agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-24 | [This text should be read in romana] | Submited by Mădălina Maroga
Fragment - capitoul I
Intr-o zi de inceput a lunii iunie, cerul era imbogatit de nouri negri purtati de un vant rece dispre apus. Pescarii stiau sa nu mai iese in larg. Asteptand ploaia sau alte vartejuri care nu le cunosteau puterea. Eram singur acasa si dadusem drumul la capra si la mielusei ramasi in Valea Fantanii sa pasca printre frunzele de boji si paltini. Dincolo de cesmea, crescuse de ani de zile o salcie groasa cu o tulpina foarte umbroasa, mare, unde isi faceau cuiburi tot felul de pasarele. Din ce in ce se inegura. Au inceput picaturile de ploaie sa cada in Valea Fantanii. Deabia am reusit sa bag animalele in obor si sa intru in odaie. Bubuia si traznea cu fulgere puternice. Nici mama si nici tata nu venisera acasa. Ploua torential. Luminile de la fulgere se indesisera. Zgomotul de afara parea a fi de o furtuna puternica. Stateam atent in odaie si-mi faceam semnul crucii. Ma rugam la Dumnezeu sa opreasca furtuna. Dupa ce cateva trasnete puternice a zgaltiat casa, m-am ascuns de frica sub pat. Acolo aveam impresia ca sunt ocrotit...! Furtuna a durat vreo doua ore, producand ravagii. A sumuls pomii din radacina si a descoperit case. Dezastrul cu greu se putea evalua. Privesc spre Valea Fantanii si observ ca salcia era despicata prin doua. Iesea fum si aburi calzi. Un trasnet puternic o distrusese. Asa ceva nu mai vazusem pana atunci. N-am avut curaj sa ma apropii prea mult. Gandul meu era la parinti. Nu stiam ce este cu ei, ce au patit. Pomii din livada noastra avea multe crengi rupte. Unul din paiere il descoperise la un colt. Cateva gaini le pierise valtoarea si le inecase langa o sura de paie. Nu stiam ce sa fac, la cine sa strig. Tinicheaua de la cosul cel mare al casei zburase cine stie pe unde. In vatra stropii de ploaie ii auzeam cum pleosnesc in cenusa. Primisem o pedeapsa de la natura. In sat, pe la vecini, se auzeau bocete. Imi produceau un sentiment sfios. Toti aveam pagube din cauza furtunii. Nu desluseam ce vorbesc vecinii. Unchiul Costica Mitru vine la poarta si striga: _ Ba nepoate Gore, esti in viata? M-am apropiat de poarta. O deschid si ... ii raspund. - Da. Precum vezi. Traiesc, sunt bine! Ce-or face ai mei? Or fi patit ceva? Ma bate pe umar , incurajindu-ma. - Sunt oameni crediniciosi. Dumnezeu are crija de ei. Asteapta-i! Vor veni acasa fii linistit! Uite! In obor la mine toti pomii sunt facuti ca si la voi. Asta este, copile. Dumnezeeu ni le da, tot El ni le ia foarte repede. Du-te linistit in odaie pana vin ai tai. Intr-o asa situatie, n-avem cum sa stau linistit. Inca tremuram de frica. Dupa o asa ploaie torentiala cu furtuna, am sesizat ceva ciudat la noi in livada dinspre biserica. Multi, foarte multi melci se tarau pe scoarta pamantului umed si mocirlos, altii pe tulpini si pe multe crengi. O adevarata invazie de melci ce nu-i vazusem inainte decat foarte rar...! Carduri de ciori zburau peste case. Se pare ca tot puterea lui Dumnezeu lucreaza in aceste clipe tragice, fara sa tina cont de ceva. In curtea bisericii, vis-a -vis de livada noastra, mai toti pomii si dafinii erau rupti, unii scosi din radacina. Asadar, cata credinta ai avea, tot primesti pedeapsa alaturi de semeni. raul este mai mare decat binele ce-l facem. Relele se inving prin unirea fortelor de bine, iubind natura si ocrotind-o. Nu stiu daca gandurile erau bune! Asa ma duce mintea, judecand ce se petrece intre oameni si starile de furie ale naturii. Asa speriat cum eram, nu stiam practic ce sa fac. Nu aveam nici o putere. Observ pe ulita dinspre biserica, pe la coltul casei lui Onica al Predii, urca mama si tata. Erau uzi leorca cu traistutele la spinare si sapele ce le folosisera la colectiv. Prima grija a lor era sa ma gaseasca in viata. Din livada, incerc sa le vorbesc: - Tata, mama, aici sunt, ma vedeti? - Da, vino ,deschide poarta, auzi? Bine, bine, le raspund. Eram multumit ca-i vazusem pe amandoi. Au lasat sapele langa prispa casei. Tata vazand dezastrul, graieste mirat: Iti multumim Doamne! Totusi a mai ramas ceva. Hai sa facem focul in vatra sa ne schimbam din toalele astea ude, continua tata. Vijelia s-a dus! Gata cu lacrimile, ma auziti? Incalzindu-se la foc, tata ne explica: Uite, vedeti voi? Asta este un semn dat de Dumnezeu. Inseamna ca si noi facem greseli. Schimba vorba - ii zice mama. N-ai scapat inca. Pana vom muri, cine stie ce-om mai pati?! Vedeti ce mai puteti face prin obor! Eu pun de mamaliga si frig niste juveti de asta toamna. Am lasat-o pe mama la vatra sa-si faca treburile. Dupa ce vede tata gainile moarte, pomii rupti si paierul cum arata, pune mainile in cap si ofteaza. Il iau de mana sa-i arat altceva. -Uite! In Valea Fantanii, salcia mare a fost traznita. E zob facuta, i-am vorbit cu sfiala. In timpul traznetelor mari m-am bagat sub pat. Zau asa! Strangem gainile intai. Dam la o parte crengile de la ieslea vitelor si...cam atat. Tata era un om foarte calculat, judecand orice lucru care il face sa nu te obosesti sau sa te superi asa dintr-o data. Pe ulita auzeam tipete si vaitaturi triste. Pe camp, la Baldalui, fulgerele luasera viata uni tanar de 19 ani si o femeie de 31 de ani cu 5 copii. La marginea viilor dispre Dabuleni, in dreptul fantanii lui Petrache alt fulger rapusese viata lui Stan Papusoiu care era adventist. Pentru mine devenise un infern, intr-o poveste adevarata. Dupa vreo ora, ne-a chemat mama la masa. Tata parea multumit de mine ce facusem. Ma privea cu un zambet cald si bland. Imi provoaca o stare linistita de prietenie, armonizata in sfera marturisirilor rare, sincere. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy