agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-20 | [This text should be read in romana] |
Termometrul din fața primăriei indică 39°. Pentru o zi de început de iunie e mult chiar și pentru o țară sudică. Rațele iazului din parc nu au ieșit azi la bălăceală după orele dimineții pentru prima oară în acest an, semn de rău augur. Orbul care cerșește la colț cântă strâmb o compoziție proprie despre visul său din noaptea trecută, în care fântânile arteziene fierbeau și din soare curgea peste oraș o cascadă de foc. A doua zi se fac 42°. Cauciucurile mașinilor parcate în plin soare fumegă. Ninge cu funingine pe bulevardul care trece printre blocurile cu acoperiș de smoală neschimbată de patruzeci de ani. 44° în ziua următoare. Se constituie mafia apei, traficanții de gheață fac legea pe la colțuri iar intrarea la piscină costă jumătate de salariu mediu pe economie. Două zile mai târziu sunt 47° la umbră. Cele trei termometre publice din urbe aflate la soare s-au topit. Nicio pasăre nu se mai ridică de la sol, aripile le sunt decupate de arsuri parcă pirogravate de un artist beat. Focuri se aprind instantaneu pe trotuare. Niciun fir de iarbă nu mai are culoarea clorofilei. Joi se fac 50°. Se aud oameni și tot felul de alte vietăți urlând când se aprind bezmetic, din senin și fără avertisment după ce se aventuraseră trei secunde prin zone fără umbră. Asfaltul curge molcom pe străzi ca un pârâu parșiv cu mii de izvoare. Albastrul din cer s-a făcut roșu ca iadul. La 53° puține semne de viață se mai văd în oraș, și acelea fugare, pe la geamuri, baricadate în regaturi de aer condiționat. Pe afară nu mai e nimeni. Parcurile fumegă, incendiile nu au mai lăsat iarbă și nici flori ori bănci. Primii copaci se aprind și ei. Până la apusul soarelui arde tot ce a mai rămas din vegetația altădată atât de bogată a orașului. Marți sunt 55°. Energia electrică nu mai ajunge la consumatori de zece ore, cablurile s-au dilatat și au pocnit pe stâlpi. Nici în locuințe nu mai există viață. Este exact a treizecea zi fără o adiere de vânt și a nouăzecea fără o picătură de ploaie. Apocalipsa meteo s-a înfăptuit. A două zi e primăvară, 20° și plouă ușor, zglobiu. Cerul e de un albastru încântător, pur. Din neant își fac apariția păsări bucuroase. Natura a scăpat de om și se întoarce la poveștile ei adevărate despre culoare neîntinată, curățenie, miros de prospețime și liniște. Undeva la sud de toate astea se aude un râs timid din cer.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy