1


Cum să fi pierdut tot fără să-și dea seama ? Cum să fii atât de cuprins de uitare ? Fratele Kostea stă cu capul în mâini și simte marele gol. Ridică picioarele, fără să lase capul din mâini ; dă din picioare ; le reașează pe pământ, căci e afară, seara, în fața lucrurilor pierdute. Fratele Kostea se prăbușește lângă băncuța albă, se uită la cer, face bicicleta și iar se prăbușește ; se întoarce pe burtă, își acoperă capul cu mâinile. E cam necăjit. Face iar bicicleta, îndreaptă treptat picioarele într-o poziție rigidă în care rămâne un timp. Apoi începe lupta cu ceea ce de deasupra îi absoarbe corpul ; istovit după eliberare, se lasă moale ; face pozitia pisicii, se ridică pe vine, face o piruetă joasă, după care sare în picioare. Se întoarce și pleacă în pas mărunt săltat și ritmic, două sărituri micuțe pe fiecare picior. Fratele Kostea lasă în urmă marele gol.


2


Bula. Capul lui Yvelinne se rostogolește pe jos.Corpul urmează această mișcare circulară și e oprit din când în când în fața limitelor unei energii cinetice în scădere. Brațele înconjură capul ca un halou protector, în timp ce picioarele împing înainte această structură. Nu știm dacă este vorba de o femeie cu gândurile tulburate sau de o femeie cu capul tăiat.


3


Negru și alb. Negrul împinge albul într-o gaură, după ricoșeuri succesive. Problema este că, în mod invers decât la jocul de biliard, negrul iese afară și se răzbună. Albul nu e o bilă instrumentală, iar negrul nu rămâne liniștit în gaura sa. După trei coliziuni între două forțe perfect egale, cei doi se învârt fiecare unul în jurul celuilalt și rămân statici în ipostaze diferite ale acestei mișcări, ca două planete moarte.