Scurtă bioradiografie de cuplu.
Efectuată la data de 22 iunie 2007, când am aflat că ce ne desparte este ceea ce avem împreună: puținul. Care, neputând fi ucis, ne va uni definitiv.


Este noaptea în care, prin venele Cristinei, tăiate de la încheietură, timpul s-a scurs in nisip.
Deșertul s-a născut in mine fără vreo oază...
Epava unui tanc german urmărește tăcut pescadorul măcinat de sete. Rommel cântă, adună pescarușii morți, cu o țepușă. Îi pune la uscat, în grămezi.
Eu știu, el e Morgan le Fay, și a fost un an bun la pescăruși.
Mă uit la soare, ochi în ochi, cu sfidare. Orbit, de-acum voi traversa perpendicular orice schemă de separație a traficului.
Am cinci degete la mâna stângă.
Cu stânga nu mă pot sugruma. E "unfit", adică nu e în stare.
... să numărăm, deci:

..........

unu, la mână:
“să nu ajungi, maică!” - așa a grăit Baba Cloanța - Cotoroanța, cernită pe pamântul copilăriei din urna Răului. și mersul meu, în timp ce creșteam, a intrat in Zodia Cancerului. a facut victime colaterale: cristina.
cris, sau: unsprezece ani de așteptare, când cuibul s-a mutat din ce in ce mai sus, căutând lumini.
până când puii s-au născut, singuri, in țărână...
unsprezece ani de mers pe jos, de multe ori târâș, pe coate si genunchi. cu masca pe figură, ca un soldat disciplinat, ce trage intotdeauna corect, din față, nu în ceafă.
"nu poti să iubești cu masca pe figură!" m-a avertizat... ha, ce clișeu verbal!

..........

doi, la mână: "florile cresc in vaze frumoase, în pamânt gras, mănos, în ghivece cu flori, cum ar veni. florile infloresc, chiar dacă nu te uiti la ele. iar florile de câmp nu sunt flori, alea sunt buruieni...
păăăămââânnt de flooori!".... țiganul Ser știe să facă florile să crească, știe să le sugă seva, știe să mintă că sunt frumoase chiar și dacă ele ofilesc puțin. marfa lui "este bună, cea mai bună! cat dai pe asta boierule? cinci lei?"

...........

"trei!" se pare că am zis...
trei, la mână:
"florile nu te iubesc, fiindcă sunt oarbe, nu văd. ele miros... hehehe... și nu neapărat pentru tine, soldat. ci pentru cine știe Parfumul... pentru cei fini, care știu să le atingă" - ascult absent ce zice Ser despre flori, în timp ce impachetează pescărușul în ziar.
"soldat! nu poti să faci, din flori, kalashnikov!", mi-a zis, la cheu.
(dar nici nu poti să lupți cu flori în mână,
i-am răs-spus...)

...........

patru:
"atingerea lui este de vină", ... mi-a șoptit Cris, ca vântul
"divină?" nu am ințeles eu.... (hainele fluturau, imi plezneau coapsele. și asta durea)
"da", s-a corectat ea, "...divină... se poate ca el sa fie cel ales..."
"cel ieșit la cules?" am intrebat eu, confuz... (între noi creștea un perete de sticlă, nu se mai auzea clar...).
"da, cel care știe florile", i-am citit pe buzele arămii, două petale arse de sărut.

... și știam incă să-i citesc pe buze dar
caravana se oprise.
sa ne priveasca.

cinci:
nefiresc, în timp ce scriam, degetul mic a devenit, și el, opozabil.
mă minunez: privită pe ambele fețe, acum palma mea e simetrică.
este mana stângă sau mana dreaptă, cris?