Casele de foc.În mijlocul nopți un cîrd de muște.Pișcături de muște un vis.Trec mașini invizibile prin ceas.Ochii se fac de argint Eu o întrebare.Visul o vrere a mea aș vrea să visez.Și visez ,visez visez,pînă cînd noaptea se face o bilă albă.Tu o rochie și un pas .Un cadavru.Ești un cadavru frumos .Picură ploaia prin pereți .Ce mișto.Pot să mă întreb dacă sînt ud cu înverșunare la capătul unei mese în sufragerie.Tu.O cîmpie.Eu un mal de mare.Tu o vela eu o corabie.Vela mea. Un staniol de la Hollywood,ești tu o frumoasă.
Cîteodată nopți puține ,cîteodată zile ,puține.Păsări de metal umblă prin aer.Se aprind orele.Iau pur și simplu foc.Cind mă gîndesc că mai trebuie să nu văd ce văd că vreau să văd cînd văd un staniol de la hollywood.

.Noapte de vis,un metrou o gară două chipuri .
Ai?
N-ai?
Ai.
Dă-mi.
O pastilă.Tu.
Mașini în goană .Trecători.Curbele acelea de străzi,și visul meu de a fi în vis .Unde,un unde.
Trec mizerii în goană,și lacrima se lungește la pol,lumea trece rece caldă.Și închisă într-un microscop tăcută și bizară tu un staniol de la Hollywood.
O mașină tu,o geacă șmecheră.
Stelele nopți răspund. Mă cheamă.Se mișcă .Am aflat un staniol .
Se mișcă ora în ceas.Am aflat un staniol.Tu .