În forma inimii mele te văd fericită, privind pe geamul unor dorințe simple, nebune. Acum închid ochii pentru o secundă, să fiu în lumea reală. Clipesc și ochii tăi sunt triști. Regret că am îndrăznit să mă asigur că trăiesc, că am îndrăznit să mă agăț de viață. Aveam atâtea de pierdut, dar simpla clipă trecută care a transformat fericirea din tine în tristețe, o urăsc. Și dacă am fi rămas doar noi, în secunda trecută; tu cu capul pe umărul meu, eu cu tine în locul acela familiar de o secundă. Da, o secundă enormă, în care mă simțeam pe veci cu tine. O secundă în care ce era în jur nu ținem minte, în care părul tău adia peste obrazul meu, în care lumea era a noastră, cu vise de zile întregi petrecute în somn de iubire.
Mă bucur de cubul în care ne trudim nemurirea. Mă bucur de lumea noastră paralelă, nebună, nebună.