In acel loc, in vremuri de mult trecute, se inaltase un castel, mandru rasunand de clinchetul glasurilor apartinand unor domnite vaporoase. Acum, sub stapanirea timpului, ruinele au inceput sa-si piarda chipul cioplit de mana omului, s-au preschimbat in pietre. Natura le-a pus margele de flori in cinstea reintoarcerii lor la sanul ei. Paseam usor.

Aromele tari ale florilor de tot felul, in arsita zilei, sufocau vietuitoarele ca mine. Amarul tufelor de pelin se amesteca bizar cu dulceata si prospetimea celorlalte flori: gramezi de trandafiri rosii, roz, albi si galbeni, smantanosi in catifelarea lor, delicati irisi inalti si albastri, ridicau capetele pe deasupra lor, magnolii ametitoare, indraznete din firea lor, lacramioare delicat parfumate, tuberoze arogante in inaltimea lor, garofite vesele si cicalitoare, toate adunate in aceasta arca ferita de timp, anotimpuri si vreme rea.
La umbra fisticilor si dafinilor cresteau plante necunoscute, cu frunza carnoasa si floricele rozalii, lila si ciclame. Dalii cochete isi impletisera rochii haute-couture din carcei de iasomie. Un card de maci infierbantati faceau curte unei flori de colt cam rusinoasa. Palmieri sportivi dansau dupa un ritm numai de ei stiut, si totusi cateva fire de floarea soarelui, curioase, incercau sa prinda ritmul. Craiasa noptii cu ochelari de soare si plina de emulsie de plaja statea sub umbrela unei papadii.
Un intelept baobab statea la sfat cu un stejar mai dolofan, un plop cam nataflet, un fag cam batos si un castan cam salbatic.
Simfonia miresmelor ma asedia, zumzetul de ganganii toropite de caldura soarelui de portocala… melodia naturii ma hipnotiza. Intinsa in iarba verde crud respiram din libertatea salbaticiei. Pielea imi era imbibata in parfumul pamantului negru si simteam cum prind radacini.
…chiparosi si pini cantau un vers vechi, parca de la inceputurile vietii. In umbra lor verde-albastra ciulini colorati intens cautau neincetat petele de soare…mai incolo muscate sangerii si rozmarini cu miros imbatator …
Tufele de izma ma chemau sa ma invaluie in esenta lor. Gelos vantul imi despletea parul impodobind cu flori mici, rosi, parfumate. Un izvor curajos se adunase intr-o lucioasa intindere, unde niste nuferi nobili locuiau fericiti. Am indraznit sa ma scald in apele lui.
M-a intampinat ca o adevarata gazda. Apa alergandu-mi pe trup, nuferi alunecand pe langa mine bucurosi ca si-au gasit de joaca, matase verde fericita ca imbraca un trup, trestii leganandu-se in ritmul fericirii.
Dupa aceasta beatitudine acvatica, ma prabusesc pe mal sub greutatea trupului meu. Dar nu pentru mult: smochini, portocali, curmali, pierici, caisi, un rodiu si chiar si o vita de vie mai batrana venisera atrasi de zgomotul nostru. M-au invitat la ei si mi-au dat sa gust din rodul lor, fiecare si-au laudat fructele si au fost laudati. Ne-am luat ramas bun si eu am plecat mai departe. O salcie, evident plangacioasa, m-a impins pe o alee misterioasa umbrita de tei melancolici, in floare. La capatul ei am gasit o portita impodobita de flori de nu-ma-uita. Am deschis incet pregatindu-mi ochii pentru o noua splendoare.
Afara era frig si ploua trist.