O dulce…hm…moarte

Am vrut să merg azi, dar nu am putut decât să fug. Picioarele îmi spuneau ceva ciudat, vorbeau o limbă a lor. Am vrut să mă așez și să privesc pentru o secundă lucrurile mai clar, dar ele, picioarele spuneau că nu trebuie să stau. Era dureroasă gândirea la ea. Era dureros drumul spre mine. Am așteptat toată ziua pe ea, cea dulce, cea adorată, să vină, să nu fie răzbunătoare. Am așteptat în van. A venit, dar nu era ea. Sau nu eram eu cel care trebuia să fie. Nu știu.
Am vrut să îmi strecor mâna sub părul tău și să simți moleșeala unei relaxări sublime. Să închizi ochii și să te lași purtată de valurile plăcute de caldură care îți străbat corpul. Acum îmi imaginam o gropiță în obraz, departe, în plăcere. Acum era din ce în ce mai multă durere.
Un suspin de plăcere, o tresărire sacadată, triplată, ca o picătură de ploaie care pică de trei ori în același loc și îți lasă de fiecare dată impresia că a fost prima dată. Încerc să te îmbrac în aur, să nu mori, să îmi trăiesc visul la infinit. Oare există Infinitul și Iubirea.
Am vrut să strâng ușor dorința ta cu buzele. Să strecor un gând de plăcere între buzele tale lucios de gustoase. Buzele mele au vrut buzele tale să se subțieze în conturul unui zâmbet sincer, iubitor și nemuritor... Eram acolo cu mintea și ochii larg deschiși, să pozez pentru mine, doar pentru mine, inima mea din inima ta.
Gândurile plăcute erau în glumă aruncate într-o prăpastie fără cusur. Nu mai aveau loc de foc, de durere, de disperare. De ce? Iubesc o idee sau iubesc o fată prea frumoasă în ochii inimii mele?
Am vrut să nu te mai iubesc, Idee, dar, nu am putut. Am vrut să nu te mai văd frumoasă, să îți colorez cu culori stricate obrajii din mintea mea, să te îmbrac cu trupul altui El și să omor iubirea. Tot nu am reușit. A vrut să fie pentru totdeauna iubirea pentru tine.
Vreau să nu uit plăcerea; vreau să nu uit durerea care ne încrâncenează împreună, unul în brațele celuilalt.