agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2160 .



Casa la tara
prose [ ]
Gardul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [sache ]

2004-01-03  | [This text should be read in romana]    | 



Am fost catalogat NEBUN. De parinti. 'Cum adica vrei o casa la tara? Tu ai locuit doar la bloc - habar n-ai cum se ingrijeste o casa, o curte. Auzi, vrea o casa la tara...'

Cu toate acestea m-am ambitionat si am cumparat-o. La fix 42 de Km de locuinta mea din Bucuresti. Din curtea casutei, daca e senin, pot vedea in zare muntii.

In vara primului an de mosierat, am hotarat sa infiintez o livada. 'Nu e mare lucru sa pui niste pomi', m-am gandit. 'Da, dar mai intai trebuie sa faci un gard - sa-ti vezi clar proprietatea', imi spune nea Nicu, un batranel simpatic, care de mila m-a infiiat si caruia trebuie sa-i zic de acum 'unchiule'. 'E musai sa ne facem rude, altfel o sa se uite astia urat la tine si o sa te fure', decise el. 'Bine', am fost si eu de acord. De atunci m-am mai imbogatit cu o matusa, cu doua nepoate si trei veri. 'Vezi ca esti bastard!' mi-a zis intr-o zi unchiul. ?!? 'Da, pentru ca din rudele noastre numai Demistocle, fratele meu, a fost mai iubaret. Si asa te-a facut pe tine la Bucuresti cu una de pe acolo. Dar nu-i nimic, esti in familie', m-a incurajat nea Nicu. 'Deci vrei livada? Hm! Uite cum facem: tu cumpara sarma ghimpata si sarma de sase si de maine ne apucam sa facem imprejmuirea. La sase dimineata aranjeaza masa la oameni sa aiba putere pana la pranz. Si nu uita tuica. Tuica neaparat! Eu zic ca trei flacai ne sunt de-ajuns. Cate cinci litri pe zi, vreo saptamana..., patruzeci de litri cred ca-ti sunt suficienti pentru gard. Aici nimeni nu lucreaza fara combustibil, clar?' 'Clar', zic si eu. 'Si pe ce punem sarma?' 'Nepoate, pai tu n-ai auzit de traverse? Alea peste care trec trenurile!' 'Alea de fier?' 'Nu bre! Alea din betoane. Au cate 130 de Kg fiecare si peste doi metri lungime. Schimba astia sinele de tren si sunt traverse ciuntite tocmai bune pentru gardul tau. Hai, du-te acum sa cumperi de mancare si de baut. Si sarma.' Si m-am dus - am venit inapoi pe-nserate cu bucate si materiale. Si cu multa tuica. Saraca masina gafaia sub greutatea sulurilor de sarma. Unde or intra kilogramele astea de sarma?

Am lasat lucrurile in voia noilor mele rude si m-am culcat. Prima oara in casuta de la tara. Petecul de hartie pe care nea Nicu a facut calcule interminabile zace undeva pe jos, langa pat. Senin si racoare. Luna se reflecta straniu prin ferestre. E tare frumos la tara. Liniste, departe de tumultul orasului... Atata pace nu am mai simtit de mult.

Asta, pana la miezul noptii. La doisprezece fix, toti cocosii din lume au inceput sa cante. Incredibil! Pe toate tonalitatile.

'Buna dimineata, nepoate! Nepoate!! Ai pus de mancare?' Ma ridic din pat ca in armata - ce rost avea sa-i zic de insomnia mea, de cocosi, de broaste, de greieri, de bufnita aia, de nechezatul calului... Ma imbrac si ies in curte. Pe doua bancute de lemn pun repede bucatele si neaparat tuica. Doamne, cum or putea sa bea tuica la 6 dimineata? Imi pun si mie o cafea rece si ma asez pe treptele casei. La a treia inghititura incep sa vad mai limpede. Nea Nicu imi prezinta flacaii: 'Uite nepoate, el e Mitica - groparul satului. Face gropi una si una. El e Costel - betivul satului... Hai bre nu te supara! Trebuie sa facem si noi glume, ca altfel ... Asta de aici e Ion - cocosul satului - aaa, sa-ti feresti prietena de el, hm! Cu astia vei face treaba buna' decide unchiul meu si ciocnira paharele cu tuica.

Betivul are un cal slab rau, dar care necheaza puternic. Cu el a adus optzeci si sase de traverse ciuntite. El cam asta a facut cele sapte zile. Ciudat era ca dupa ce bea doua pahare de tuica se batea cu calul. La propriu! Calul dadea sa-l muste, iar el ii tragea pumni unde putea. In a patra zi calul a invins: betivul se sprijinea de cal si animalul l-a muscat de obraz. Incidentul a fost rezolvat de felcerul satului, cu ac si ata. Dupa doua ore betivul era inapoi la munca. Cu cal cu tot - se impacasera in cele din urma. Au ramas doar semnele violentelor: betivul - obrazul pansat, calul - un ochi umflat. Betivul se razbunase.

Groparul are o cazma buna. Cea mai buna cazma din sat. Mic de inaltime, cu o palarie veche lasata pe ceafa si cu o tigare in coltul gurii - mai mult statea sprijinit de cazma decat sapa. Cerea insa intr-una pauza pentru fumat, fapt care il enerva peste masura pe unchiul meu: 'De ce sa-ti respir eu tot fumul, Mitica?'

Cocosul e alt tip mic de inaltime, uscativ. Si el lua pauze multe. Disparea de trei ori pe zi undeva prin vecini. De fiecare data cand se intorcea la munca, unchiul meu scotea apa din fantana si il punea sa se spele pe maini. In rest muncea bine, cred...

Dupa o saptamana de chin, de snoave spuse de gropar si de cocos, am ajuns la concluzia ca trebuie sa aduc o echipa din Bucuresti. Intr-adevar, nu atat de pitoreasca insa mai practica.

Am acum un gard zdravan - dar nu stiu de ce viitoarea livada seamana cu un lagar nemtesc. Sa fie sarma ghimpata? Ori traversele ciuntite?

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!