Lucrurile o mai iau razna într-o societate dar, până la urmă, acestea-și găsesesc făgașul normal al mersului, iar mișcările devin inteligibile, prognosticabile, calculabile.
Nu aceleași lucruri se pot spune despre “lucrările” Parlamentului Nostru, deși există o singură atribuțiune fundamentală a acestuia, anume aceea de a “produce” legi – și, ca să fim bine înțeleși, noi nu discutăm aci dacă unele legi sunt necesare, altele trăznite, altele absurde, ori mai știm noi cum: incomplete, contradictorii cu sens (în sensul că au un “andrisant” anume!), sau fără sens (cum ar fi mult-așteptatul “Pachet de legi olguț-vasilesciene privind regulile circulației și accesului pe Internet” și, respectiv-așteptatul “Pachet de norme de aplicare al pachetului de legi olguț-vasilesciene pentru normalizarea favorizării vocalizelor în defavoarea virtualizelor”). Fundamental e să pricepem că, astea, proiectele de lege și normele de aplicare vor deveni, ori nu!, legi, în urma exercitării, sau nu!, votului* – citiți nota, și abia (cuvântul “abia” are o acută semnificație paralogică!: n.a.!) după aia veți fi invitați ai mei, pentru a merge mai departe înspre a lectura textul de mai jos, care-i josnic după cum am mai spus-o pe de(o)parte.
Parlamentarilor, ce sunteți!


Despre cum ajunge o idee a deveni proiect de lege, și care variantă va să ajungă mai apoi a fi votată este o chestiune plicticoasă, rutinieră și anostă pentru a fi explicată; este un fapt pentru care nu merită să intrăm în amănunte și subsoluri – cel mai bun lucru fiind să procedăm precum Crin Antonescu (alesul!), ce evită să calce pragul Parlamentului, pentru a nu cădea pradă sindromului plictiselii acute (soldată cu diminuarea anvergurii debitului verbal), lansarea votului său fiind nimic altceva decât o expresie a anomiei, asociabilă recentului curent “emo”. Dar, rețineți că există în tot exercițiul acesta al ambiguităților, după câte ați remarcat!, o dimensiune esențială, una anume: votul.
Ptiu!

Imaginația necesară exercitării și exprimării votului bate, de departe, la fund, orice altă operațiune parlamentară (umană “ipso facto”!) fundamentală, aceasta fiind cea mai plină de miez – asta nu fiindcă n-ar mai exista și alte chestiuni excitante de făcut prin ședințele Parlamentului, așa cum ar fi: declarații politice însoțite de tropăieli și țopăieli, huiduieli, fluierături, urlete/urale, ieșiri personale și de grup nevrotice, ieșiri la mișto, ieșiri pentru nevoi fiziologice, ieșiri pentru interviuri ori doar pentru așezări subliminale pe sub pupitrele unor “tele-viziuni știroidale” (tele-viziuni cu audiențe enorme: nota inconfundabilă a autorului!), ieșiri pentru fumat-păpat-cafelit, ori pentru un pahar plin cu ceva de băut (nu cu/de vorbe!), ori, de ce nu? o alergare în jurul clădirii Parlamentului, cu scop recreativ (re-creator?!) după algoritmul: parlamentarii de stânga ocolesc prin stânga, cei de dreapta prin dreapta, cei de centru o iau în diagonală, indepedendenții după cum îi taie capul, iar parlamentarii minorităților și-o iau în mână conform nivelului și stadiului personal de intelectare a fenomenului autonomiei în privința elementelor desfășurante ale culturii fizice personale și de grup ingurgitate în stil europizantopic.


În ceea ce privește problematica votului din Parlamentul nostru, cu duioșie vă spun!, e mai complicată decât vă puteți dumneavoastră închipui. În materie de vot parlamentar (vorbim de votul din Parlamentul României!) orice formulă de analiză ori calcul este condamnată să dea greș. Principial vorbind: Taylor, Riemenn, Darboux, Fourier, Jordan, Weierstrauss, Bolzano, Cauchy, Leibnitz, Heine, Abel, Hadamard, Fermat, Rolle, Lagrange, l'Hôpital (Guillaume François Antoine, Marquis de l'Hôpital!), McLaurin, Bessel, Parceval, Fréchet, Jacobi, Achwartz, Green, Laplace, Möbius, Escher, Bach, Stokes, Bernoulli, Urysohn e bine să-și ia rămas bun de la caducele lor preocupări privind “calcul diferențial și integral”**.

Având, eu!, cele mai bune intenții în ceea ce privește promovarea “Teoriei votului din Parlamentul României” redau, în cele ce urmeză, câteva fragmente din posibilele ipoteze anticipatoare ale viitoarei teorii.
Răspunzând unei întrebări legate de votul privind oportunitatea organizării de alegeri anticipate Președintele PSD, Victor Ponta, a afirmat sâmbătă că “ar fi bine pentru că oamenii sunt foarte nemulțumiți și ar trebuie (schilodire neintenționată: n.a.!) să decidă ei cine trebuie să-i conducă”. Demonstrația Președintelui PSD, Victor Ponta a fost simplă și elocventă: “ar fi bine să se organizeze alegeri anticipate pentru ca oamenii să decidă cine trebuie să-i conducă, în condițiile în care deciziile se iau în prezent de către parlamentari care au din ce în ce mai puțin legătură cu cei care i-au votat”.
Declarația (am ortografiat “Declarația” cu majusculă din respect pentru funcția de Președinte al PSD!) asta i-a ieșit pe gură Președintelui Victor Ponta la Ploiești. Demonstrația a continuat cu o exemplificare răsunătoare despre răsturnarea Guvernul printr-o moțiune de cenzură, Victor Ponta spunând că dacă partidul pe care-l conduce reușește să convingă “încă opt, nouă parlamentari că au de ales între partid și cei care i-au trimis în Parlament, să-i aleagă pe cei care i-au trimis în Parlament, atunci o să treacă moțiunea de cenzură” și a mai spus el că: “Am început demult, rezultatele nu se văd decât în ziua votului, când se numără bilele dinn (altă schilodire neintenționată: n.a.!) urnă pentru moțiunea de cenzură”.
Apoi Liderul PSD, Victor Ponta, prezent fiind, tot sâmbătă!, la Târgoviște, la Conferința județeană a PSD Dâmbovița, alături de secretarul general al partidului, Liviu Dragnea de TELEORMAN, și de Președintele organizației de femei, Rovana Plumb, a spus că: “... la moțiunea de cenzură anunțată de partidele din opoziție se va vota cu bilele la vedere, ca și la precedenta.”. Liderul a ținut să precizeze că există discuții cu parlamentari din arcul guvernamental pentru a-i convinge să voteze, pentru ca mai apoi să fie auzit declarând, tot sâmbătă, și tot la Târgoviște: “... faptul că se arată votul este un gest de sinceritate față de alegători”. Ultimativ, Ponta a mai spus: “Discutăm cu parlamentari care, eventual, vor vota moțiunea. Nu o să vă spunem de ei, până la urmă fiecare la momentul votului decide singur cum pune bilele acelea în urnă. În ceea ce ne privește, faptul că am arătat votul a fost un gest de sinceritate față de cei care ne-au ales. Nu au arătat votul ca să vedem noi, conducerea partidului, ci ca să vadă oamenii de acasă că au votat pentru moțiunea de cenzură, practic pentru salariile și pensiile lor. Cred că la fel se va vota și acum. Cred că trebuie să îți asumi o decizie atât de importantă.”.

În altă ordine a ideilor declarate, 'ntrebat de jurnaliști dacă vor fi primiți și ei în PSD, Ponta a pontat că da, că au ușile deschise, că nu este o condiție, și că: “... există un precedent care arată ei care au votat moțiunea de cenzură împotriva propriului Guvern și că nu au fost excluși din partid.” (aici mi-a stat logica-n loc: n.a.!), deși: “Pe 15 iunie, au fost oameni care au votat moțiunea de cenzură, au zis că îi dau afară și nu i-au mai dat, domnul Prigoană, cred că doamna Teo Trandafir. Că, în general, ce spune Boc nu are nicio valoare. A zis atunci seara, țineți minte, era mic și negru de supărare. Nu i-a mai dat afară. Dar noi i-am apreciat și îi laud acum pe toți cei de la PDL, chit că nu au fost dați afară, care au votat moțiunea. Cred că au procedat corect față de alegătorii lor”, a mai precizat Victor.


Eiii!... dacă până acum eram obișnuiți să avem deaface cu un prostănac, e cazul să ne familiarizăm și cu un fel de Pasternak elucubrist, nu futurist.


Note:

* votul parlamentarului poate fi alb sau negru, dar când vine vorba de bibliile obționale, ei bine, acesta poate fi curcubeic (așa că-i de așteptat votul cu “bilete” curcubeice); votul poate fi și un vot zarat (adică aruncat!); dar poate fi și un vot arșiceinic (de miel, cum ar veni!); și, de ce nu?, un vot cu bancnote lipite pe frunte (suficient cât să faci “piele de găină de votant”); dar mai poate fi și un vot în crescendo, sau un vot nul prin definiție, precum și un vot ne-expirat, sau, după preferințe, unul ne-inspirat (și tocmai de aceea vor deveni ele, toate, voturi demne de luat în calcul).


** BIBLIOGRAFIE
[1] R. Haggarty, Fundamentals of Mathematical Analysis; Addison-Wesley, 1989, Oxford
[2] A.B. Israel, R. Gilbert, Computer-Supported Calculus; Springer Wien New York, 2001, RISC Johannes Kepler University, Linz, Austria
[3] C. Lanczos, Applied Analysis; Sir Isaac Pitman, 1967, London
[4] F. Ayres, J. Cault, Differential and Integral Calculusin Simetric Units; Mc.Grow-Hill,1988
[5] A. Jeffrey, Mathematics for engineers ad scientists; Van Nostrand, 1961
[6] E. Kreiszig, Advanced engineering mathematics; Wiley & Sons, 1967
[7] O.V. Manturov, N.M. Matveev, A course of higher mathematics; Mir, 1989