Tot eu îs! Tache Roată din Lapovița de Sus, ț -aduci aminte, nu?
Bre, domnule acu', treaba cu vaca n-a fost mare poveste dar ce spui de grozăvia asta?
Eu, Fanache a Mariței și Costache Speriatu suntem singurii bărbați care-am rămas în sat. În rest... o mână de copii bezmetici vreo zece babe pe care le-o uitat Bunul de pe timpul lui Vodă Ștefan și niscai câini bagabonți.
Am stat o țâră ș- am cugetat și mi-am dat cu sama că asta cum s-ar chema e o situație de criză grozavă!
Văzându-mă cel mai voinic m-am hotărât să iau taurul de juvăț și să aduc lumea-napoi în sat că doar asta ai face și mata, guvernul, dacă n-ai avea atâtea bazaconii pe cap.
Zis și făcut!
O găsii pe Marița lu' Fanache că-i trimise pruncu-su o drăcovenie cu butoane, cică-i telefon. Grozav lucru, dom'le, ce să zic...
Þine parascovenia în buzunarul de la pestelcă și numa' o vezi că se rumenește toată își dă broboada la o parte și-l aude pe ficioru-su tocma'n Spania!
Și, luai șmecheria ceea o pusei la ureche și-l aud pe pruncu-su “Alo-alo”... minune mare, dom'le, ziceai că-i după ușă la mine-n bordei!
"Măi băiețaș, i-am zis, v-ajunge cât ați umblat lelea prin lume, s-o făcut timpul să vă intoarceți acasă, dragii moșului! Ce-i acolo de v-ați lipit cu toții bucluc? Veniți-napoi că noi ne-am gândit, punem pensiile la un loc ș-om cumpăra o sfoară de covrigi s-o lipim de cozile cânilor din sat!" Deh! și eu ca să-i fac oleacă de apropou, să-nțeleagă.
Și știi ce-mi răspunse, fandositul că doară sub prispa mea o mâncat dintâi găinaț de vrabie?
"Apăi moșule, cum să-ne întoarcem? N-avem perspective..."
Și n-apucai să mai vorbim mai multe că unde nu se-nverzi parascovenia, chiui tare... și mort a fost! Marița nu s-a supărat, zicea că așa face când și când. Are un maț de-i mai bagă curent în el.
Deci, ăsta e necazul cu copiii ăștia bre, n-au de-alea... Ce oameni dom'le, păi ce, nu puteau să ceară?
Ne-am strâns la sfat să vedem care, ce și cum, dar nu ne-am putut dumiri ce-s alea!
Să le dai, dom'le că nimeni nu-i cu răutate da' ce să le dai?
Nici poștașul n-a știut să ne dumirească, primarele de la comună e plecat intr-o țară unde toți samăna numa' lalele cât e ziulica de lungă, șeful de post a dat din mână a lehamite...
Pe cine eram să întreb dacă nu pe mata!
Acu', nu-i musai să-ți bați capul să-mi spui ce-sunt. Nu! Dar îi musai să faci rost de câteva perspective de astea și să mi le trimiți! Dacă nu poți cinci sute măcar jumătate!
Poți să le pui la poștă! Poștașul e om de cinste nu pune mâna, feri-te-ar sfântul!
Rogu-te numa', oleacuță de grabă n-ar strica! Până le pui, până ajung, până le dăm de știre...
Umblă vorbă că și-n satul vecin o rămas doar un cuib de babe!
Acuma, nu vreau să te spării dar mă gândesc că dacă nu te-ai face luntre și punte să faci rost de blestămățiile astea, o să rămâi numai mata si cu mine... ceilalți după cum arată n-o mai duc mult și-i păcat în fața Bunului atâta fudulie pe capul meu!
Ditamai Guvernul pentru un oțărât de moșneag!