Toate au un inceput, viata, dragostea, moartea, ura...nimic nu se intampla fara sa fi inceput de undeva, de la ceva.
A inceput noaptea...avea insomnii, se trezea din ora in ora sa vada cat e ceasu'...01.06...02.35..04.50...nu mai suporta..ar fi trebuit sa ajunga la birou la 09.00 si cearcanele se adanceau ca doua vanatai sub ochii migdalati.Pe la sapte si un pic suna ceasul desteptator, in sfarsit, zi, dus, cafea, mic dejun, costumul de munca, machiaj si frigul din statie asteptand autobuzul.
O zi infernala, cu cateva urlete din partea sefului, pierdute in gandurile ce curgeau cu o fluiditate mult mai acuta decat ritmica secundelor de pe ceasul mare al peretele galben pal din biroului.
"Doamna Iosif, sunteti chemata la domnul presedinte, in corpul B"..Da, aici urma sa se sfarseasca inca o lunga si desavarsita cariera in Marketingul Turismului National...era angajata de trei luni dar , se pare , nu reususe sa se adapteze nici pana acum
"Corpul B e ala de la intrarea muncitorilor?"

Discutia a decurs omeneste, cum se intampla de obicei intre un sef si un subaltern, seful a vorbit, ea a ascultat sfiita, stia unde urma sa ajunga dar nu mai avea nici un sens sa riposteze, asa ca..."da..un preaviz de 15 zile ar fi cel mai indicat, asta bineinteles, daca nu aveti un alt loc de munca, unde ati dori sa incepeti cat mai curand, sau care, pur si simplu, v-ar face mai multa placere, scumpa doamna.."

A decis sa plece chiar in ziua aceea, nu mai avea nici un sens, cativa bani pentru a plati chiria pe urmatoarele luni, avea, asa ca de ce sa mai incurce oamenii pe aici?...Singura chestie personala din tot cadrul ala rece era un ingeras lipit pe monitor, primit de la prietena ei din Campu Lung, pe care l-a dezlipit cu delicatete, fara a lasa urme ca ar fi pus vreodata piciorul in locurile alea.
Ploua...poti sa faci ulcer pe fond nervos tot asteptand autobuzul in Bucuresti..a luat un taxi..vroia acasa ..avea nevoie de putina odihna dupa iadul ala de insomnie de noaptea trecuta..