Cu toti am auzit si am vorbit despre visuri si chiar am si avut parte de ele, dar ma intreb ce sunt cu adevarat visurile? De ce le avem? Oare vrea sa ne spuna ceva? Oare este mesajul propiului subconstient cu noi insasi? Uite astea sunt intrebari pe care mi le pun de fiecare data cand mai am parte de unul. Ultimul ma facut sa dorec cu mai multa oftica raspunsurile la aceste intrebari fara raspunsuri, bine exeptand raspunsul “nu stiu”.
In vis se facea ca m-am trezit pe o plaja cu nisipuri galbene si sclipitoare, cu fata la oceanul care se unea cu cerul presarat cu nori albi ce se plimbau incet si aveau forme ciudate. Un pescarusi zbura pe deasupra mea, facand mare galagie trezindu-ma. Ma ridic in coate si ma uit la mare pana la orizont si ma intrebam ce este la orizont ce se fereste de privirea mea, ce anume nu vrea sa fie vazut. Si totusi nori veneau din orizont, treceasu pe deasupra mea si se duceau la celalat orizont, fara sa-mi zica ceva, fara macar sa sesizeze ca sunt acolo si ca ma uit la ei neclintit, intrebandu-ma de unde vin si unde se duc. Pescarusul tocmai prinsese un peste si se zbatea cu el in cioc, facandu-ma sa ma trezesc din ganduri si sa ma uit la padurea verde si deasa din spate. Cu greu ma ridic, lasand in urma un nor de praf. Atentia mi-a fost furata de urmele lasate de nisip pe maini, era ca o harta aproape muta, care nu spunea doar de urcusuri si coborasuri, fara nici un sens, fara nicio logica, fara vreun indiciu la ceea ce vrea sa-mi spuna nisipul prin amprentele lui, pe mana mea.
Intr-un final, ma hotaresc sa intru, cu greu, in padure. Tot ce vedeai era verde si iar verde. Spre deosebire de plaja unde era o liniste, aici era un zgomot continu facut de pasari, animale si de mine care ma chinuiam sa mai trec de cate-o planta care ma mai agata. Pascarusul ma pierduse, dar ii luase locul un papagal care zbura din creanga in creaga privandupa intens si uitand cateodata pe unde zboara. Prin crengi intalneam fel si fel de animale: de exemplu un lenesi gras se uita plictisit la mine si cu mare greutate ridica laba facundumi niste semne care dadeau de inteles ca zice:”nu vezi ca am treaba, dute de unde ai venit si nu ma mai stresa” sau o maimuta mica care se agita si-mi facea si ea semne care imi dadeau de inteles ca-mi zicea:”vino aici am o afacere buna pentru tine”. Iar pe pamant am dat peste o gorilla neagra uriasa care batea cu pumni in piept zicandu-mi:”sa nu uiti cine este seful aici”.
Nu stiu cum ziua acea se dusese si soarele apunea, lasand nuante de portocalui in urma lui. Asa ca m-am oprit intr-un loc in care puteai vedea cerul portocaliu foarte bine. Mai multe maimute din copacul de langa mine strigau la mine sarind in sus pe cregi deaprca imi spunea:”hei!!!! Tu, straine, vino incoace ca vezi apusul cu noi, hai, ca se vede mai bine de aici de sus”. Asa ca politicos le-am acceptat oferta si m-am urcat in varful copacului. Privelistea era uimitoare, in indepartare, se vedea soarele portocaliu pe jumatate disparut “dupa necunoscut”, iar apa ii oglindea imaginea, capatand din ce in ce mai repede, culoarea neagra a nopti. Padurea déjà primise culorile inchise, asternandu-si tacerea peste toate vietuitoarele. Pe bolta cereastra, luna plina care era inconjurata de mii de la stele, care aveau acelasi numar ca si firele de nisip de pe plaza, acum cunfundata in intuneric. Luna parca aparuse pentru mine, statea desupra mea si la un moment dat chiar credeam ca nu-mai mie imi daruie lumina sa. Cand inca zisam cu ochi la luna, un liliac se baga in fata ochilor, pierzand sirul ganduriilor. Atunci realizasem ca papagalu disparuse si se face ca liliacul sa-I fi luat locul. Statu in fata mea mai mult timp, apoi incepu sa zboare in jurul meu, fara sa inteleg ce vrea sa-mi zica.
Pana la urma, mi-am intors privirea, iar inima imi statu, ochi se blocasera pe partea cealalta a insulei. Ochi incepura sa lacrimeze, dar am lasat doua o singura lacrima amara sa curga pe obraz, iar mainile si picioarele incepura sa tremure pe crangi, facand pe o maimuta sa vina langa mine si sa puna mana ei pe a mea, spunandu-mi:”ce s-a intampla? Stai linistit!!!”. Inima incepu sa bata foarte tare, parca masi fi speriat sau asi avea ceva grav pe constiinta. Partea celalta a insului era la fel, doar ca mai avea cascada care producea un zgomot fin al scurgeri apei, intr-un fundal linistit.
Vroiam sa ma duc acum acolo, dar eram prea oboist, asa ca doar am coborat ca sa incerc sa ma odihnesc si sa visez la ce voi vedea ziua urmatoare pe partea cealalta. Cand am ajuns jos, maimutele mi-au aruncat cateva fructe pentru cina si vreo doua frunze mari pe care sa-mi asez capul. Dupa ce am mancat fructele cu pofta, am incercat sa adorm, dar nu reusem. Nu puteam sa adorm, gandul meu era la ceea ce era pe partea cealalta a insulei. Inima imi spunea ca este ceva foarte departe, pe care-l caut de mult timp. Nu stiam ce sa cred ce sa neg, totul era in vag. Dar ceva ma chema, numi dadea pace si totusi imi placea asa de mult senzatia pe care o aveam.
Pe neasteptate, dimineata veni si eram gata sa plec sa vad ce se afla acolo. Am macat in reprezeala fructele ramase de asera si am pornito la drum cu zambetul pe fata si inima batand anormal de repede. Dar ceva nu era in ordine, mergem si mergem, dar nu ajungeam, iar insula era mica, pana acum trebuia s-o tranversez de vreo trei ori. Ceva nu era in regula, facanduma din ce in ce mai agitat si am hotarat sa fug si sa ma lupt cu orce creanga care imi statea in cale, dar fara vreun rezultat. Furios m-am intors si cu stupoare am vazut ca ma afla la doar cativa metri de locul unde mi-am petrecut noaptea. Realizand ca m-am invartit in cerc am inceput sa strig:
- Aaaaaaaa!!! CUM S-A PUTUT INTAMPLA ASTA?
- Nu ti-a venit timpul sa treci pe partea cealalta a insulei, trebuie sa mai astept si vei ajunge acolo cand va fi momentul nu cand iti cere inima, spuse un soim care tocmai aterizase, facandu-ma sa ma speri cazand pe jos.
- CE ESTI TU SI CINE ESTI TU, am strigat furios.
- El este timpul si acum a luat chip de soim, spuse un sarpe care esise dintr-un tufisi, dar doar partial.
- SI TU……
- Sunt distant in chip de sarpe, am venit sa-ti explicam ca nu este momentul sa cunosti si sa vezi cu adevarat ceea ce se afla pe partea cealalta, spuse sarpele.
- NU VOI LUATI DECIZI IN LOCUL MEU….voi pleca si nu ma puteti opri, am stigat din nou si am luato la alergat spre locul care imi doream cel mai mult sa ajung, dar totul se intamplase la fel si in spate ramanea in continuare acelasi loc chiar daca alergam minute in sir.
- Nu poti sa ne pacalesti, noi suntem timpul si distanta. Si ca orice fiinta depinzi de noi, spuse soimul.
- ATUNCI LASATI-MA SA AJUNG ACOLO!!!, am strigat la soimul care se uita urat la mine.
- Na-I inteles nimic din toate astea nu-I asa?, intreba ironic sarpele, deparca nu se abserva ca nu intelegeam nimic.
- Ce sa inteleg? Am spus linistindu-ma.
- Asta este un vis, iar insula asta reprezinta inima ta. Este pustie dupa cum ai vazut, putini oameni si-au lasat amprenta aspra ta, iar acestia si-au luat loc in aceasta insula ca niste animale care-iii reprezinta dupa parerea ta. Partea cealata este doar cunoscuta, dar nai vazuto cu ochii in realitate, regretand asta in fiecare secunda al viati tale. Conform cursului vieti tale,nu te putem sa te lasam sa ajungi acolo nici macar in vis. Dar nu uita nu sutem singurele forte care stau langa tine si au grija sa evoluezi asa cum vrea “cel de sus”. Noi am luat multe chipuri pe dealungul vieti tale si nunumai noi. Asa ca de fiecare data cand ceva nu-ti pare normal gandestete ca ai luato pe calea gresita si trebuie sa te intorci….., spuse soimul.
- Acum ai inteles?, intreba sarpele incepand sa se retraga in tufisi.
- Dar de ce nu pot nici macar in vis sa cunos ceea ce este pe partea cealalta a insului?
- Opa!!!! Este dimineata, e timpul sa te trezesti, sper sa mai vorbim intr-un viitor, spuse soimul luindusi zborul….
- NUUUUUUUUUUUU STAI……VREAU SA-MI RASPUNZI, am strigat fara success
Asa ca m-am trezit brusc, razele soarelui imi bateau in ochii, iar papagalu din camera facea mare galagie. Si ofticat spun:
- Data viitoare o sa-mi raspunzi la intrebare….…