Pentru costruirea podului au zis că e bine să se folosească mână de lucru locală. Pe Mărin, puțin la minte, când au văzut cum aleargă cu câte doi saci de ciment pe umeri, l-au ales din prima...I se da de făcut muncile cele mai grele. Era conștiincios și docil și... tăcut de parcă ai fi avut în față înțelepciunea întruchipată... Însă în momentele de odihnă, când se băgau la umbră, cu greu făcea față glumelor nesărate ale colegilor:
-Mărin-ciugulin care s-a c...t în trin...
-Lasă-l mă Oltene că te vede Dumnezeu...
Mărin avea și alte griji:
-Nea Cotică, tanti Foico, unde mai e mă pomană?
-Departe, mă, Mărine, ăhă, la capu’ satului...
-Unde mă, unde, acolo? Ãăă...
-Da, mă...Te duci și le spui că te-am trimis eu...
Mai era ceva care chiar îi înmuia inima, saracu’: Era mare iubitor de muzică...Și cum un coleg își adusese acordeonul pe È™antier, când aveau răgaz o dădeau pe cultură... Știa un cântec al lui:
Spune mândro-adevărat
Mai ai un gagic în sat
Pe Mărin la Izbășesti
Mănache din Cochinești...

Vara era pe sfârșite. Podul încet-încet prindea contur, lucrătorii câștigau și ei un ban în ușa casei, cum s-ar zice, toată lumea mulțumită...
Conflictul dintre Olteanu și Mărin se ascuțise rău detot... De vreo două ori abia i-au despărțit...
Într-o pauză erau lungiți care pe unde... Mărin, cam de- a curmezișul...
-Ciuguline, dă-te bă dracu’ din drum...
Și... buf, Olteanu, cu bocancul în burta celui adormit...
Se scoală ăsta din somn, bezmetic, pune mâna pe o coadă de lopată...Pac la oul piciorului, trosc și pe partea cealaltă și tot așa, ploaie de lovituri... Din primul moment cel lovit fu la pământ...Urlete de durere... Au sărit să-l oprească... Mărin, puternic ca un bivol se scutura de ei ca de furnici... Loviturile, mai aprige, au început să urce spre genunchi...Olteanu agoniza dar cum să-l scoți din mâinile nebunului... Atunci s-a auzit acordeonul si vocea ăluia, răgușită:
Spune mândro-adevărat
Mai ai un gagic...
Ca printr-o minune Mărin lăsă coada de lopată, se șterse de transpirație cu mâneca și, în timp ce se da lângă cel cu muzica zise cu năduf:
-Căluș, de, Otene, căluș, de...