Dragostea este o muzica a cărei frumusețe nu se pierde. Este durerea plină de dulceață. Este un sentiment ce odată experimentat, nicicând nu poate fi uitat. Este un sentiment ori o emoție pură și delicată, ce poate fi încercată doar de cel ce iubește. Este dincolo de capacitatea limbajului ori a stiloului de a o descrie în vreun grai omenesc. Dragostea este adevărată trăire, este o adevărată rugăciune, este adevărată uniune. Dragostea este cel mai de preț lucru din viață. Ea înfrumusețează sufletul. Prin dragoste sufletul capătă strălucire și lumina ei răzbate de pe chipul celui îndrăgostit. Când o să-nțelegeți iubirea, lacrimile vă vor copleși...
Iubirea m-a făcut toată viața să sufăr...dar nu am renunțat să cred că fiecare dintre noi are un suflet pereche. Poate mă înșel, dar îmi place să cred în asta. Știți cum e cu speranța care moare ultima...Important e să întâlnești acel suflet pereche și când îl întâlnești, să-ți dai seama că e el, pentru că s-ar putea să treci pe lângă el și să nu-l observi. Sufletul omului e complicat și nu îl poți înțelege niciodată complet. Vrem să fim în sufletul cuiva, dar nu știm cum să pătrundem acolo sau dacă ajungem, nu știm cum să rămânem. Fiecare vrea să fie iubit, dar știm oare cum să ne facem iubiți?
Să fim iubiți...și să iubim! Iubirea va veni atunci când vom fi pregătiți s-o primim. Și nu numai iubirea va veni spre voi. Vom primi toate roadele ei: împăcare, liniște sufletească, armonie. Fără iubire nu le vom cunoaște niciodată.
Să căutăm adânc în noi. Să lăsăm să curgă prin noi iubirea ca un râu, să deschidem larg ferestrele inimii spre lumină, seninătate și încredere. Altfel, vălul negru de pe suflet va atrage alte suflete întunecate. Deci, merită să luptăm. Să învățăm să ne acceptăm durerea, să îmbrățișăm copilul acela neiubit din noi care plânge și acuma. Să ne deschidem inima și să-l primim. Să ne acceptăm trecutul așa cum este. Să acceptăm că n-am avut nici o vină. Că am meritat atunci și merităm...și acum...multă iubire!