Mergeam pe stradă pierdut în gânduri, ca de obicei.
Deodată o hârtie de pe marginea trotuarului îmi atrase atenția.M-am aplecat, am luat-o și am citit cuvintele care erau scrise pe hârtie : “Privește înăuntrul tău și vei ști cine ești cu adevărat”.
Ajuns acasă, mama mă privi atent și îmi spuse :
- Nu ți-e bine ? Parcă trăiești pe altă lume.
Remarca asta am auzit-o de nenumărate ori, însă i-am răspuns :
- Mă simt bine, nu am nimic.
Am privit-o și parcă dincolo de ea exista ceva straniu.
În camera mea am citit încă o dată cuvintele enigmatice.M-am concentrat să privesc în sinea mea, însă nu am simțit nimic, nu am văzut decât întuneric.Totuși cuvintele parcă treziseră ceva amorțit înlăuntrul meu.
La servici colegii remarcaseră ceva schimbat la mine, ca și cum mă aflam și gândeam în altă lume.La rândul meu, vocile, ochii , expresiile fețelor colegilor mei îmi erau străine, ca și cum în fața mea erau alții. Mă simțeam izolat și părăsit.
Seara, acasă, mama era îngrijorată și îmi mărturisi acest lucru.Vocea mamei mi se păru străină, de parcă altă persoană îmi vorbea.Chiar și ochii în semiîntunericul camerei aveau o tentă fosforescentă.
În aceeași seară am primit vizita prietenului meu.Am vorbit banalități , când deodată un văl esoteric parcă se așternuse pe ochii prietenului meu și, în transă, acesta îmi spuse :
- Ești un om periculos pentru Noi, gândești prea mult și cauți răspunsuri imposibile la întrebări imposibile.
Apoi vălul se dizolvă și revenise același pe care îl știam demult.
Toate se adunară în mine , mă bulversară și răbufnii :
- Ce-ai spus ? Eu periculos ? Pentru cine ?
Pe față i se citi o mirare adâncă și cu sinceritate îmi spuse :
- Nu ești în toate mințile ? Nu am spus așa ceva !
Cu siguranță se întâmplă lucruri stranii de când am citit cuvintele care mă obsedează , am gândit.Și nu mă voi lăsa până când nu voi descoperi adevărul.
L-am lăsat să înțeleagă că am glumit și am căutat să scap cât mai repede de el.
Întors în singurătatea mea , am închis lumina și televizorul pentru a mă putea concentra din nou asupra părții ascunse , interioare a ființei mele.La început nu simții, nu percepui nimic, apoi, încet, încet, la început șters, apoi din ce în ce mai clar, văzui doi ochi închiși.Apoi văzui corpul meu material mort, mă văzui pe mine însumi mort înlăuntrul altui corp străin și atunci am înțeles :
Noi toți eram extratereștri !
Creați de o Rațiune Superioară cu materia depusă peste corpul vechilor oameni, prin mișcarea gândurilor străine în noi, am invadat Pământul și am luat locul oamenilor, preluându-le obiceiurile și comportamentul.
Astfel am colonizat Pământul.
Deci cel ce scrie aceste rânduri nu este om !
Oare sunt singurul care știe acest lucru ?