Nu-mi plac cozile!
Nu este vorba de coada unui animal, este vorba de cozile omenești la care stai din diverse motive!
E ca la animale: la capătul cozii găsești un cur!
Așa era înainte, pe timpul răposatului: așteptai la coadă ore în șir, ca să auzi că nu mai avem, nu am avut și nici nu o să avem vreodată. Deci pentru ce am stat la coadă? Păi aproape degeaba. Azi stai și te uiți la vitrinele pline și nu ai bani să-ți cumperi strictul necesar. Ori e prea scump, ori e de import și are gust de plastic. Te gândești ce bine era atunci că nu găseai nimic și întotdeauna aveai bani în buzunar.
Parcă, cozile aveau și ceva social. Se discuta, se înjura, se iubea; grijile se discutau cu vecinul din dreapta, viata aspră din cartier cu vecinul din stânga, toți având o problemă comună! De atunci am o problemă și mă întreb: de ce întotdeauna la mine s-a terminat untul, carnea, ouăle, laptele, berea, sau ce dracu’ am vrut să cumpăr? Singurul lucru care duceam acasă erau ultimele bancuri. Am auzit că râsul îngrașă, sau ați văzut că a murit un om vesel de foame?
Mă duc la Metro să fac cumpăraturile săptămânale. Stau la coadă, pentru o parcare. E prima coadă pe ziua de azi. Cel din față ocupă ultimul loc de parcare în fața magazinului, se închide bariera. Nu-i nimic. Găsesc una la 800 m depărtare. Sunt un munte de bărbat, cum să am probleme la încărcat. Sunt bine dispus. Mă duc să cumpăr cafea boabe. E coada. La cafea? Ce-o fi iarăși în Brasilia? Carnaval tot anul? După 28 de minute ajung la raft: e gol! Așa e și la cașcaval, la muștar, la măsline, salată și la Vodcă - gol pușcă. Ce mă fac fără Vodcă? Mă hotărăsc să fac scandal. In dreapta un hotelier îi înjură că nu au gem de caise, miere și lapte de cangur. In stânga un șef de restaurant înjură ca un birjar că peștii nu sunt proaspeți, că i-au pus în gheată și cică la mușcat un crocodil de deget și că s-a terminat șampania. Se rezolvă toate, cel din dreapta a greșit raftul iar cel din stânga a pus mâna pe un păstrăv mai flămând (probabil înoată în șampanie). Eu sunt un caz mai grav: Vodcă nu mai este fiindcă se bea mult în țara asta, măslinele au rămas în Italia, că-i grevă. Cașcaval nu mai au de mult, probabil au intrat vacile în grevă. Tipul e bun, dar nu poate să-mi spună de ce nu are muștar. L-am prins! Fără muștar mă duc la casă. Mă mir câți oameni vor același lucru ca mine: să iasă cât mai repede din templul ăsta al consumatorilor.

"Time is money!"

Sunt 12 case, din care 8 sunt închise. Or fi și ele în grevă? Oare la care din cele 4 cozi să mă pun cu căruciorul meu? Mă uit la vecini în cărucior. Au cumpărat mult, au cumpărat puțin? O taxez pe casieriță. E iute, e leneșă? Mă uit în dreapta. Este cineva beat care se ia la ceartă cu casierița că-i prea scumpă țuica sau vreo bătrână care caută 20 de minute banii potriviți? Mă uit în stânga dacă s-ar putea să fie cineva suspect, care vrea sa plătească cu cartea de credit și nu are destui bani pe cont și este trimis înapoi la descărcat. Mă hotărăsc să iau coada nr. 4. Asta era nota mea preferata la scoală și mi-a adus noroc toată viața.
Simt că asta va fi coada cea mai iute!
Sunt bine dispus!
Oare ajung banii?
Sper că da!
Casierița îl trimite pe unul să schimbe carnea de mici, că nu se vede prețul. Ce face boul ală? Probabil taie porcul, așa de mult durează până se întoarce. Lumea îl înjură. El se scuză. Porcul e de vină!
Chiar ajung banii?
Sau să schimb sticla de Jack Daniels cu o marcă mai ieftină?
La altul s-a spart borcanul cu castraveți. Băi ce tăntălău. Nu poate să aibă grijă puțin? Se caută o femeie de serviciu. Până vine doamna, am mâncat castraveții și l-am silit să plătească și borcanul spart fără să-și ia unul nou. Vecinul din dreapta încarcă deja în mașină și cel din stânga probabil a ajuns deja acasă și își pupă nevasta. Iar eu m-am mutat cu un metru în față și stau de o oră.
Totuși sunt bine dispus.
Vine unul și se bagă în față. Mă uit urât la el. Se face că plouă. Săracul, are vreo 70 de ani, poate nu mai vede bine. Fug și iau 1000 de prezervative și i le pun în cărucior. Tipul n-a observat nimic. Râd de unul singur. Ce o să-i facă nevasta acasă? Îl caută moartea acasă și ăsta cu prezervative cu gust de banane.
Se mai deschide o casă. Să fug și eu acolo? Ce bine că am rămas aici. Vine salvarea. S-au bătut prăpădiții. Cică i-a dat cu sticla în cap că s-a băgat în față. Dacă ar știi că există și cu gust de căpșuni...
Am mai înaintat cu 80 cm. S-a stricat casa. Salvarea o ia și pe casieriță la spital. De undeva a zburat o sticlă de Jack Daniels și i-a spart capul. Săraca femeie. Ce oameni răi există, pe lumea asta.
Până vine o înlocuitoare, vecinul din spate deschide o sticla de Vodcă. Da’ oare de unde o are? Păi șeful de raion e rudă cu el și pentru el întotdeauna sunt câteva sticle de rezervă în magazie. Aha, deci așa merge treaba! Mă gândesc dacă am vreo rudă pe aici? Din păcate nici o pilă. Îl urăsc. Îl urăsc și pe șeful de raion. Urăsc casierița care se mișcă cu încetinitorul și pe vecinii din coada dreaptă și coada stângă care înaintează cu viteza luminii, iar noi cu 80 cm pe oră.
Se enervează unul că bananele sunt verzi. Păi să și le bage în cur, că îngălbenesc în mod sigur. Îl urăsc! Șeful de raion mai aduce o sticlă și niște chifteluțe, că murim de foame. Ce om cumsecade. Cred ca îl iubesc.
Sunt bine dispus, totul va fi bine.
Bătrânelul a plătit și prezervativele cu gust de banane fără să observe. Îmi vine să zâmbesc. Impotent și cu o mie de prezervative în casă.... In sfârșit am ajuns și eu la casă. Casierița e foarte drăguță și arată bine. Din păcate orezul nu are preț pe pachet. Să mă duc sa-l schimb.

Eu?
Dar de ce eu?
Ei au uitat să pună prețul corect, deci să meargă ea. Eu plătesc! deci aștept. Ce obraznică e urâta asta. O sticlă de Vodcă goală mă lovește în umăr. Lumea mă înjură și mă fluieră, cineva îmi dă cu sacul de orez în cap. Ce oameni!
Banii au ajuns. Factura e controlată. Bine că am scăpat de ei. Miros puțin a Vodcă, dar nu mă deranjează. Sunt bine dispus, iarăși! Trag căruța după mine. Cine dracului m-a pus să parchez așa departe de ieșire. Un echipaj de politie mă oprește sa-mi atragă atenția ca stopul din dreapta nu funcționează. Mirosul de Vodcă mă costă o fiolă și 200.000,- dar cu patru ore întârziere ajung acasă. Fericit și bine dispus încep să descarc. Cea mai bună nevastă mă ajută. E supărată că am întârziat. Simt că nu mă crede că am fost numai la cumpărături.
Totuși eu sunt fericit că s-a terminat statul la coadă pe ziua de azi.
Oare de ce nu mă crede?
E atât de rece.
Și eu care am vrut să ne facem o seară plăcută cu o sticlă de vin.
Bine dispus mă duc să scot ultimul pachet din mașină și vreau să intru în casă.
Ușa este închisă pe dinăuntru.
Ce are? A înnebunit de tot?
Sun ca un nebun. Nu vrea să-mi deschidă. Bat cu pumnii în ușă. Se uită vecinii!
Mă duc la o cabină telefonică și sun acasă:
" Ce ai draga?"
" Ce am? Că ai venit acasă cu 4 ore întârziere, nu face nimic, s-a mai întâmplat.
Că miroși a Vodcă ca un bețiv ordinar, și asta s-a mai întâmplat. Dar că ai ascuns în salată 1000 de prezervative cu gust de banane, asta nu s-a mai întâmplat. Stai afară până ai o explicație ce faci cu ele, și mai ales cu cine!"







„Coada” (c) Copyrigt by Wolfgang Klein 2004,
55122 Mainz, Germania – Mail: [email protected], Internet: www.wolfiklein.de