-Să plecăm de aici! Să mergem dintre marmotele astea ce scârțâie zgomotos a vorbe goale și învelesc orice ființă în ciocolată acră cu aromă de bârfe, intrigi false, și alte zeci de mii de neadevaruri!Să ne ascundem într-o peșteră, o peșteră luminată de adevăr! Aceste marmote care pretnid că sunt oameni au frică de lumină! Îi topește sub ochii noștri!Acolo vom face ce vrei tu!...vom vorbi, vom glumi, ne vom certa.... așa, doar în joacă! Nu spun că te iubesc! Nu te mint! Nu spun că te urăsc! Nu te mint! Eu sunt doar un frate, un frate pe care nu l-ai avut! Da mai și greșesc. Fă ce vrei cu mine când păcatul lui Adam și al Evei își oprește mașina sa decapotabilă, neagră și prăfuită, din anii '50. Dar nu mă pedepsi când vina, neavând unde să se așeze, alunecă precum o vită încălțată cu patine și cade pe spinarea mea! Iar de mă alungi, o să fi singură!...așa cum ți-ai dorit! Singură în nesfârșita peșteră luminată de umbra ciudată a adevărului...