BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE DIN CER

A murit Gheorghița. Ieri a murit. Astăzi o îngroapă. În satul ei de lângă Craiova.
Gheorghița a fost o femeie care, vreme de cincizeci de ani, a ținut, pe cheltuiala vieții ei, o Biserică deschisă.
Vreme de cincizeci de ani, Gheorghița se scula odată cu zorile, se ruga, se spăla, se îmbrăca, lua cheile, și deschidea ușa Bisericii. Se așeza apoi pe un scaun, lângă masa cu lumânări, și aștepta.
Intrau oameni, cereau lumânări, ea le vindea lumânări.
Intrau oameni, scriau pomelnice, ea le lua, și le punea pe masă, să le ia preotul.
Intrau oameni, întrebau ce și cum, de ale vieții, de ale Bisericii, ea le spunea când vine preotul, sau îi sfătuia, după puteri.
Intrau oameni de cu dimineața, și până seara târziu. Ea păzea icoanele și odoarele Bisericii, să nu intre om, să îl împingă necuratul, să facă pe dracul.
Ea aprindea candelele, ea făcea focul, ea dădea cu mătura, ea ștergea praful, ea era om de rugăciune, om de ajutor, și om de ordine.

Prima Biserică deschisă a Craiovei era a Gheorghiței. Ultima, tot a ei. Biserica se deschidea odată cu ea, și se închidea odată cu ea.
Þinea și postul, și rânduielile.
Unei fetițe orfane, crescută în Biserică, îi spunea ades:
“Maică, tu să mulțumești! Cine, ce ți-o da, să nu uiți niciodată să mulțumești!”

Preotul Bisericii are 90 de ani. Mai tânăr decât ea. Spunea:
“Femeia aceasta este o Sfântă. Ea ține deschisă Biserica. Măcar atâta lucru să facem pe lumea aceasta: să ținem deschisă Biserica!”

A murit Gheorghița. A urcat la cer, și a deschis Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, care va rămâne cu ușa deschisă, pe cheltuiala sufletului ei, o veșnicie. Fie-i amintirea vie!

30 octombrie 2008