Era un călător, unul dintre aceia rari care erau înzestrați cu capacitatea de a călători prin abisul sinelui.De fiecare dată călătorea de plăcere înregistrând vag amănuntele pe care le întâlnea în tunelul lăuntric.Acum însă își propuse prin concentrare mentală și exercițiu să memoreze clar imaginile apărute în aventura cunoașterii sinelui.
Își alese ca perioadă a călătoriei noaptea, când imaginile erau mai pregnante , iar la sfârșitul periplului prin lăuntricul ființei își amintea mai ușor evenimentele trăite.
După o alunecare prin beznele tunelului , zări la un moment dat un spațiu iluminat de mii de flăcări : era iadul, iar flăcările erau oamenii damnați la osândă veșnică. Pe un tron din flăcări guverna această lume însuși Diavolul.Ochii din care țâșneau flăcări îl zăriră pe călătorul speriat și îi spuse, cu o voce cavernoasă pe care încerca să o facă plăcută, să se apropie de el, asigurându-l că puterile malefice ale sale erau neputincioase în fața călătorilor.
Călătorul nu-l ascultă, ci căută să părăsească bolgiile infernului.
- Știu ce cauți. Să nu uiți că viața stă în vis, spuse Diavolul, înainte ca vizitatorul să piară în întunericul tunelului.
O luă inspirat pe o ramificație a tunelului și după un timp zări un spațiu celest într-o iridescență divină.Într-un cerc de lumină erau așezați îngerii în funcție de ierarhie : la capătul îndepărtat stăteau îngerii-copii, apoi în cercuri concentrice din ce în ce mai apropiate erau așezați serafimii, heruvimii, iar cel mai aproape de centru stăteau arhanghelii.Vizitatorul deduse că a pătruns în rai, unde în centrul cercului trona Dumnezeu , învăluit într-un nimb divin.
Dumnezeu îl zări pe vizitator și înțelese scopul călătoriei sale.
-Misterul vieții și al morții se află în tine.Depinde de aptitudinile tale pentru a-l pătrunde.Cei care descifrează acest mister devin extraoameni, spuse Creatorul.
Spațiul se destrămă ca o lumină înghițită de întuneric și călătorul se trezi iarăși în tunelul din interiorul ființei.
După o alunecare în imponderabilitate înafara spațiului și timpului, căutătorul ajunse într-un plai bucolic , într-un elizeu în care pluteau ca entități luminoase ,gingașe, sufletele oamenilor virtuoși.Își zări sufletul și se dizolvă în el, într-o transfigurare a simțurilor, devenind esență și cunoscând misterul existențial.
Apoi totul se rupse, iar tunelul îl înghiți în întuneric.
Printr-o verticală infinită se materializă în spirit.Lumea spiritului era formată din miliarde de filamente incandescente – sinapse- și de spoturi luminoase – axoni -. Deasupra lumii spiritului era o cupolă de energie, iar vizitatorul își proiectă ființa cu ajutorul unui filament incandescent, dincolo de cupolă.Astfel ajunse în lumea transcendentală populată de mistici , esoterici și filozofi metafizici.
Ca o conștiință de sine stătătoare se văzu în viața din vis un poet de valoare, recunoscut și apreciat, în lumea artiștilor creată dincolo de poarta transcendentală.
Apoi poarta se închise, apăru tunelul întunericului și se trezi în realitatea vieții.Acum oamenii și lucrurile păreau șterse, ca și cum erau privite prin miopia visului.
Se văzu din exterior , ca o ființă distinctă desprinsă din corpul material, și constată că în această lume era un prost, cu o minte obtuză, închisă.Își transfigură mintea cu energia revelațiilor și reuși să o deschidă eonilor divini care presărau inteligența în sinapsele cerebrale.
Acum înțelese totul : misterul vieții și al morții , cunoașterea de sine și scopul existenței.Cutremurat, ajunse la concluzia că viața este vis și visul este viață.Prin mistică, practică esoterică și revelații , călătorul printre lumile personale deveni conștient de cele trei lumi diferite :
- lumea vieții-vis : când devine conștient de realitățile visului;
- lumea visului-viață: în care se poate deplasa în orice loc prin puterea gândului ;
- lumea transcendentală : unde ceea ce este imposibil devine posibil , necunoscutul devine cunoscut, neștiutul devine știut, necunoașterea devine cunoaștere.
Ca o încununare a călătoriei prin spațiile inefabile ale sinelui, călătorul realiză faptul că trăiește în același timp trei existențe diferite.
Profeția lui Dumnezeu se realiză : deveni extraom.