agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2266 .



Un urs in oras
prose [ ]
Capitolul 11

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [mihai-athanasie ]

2006-11-18  | [This text should be read in romana]    | 



Capitolul 11


Mâinie ... la trageri

Pentru prima dată de când era comandant de batalion, colonelul Marica primi ordinul să se prezinte cu oamenii săi la o acțiune aplicativă în Dobrogea.
- Trebuia să pice beleaua asta pe capul meu, se lamentă colonelul. Care-ați mai fost, bă, pe la aplicații de-astea?
- Nu-i mare scofală, tovarășu colonel, încercă maiorul Stroe să-l liniștească. Totul e să dăm impresia că suntem bine pregătiți.
- Bă, ia să te ocupi de chestia asta, că doar tu ești șef de stat major și te pricepi. Eu, fiind comandantul, o să-mi asum răspunderea de a verifica dacă totul e în ordine.
La raportul de a doua zi dimineață, Stroe își arătă competența:
- Tovarășilor, de astăzi vom executa un program special de pregătire pentru aplicație. Toate companiile vor merge la trageri mâine în poligonul de la Cristian. Mașinile să fie în perfectă stare de funcționare. Tovarășu Alecu, verifici ținutele oamenilor. Tuteașcă, tu te ocupi de partea electrică. Costandache, tu ...
Plutonierul Tuteașcă mai fusese la aplicații. Știa că acolo va fi nevoie de stațiile de radio și de goniometre, atât de cele îmbarcate pe mașini cât și de cele portabile. Mai trebuiau verificate dispozitivele electronice de ochire de pe TAB-uri și , poate, aparatul portabil de Roentgen, și cine mai știe ... Deci în următoarele zile trebuia să pornească pe rând toate aparatele astea, care nu mai funcționaseră de ani de zile și să se roage la Dumnezeu să fie sănătoase, că dacă nu, când ar fi avut timp să le repare?
Pe la mijlocul zilei, furierul veni să-l caute în magazia companiei de transmisiuni.
- Tovarășu plutonier, raportez, tovarășu maior Stroe o zâs că să viniți repeghe la club, că îi adunarie ghe cadrie.
- Cum, la ora asta? se miră Tuteașcă.
- Ie, c-o zâs că mâinie om mere tăți la trageri.
Într-adevăr, Stroe nu voia să uite nimic.
- Bă, tovarășilor, am hotărât că mâine să participe la trageri tot batalionul. Cadrele vor executa ședința cu pistoletul și cu pistolul mitralieră, Costandache, eliberezi fiecăruia armamentul necesar.
- Tovarășu maior, ridică mâna Tuteașcă, raportez, trenbuie să merg și eu?
- Toată lumea.
- Dar, tovarășu, am mult de lucru cu stațiile ...
- Ce stații, bă? Avem camioanele noastre, nu luăm autobuzul.
- Păi eu ziceam de stațiile de emisie-recepție ale transmisioniștilor ...
- A, alea! Las’că ai toată viața înainte să le tot repari până săptămâna viitoare. Nu lipsești de la trageri!
A doua zi, camioanele lui Sarci au făcut o bună repetiție înaintea deplasării în Dobrogea. Toate au ieșit pe poartă și o bună parte din ele au ajuns la poligon.
- Măcar am aflat în felul ăsta care sunt stricate, spuse șeful parcului auto, scăpinându-se sub caschetă.
- Ai dreptate, îl completă Stroe, până deseară aflăm și care sunt bune.
- Cum, tovarășu maior?
- Ei, cum ... dacă mai ajunge vreunul acasă, înseamnă că e bun .
Auzind discuția dintre ofițeri, Tuteașcă șopti către colegii lui:
- Mai bine se strica I.M.S.-ul comandantului.
Ce-i drept mașina colonelului ajunsese cu bine la poligon, așa încât șeful era în toane bune.
- Tovarăși militari, se adresă el batalionului, vă urez succes. Militarii în termen care vor obține punctajul maxim vor primi cinci zile de permisie, iar cadrele vor fi trecute la primă. Treceți la program!
- Tovarășu maior! Tovarășu maior! strigă furierul, alergând spre Stroe, permitieți să rapărtiez! M-o trimes un tovarăș căpitan să vă întrieb cie dați!
- Să dau? Ce să dau? Cui? se miră Stroe.
- Nu știu! Așa o zâs, că cie dați.
- Tovarășu maior, permiteți, e tovarășu căpitan Orban, comandantul poligonului. Știți, altă dată când am mai fost aici, i-am dat o striclă de coniac ca să ieșim bine, îl lămuri locotenetul-major Cocoș.
- Aha. D-aia veneați voi toate compăniile cu foarte bine! Nu-i dau nimic, mama lui de escroc!
Prima parte a zilei a fost a militarilor în termen. Deși nu toate armele lor au percutat, iar mulți dinte bibani s-au speriat de pocnituri, comandanții lor, obișnuiți cu astfel de incidente, au raportat că n-au fost evenimente.
- Vedeți, bă? ăstia au tras binișor, comentă Marica. Hai să vă văd pe voi, sunteți în stare să țineți un pistol în mână?
Subofițerii, înarmați cu pistolete, atacară vitejește țintele la 25 de metri.
- Tovarășu maior, rapărtiez, tovarășu căpitan ghe poligon zâcie că la ținta șapche îs 30 ghe punche, raportă furierul care făcea legătura cu căpitanul Orban.
- Numai la o singură țintă? Cine a tras la numărul 7? se interesă șeful de stat major.
- Rapărtiez, tovarășu plotonier Tutiașcă.
- Zău, mă? dar ăilalți cât au tras?
- Păi, îs fo câteva cu 28 ghe punche și cu 27 ... numa la ținta patru îs 22…
- Ce bou! se aprinse maiorul Stroe. Cine a tras acolo?
- Ãăă ... tovarășu plotonier adjutant Lascu.
- A, ăla! Păi de beat ce e, ăsta nici nu știe unde e ținta, dă-l în mă-sa!
La tragerea cu pistolul mitralieră, rezultatele au fost asemănătoare: Tuteașcă avea tot 30 de puncte, ca și alți doi subofițeri.
Stroe și Marica nu puteau să creadă.
- Ce-ai, bă, în tine de tragi așa de bine? îl întrebă mareșalul pe Tuteașcă. Ce, ai fost trăgător de elită pe front?
- Nu, tovarășu, raportez, dar m-am antrenat când eram mic.
- Păi, cum, avea tac-tu pușcă?
- Nu, tovarășu colonel, trăgeam cu praștia după ciori.
- Da, da ... vânătoare ... spuse Marica cu nostalgie. Mi-aduc aminte că și eu am vânat odată un iepure ... mi l-a adus unu, ci-că-l prinsese pe câmp cu mâna goală ... ce prost ... L-am legat de gard, să nu-mi scape, și l-am împușcat ... mamă, mamă, ce mai tocană a făcut nevastă-mea! Bă, ăsta, Stroe, dar noi nu mai tragem astăzi?
- Ba da, tovarășu colonel, dar să plece soldații, să nu mai avem și grija lor.
Deja câteva camioane plecaseră, transportând plutoane de trupeți, dar mai mulți locotenenți preferaseră marșul forțat. Ci-că se grăbeau. Mai rămânea la poligon numai plutonul de teriști pentru a asigura misiunea de observare în poligon.
După primele focuri de armă trase de ofieri, furierul aduse rezultatele.
- Tovarășu maior, îi raportă el lui Stroe, la ținta 6 îs 28 ghe punche, iar la alelalte câtie 23-24 ghe punche. Numa la ținta unu îs 8 punche.
- Câte, mă? Cine-o fi idiotul care a tras la ținta numărul unu? se înfurie maiorul.
Colonelul, care numai atunci se apropia de cei doi nu auzise toată discuția.
- Ce-i cu ținta unu?
- Păi ne întrebam cine a tras la ținta asta, raportă Stroe.
- Cine, dacă nu comandantul? Doar nu era să mă duc la ținta 12! Câte puncte a avut?
- Treizeci, tovarășu colonel.
- Ei, ai văzut că nu sunt colonel degeaba? Bun, eu zic că rezultatele de până acum sunt concludente, nu mai tragem și cu automatul. Hai să plecăm acasă, că-i trecut de două și s-au terminat orele de program.
- Cum ordonați dumneavostră, tovarășu colonel, acceptă maiorul. Batalion, adunarea! strigă el. Predați tuburile arse și verificați armamentul!
Ofițerii și subofițerii, bucuroși că scăpaseră, se grăbiră să execute ordinul. Plutonierul Talabă, care răspundea de muniție, se apucă, împreună cu cei doi teriști, să numere tuburile, iar Costandache așeză armele în lazi și lăzile în camioane.
- Tovarășu maior, lipsește un pistol! se auzi pe neașteptate strigătul lui Costandache.
- Ce tot mănânzi borș, bă? nu știi tu să numeri.
- Raportez, le-am numărat de trei ori. Lipsește unul.
Stroe numără și el armele. Costandache avea dreptate.
- Sunteți niște boi și niște tâmpiți! izbucni maiorul. Care mă-ta n-ai predat pistolul?
Binențeles că toți le predaseră.
- Nu plecăm de-aici până nu apare arma! răcni din nou Stroe. Bă, Teodorescu și Cocoș, puneți-vă teriștii să caute!
Militarii cu termen redus se apucaseră de treabă, dar scotocirea fu lungă. Spre seară, când aproape toți își pierduseră speranța, un soldat TR strigă triumfător:
- L-am găsit! L-am găsit!
- Unde l-ai găsit, bă? tună Stroe.
- Tovarășu maior, raportez, era în lizieră, căzut lângă un tufiș. Cineva s-a ușurat acolo și l-a scăpat, probabil, pe jos.
- Mare cretin! înjură maiorul. Care te-ai făcut în lizieră, bă?
Sigur că nimeni nu răspunse. Iar Marica era sătul de stat în poligon.
- Hai, maiorule, să plecam acasă și vedem mâine cine-i imbecilul. Nu știi că armele au fost împărțite după serie? Mare bou ... mare de tot!
A doua zi, într-adevăr, Costandache află a cui era arma pierdută.
- Măi fraților, învățați-mă voi cum să scap de bulău, spuse el intrând în atelierul lui Tuteașcă, unde se adunaseră mai mulți subofițeri.
- Ce-ai făcut, mă? îl întrebă Talabă.
- Mai nimic, fir-ar să fie! Doar c-am descoperit cine și-a pierdut arma ieri în lizieră ...
- Asta discutam și noi, interveni Tuteașcă. Numai Mareșalul putea să facă una ca asta.
- N-ai nimerit-o, băiete. Nu Marica e făptașul și nici n-o să ghicești vreodată.
- Hai, mă, nu ne mai fierbe! Spune odată!
- Maior maior ...
- Stroe?!?

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!