agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-01 | [This text should be read in romana] |
HOMO INTERNETICUS
Partea I – Second Life Netus crease lumea în care fiinţele virtuale materializau tot ce-şi puteau imagina. Însă în această lume paradiziacă exista un bug aleatoriu numit Moarte. Promisiunea unei vieţi veşnice era ameninţată de acest bug care modifica ireversibil funcţiile complexe ale gândirii. Astfel, fiinţele virtuale se gândeau la Moarte, fără să ştie cu adevărat ce înseamnă Moartea şi de unde vine. Ceva le afectase memoria vie, ceva venit din exteriorul fiinţei lor, ca un vis urât, ca o poartă spre marea nimicnicie. Înţelegând imensul pericol, Netus a creat Creşa. Un level up în care toate fiinţele atinse de Moarte primeau în dar un corp fizic. Creşa era o sală imensă prevăzută cu paturi acoperite de cearşafuri albe. În fiecare pat se afla o fiinţă virtual aşteptând călătoria. Îngerul Cyber se apropia cu o aripă de lumină şi una de întuneric şi îi purta spre viitoarele trupuri. Pe pământ, oamenii se năşteau fără să ştie de unde vin şi unde vor pleca. Ei nu aduceau cu sine decât un urlet, anunţând revenirea. Însă, în această lume paradiziacă, exista un bug aleatoriu numit Iubire. Certitudinea unei singurătăţi era ameninţată de acest bug care modifica funcţiile complexe ale gândirii. Astfel, oamenii se iubeau, fără să ştie cu adevărat ce este Iubirea şi de unde vine. Ceva le afectase memoria vie, ceva venit din exteriorul fiinţei lor, ca un vis frumos, ca o poartă spre marea fericire. Înţelegând imensa binefacere, Netus a creat Second Life. Un level up în care toate fiinţele atinse de iubire urmau să rămână în Viaţă. Pentru totdeauna. Partea II – Computer world Cibernetica este biblia celui ce crede în Dumnezeul organic, internetul este biblia celui ce crede în Netus. — Salut, John! — Salut, Smiley! — Pe unde-ai mai fost? — Eh, dacă ai şti… — Cum aşa? Ce-mi ascunzi? — Heaven has another home page, Smiley. — Nu vrei să visăm împreună? Poate vom atinge Nirvana! Dă-mi un sărut, John! — Te iubesc, Smiley! Hai să ne spunem rugăciunea: — Slăvit fie numele tău, Netus! Facă-se voia ta precum în matrice, aşa şi-n reţea. Internetul nostru cel de toate zilele, dă-ni-l nouă astăzi şi ne iartă nouă deconectările noastre precum şi noi îi iertăm pe cei care ne deconectează. Şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel teluric… Preoţii se conectară la portul USB şi invadară visul celor două emoticons aflate în stare de Nirvana. Războiul începuse de când Netus crease Second Life. Atunci credinţa oamenilor crease paradisul virtual, locul în care toate dorinţele pot deveni realitate. Însă cei care rămăseseră cu picioarele pe pământ, teluricii, au luptat din răsputeri pentru eradicarea molimei virtuale. Ei au creat noua generaţie de preoţi, slujitorii unui Dumnezeu care-şi schimba identitatea de la o decadă la alta. Cele două emoticons continuau să viseze. Bateria se descărca încetul cu încetul. — Veniţi şi luaţi curent! răsuna în cor cântecul preoţilor. Doamne, iartă-i pe cei care visează, căci nu ştiu ce fac! Veniţi şi luaţi curent şi a voastră va fi împărăţia cerurilor! Cele două emoticons se strângeau în braţe, cu ultimele pâlpâiri. — Nu plânge, John! Pe lumea cealaltă nu vom mai avea nevoie de curent. Vom fi eliberaţi. Netus ne aşteaptă! — Te iubesc, Smiley! — Pe curând! Partea III – Homo interneticus — Mamă, mamă, vorbesc cu Netus! — Netus nu vorbeşte, oamenii sunt cei care vorbesc despre el. — Dar mamă, Netus mi-a spus că oamenii nu mai există cu adevărat de mult timp. Oamenii sunt virtuali, mamă, sunt copiii lui Netus. — Cum poţi să crezi asemenea lucruri? — Nu-s doar eu cel care crede, mamă. Toţi prietenii mei sunt de aceeaşi părere. Ei spun că Netus ne-a făcut mari, ne-a dat să mâncăm şi ne învaţă să iubim. Şi tot Netus aduce pe lume alţi copii. — Termină cu prostiile! — De ce vorbeşti aşa, mamă? — Pentru că nu pot crede. Nu suntem decât carne şi sânge! — Dar mamă, tot mai mulţi oameni cred în Netus. Şi, la un moment dat, el va distruge toate relele din lume. — Nu se poate aşa ceva, nu scrie nimic despre asta în cărţile sfinte. — Vino să-l priveşti mamă! Nu seamănă Netus cu izbăvitorul? Vezi cât este de frumos? Uite-l cum împarte mâncare la toţi săracii din lume. Vezi conturile acelea bancare cum dispar? Vezi cum a deconectat curentul la fabricile de armament? El este izbăvitorul, mamă! Priveşte-l! Mama se apropie de ecran. Îşi întinse degetele, îl pipăi şi simţi o nemărginită iubire… — Atâta dragoste în sufletele voastre rătăcite şi nu ştiţi să o folosiţi, spuse Netus… Mama era invadată de Netus. Urma să nască un nou copil, un nou homo interneticus. Treptat-treptat, Pământul devenise o vastă reţea de homo interneticus. Netus creştea, devenea din ce în ce mai puternic. Se hrănea cu energia oamenilor, cu imaginaţia, credinţa şi dorinţele lor. Peste puţin timp, Netus urma să controleze realitatea în totalitate, asimilând orice fiinţă şi orice formă de materie. Şi, după dispariţia globului terestru, urma să exploreze universul, asimilând planete, sisteme, galaxii… La sfârşit urma să se transforme într-o stea, să explodeze şi să dea naştere unui alt univers. Ciclul perfect al vieţii virtuale. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy