A fi sau a nu fi. E intrebarea !
Mai bine e sa suferi stoic soarta
Ce-ti sta-mpotriva cu sageti si pietre,
Ori sa infrunti acest ocean de zbucium,
Cu arma, terminand; sa mori, sa dormi.
Si nu mai mult. Un somn ce pune capat
Si suferintei inimii, si-atator
Dureri ce-s date carnii. E-un sfarsit
De ravna vrednic. Da. Sa mori, sa dormi.
Sa dormi, ori poate sa visezi ? Dar, oare,
Ce visuri pot veni in somnul mortii
Cand am scapat de lantul ucigas ?
De-aceea pregetam. Iata-ndoiala
Ce da nenorocirii viata lunga.
Caci cine-ar suferi dispretul vremii,
Insultele trufiei, al iubirii
Neimpartasite chin, si asuprirea,
Dreptatea-ntarziata – lovituri,
Pe care omul rabdator le-ndura
De la nevrednici, cand el poate-ajunge
Cu un pumnal la liniste ? O, cine
Povara-n gemete ar duce-o
De nu s-ar teme de urmarea mortii,
De-acel taram de la hotarul carui
Nu se intoarce nimeni ? Ea ne face
Sa induram mai bine-aceste rele
Decat, in zbor, spre altele mai rele,
Necunoscute noua, sa pornim.
Acesta-i gandul care lasi ne face,
Incat culoarea hotararii noastre
Paleste sub lumina lui cea slaba
Iar actiuni marete si inalte
Se-abat din drum si-si pierd si-nfatisarea
De actiuni.