In toiul noptii

In toiul noptii Marcel Moraru intra in camera.Usa ii era vopsita in albastru, peretii in alb.Ii staruia in minte imaginea campului pe care statuse cu o duminica in urma.Era plin de iarba si flori albe.La patru metri de el se inalta un copac urias, probabil un stejar.Gazele bazaiau pe langa el, din cand in cand deranjandu-l cu bataia aripioarelor.Vantul adia usurel mangaindu-i fata.Era linistit si impacat cu el si cu toata lumea.Uita pentru o clipa de factura de intretinere, de apa calda care niciodata nu ajunge si la etajul lui, de liftul care de multe ori nu merge.Uitase de tot.Se simtea gol si totusi atat de plin inauntru...
Privind in sus, pe cer, capul incepea sa i se invarta din ce in ce mai repede, norii incepeau sa danseze, prindeau forme ciudate, aveau si ei lumea lor, viata lor, bucuriile si supararile lor.Parea ca doarme dar nu era era asa, nu dormea, doar ca uitase tot, uitase pana si cum il cheama.Uitase ca e om, ca are pantofi, pantaloni si camasa.Isi privi ceasul mirat fara sa inteleaga ce e cu ticaitul care se auzea dinauntru.
Soarele ii incalzea pleoapele intrand-ui printre gene.Mirosea a iarba, a soare, a primavara.Mirosea a libertate.In bataia vantului iarba il gadila.Niste furnici indraznete se urcau pe el explorandu-i mainile.Nimanui nu-i pasa de el.Nici o gaza, nici unfir de iarba, nici macar o raza de soare nu se sinchisea de prezenta lui.Desi era zgomot, in jur era liniste.
O linste continua, un zgomot continuu, dar un zgomot linistit.Smulse cateva fire de iarba si le infunda in gura.Rumega exact ca un cal.Simtea pe limba verdele crud si proaspat.Gustul amar il obliga sa scuipe bolul verde si umed.Ceva il incomoda.Statea intins pe spate si ceva de sub el il incomoda.Se ridica un pic, si stand asa in echilibru, baga mana pe sub el.Era portofelul.Ceva trebuia sa il disturbe.Buletinul...Marcel Moraru...CNP....adresa ..parinti...expira la...sectia 9...
Doua hartii de zece mii, un bilet de tramvai, o poza cu nevasta, o chitanta de telefon si o iconita.Asta il incomoda pe el.
Crescuse la tara.Isi amintea de copilari alui cand mergea cu vaca la pascut.Isi lua la el douamere pe care le manca dormitand la umbra unuio pom.Auzea fornaitul vacii si sunetul dat de miscarea cozii cau care alunga mustele.Din cand in cand era deranjat de cate un muget solitar al dobitocului.
Oare de ce claxonau masinile ? De ce goneau toti pe sosea in cea mai mare graba ?Unde merg oamenii ?Unde se grabesc toti ?Si tramvaiele, tramvaiele gem de oameni, ca niste rame uriase care i-au inghitit si acum ii duc spre destinatii necunoscute.Din cand in cand in statii ramele scuipa cativa calatori ca pe niste excremente.Era si el un astfel de excrement in fiecare dimineata.
La micul lui birou citea ziarul, apoi catre ora zece cand trebuia sa apara seful se prefacea ca munceste.Scotea cateva acte, un stilou, un capsator, niste foi albe, le imprastia pe toate, intr-o dezordine totala, pe masa.Isi alegea o mima de om adancit in calcule si ganduri.In pauza de prans trecea drumul si manca in mica carciuma cu ramele geamurilor vopsite in rosu.
Discuta cateodata cu colega lui de birou, dar nu intrau in amanunte.Discutii obisnuite, seci.Dupa amiaza pleca linistit spre casa.Luminile difuze ale felinarelor ii adanceau cutele fetei.Vedea proiectiile luminilor de pe stalpi in cate o balta de pe trotuar.Era obinsuit sa priveasca in jos.Isi cunostea asa bine varfurile pantofilor, intotdeauna murdare de noroi.Cunostea si mucii suflati de trecatori, si carpele murdare aruncate la voia intamplarii, sutele de ambalaje care pluteau odata cu vantul, si pachetele de tigari silite sa se tarasca pe trotuar.Oamenii care treceau pe langa el pareau niste stafii.Intocmai ca intr-un cosmar, toti aveau figuri mohorate, cearcane,sprancene incruntate, ochi animalici.Multi era beti, altii erau hoti,avari, altii injurau, se certau, mancau seminte, toate astea intr-o continua agitatie a strazii.Pe drepata si pe stanga trotuarelor sute de cladiri gri, cu mii de gaurele pe care ieseau luminite galbui, palide.Copacii negri si goi de frunze pareau niste aratari ciudate care se repezeau spre oameni.Vuietul multimii care se plimba in sus si in jos il auzea chiar si de la geamul lui.
Aici insa in natura nu era nimic din toate astea.Copacii vroiau sa il imbratiseze.Vuietul multimii se transformase intr-o melodie aducatoare de somn dulce.Mirosul ierbii facea uitat mirosul de gunoi care intra pana si in casele oamenilor.Gandaceii rosii cu pete negre erau mai pasnici decat scuipatorii de seminte din oras.Gandurile negre dispareau cu fiecare minut petrecut sub cerul liber.
Peretii albi, usa albastra.Se terminase vopseaua si trebuise sa vopseasca usa cu albastru.Nu aprinse lumina ca sa nu o deranjeze pe sotie.Dormea adanc pe jumatate de pat.Isi dezlega pe hol sireturile, scoase pantofii si imediat mirosul picioarelor tinute prizoniere invada camera.Uitase iar sa se stearga de noroi pe presul din scara blocului.Iar avea sa se supere nvasta-sa.Oricum rau era deja facut.In cateva minute se obisnui cu intunericul din camera.Putea vedea o pereche de sosete puse la uscat pe calorifer, alaturi de niste cizme cu talpa desfacuta un pic in fata.Tabloul cumparat din Obor era la locul lui.Caprioarele din el aratau ca niste monstri ciudati, apasati de umbrele serii.Privi biblioteca plina de bibelourile cumparate de sotia lui.Intr-o vaza pe televizor erau trei flori de plastic.Marcel nu putu rezista imboldului de a le mirosi.Stia ca sunt de plastic si ca nu au miros.Dar se gandi ca nu s-au bucurat niciodata de privilegiul de afi mirosite.Le mirosi asadar, tragand cu putere aerul pe nari.Bineinteles nimic.
Isi dete jos pantalonii si-i puse pe scaunul de langa pat.Potrivi ceasul desteptator si se aseza in fund.O privi pe nevasta-sa.Se ingrasase, nu mai era cum o cunoscuse.Se ingrasase si in interior.Intinse mana pentru a o mangaia pe frunte.Nu simti nimic.Desi mana lui era pe fruntea ei, nu simtea nimic.Mai incerca odata.Acelasi lucru.Ii puse mana pe par.La fel, nici o senzatie tactila, parca mangaia aerul.Totusi mana lui era acolo in parul ei.
Era obosit, asta trebuia sa fie explicatia.Fara alte ganduri se ridica si merse spre baie pentru a se usura.Intra fara sa aprinda lumina.Se lovi de ceva insa.
Nu pe jos ci la nivelul capului sau era ceva.Puse mana si pipai.Simti o textura de material care imbraca ceva tare.Simturile ii revenisera.Il linisti acest gand.Era ceva suspendat de tava isi dadu el seama in timp ce mana ii urca in sus pe corpul strain.Parca era un om.Uite doua picioare, o burta...ce-o mai fi si asta ? Incepuse sa-i fie frica.Iesi repde si aprinse lumina.Era un om.Un om spanzurat de tavan.Atarna asa cu spatele la el fara a se misca un centimetru macar.Oare chiar era om ?Oare era mort ?
Avea pantaloni exact ca ai lui.Pana si camasa era ca cea de pe el.Ce sa insemne asta ?Incerca sa-i vorbeasca.Nimic.Nici un raspuns.S-ar fi dus sa-l priveasca fata in fata dar ii era frica.
Observa ca in buzunarul de la spate avea un portofel.Se apropie usor, cu pasi mici temandu-se de vreo miscare neasteptata.Intinse mana tremurand, o baga in buzunarul spanzuratului si simti pielea portofelului.Il trase afara cu o miscare brusca, dupa care se dadu mai in spate.Deschise masinal portofelul fara a-si lua ochii de la corpul suspendat.Scoase buletinul cu dorinta de a afla cine a murit in baia lui.De ce murise tocmai in baia lui ?Se gandi pentru o clipa ca cineva ii intrase in casa, in toiul noptii, pentru a se spanzura.
Silabisi literele de pe buletin.
M-a-r-c-e-l...M-o-r-a-r-u....