vreau să dorm

circa opt ore, de acum pîna mîine, la fel ca ei, să dorm, să dorm, și să mă trezesc: să mă spăl pe dinți și să beau cafea și sana la ora 6 și să plec la serviciu și apoi să mă întorc ca să spăl geamurile plîngîndu-mă că nimeni nu mă ajută să spăl geamurile astea și baia aia și să trimit copilul să cumpere borș proaspăt, soțul să cumpere leuștean și pîine și peste o oră familia să ia cina la televizor la “terminator” și să sune mama și tata și socrii și să le spunem că sîntem bine ceea ce le dorim și lor, ei se uită la dansez-pentru-tine, și să ne amintim vinovat că nu le-am răspuns la email rudelor de peste ocean, facem asta în pauza publicitară

vreau doar să dorm
și să nu visez, să nu mai visez

- întoarsă pe partea cealaltă, continuă:

bancomat, pasaj, deasupra peveceuri în lucru, schele și, și ce or mai fi, arată monstruos, aș spune chiar cripi exact ca în filmul ăla dacă aș ști americănește, altfel aș descrie acest monstruos, dacă m-aș pricepe, dacă aș ști ce vad, e doar un vis, doar un vis!, introduc cardul, temporar scos din funcțiune scrie, caut altul, caut – caut, am nevoie de bani, la ore mici nu cumperi decît cu bani!, ies din pasaj, beton, șantier, bancomat, iar temporar..., caut: e vis, din nou coșmar! - caut, bancomat, dubios: o zonă rău famată!, am citit chiar ieri în ziar despre violul ăla, un bancomat într-un șantier..., beton, card, cine este în spate, vezi cine este în spate, am citit și despre o înjunghiere cu jaf în plină zi, dar e noapte, un singur bancomat aici, șantier, beton, scot, reușesc, ce mai înseamnă astăzi suta de lei, cine are parinți.... vis, vis, vis, nu trebuie să visez! scot suta, sînt departe de bancomat, de parinți, poate, poate că nu mai visez, poate că va fi dimineață și poate va fi un răsărit demențial în clișee, culori adică, poate că este

drum, să merg pe el, merg - merg, ar fi bine să alerg?, mă întîlnește un tip: bună seara! spune, îmm-îhîm-bună-seara, răspund, dau să trec; cine nu are părinți...!, spune, sau așa aud, e tuns scurt și are o barbă, și mai spune el ceva dar nu mai înțeleg pentru că e noapte și mi-e îngrozitor de frică, tocmai scosesem suta, aș fugi, dar e bărbat și are barbă, nu știu cum, așa că spun da - da, aveți dreptate, cine nu are..., și pleacă, ciudat!, dar e poate o părere, plec și eu

e noapte, am o sută de lei și un card de debit, am scăpat, merg, fug, visez

- se aprinde țigara, nu dorm, of, iar nu dorm; sting, trebuie să dorm -

bună seara, spune tipul cu barba lui un pic roșcată și cam lungă, cu ochii rotunzi și oarecum verzi, aveți un foc? am; mergem împreună cu țigările aprinse printre faruri

cine nu are părinți, începe conversația, ce mai înseamnă astăzi suta de lei, replic natural, nu dorm

- bătăi în ușa metalică! bătăi în noua mea ușă metalică! dacă era cineva cunoscut, ar fi sunat, nu?! bătăi insistente, impertinente în ușa aia metalică, e noapte, nu dorm, nu visez, sînt în pijama, o femeie în pijama, demachiată, e rușinos să răspunzi așa, cine mă strigă în noapte? cine îmi bate? cine?

eu, spune, care eu?, spun, eu-cel–cu–cine–nu-are-părinți, știi tu, iertare, ai un foc, vecină?

nu deschid
vreau să dorm