Un magician bate satele de sub munte de câteva luni și vrăjește populația cu reprezentații gratuite pe lunci, pe ulițe ori în poiene. Uneori are barbă până în pământ, alteori ochi albaștri ori e chel, însă întotdeauna e gras și, în consecință, niciodată prea abil. Îl însoțește un câine bătrân și miop în satele în care scoate din joben iepuri și porumbei, însă în cele în care face să dispară copaci, copii din public și chiar și podețe peste pârâuri, vine însoțit de un inorog roz cu pete violet. Marțea și joia poartă redingotă de scamator medieval, roșie și cu guler enorm, de vampir; lunea și vinerea umblă îmbrăcat în combinezon negru de mătase, fapt care îl face și mai caraghios, scoțându-i în evidență atât burta cât și picioarele scurte și subțiri. Miercurea vine în costum alb, papion verde și pantofi de lac lucioși ca smaraldul. Sâmbăta și duminica nu lucrează. În fiecare sat e găzduit gratis și cu bucurie de văduve entuziasmate de bagheta lui lui magic, de domnișoare panicate de lipsa unor tineri dispuși să se însoare și de fete bătrâne trezite brusc la viață. Deși numărul furturilor din case ori din buzunare și celui al disparițiilor de animale s-au dublat de când vrăjitorul gratuit e în turneu în nordul provinciei, nimeni nu face denunțuri la poliție, și asta, după cum spun gurile rele dar înțelepte, e strict legat de burțile la gură ale majorității feminine și de statisticile oficialităților în materie de fertilitate și natalitate, în creștere constantă și spectaculoasă. Vrăjitorul există doar în închipuirea oamenilor, conform savanților, la fel ca inorogul lui roz, potența și numerele de magie reușită. Gravidele i-ar contrazice.