, casa va fi imediat demolată, iar monedele găÂsite sub podea vor fi expediate la banca de stat. — Nici nu te-aÈ™ sfătui să te internezi la clinică, continuă artistul. Ce sens are să mori într-un salon, în gemetele È™i hor-căielile unor bolnavi condamnaÈ›i la moarte? N-ar fi mai bine să faci un chef grozav cu aceste douăzeci È™i È™apte de mii È™i apoi să iei otravă, să te muÈ›i pe lumea cealaltă în sunetul struÂnelor, înconjurat de femei frumoase, ameÈ›ite de vin, È™i de prieÂteni — oameni de viață? Viitorul răposat È™edea nemiÈ™cat. îmbătrînise din cale-afară în cîteva clipe. Cearcăne vineÈ›ii îi umbreau ochii, obrajii i se scofîlciseră, falca de jos îi atîrna. — Dar ne-am cam lăsat pradă visării, exclamă amfitrionul. Să trecem la lucruri concrete. Arată-mi, te rog, bucățile dumi-tale de hîrtie. 220 Tulburat, bufetierul scoase din buzunar pachetul, îl desÂfăcu È™i încremeni. în pachet erau bancnote adevărate de cîte zece ruble. — Dragul meu, eÈ™ti într-adevăr bolnav, spuse Woland, strîngînd din umeri. Bufetierul, cu un zîmbet dement, se ridică de pe taburet. — A-a-a... bîlbîi el... dar dacă ele din nou vor... aia... — Hm, căzu pe gînduri artistul. Atunci să treci din nou pe la noi. Mai pofteÈ™te, sînt bucuros de cunoÈ™tință... Din cabinet țîșni Koroviev È™i, repezindu-se la bufetier, îi înÈ™facă mîna È™i începu să i-o scuture, rugîndu-l să transmită tuturor, dar absolut tuturor, complimente. Năucit de-a bine-lea, Andrei Fokici o luă din loc spre antreu. — Hella, condu-l pe domnul! strigă Koroviev. Din nou roÈ™cata cea despuiată se afla în antreu! Bufetierul se strecură pe ușă, piuind: „La revedere", È™i se îndepărtă cu pas de om beat. Coborînd scara, se opri, se aÈ™eză pe o treapÂtă, scoase pachetul È™i-l verifică. Banii erau la locul lor. Tocmai atunci, dintr-un apartament pe acelaÈ™i palier ieÈ™i o femeie cu o geantă verde. Văzînd omul de pe trepte, care privea tîmp la banii ce-i avea într-un pachet, femeia zîmbi, spunînd gînditoare: — Ce casă păcătoasă È™i la noi... Ãsta s-a cherchelit dis-de-dimineață... geamul de pe scara noastră iar l-a spart caÂreva! Uitîndu-se însă mai atent la bufetier, adăugă: — Tii, ce mai bănet, să-l mănînci cu lingura!... Mai bine l-ai împărÈ›i cu mine, cetățene. Ce zici? — Pentru numele lui Cristos, lasă-mă în pace! spuse speÂriat bufetierul, vîrîndu-È™i banii cu îndemînare în buzunar. Femeia izbucni în rîs. — Lua-te-ar naiba, zgîrie-brînză! Am glumit... È™i începu să coboare scara. Bufetierul se ridică încet, își duse mîna la pălărie s-o înÂdrepte È™i descoperi cu uimire că n-o mai are pe cap. Tare n-ar fi vrut să se mai întoarcă, dar îi părea rău de pălărie. După o clipă de È™ovăială, se întoarse totuÈ™i È™i sună la ușă. — Ce mai vrei? îl întrebă blestemata de Hella. 221 — Mi-am uitat pălărioara... È™opti bufetierul împungîn-du-È™i cu degetul chelia. Hella se întoarse cu spatele spre el. Bufetierul își scuipă mental în sîn È™i închise ochii. Cînd îi desÂchise din nou, Hella îi întindea pălăria È™i o spadă cu mînerul negru. — Nu-i a mea... È™opti bufetierul, dînd la o parte spada È™i punîndu-È™i cu repeziciune pălăria pe cap. — Ai venit fără spadă? se miră Hella. Bufetierul mormăi ceva È™i se repezi pe scară în jos. Nu-È™i dădu seama ce anume, dar îl incomoda ceva în creÈ™tet È™i-i era prea cald cu pălăria. O scoase È™i sări în sus de groază, scăpînd un È›ipăt înfundat. Þinea în mîini o beretă de catifea cu o pană ponosită de cocoÈ™. își făcu semnul crucii. în aceeaÈ™i clipă, beÂreta scoase un mieunat, se prefăcu într-un pisoi negru È™i, săÂrind înapoi pe capul lui Andrei Fokici, își înfipse ghearele în chelia lui. Cu un răcnet desperat, bufetierul o luă la goană în jos, iar pisoiul se desprinse de la chelie È™i o zbughi pe scaÂră în direcÈ›ia opusă. IeÈ™ind la aer, bufetierul străbătu în trap mărunt drumul pînă la poartă È™i părăsi pentru totdeauna acel cuib al diavoÂlului — imobilul cu numărul 302 bis. Se È™tie cu lux de amănunte ce s-a petrecut mai apoi. IeÈ™ind în goană din gang, aruncă o privire sălbatică în jur, ca È™i cînd ar fi căutat ceva. Peste cîteva clipe se afla în farmacia de peste drum. Nici n-apucă să rostească bine: — SpuneÈ›i-mi, vă rog... È™i farmacista exclamă: — Cetățene, capul dumitale e numai zgîrieturi! După alte cinci minute, bandajat la cap, bufetierul află că cei mai buni specialiÈ™ti în boli de ficat sînt profesorii Bernadski È™i Kuzmin. Interesîndu-se care e mai aproape, află, în culmea bucuriei, că profesorul Kuzmin locuieÈ™te chiar a doua casă de-acolo, într-o viliÈ™oară albă È™i peste încă două minute intra în acea viliÈ™oară. înăuntru totul era străvechi, dar foarte, foarte intim. în amintirea bufetierului rămase o dădacă bătrînă, care îi ieÈ™ise prima în întîmpinare. Bătrîna vru să-i ia pălăria, dar, fiindcă nu avea aÈ™a ceva, plecă molfăind cu gura-i È™tirbă. în locul ei, lîngă oglinda aÈ™ezată sub o arcadă, se afla acum o femeie de vîrstă mijlocie, cu halat alb, care-i declară că nu-l 222 poate înscrie decît pentru ziua de 19. Bufetierul pricepu pe loc ce are de făcut. Aruncînd o privire stinsă ca de muribund pe sub arcadă È™i văzînd că în încăperea ce putea fi numită camera de aÈ™teptare È™edeau trei pacienÈ›i, È™opti: — Sînt grav bolnav, pe moarte... Femeia privi nedumerită capul bandajat al pacientului si spuse după un moment de ezitare: — Dacă-i aÈ™a... È™i-l lăsă să treacă pe sub arcadă. In aceeaÈ™i clipă, uÈ™a de vizavi se deschise, È™i în cadrul ei străluci un pince-nez de aur. Femeia cu halatul spuse: — Cetățeni, bolnavul acesta va intra peste rînd. Nici nu apucă să se dezmeticească bine că se si trezi în cabinetul profesorului Kuzmin. Camera aceea prelungă nu avea nimic din aerul înspăimîntător, solemn, al unui cabinet medical. — Ce-aÈ›i pățit? îl întrebă cu vocea caldă profesorul KuzÂmin, privindu-i cu oarecare îngrijorare capul bandajat — Adineauri am aflat dintr-o sursă sigură, răspunse buÂfetierul, examinînd cu privirea sălbăticită o fotografie de grup înrămată, că în februarie viitor voi muri de cancer la ficat Vă implor, opriÈ›i evoluÈ›ia bolii. Profesorul Kuzmin se lăsă pe speteaza înaltă în stil gotic a fotoliului său de piele. — IertaÈ›i-mă, dar nu vă înÈ›eleg... AÈ›i fost la vreun medic? De ce aveÈ›i capul bandajat? — Ce medic... Dacă l-aÈ›i fi văzut pe medicul ăsta... răsÂpunse bufetierul È™i începu deodată să clănțăne din dinÈ›i în ce priveÈ™te capul, daÈ›i-l dracului, n-are nici în clin, nici în mî-neca... Altceva vă rog... OpriÈ›i evoluÈ›ia bolii!... — DaÈ›i-mi voie, cine v-a spus asta? — CredeÈ›i-l! îl ruga fierbinte bufetierul. Știe el bine ce È™tie! . r - " PJ"1Cep nimid SpUSe Profesorul, clînd din umeri si indepartrndu-se cu fotoliu cu tot de masă. Cum poate să È™tie dumnealui cînd veÈ›i muri? Cu atît mai mult, cu cît nici nu-i medic! — în salonul patru, răspunse bufetierul. Profesorul se uită lung la pacient, la capul lui, la pantaloÂnii uzi, È™i-È™i spuse: „Asta mai lipsea; e nebun " — ObiÈ™nuiÈ›i să beÈ›i votcă? îl întrebă el 223 — în viaÈ›a mea n-am pus votcă în gură. Atunci profesorul îl puse să se dezbrace È™i să se culce pe canapeaua rece, tapisată cu muÈ™ama. îi pipăi burta, È™i bufeÂtierul se însenină, întrucît Kuzmin îi spuse categoric că în preÂzent, cel puÈ›in în clipa de față, nu găseÈ™te nici un indiciu de cancer. TotuÈ™i, dacă lucrurile stau aÈ™a, adică dacă-i e teamă, dacă a dat peste un È™arlatan care l-a băgat în sperieÈ›i, trebuie să facă toate analizele... Profesorul umplu cîteva foi de hîrtie, explicîndu-i unde să meargă È™i ce să ducă. Afară de asta, îi dădu un bilet către pro-fesorul-neuropatolog Bourre, spunînd pacientului că sisteÂmul lui nervos este complet zdruncinat. — Cît vă datorez, domnule profesor? întrebă bufetierul cu o voce duioasă È™i tremurătoare, scoțînd un portofel umflat doldora. — Cît doriÈ›i, răspunse sec È™i scurt profesorul. Pacientul scoase treizeci de ruble È™i le puse pe masă, apoi, pe neaÈ™teptate, puse încetiÈ™or, cu o miÈ™care felină, peste bancÂnote, un fiÈ™ic zăngănitor, învelit într-o hîrtie de ziar. — Ce-nseamnă asta? întrebă Kuzmin, răsucindu-È™i musÂtaÈ›a. — Vă rog să primiÈ›i, cetățene profesor, È™opti el, vă implor, opriÈ›i evoluÈ›ia cancerului. — Să-È›i iei imediat aurul de-aici, spuse profesorul mîndru de el. Mai bine È›i-ai îngriji nervii. Chiar rnîine să-È›i duci urina la analiză, să nu bei mult ceai, iar mîncarea să fie complet neÂsărată. — Nici în supă să nu pun sare? — Nicăieri, îi ordonă Kuzmin. — O-of! exclamă întristat bufetierul È™i, privindu-l duios pe profesor, strînse aurul È™i o luă spre ușă de-a-ndăratelea. In seara aceea profesorul nu avusese prea mulÈ›i pacienÈ›i; cînd pogorî amurgul, plecă È™i ultimul dintre ei. Scoțîndu-È™i halatul, aruncă o privire spre locul unde bufetierul lăsase baÂnii È™i, în loc de bancnote, văzu trei etichete de la È™ampania „Abrau-Dursot". — Dracu È™tie ce-o mai fi È™i asta! bolborosi Kuzmin tîrîn-du-È™i poalele halatului pe podea È™i pipăind hîrtiile. Pesemne că ăsta nu-i numai schizofrenic, ci È™i escroc! Nu înÈ›eleg ce a 224 vrut de la mine? RecomandaÈ›ie scrisă pentru analiza urinei? M-aÈ™ mira! Vai, vai, vai! O fi furat paltoanele! Profesorul se năpusti în antreu, aÈ™a cum era, cu halatul îmbrăcat numai pe o mînă. Xenia NikitiÈ™na! strigă el strident. Vezi dacă nu lipÂseÈ™te vreun palton. Paltoanele erau la locul lor. în schimb, cînd profesorul, reÂvenit în cabinet, își lepădă în sfîrÈ™it halatul de pe el È™i aruncă o privire spre birou — încremeni È™i-È™i simÈ›i picioarele È›intuite parcă de parchet. Pe locul unde se găseau etichetele È™edea un pisoi negru, mic È™i orfan, cu un botiÈ™or trist, mieunînd deaÂsupra unei farfurioare cu lapte. — DaÈ›i-mi voie, a-asta ce-o mai fi? Asta întrece... È™i KuzÂmin își simÈ›i ceafa ca un sloi de gheață. La strigătul stins È™i jalnic al profesorului, veni în fugă Xenia NikitiÈ™na care-l calmă pe loc, spunîndu-i că, fără doar È™i poate, careva dintre pacienÈ›i lăsase pisoiul acolo, È™i că în lumea proÂfesorilor se întîmplă frecvent asemenea lucruri. — Probabil că o duc greu, explică ea, pe cînd noi, desigur... S-au apucat să-È™i dea cu presupusul care anume dintre pacienÈ›i abandonase pisoiul. Bănuiala căzu pe bătrînica cu ulcer la stomac. — Ea, fără-ndoială, declară convinsă Xenia NikitiÈ™na. Ce-o fi zis bătrîna: Tot trebuie să mor, păcat de pisic... — Bine, bine! striga Kuzmin. Dar laptele? Farfurioara! Tot ea le-a adus? — Laptele l-o fi adus în sticluță È™i aici l-o fi turnat în farfuÂrioară, explică Xenia NikitiÈ™na. — In orice caz, ia de-aici pisoiul È™i farfurioara, spuse KuzÂmin, conducînd-o pe Xenia NikitiÈ™na pînă la ușă. Cînd se înÂtoarse, situaÈ›ia era schimbată. Atîrnîndu-È™i halatul în cui, profesorul auzi de afară hoÂhote de rîs. Privind pe fereastră, rămase năuc. Prin curte fugea spre căsuÈ›a de vizavi o doamnă îmbrăcată numai în cămașă. Profesorul o cunoÈ™tea È™i-i È™tia numele. Se numea Măria Alexan-drovna. în curte, un băiat se prăpădea de rîs. — Ce-i asta? zise dispreÈ›uitor Kuzmin. Imediat, în camera de alături, ocupată de fiica profesoruÂlui, patefonul începu să cînte foxtrotul „Halleluiah", È™i, în 225 aceeaÈ™i clipă, profesorul auzi în spatele său un ciripit de vraÂbie. Se întoarse È™i văzu un vrăbioi mare săltînd pe birou. „Hm... trebuie să-mi păstrez calmul!" își propuse profeÂsorul. „O fi intrat cînd m-am îndepărtat de fereastră. Totul e-n ordine!" hotărî el, simÈ›ind dimpotrivă că totul e într-o dezÂordine cumplită È™i asta, fără îndoială, mai ales din cauza acesÂtui vrăbioi. Privindu-l mai atent, profesorul se convinse din capul locului că vrăbioiul nu e unul obiÈ™nuit. ParÈ™ivul se lăsa pe picioruÈ™ul stîng, dansa foxtrot în sunetele patefonului, ca un om beat lîngă tejghea, È™i se obrăznicea în fel È™i chip, priÂvindu-l cu impertinență pe profesor. Mîna profesorului se lăsă pe telefon. Se pregătea să-l înÂtrebe pe colegul său de promoÈ›ie, Bourre, ce semnificaÈ›ie poaÂte avea apariÈ›ia unui vrăbioi din ăsta, cînd ai È™aizeci de ani È™i, pe deasupra, mai suferi È™i de ameÈ›eli? Intre timp, vrăbioiul se aÈ™eză pe călimara primită cadou de către profesor, se găinată în ea (nu glumesc deloc!), se avîn-tă în sus, rămase atîrnat în aer, apoi, luîndu-È™i elan, se repezi cu ciocul său dur ca oÈ›elul în geamul fotografiei cu promoÈ›ia de absolvenÈ›i ai anului 1894, îl făcu țăndări È™i numai după aceea își luă zborul pe fereastră. Profesorul se răzgîndi È™i, în loc să-i telefoneze colegului său Bourre, telefona la „Serviciul lipitori", spunîndu-È™i nuÂmele È™i titlul È™i rugind să i se trimită neîntîrziat acasă niÈ™te lipitori. Puse receptorul la loc È™i, întorcîndu-se cu faÈ›a spre birou, scoase un urlet. La birou È™edea, cu boneta pe cap, o infirmieră, È›inînd în mînă o geantă pe care scria „Lipitori". Profesorul porni să urle È™i mai sălbatic: femeia avea o gură de bărbat, căscată È™i strîmbă, care-i ajungea pînă la urechi, un clonÈ› enorm È™i ochi de moartă. — BănuÈ›ii am să-i strîng eu, spuse cu o voce de bas infirÂmiera, n-au de ce să zacă aici. Adună, cu ghearele ei de pasăre, etichetele È™i se topi în văzduh. Două ore mai tîrziu, profesorul Kuzmin È™edea în dormiÂtorul său, lungit pe pat; la tîmple, după urechi È™i la gît îi atîr-nau lipitori. La picioarele lui, pe plapuma de mătase, stătea profesorul Bourre, un bărbat cu mustaÈ›a căruntă; îl privea compătimitor pe Kuzmin È™i încerca să-l consoleze, spunîndu-i 226 că peripeÈ›iile lui erau o nimica toată. De afară, noaptea se uita pe fereastră. Ce întîmplări năstruÈ™nice s-or mai fi petrecut în noaptea aceea la Moscova nu È™tim È™i, desigur, nici nu vom căuta să aflăm, cu atît mai mult, cu cît a sosit timpul să trecem la partea a doua a acestei istorisiri adevărate. Vino cu mine, cititorule! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy