Acul: Moșule! De ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă de-mi țâuie urechile. Eu lucrez toată ziua și nime nu-mi aude gura.
- Iaca, mă!... da de unde-ai ieșit, pâcală?
- De unde am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci.
- Na!... Vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădeala noastră ai ieșit, ș-apoi tu ni cauți pricină?
- Mă rog, iertați-mă! Că dacă n-ar fi fost focul, foile, pleaftura și omul care să vă facă și să vă deie nume, ați fi rămas mult și bine în fundul pământului, ruginite ca vai de voi.
- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul?!
- Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să răbd.
- Vorba ceea, soro: șede hârbu-n cale și râde de oale. Măi pușchiule! Ia să vedem ce-ai făcut tu mai mult decât noi?
- Ce am făcut și ce fac, îndată ți-oi spune. Ca să nu lungesc vorba, hainele bărbătești și femeiești, din creștet până în tălpi, și alte nenumărate lucruri frumoase și scumpe, fără de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intră în bordei, suie-te în palat, ai să mă găsești. Fetele mă pun în cutiuțe aurite, mă înfig în perinuțe de mătase și îngrijesc de mine, ca de un mare lucru!
- Da în stogul de fân, nu vrei să te puie, mititelule?
- Nici în stogul de fân, dar nici trântit într-un ungher al fierăriei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva în mână decât fierarul?
- Ia ascultă, te prea întreci cu șaga, piciule! Dacă șezi la cinste și toți îngrijesc de tine, cum zici, de ce le împungi degetele?
- Da, împung pe cască-gură cel somnoros, pentru că voiesc să iasă din mâna lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare și frumoase. Tu pentru ce bați fierul cel culcat pe nicovală și ruginit ca și tine? Nu ca să faci din el lucruri mai bune și mai frumoase?
- Măi... da bun ești de gură!
- Și de gură, dar și de lucru.
- Ei bine, tu mi-ai înșirat verzi și uscate; ia stăi să-ți spun și eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, cleștele, vătrarul și nenumărate unelte și mașini de fier, unele de o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice ca tine, pututu-s-au face până n-au trecut pintre nicovală și baros? Casa, bisericile, corabia, puștile, tunurile și alte lucruri nenumărate, așa-i că n-ar fi de nu eram eu? Tu îmi spui de haine frumoase; eu ți-oi spune de casă, de sapă, de secere, de coasă și de plug.tu îmi spui mai mult de frumos, eu ț-oi spune de cele neapărat trebuincioase.
- Mă faci să te-apuc la scărmănat, moșule baros. Haine i-au trebuit omului întâi, căci nu era să umble cu pielea goală și desculț, ca gâștele.
- Te-ai încurcat în socoteli, măi băiete. Ba de mâncare și casă i-a trebuit omului întâi; ș-apoi haine frumoase, cum zici tu. Cu rufe de-ale tale, îți ghiorăiesc mațele de foame. Ai auzit vorba ceea că: golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul...
- Măi, da ruginit mai ești!
- Ruginit cum sunt, eu v-am făcut și trebuie să ascultați de sfaturile mele.
- Așa este, dar te prea lauzi; las mai bine să te laude alții. Și tu faci trebi bune, și eu; numai atâta că tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu șăzi totdeauna cu fierarul cel uns de cărbuni, iar eu șăd cu croitorul și cu tot felul de persoane.
- Iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? Croitorul tău trebuie să împungă mai mult de zece ori până când fierarul meu rădică o dată; croitorul tău rupe altă dată pe zi câte zece ace; fierarul însă mă are pe viață, ba mă poate lăsa și de zestre la copii de copiii săi. Ș-apoi încă una: cine dintre acești doi meșteri e mai grebănos și mai gubav? Fierarul meu ori croitorul tău?
- Moșule, ești bătrân și multe mai știi. Fie pe-a dumitale.
- Bine, mititelule! Ia, acum ai mai venit de-acasă. Zi mai bine că industria sau meșteșugurile, noi le-am adus pe lume; că bogățiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit, și ț-ai zis cioplit. Mie-mi pare bine ca nepoții mei să fie mai ciopliți decât mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu vă fuduliți și nu uitați obârșia voastră, ca nu cumva să vă ciopliți prea tare, și să rămâneți, care fără urechi, care fără dinți, care fără gură, care fără zimți, adecă niște cioarse de nici o treabă. C-apoi atunci iarăși mi-ți ajunge drăguș la căuș, și soră-mea nicovală vă va ținea în spate, iar eu vă voi bate pe rudă pe sămânță, ca să prindeți la minte.