Pentru români

Interviu cu un senator despre fondurile europene.
Reporterul : Bună ziua, domnule parlamentar !
Senatorul : Senator !
Reporterul : A, mă rog. Bună ziua, domnule senator !
Senatorul : Bună ziua, luați loc !
Reporterul : Mulțumesc. Aș dori să vă întreb despre fondurile de la UE, de la FMI. Fonduri cum ar fi Pfare, Sapard și altele.
Senatorul : Da, Pfare, Sapard și altele ... bine-nțeles, aceste fonduri au fost cheltuite cu chibziunță, în spirit gospodăresc, pentru binele și prosperitatea acestei țării, pentru democrație ... pentru români.
Reporterul : Ne bucurăm să auzim aceste lucruri.
Senatorul : Întotdeauna am luptat pentru democrație, pentru o viață mai bună în democrație, am muncit asiduu pentru a crea o societate în care democrația să-și poată pune în valoare adevărata esență democratică; care prin ea însăși crează valori materiale oferind astfel posibilitattea noii economii de piață democratice, prin care să ofere alegătorilor, cetățenilor acestei țării ... a tuturor, a pensionarilor, a țăranilor, a muncitorilor, a fucționarilor ... societatea democratică de astăzi oferă tuturor românilor o democrație în care fiecare individ se poate pune în valoare ... democrația democratică a democraticelor instituții politice democratice din democrație ...
Reporterul : Mă iertați că vă întrerup, dar nu sună puțin, așa ... aduce puțin a limbaj de lemn ?!
Senatorul : Domnule, ar trebui să stabilim, în primul rând, ce este limbajul de lemn.
Reporterul : Da, aveți dreptate, să stabilim întâi ce este limbajul de lemn.
Senatorul : Limbajul de lemn, se referă la ... folosirea în mod repetat, adică, folosirea în fiecare frază, cel puțin, a cuvintelor partidu’ și poporu’.
Reporterul : Da, sunt de acord.
Senatorul : Bun, m-ați auzit, dumneavoastră, pe mine folosind mai devreme aceste cuvinte ... partidu’ și poporu’ ?
Reporterul : Nu, vă rog să mă scuzați !
Senatorul : Deci, nu am spus nici partidu’, nici poporu’.
Reporterul : Nu !
Senatorul : Eu, domnule, spun ... vorbesc în termeni moderni, adecvați noii realități de astăzi ... eu, domnule, folosesc în mod frecvent noile versiuni ... moderne ...
Reporterul : Care sunt aceste noi versiuni ?
Senatorul : Dumneata, ești venit de pe altă planetă ?
Reporterul : Nu !
Senatorul : Domnule, noile tendințe, la modă, în exprimare, mai ales cea politică ... sunt, mă mir că, dumneavoastră, n-ați auzit ... sunt, domnule ... democrația și ... economia de piață.
Reporterul : Democrația ?!
Senatorul : După cum se poate vedea, orice discurs politic al venerabililor mei colegi, chiar și cei din Europa, conțin și trebuie să conțină; de altfel este ceea ce vrea poporul să audă ...
Reporterul : Mă scuzați, dar ați spus poporul.
Senatorul : Nu mă întrerupeți, vă rog !
Reporterul : Mă scuzați !
Senatorul : Deci, dacă la trei cuvinte n-ai spus democrație și într-o frază, n-ai folosit cel puțin o dată economie de piață, n-ai ce căuta să vorbești, nici în politică și nici în altă parte.
Reporterul : E clar, da’, totuși, dacă folosim așa mult aceste cuvinte nu înseamnă că e tot limbaj de le ...
Senatorul : Dom’le, ai un fix cu limbajul de lemn, chiar ai impresia că acest cuvânt, democrație, i-auzi cum sună d-e-m-o-c-r-a-ț-i-e, chiar ai impresia că seamănă cu partidul și poporul ?
Reporterul : Nu, nu seamănă.
Senatorul : Păi, vezi ... limbajul de lemn era când vorbea dictatorul; în ziua de astăzi, când vorbesc acești mari democrați ai zilelor noastre, pot să spună în continuu numai democrație, democrație, democrație ...
Reporterul : Și asta nu e limbaj de lemn ?
Senatorul : Firește că nu !
Reporterul : Dacă spuneți, dumneavoastră !
Senatorul : Fostul dictator făcea totul pentru partid și popor, iar noi acum facem totul pentru democrație, este cu totul altceva.
Reporterul : Da, mai ales din punct de vedere lingvistic. Să revenim, totuși, la fondurile noastre, deci, fondurile ?
Senatorul : Da, fondurile au fost cheltuite.
Reporterul : A, ce bine că nu au rămas necheltuite. Deci nu mai avem probleme cu necheltuirea banilor ?
Senatorul : A, din acest punct de vedere, problema e rezolvată. Nici un ban n-a rămas necheltuit. Democrația le-a dat posibilitatea să trăiască bine, democrația a creat premisele unei noi vieți mai bune pentru populația acestei țării ... pentru români.
Reporterul : Așa, deci toate fondurile au fost cheltuite ...
Senatorul : Domnule, dumneata, folosești acest cuvânt, cheltuite ... nu este corect, au fost investite !
Reporterul : Vai, mă scuzați, toate fondurile au fost investite !
Senatorul : Aceste investiții, așa cum este normal, într-o societate democratică, au fost făcute, investițiile democratice, numai în lucruri de valoare, absolut necesare și care au ridicat nivelul de trai al societății noastre democratice, al populației din țară noastră, care acum trăiește bine, așa cum li-sa urat.
Reporterul : Da, foarte frumos. Ne-ați putea da câteva exemple concrete, o autostradă ... sau o fabrică repusă pe picioare ... sau mai știu eu ce; un exemplu concret, vă rog !
Senatorul : Bineînțeles ... democrația este ... înseamnă șanse egale pentru toată lumea, de aceea, aceste fonduri care au venit sub formă de împrumuturi rambursabile; adică pe care lumea va trebui să le plătească, sau chiar împrumuturi nerambursabile, bani care au venit, au dispărut și nimeni nu mai întreabă de ei, bani pe care nu-i mai plătește nimeni.
Reporterul : Ne bucurăm să auzim aceste lucruri, dar, vă rog, niște exemple concrete.
Senatorul : Dacă insistați ... vă pot spune despre investițiile în locuințe.
Reporterul : A, foarte bine, chiar vă rog !
Senatorul : Fondurile venite democratic de la UE și ... sau ... FMI, au fost folosite pentru construcția de noi locuințe ... eu, de exemplu, mi-am făcut, în mod democratic, o locunță nouă.
Reporterul : Da, bun, probabil copiii au crescut și au nevoie fiecare de camera lui.
Senatorul : Da, aveți dreptate, copiii au crescut și aveam nevoie de o locuință nouă.
Reporterul : Dar fondurile ?
Senatorul : Cum vă spuneam, mi-am făcut o casă nouă. De fapt e cam vilă. Dar, cam arată a palat. Adică, are patruzeci de camere.
Reporterul : Patruzeci ... de camere ?
Senatorul : Domnule, fondurile democrației, trebuiesc investite cu seriozitate, nu așa pe nimicuri.
Reporterul : Dar, totuși, patruzeci de camere nu-s cam multe ?
Senatorul : Eu nu fac decât treabă mare, nu mă încurc cu chestii mărunte.
Reporterul : Aveți o casă pe cinste, dar alte investiții făcute din aceste fonduri externe ?
Senatorul : Vă puteți închipui câtă mobilă mi-a trebuit la atâtea camere ? În afară de asta, marmură, faianță, gresie, parchet.
Reporterul : Dar fondurile ?
Senatorul : Păi, fondurile, mi-a trebuit bani și pentru statui.
Reporterul : Statui ... ce statui ? ... A, marii domnitori ai neamului.
Senatorul : Ce domnitori, de domnitori îmi arde mie, cum intri, în față e scara de marmură, în părți, eu în dreapta, soția în stânga, ne-am făcut statui.
Reporterul : Bun, da’ ce altceva ați mai făcut cu acei bani ?
Senatorul : Toate sumele au fost investite pentru bunăstarea populației, a tuturor românilor, pentru români, democrația ...
Reporterul : Lăsați democrația, banii, ce s-a făcut cu banii ?
Senatorul : Banii au fost investiți, de exemplu, eu mi-am cumpărat câteva mașini de lux, soției, deasemenea, i-am cumpărat mașini de lux. Astfel am contribuit la creșterea vănzărilor de automobilisme, așa cum îți arată la televizor.
Reporterul : Fondurile externe, venite din Europa, ce-i cu ele ?
Senatorul : Un alt exemplu pe care vi-l pot da este vorba despre ... excursii. Da, în fiecare an vizitez cu familia locuri exotice. Am fost la hotelul acela de șapte stele.
Reporterul : Ce șapte stele, românii nu au cu ce să se îmbrace ...
Senatorul : Da, fondurile au fost folosite și în această direcție.
Reporterul : A, bun, s-au retehnologizat fabrici de confecții, de tricotaje ?
Senatorul : Ce fabrici, eu nu mă ocup cu prostii.
Reporterul : Atunci ce s-a făcut ?
Senatorul : Mi-am luat numai haine de firmă, numai Paris, numai Milano, numai Londra.
Reporterul : Ce Londra ? Domnule senator, îmi tot spuneți ce aveți dumneavoastră; eu vă întreb, pentru români, ce s-a făcut cu fondurile din Europa, înțelegeți pentru români ?
Senatorul : Ce îi dai, dom’le, pentru români, pentru români; da’ ce, eu nu sunt român ?