Ce este prietenia de fapt ?
Se ia o foaie de hartie. La inceput este casta, in faza de cunoastere, de abordare si de curiozitate. Dar deja dupa cateva zile in care este purtata, frecata si folosita incepe sa prinda contur. Incepe sa aiba o forma. Peste alte cateva zile se poate incepe a se scrie pe ea, a o mazgali, a o face mai apropiata sufletului si mai draga, a lasa amprente vesnice pe ea. Se poate folosi ori un creion pentru lucrurile in stare pura, care nu au mare importanta care plutesc in vant si se pierd in suflul lui; un pix pentru lucrurile care au valoare pentru orice suflet si se fac remarcate in amintirile lui; si un marker pentru acele mici-mari "de neuitat". Dar foaia incepe sa se detrame, incepe sa se piarda, sa se rupa. Bucatele mici sfarsesc indoite si se pierd pe jos. Cine le mai gaseste pe urma ? Foaia poate fi facuta ghemotoc si aruncata in flacari, atunci cand nu mai e pic de speranta.
Asa as descrie o prietenie tumultoasa. Ca pe o foaie de hartie, care incearca sa isi gaseasca rostul in lume. Pentru ca nicio prietenie nu e eterna, la fel cum nicio foie nu poate fi folosita la nesfarsit.