Mi-aduc aminte de anii copilăriei. La fiecare început de an școlar, învățătoarea, iar mai târziu dirigintele, ne scria în catalog datele personale: domiciliul, data și locul nașterii, numele părinților și ocupația lor.
La mine, la ocupația tatălui, scria: decedat.
Iată, ca prin minune, l-am reîntâlnit acum, după peste 80 de ani.
L-am reîntâlnit citind într-un vechi carnețel cu spirală, care le-m găsit în Arhiva familiei
Aici sunt câteva notițe cu creionul, foarte greu de descifrat. Iată, aici, și o producție literară cu titlu: „Tot pe drum și iar pe drum”: Hi, hi, hi murgule hi/De la Volga la Sibiu/Să mergi tot în fuga mare/De vrei să capeți mâncare/
Și nu bice pe spinare/Misiunea ți-a fost dată/
Să colinzi Rusia toată/ Cu căruța încărcată/
Ține-o dar la fugă bine/ Că vin rușii după tine/La bidoarcă sau furgon/Duci bagajul lui Ion/Care din colhoz te-a luat
La bidoarcă te-a`nhămat/ Tu să fugi cât vei putea/Că bidoarca nu e grea/Merge iute ca mașina/ De la Volga la Tighina/Tu cu mintea ta de cal/Ne poți spune în ce hal/Am ajuns sărmani de noi/De când fugim înapoi/N-avem haine nici mâncare/Dar fugim în goana mare/ N-avem nici regulamente/Dar avem impedimente/
Care or fi pe unde șed ​​­​​?/C`ași vrea și eu să le văd/Auzeam că le-a găsit don major cel iscusit

Pe o altă filă: Balada calului:
Bate vânt din răsărit/tot pământu-i amorțit /Iar ostașii arși de dor/ au pornit spre țara lor/ Pe câmpiile rusești/ trec coloane românești.
Apoi în câteva versuri descrie foamea de care suferă toți. Se ivește însă o speranță: Într-o casă dărâmată/ Stau ostașii toți grămadă/ Cu bricege și cuțite /Toate bine ascuțite/ La mijloc un cal ce moare/ A fost bolnav de picioare și n-a mai mâncat de fel/ L-a `mpușcat domn plutonier/Toată această adunătură Vrea s-l facă friptură. Ofițeri și trupa toată Vor să se sature odată​/ Diaconescu și Tomescu Prind o leacă de speranță/ Și trimit o ordonanță înarmată cu-n topor/ ca să le-aducă și lor.

Într-un caiet cu foaie groasă, maculator i se spunea mai demult, alte câteva însemnări tot cu, probabil, același creion : 21 octombrie 1942: Astăzi avem o lună decând am plecat din Sibiu. După o călătorie cu trenul prin Moldova, Bucovina, Pocuția, Polonia, Tansnistria și Ucraina am ajuns în orașul Stalino unde am debarcat. Stalino, oraș mare industrial este așezat la nord de Marea de Azov, la aproximativ 120 Km de Marianopol. Dela Stalino am pornit în direcția Sud spre M. de Azov. Primul marș de 32 Km. a fost greu. Am plecat din Stalino în 5 oct. a doua zi eram în comuna Elinovca. A doua zi am plecat dimineața iar pe la ora 15 am ajuns în satul Veliconodoli.
A fost rănit în apropierea Odesei. După ce s-a refăcut a fost din nou mobilizat în primăvara lui 1944. Apoi soția lui a primit o scrisoare de la Regimentul 9o infanterie:

De pe front
12 iunie 1944

Mult stimată Doamnă,

Mi-a trebuit mult timp pentru a mă hotărî să vă aduc eu la cunoștință durerea cea mare , căderea în luptă a soțului….. din Batalionul 30 grupul 90 V.M...în ziua de 11 iunie 1944 la ora… a fost lovit de o schije de Brandt… și în asistența preotului confesor al Gr.90… a fost înmormântat la cimitirul Diviziei în groapa No.7 rândul 1 din față începând cu numărătoarea de la dreapta la stânga și de la troiță…. I-am pus o cruce scriind pe ea…

Ani de zile, a fost Victoria cu gândul la acea groapă, din acel cimitir. Necazurile au ținut-o pe loc. Când a reușit să ajungă, nici urmă de cruci. Tractorul desțelenise locul. A aprins o lumânare printre macii adiați de vânt.