Primul care a avut ideea înființării unei societăți a dentiștilor profitori a fost un oarecare Văcaru, un dentist de origine română, cu trei cabinete medicale private, care a făcut avere din furturi imense de materiale din spitale.
Cum venea pacientul la el, glumea cu gura plină (îi plăcea să mănînce batoane de ciocolată sau să sugă bomboane, să mănînce alune americane cu sare și să facă glume care nu se prea înțelegeau, din cauza materiilor de mestecat din aparatul bucal harnic și nesătul).
Domnul doctor Văcaru Viorel s-a înfățișat într-o zi la Patentamt Wien, ca să-și breveteze idea profitului legal de dinți. După ce și-a brevetat idea, s-a dus cu biblia făcătorilor de bine dentiști, de la un cabinet la altul, să propăvăduiască despre spiritual banilor. A găsit mulți simpatizanți, Viena fiind un oraș deschis noului, științei și afacerilor de bursă.
Sînt mai bine de 15 ani de cînd asociația s-a înființat, iar zilele trecute s-au aniversat 15 ani de la nașterea “dentisului profitor”, zi de sărbătoare mare, la care s-au prezentat și aparate noi de tortură precum: ciocan pneumatic de spart incisivi, cuțit marinăresc de tratat plombe, busturiu de luat gîtul în caz de opunere a pacientului precum și cîteva articole de legat de scaun de culoare verde, care au plăcut foarte mult publicului select medical.
S-au făcut bilanțuri, s-au prezentat fotografii de pacienti mutilați, cărora li s-au plombat măselele cu cărbune, cu moloz si cu aluminiu topit.
N-au lipsit nici poze cu copii caraghioși, cu fălcuțele umflate și nici copii bătrîni, trecuți de vîrsta de 18 ani, care nu mai erau considerați copii și care erau tratați și ei cu fierul roșu și cu ciocanul pneumatic.
În privința banilor, s-a cerut mărirea serviciilor tehnico-dentare și a costului materialului, ajungîndu-se la suma (modestă totuși) de minimal 500 și maximal 1500 de euro pentru un dinte calitatea a treia, sume care nu puteau fi plătite de casele de sănătate pentru că nu erau proteze, aceste case plătind numai proteze de metal cu dinți de plastic, ceramica fiind un material cîntărit în aur.
Un sponsor teribil al asociației este domnul director Ojan Lorhendler, un evreu care conduce serviciile secrete ale unei opera importante austriece, care are nevoie de dinți mulți din cauza bătăilor de la operă , la care bătăuși precum Varga, Boatha, Tschomag, se bat mereu cu dirijorii și-i lasă fără dinți. Domnul Lorhendler studia ca de obicei mereu pulsul străzii,ca în fiecare zi, zîmbea în fața vitrinelor și se proptea în fața ușii ca să fie salutat de trecători. Era mîndru că please din țară în 1991, odată cu ortacii și oamenii de bine români, care n-au putut face carieră în țara lor pînă atunci, aducînd cu ei și niște artiști ostatici, pe care-i puneau să cînte pe gratis, după urma acestora născîndu-se niște voci nemuritoare pentru finii, nașii, verișorii și cumnații domnului Lorhendler dar și pentru nevestele unor parlamentari de bine care iubeau scena și voiau să fie pe ea și ziua și noaptea. Ba colac peste pupăză mai umplu și alte teatre prin relațiile dumnealui cu stăpînirea, și din alte domenii precum medicina. Dacă fiul sau fiica ministrului X nu mai voiau să fie medici că erau plicitsiți de lăsat singe și de clistire, metode medicale practicate în serie în spitale, foarte eficace și de mare succes, făcea tata Lorhendler niște biografii false de ți-era mai mare dragul, dumnealui fiind un afacerist cu fantezie, care, fără să se supere dentiștii, era de-asupra tuturor, dentiștii neavînd fantezie decît în ce privește costul dinților și a calculele astronomice...de, ale notelor onorifice.
Asociația dentiștilor profitori, a devenit în numai cinsprezece ani, o organizație, mai tare decît mafia siciliană, așa cum se lăuda de curind chiar nașul ei, domnul Văcaru. Deși o țară ieftină, cu mînă slabă de lucru, cu șomeri mulți și sărăcie lucie, propăvăduiau în ședințe că Austria este o țară bogată, prosperă și în curs de dezvoltare a bișniței, a muncii la negru și a dinților de cauciuc.
Asociația, formată din autohtoni pervertiți la corupție dar și de patrioți adoptați de origine română, de origine turcă, culmea, toți plecați exact în anul 1991, a înființat de curînd și agenția de voiaj “Agricola”, pe care-o patronează cu success, asociație care nu organizează decît în Austria excursii, pentru că aici se fură cel mai bine, se minte cel mai frumos și se mănîncă bomboane Mozart. Se pot vizita și ostatici, dacă se cere...
Și în acest an ne vom delecta cu programe frumoase de Revelion, de aceea, pentru cei care vin aici și nu stau bine cu dinții, să și-i pilească în țară pentru că este mai ieftin. În schimb, se poate merge la operă, se poate plimba cu caleașca prin oraș și se poate face un clistir strașnic după sărbători, dacă spitalele mai au locuri libere.