Pic,pic,picură ploaia.Cerul e cald.Muște.
Umezeală .O, ce vară!În șanț un cîine mort.Pute,e un hoi.Miros de la flori.
Abur moale.Moale.Eu,doar eu ,mă plimbam
prin decorul superb..Mă plimb.Ploaia î-mi pătrunde prin păr.Se așază pe tricou.
Pe piele.Te iubesc vară.A mea.Mă plimb.Mă plimb.Eu.Mă plimb.Eu.Mă plimb.
Doar mă plimb și observ natura.Ce miracol.Cînele mort,ploaia.Și vara.
Am una dintre cele mai bune priviri...
Eu.Fructele de cais s-au copt.Se naște un bumerang.Eu privesc.Și natura î-mi întoarce toate.Am înfrunzit de cînd mă plimb.Sînt o frunză.Am un ochi special.
Văd căldura de vară.Peste dealuri se așterne o pătură moale de ploaie.Ușor.Greu.Eu cred că ușor.
Dar să ne întoarcem la cîinele mort.
De ce lumea nu pictează și așa ceva.
Ar fi un peisaj de nota unșpe.Viermii.
Și totul.Culori care nu s-au mai văzut.
Vara.O adevărată pictoriță.Ne dezvăluie totul.Penelul ei ne arată ce e mai bun.
Un hoit de cîine.Caisele.Copacii în floare.Rachițile.Drumul de țară.Un pictor așa ar trebui să le vadă.Unde sînt pictorii noștri.Aș vrea să văd un hoit de cîine pictat,o caisă ...
Atît.Și nimic mai mult.Atît.
Cred că s-ar vinde cu o grămadă de dolari.Unde mai pui și mirosul,ha ha.
Aș vrea să văd așa ceva.