agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-10 | [This text should be read in romana] |
La Editura Mトハトピtirea Petru Vodト a apトビut テョn anul 2010 volumul Poeネ嬖 dupト gratii (640 de pagini). Acesta cuprinde o parte din poeziile a 71 de deネ嬖nuネ嬖 politici, texte scrise テョn detenネ嬖e ネ冓 テョnsoネ嬖te de o scurtト biografie a autorilor.
Aネ兮 cum spun editorii テョn 窶曚uvテ「nt テョnainte窶 ネ冓 Aspazia Oネ嫺l Petrescu テョn 窶曚uvテ「ntul unei deネ嬖nute politic窶, poezia scrisト テョn テョnchisori a fost 窶杪lトフuri de rugトツiune, hranト sufleteascト, scarト cトフre cer, テョntトビire ネ冓 izvor de trトナre テョn mijlocul unui regim inuman. (...) Poezia a fost ea テョnsトκ冓 prigonitト. Pentru un singur cuvテ「nt scris pedeapsa era foarte asprト. Se scria doar テョn minte, テョn memorie, hテ「rtia ネ冓 creionul fiind cu desトプテ「rネ冓re interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii窶 (pp. 5-6). Poezia a fost una dintre cele mai puternice arme テョn principala luptト pe care o puteau duce deネ嬖nuネ嬖i, cea pe plan spiritual. Din aceastト cauzト, susネ嬖n editorii, se poate afirma cト nu a fost alt moment テョn istoria culturii テョn care poezia sト fi avut un rol atテ「t de important テョn viaネ嫗 spiritualト a omului. テ始 plus, 窶柝oezia concentraネ嬖onarト, ca dimensiune ネ冓 valoare literarト, este un fenomen romテ「nesc, unic テョn lume. Acum, cテ「nd se cunosc mトビturii despre テョntregul Gulag comunist, se poate vedea foarte bine acest specific al temniネ嫺lor din Romテ「nia窶 (p. 7). Meritul poeネ嬖lor din テョnchisori este crearea sentimentului de comuniune; ei au fost 窶杪postolii care au fトブrit un climat de frトκ嬖etate, de trトナri comune, de plテ「ns テョmpreunト, de suferit ネ冓 de rトッdat テョmpreunト, de visat ネ冓 de sperat テョmpreunト. (...) Datoritト lor am descoperit calitatea haricト, misticト, duhovniceascト a suferinネ嫺i (...) Am テョnvトκ嫗t sト acceptトノ suferinネ嫗 ca pe un dar divin ネ冓 prin aceasta i-am dat un sens transcendental. Am テョnlocuit clipele de revoltト cu o trトナre テョn duh, durerea a primit un sens テョnalt, sublim, salvator. (...) テ始geri ai durerii, aceネ冲ia au fost poeネ嬖i テョnchisorilor, atテ「t pentru noi, cei neloviネ嬖 de harul poeziei, cテ「t ネ冓 pentru ei テョnネ冓ネ冓 (Aspazia Oネ嫺l Petrescu, pp. 11-12)窶. Imaginea de 窶榲ョngeri ai durerii窶, a poeネ嬖lor テョnchisorilor, este テョntregitト de o alta 窶 窶枋avaleri ai raiului窶, aネ兮 cum se desprinde din versurile lui Ion Omescu: Trudiネ嬖, cavalerii, ca テョntotdeauna,/ uite-i cum se-nchinト cu miネ冂トビi テョncete./ Noaptea le culege trupurile. Luna/ le desface iarトκ冓 umbra pe perete.// Unde テョネ冓 lトピarト suliネ嫺 ネ冓 slavト?/ テ始cotro se-ndreaptト tragicul alai?/ Carnea se subネ嬖e, inima-i bolnavト/ ネ冓 e plin de ploネ冢iネ嬖 drumul cトフre rai. (窶曖alada palidelor feネ嫺窶, p. 543). テ始 condiネ嬖ile テョn care nu aveau nici o posibilitate de a scrie 窶 nu putea fi vorba sト deネ嬖nト creion sau hテ「rtie, dar nici nu erau lトピaネ嬖 sト recurgト la alte metode (ca scrisul pe sトパun) 窶 deネ嬖nuネ嬖lor le rトノテ「nea sト compunト poeziile テョn minte. De aceea, multe texte au rトノas テョn prima formト, necizelatト, テョn care au fost reネ嬖nute, fiind foarte dificil sト se revinト asupra lor. Modul de transmitere celorlalネ嬖 colegi de suferinネ崙 era limbajul Morse: 窶杙idurile au テョnceput sト vorbeascト o limbト ciudatト テョn puncte ネ冓 liniuネ嫺 テョn sistemul ツォMorseツサ. テ枡vile reci ale caloriferelor au devenit culoare de cuvinte fierbinネ嬖, versurile ネ冓 cadenネ嫺le lor au devenit bトフトナ de inimi テョnfrトκ嬖te窶 (Aspazia Oネ嫺l Petrescu, p. 11). Motivele cele mai des テョntテ「lnite テョn literatura de detenネ嬖e sunt: damnarea la un iad pe pトノテ「nt ネ冓 moartea continuト; de aici ネ冓 leitmotivul 窶昿li, Eli, lama sabahtani窶 (vezi poemul lui Ionel Zeanト, 窶曩olgota romテ「neascト窶); irosirea tinereネ嬖i (Simネ嬖m テョn gurト gust de vis amar,/ urlトノ ca lupii テョntre patru muchii,/ am vrut sト biruim vトホduhul 窶 dar/ ne-au biruit, テョn テョnchisori, pトヅuchii. (...), Andrei Ciurunga, 窶霸enitenciarul Brトナla, 1945, poem din テョnchisoare窶, p. 160); cimitirul テョnchisorii (Azi dormim pe cテ「te-un ネ冓r,/ fトビト cruci, fトビト sicrie./ Pace ネ嬖e, cimitir/ fトビト nici o liturghie.// Candelele nu ne ard,/ nu bat clopote de rugト,/ nu pトホeネ冲e niciun gard,/ nimeni nu mai vrea sト fugト.// Numai mieii, prin pustiu,/ pasc din trupul, cテ「teodatト,/ cine ネ冲ie-al cトビui fiu,/ cine ネ冲ie-al cトビui tatト. (...) idem, 窶朖iturghie窶, p. 168); salvarea prin puterea credinネ嫺i 窶 ea le susネ嬖ne rezistenネ嫗 テョn aceastト luptト ネ冓 le creazト convingerea cト nu pot fi distruネ冓; raportul dintre lumea temniネ嫺i ネ冓 cea de afarト, prezentat fie ca unul de totalト opoziネ嬖e (Parcト n-am fost テョn lume niciodatト.../ Duminicile ne-au uitat ネ冓 ele,/ prietenii prin cテ「rciumi se テョmbatト/ noi tot aici, noi tot dupト zトッrele., idem, 窶朦oi tot aici窶, p. 206), fie de asemトハare (ネ冓 cei din 窶柩ibertate窶 suferト, fiind テョntr-o temniネ崙 mai mare: Ne cresc orfani copiii pe coclauri,/ nevestele ca fテ「nul se usucト,/ rトピar din mame stテ「njenei ネ冓 lauri,/ noi tot aici, noi tot cu gテ「nd de ducト., ibidem, p. 205; テ杪ra-i o temniネ崙, un scrテ「ネ冢et ネ冓-o rugト., Traian Popescu, 窶曚alvar窶, p. 566); amintirea familiei lトピatト テョn urmト este marcatト totodatト de gingトκ冓e ネ冓 tristeネ嫺, iar テョntoarcerea din テョnchisoare テョnseamnト revenire... nicトナeri (M-am テョntors nicトナeri. Nu mai am テョn cetate/ nici casト, nici visuri, nici fraネ嬖./ Sunt liber iar. Sトビmanト libertate,/ mai bine-am fi murit テョntemniネ嫗ネ嬖., Andrei Ciurunga, 窶朞-am テョntors nicトナeri窶, p. 212); jefuirea ネ崙ビii 窶 cei care ネ嬖n biciul, 窶枹tトパテ「nii窶 sunt niネ冲e nomazi care n-au cum sト iubeascト aceastト patrie ネ冓 valorile sale; contrastul dintre bogトκ嬖a ネ崙ビii ネ冓 sトビトツia oamenilor, tocmai a celor care au luptat pentru apトビarea ei (テ始 ネ嫗ra unde creネ冲e pテ「ine albト/ ネ亙 curge binecuvテ「ntat belネ冰g,/ テ始 ネ嫗ra munネ嬖lor cu stemト dalbト,/ テ始 ネ嫗ra mea e foame ネ冓 belciug.// Sfテ「rネ冓m テョn pテ「lpテ「iri de luminare,/ Strop lテ「ngト strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-ネ冓-adテ「nceネ冲e gheare,/ Pe fruntea noastrト creネ冲e Dumnezeu., Petru C. Baciu, 窶曦oamea窶, p. 302); cozile de topor 窶 trトヅトフorii valorilor ネ冓 ai credinネ嫺i neamului; speranネ嫗 テョn tトビia acestui neam, テョn victoria crucii, a celor care テョネ冓 acceptト suferinネ嫗 (tテ「nguirea este exprimatト foarte variat ネ冓 gradat テョn formト liricト: de la accente apocaliptice, la graniネ嫗 cu deznトヅejdea, pテ「nト la cea mai luminoasト perspectivト, mioriticト, asupra morネ嬖i); modelul hristic al suferinネ嫺i ネ冓 al テ始vierii 窶 deネ嬖nuネ嬖i participト, trトナesc, テョmpトビtトκ册sc moartea lui Hristos ネ冓 sunt conネ冲ienネ嬖 cト El se rトピtigneネ冲e, suferト cu ei テョn celulト (pentru ilustrarea acestei idei este cテ「t se poate de elocvent poemul lui Radu Gyr, 窶暸s-noapte, Iisus...窶); celula este descrisト ambivalent: ea blocheazト accesul la lumea 窶枦e deasupra窶, a vieネ嬖i テョn comuniunea familiei, a prietenilor, dar テョn acelaネ冓 timp este chilie, locul テョn care deネ嬖nutul este numai cu Dumnezeu, spaネ嬖ul celei mai grトナtoare tトツeri (vezi rolul tトツerii テョn toatト literatura patristicト). Celula trezeネ冲e o sete nemaiテョntテ「lnitト de luminト, liniネ冲e, iubire a celuilalt 窶 chip al lui Dumnezeu. Elementele celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereネ嬖i, uネ兮, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt vトホute ca niネ冲e babe malefice din poveネ冲i, ca demoni care テョi chinuie mereu pe deネ嬖nuネ嬖. Lumea テョntreagト este pentru ei o lacrimト pe obrazul lui Hristos. テ始 cele din urmト, suferinネ嫗 este asumatト ネ冓 primitト de mulネ嬖 chiar cu bucurie, pentru a fi simネ嬖t prezenネ嫗 lui Dumnezeu テョn acea lume subteranト, de unde cei care au pus テョn practicト acest regim credeau cト L-au alungat. Toate motivele biblice ale alungトビii din Eden, ale テョnstrトナnトビii, ale robiei, dar ネ冓 ale pocトナnネ嫺i ネ冓 mテ「ntuirii テョネ冓 gトピesc loc aici. Cartea este pur ネ冓 simplu o epopee a suferinネ嫺i ネ冓 a salvトビii romテ「neネ冲i, o psaltire a sufletului care trece prin iad cu speranネ嫗 deplinト テョn regトピirea pトツii primordiale, prefiguratト de テョngerul care vine ネ冓 plテ「nge cu ei テョn celulト (vezi poemul lui Radu Gyr 窶 窶朷izita窶, poemul lui Andrei Ciurunga 窶 窶朷eネ冢icie窶 ネ冓 窶曚olindul robului窶, de Valeriu Gafencu). Sub aspectul trトナrii, al conネ嬖nutului transmis 窶 de viaネ崙, de moarte ネ冓 de テョnviere 窶, dupト ce citeネ冲i asemenea mトビturii, ca ネ冓 atunci cテ「nd te rogi odatト cu Regele David, poezia contemporanト, a celor liberi, pトネeネ冲e; テョn aceastト luminト ea pare o sclifosealト de copii. De multe ori, expresia liricト este foarte apropiatト de cea liturgicト, テョn sensul deplin al テョmpreunト rugトビii, slトプirii, mulネ孛mirii lui Dumnezeu, al comuniunii. テ始suネ冓 Iisus cineazト cu cei oropsiネ嬖 テョn celulト ネ冓, aネ兮 cum spune Valeriu Gafencu, テ始 inima robului/ Domnu-ネ冓 face ieslea Lui/ テ始 noaptea Crトツiunului./ (...) Azi Crトツiunul s-a mutat/ Din palat la テョnchisoare/ Unde-i Domnu-ntemniネ嫗t/ ネ亙 copilul cel din zare/ A venit la テョnchisoare/ Sト trトナascト Praznic mare (窶曚olindul robului窶, pp. 496-497). Avem de-a face cu o poezie mトビturisitoare. Celula-chilie este cel mai potrivit loc テョn care puteau fi reafirmate adevトビurile Ecleziastului ネ冓 テョnネ嫺lepciunea atテ「tor Pトビinネ嬖, care spuneau cト atunci cテ「nd te afli テョn faネ嫗 unui mormテ「nt trebuie sト te gテ「ndeネ冲i cト tu eネ冲i acolo. Tトツere grトナtoare, smerenie, iubire, sacrificiu 窶 toate construiesc o poezie-rugトツiune, poezie-lacrimト, poezie-mトビturie ネ冓 mトビturisire, poezie-cruce pe care se rトピtigneネ冲e inima celor mai mari dintre romテ「ni. Durerea pテ「nト ネ冓 peste limita suportabilitトκ嬖i face din credinネ崙 singura realitate de nezdruncinat, chiar dacト tot suferinネ嫗 aduce uneori ネ冓 テョndoiala. Credinネ嫗 face ca iertarea sト fie mai puternicト decテ「t dorinネ嫗 de dreptate: Dar dacト totuネ冓, Doamne, vei voi/ sト curmi obネ冲easca veacului urgie/ ネ冓 dacト sus cumva vei iscトネi/ pe-un colネ de cer o sfテ「ntト amnistie,// de-asemenea, Tu singur ai sト poネ嬖/ sト creネ冲i aripi imense de iertare,/ ca sト-i cuprinzi テョn umbra lor pe toネ嬖/ cテ「ネ嬖 m-au strivit ネ冓 m-au ネ嬖nut テョn fiare (窶朞トビturie窶, Andrei Ciurunga, p. 200). Descrierea universului carceral trece de la realismul brut pテ「nト la impresionism, テョncercテ「nd sト ne aducト mai aproape de trトナrile lor. テ始 reprezentarea durerii, a fricii, a frigului, a foamei, a neodihnei, a mizeriei, a テョnsingurトビii, a rトホvrトフirii, a nedreptトκ嬖i etc. sunt create unele dintre cele mai plastice imagini: Hei, degetele noastre noduroase/ au pietre scumpe de rubin pe ele/ din rトハile ce-ajung pテ「nト la oase/ ネ冓 bトフトフuri テョn jurul lor, inele (窶暸ceste mテ「ini窶, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a fトツut covrig,/ cトツi テョn adテ「ncul cトビnii vlトトuite,/ テョn loc de nervi coboarト ネ册rpi de frig,/ テョn loc de oase urcト stalagmite/ (...) Trec singur ネ冓 trudit ネ冓 duc テョn sテ「n/ amarul plテ「ns al unei nopネ嬖 polare/ pe care zeii lutului pトトテ「n/ de-un car de ani o tテ「lhトビesc de soare.// ネ亙 ninge sur ca peste-un cimitir/ din care morネ嬖i au ieネ冓t テョn gloate/ ネ冓-acum se duc pe cテ「te cinci テョn ネ冓r,/ cu crucile mormintelor テョn spate... (窶曰ibernare窶, Andrei Ciurunga, pp. 202-203); Lトピaネ嬖-mi braネ孛l de fantomト/ Sト rupト de pe crengi un mトビ,/ Muネ冂テ「nd, m-ar umple de aromト/ ネ亙-aネ mai trトナ テョn adevトビ.// テ始 ネ嫗ra turmelor ネ冓-a pテ「inii/ Eu zac pe lingurト ネ冓 blid,/ Lトピaネ嬖-mト s-acir cu cテ「inii/ Ori sト cerネ册sc pe lテ「ngト zid.// O, milostivule, Tu, care/ Din doi ciortani ネ冓 cinci colaci/ Fトツuネ冓 un munte de mテ「ncare/ Sト saturi gloate de sトビaci,// Repetト, bunule, minunea/ ネ亙 ospトフeazト mii de guri,/ Iar mie-ascultト-mi rugトツiunea:/ Dト-mi doar un coネ cu firimituri. (Nichifor Crainic, 窶曚テ「ntecul foamei窶, pp. 99-100). Se remarcト テョn poeziile scrise テョn テョnchisoare ceva care nu poate apトビea decテ「t テョn creaネ嬖ile celor care au trトナt experienネ嫺 traumatizante, reluate sistematic テョn fiecare zi: dacト テョn textele scrise de cei care nu au テョndurat chinuri fizice, detenネ嬖e ネ冓 toate celelalte suferinネ嫺 care derivト de aici, テョntテ「lnim apelul la imagini inspirate din realitate (ruginト, forネ嫗 de eroziune a apei, greutatea metalelor etc.) pentru a reda sentimentul de degradare, suferinネ嫗, apトピarea etc., テョn schimb, autorii din aceastト carte sunt copleネ冓ネ嬖 de real ネ冓 metaforele lor sunt copleネ冓te de duritatea realitトκ嬖i. Realul este atテ「t de テョnfiorトフor, テョncテ「t de multe ori descrierea sa atinge incredibilul. Rトツeala metalelor, a pietrei, descompunerea din poeziile lui Bacovia au fost simネ嬖te la propriu de aceネ冲i autori. De aceea, 窶杪tributul窶 acordat de obicei poeネ嬖lor 窶 ca visトフori 窶 nu este deloc potrivit pentru cei care au scris テョn condiネ嬖i de viaネ崙 (sau mai bine spus de moarte) infernale, pentru principalul motiv cト aici rolul poeziei este unul salvator, de spovedanie, strigトフ de durere, de ajutor, de revoltト, テョncercare de rトピpuns al spiritului la toate テョncercトビile. Acest lucru afirmト ネ冓 Gabriel テ枡pelea, unul dintre foネ冲ii deネ嬖nuネ嬖 politici: 窶曠acト totul e supus unui relativism implacabil, poezia ce a rupt cテ「ndva din adテ「ncuri nebトハuite, ce a populat clipele unor fiinネ嫺 abstrase din prezentul social, navigテ「nd printre semnele de テョntrebare ale propriului lor interior テョntr-o celulト, poate sト aibト o valoare literarト, ea are totuネ冓 o semnificaネ嬖e individualト ネ冓 documentarト. Plonjテ「nd テョn eul lor intim, oamenii ネ冓-au fトブrit arme, ori biete cテ「rje, spre a-ネ冓 obloji rトハile (ネ冓 ale celor din jur). O anumitト oralitate era inevitabilト, dupト cum inevitabilト era ネ冓 rima 窶 aproximativト de multe ori 窶 canoanele ei fiind impuse de condiネ嬖ile memorizトビii窶 (pp. 237-238). Toate relele se テョntテ「lnesc テョn temniネ崙 ca テョntr-un bテ「lci; dacト ar fi fost vorba doar despre un exerciネ嬖u de imaginaネ嬖e, modul de exprimare dintr-un poem ca 窶霸anopticum窶 (Aurel Dragodan, p. 253) ar stテ「rni cel puネ嬖n zテ「mbetul, prin capacitatea de a descrie cu umor scene din lumea テョntoarsト pe dos. Dincolo de valoarea documentarト, multe texte au ネ冓 valoare literarト. Mト refer テョn special la textele lui Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Aurel Dragodan, Demostene Andronescu, Nichifor Crainic, Ionel Zeanト. Aurel Dragodan este cel care se detaネ册azト de suferinネ崙 (dar ネ冓 de ceea ce am putea numi 窶枸istica suferinネ嫺i窶, adicト transfigurarea ei, テョnネ嫺legerea テョn lumina mテ「ntuirii), avテ「nd atitudinea unui luptトフor, un om hotトビテ「t, lucid, critic, netemトフor. El realizeazト portrete extraordinare ale suferinネ嫺lor personificate (窶曦oamea窶, 窶朖ingoare窶, 窶曚amera 6 Jilava窶) ネ冓 abordeazト cu ironie gesturile, acネ嬖unile, limbajul cerberilor din テョnchisoare (窶霸ercheziネ嬖e窶, p. 256), amintind de stilul lui Franテァois Villon. テ始 poezia lui Demostene Andronescu テョntテ「lnim o foarte mare putere de convingere, o perfectト テョmbinare テョntre sensibilitate, rugトツiune, reflecネ嬖e, unite fericit prin talentul sトブ de a exprima simplu marile frトノテ「ntトビi sufleteネ冲i: テ始 seara asta, Doamne, Te vei culca flトノテ「nd,/ Azima rugトツiunii n-o vei avea la cinト,/ Nici blidul de smerenii, nici stropul de luminト/ Ce-mi pテ「lpテ「ia alt窶囘atト テョn candela din gテ「nd.// Sunt prea sトビac, Stトパテ「ne, nu am ce-ネ嬖 oferi/ Sト-ネ嬖 stテ「mpトビ foamea, furii mi-au tテ「lhトビit cトノara/ ネ亙 de puネ嬖nul suflet ce テョl pトピtram ca sara/ Sト am, ca tot creネ冲inul, cu ce te omeni.// Aネ vrea sト-テ枴 pot テョntinde un gテ「nd sfios mトツar,/ Dar nu, nu pot, grトヅina mi-e vraiネ冲e ネ冓 goalト,/ Mi-a mai rトノas pe-un lujer o singurト petalト/ ネ亙 pe un ramur veネ冲ed un singur fruct amar (...). (窶榲始 loc de rugトツiune窶, p. 310); Pentru cテ「te veネ冢icii/ Am intrat aicea, Doamne?/ Cテ「ネ嬖 prieri ネ冓 cテ「te toamne/ Voi lipsi dintre cei vii?// Cテ「te lacrimi, cテ「ネ嬖 fiori/ Mト vor trece-n aネ冲eptare?/ Am atテ「ta suflet, oare,/ Ca sト mor de-atテ「ta ori? (...) Unii blestemト ネ冓 plテ「ng,/ Alネ嬖i-ネ冓 coc veninu-n guネ卞,/ Eu sub propria-mi cenuネ卞/ Mト-nvelesc, sト nu mト sting (..). (窶朞oarte provizorie窶, pp. 311-312). Aceleaネ冓 consideraネ嬖i sunt valabile ネ冓 pentru poemele lui Ionel Zeanト: Ieネ冓m ca niネ冲e cテ「rtiネ嫺 din hruba/ テ始 care picuri grei de apト cad./ テ始 faネ嫗 porネ嬖i ne aネ冲eaptト duba/ Sト ne transporte undeva-n alt iad.// (...) ネ亙, テョnネ冉トツテ「ndu-ne cu lトツomie,/ Ne-nghite duba ca un cトパcトブn./ テ始 tot oraネ冰-i liniネ冲e pustie/ テ始 noaptea asta tristト de Crトツiun.// Sub streaネ冓nト cu ネ孛rネ孛ri ネ冓 cu vatト/ Nu mai vibreazト glasuri argintii./ Dintr-o copilトビie-ndepトビtatト/ Rトピunト-n noi colindele tテ「rzii.// Nu-ネ冓 mai vesteネ冲e nimeni bucuria/ Cト S-a nトピcut テョn noaptea asta Christ./ Doar テョngerii テ司 cテ「ntト-n cer solia,/ Crトツiun amar, テョnsテ「ngerat ネ冓 trist.// Copiii azi se roagト sub icoane/ Sト le aducト Moネ Crトツiun, テョn zori,/ Mトネai テョn locul pungii cu bomboane/ ネ亙 taネ嬖i テョngropaネ嬖 テョn テョnchisori. (窶朦oapte de Crトツiun窶, p. 115). Din pトツate este imposibil sト citトノ versurile ネ冓 poemele care ar ajuta la crearea unei imagini cテ「t mai adecvate despre mediul concentraネ嬖onar ネ冓 despre importanネ嫗 salvatoare a poeziei, datト fiind cantitatea uriaネ卞 de astfel de mトビturii lirice. Pe de altト parte, citarea este de multe ori un act de impietate, ネ冲irbind frumuseネ嫺a textului ca テョntreg. Spre exemplu, ar trebui citate integral poeme ca 窶暸s-noapte, Iisus...窶, 窶暸vem atテ「ネ嬖a morネ嬖窶, 窶朦e vom テョntoarce テョntr-o zi窶, 窶曦oamea窶, 窶朖anネ孛ri窶, 窶曖lestemul Aiudului窶, 窶曵mn morネ嬖lor窶, 窶曚imitir de deネ嬖nuネ嬖窶, 窶朷orbitor窶, 窶朦-ai dezmierda窶, 窶朞etanie窶, 窶朷izita窶 etc. 窶 scrise de Radu Gyr. Numai dacト ne referim la poezia acestuia ar putea fi realizat un studiu amplu. Forネ嫗 sugestiei テョn poemele sale, modul テョn care este prezentatト umanitatea lui Hristos, suferind alトフuri de cei テョnchiネ冓, concreteネ嫗 durerii ネ冓 revolta nu sunt exprimate mai bine de nimeni: De ce nu se face-aネ兮 o luminト,/ sト vトヅ cト-n pragul celulei rトピare/ Maica Domnului c-o strachinト mare,/ cu lapte ネ冓 azimト plinト... (窶曦oamea窶, p. 26); Mト culc, mト ridic, sun din carne, din oase,/ pテ「inea mea sunト, apa mea sunト, somnul meu sunト./ Parcト テョntreg sunt fトツut din fier ネ冓 furtunト,/ pe nicovalト ネ冓 subt baroase.// Ca lupii mト rupeネ嬖, ca iadul mト frigeネ嬖,/ テョn ネ嬖pトフul vostru Satana mト strigト.../ テ始 rトビunchi, テョn plトノテ「ni, cトフuネ兮 mi-o-nfigeネ嬖,/ pテ「nト ネ冓-n inimト am o verigト... (窶朖anネ孛ri窶, p. 27); Crucile, strテ「mbe ネ冓 ネ冂hioape,/ vrurト sト fugト, sト scape,/ dar numai o clipト rebele -/ parc-ar fi fost somate de santinele:/ au stat pe loc. S-au supus./ Au ridicat mテ「inile-n sus.// Uite, gardienii le-au pus テョn fiare/ pentru テョncercare de evadare... (窶曚imitir de deネ嬖nuネ嬖窶, p. 28); テ始 celula de-alトフuri a murit alaltトナeri unul./ L-au luat ネ冓 l-au dus de la noi.../ Dar, noaptea, cテ「nd ploネ冢iネ嫗 suge ネ冓 luna e ca tutunul,/ ocnaネ冰l mort a venit テョnapoi./ (...) Vino cu mine. Din rogojinト fト-ネ嬖 verde trトピurト./ Sunt paturi albe sus, ネ冓 sunt pテ「ini./ Ne-aネ冲eaptト-n luceafトビ Iisus, cu lapte cald ネ冓 prescurト/ ネ冓-un pahar plin cu lacrimi, テョn mテ「ini (窶朷ecinul care-a murit窶, p. 45); M-au scos din celulト-ntr-o duminicト, tatト.../ Oftテ「nd veniseネ冓 la vorbitor./ Temniネ嫗 strテ「mbト juca テョn jurul meu, beatト,/ ネ冓-n piept ningea cu fulgi de cocor.// Nu m-ai strテ「ns la piept, tatト, nu mi-ai dat mテ「na/ (acest lucru e strict interzis)./ Dar s-a fトツut o tトツere moale ca lテ「na,/ peste noi cトヅea cerul ucis.// ネ椀apta ネ嬖-a fremトフat doar atテ「t: - Mトナ bトナete.../ テ始tre noi, gardianul sever,/ lacrimi テョnalte, ani groネ冓, ネ冓, ca un perete,/ osテ「nda cu sテ「rma de fier./ (...) Dincolo, erai tu: mテ「na ta veネ冲edト, tatト,/ ce-mi desena urネ冓 de gheaネ崙 pe geam./ Obrazu-ネ嬖 sfテ「nt, luminテ「ndu-mi pe foi, altトヅatト,/ sub lampト, cテ「nd 窶柎eme窶 scriam...// Un semn mi-ai fトツut, poate a fost mテ「ngテ「iere,/ テョn aer s-a rupt 窶 creangト de lut./ Eu ネ嬖-am cules umbra mテ「inii, ca o pトビere,/ ネ冓-n vis m-am plecat s-o sトビut. (窶朷orbitor窶, p. 47); Haine de temniネ崙, roネ冓i, cu vine ca smoala pe ele.../ Mi s-au fトツut carne pe oase, mi s-au fトツut piele./ Din teaca lor vie nu pot sト mト smulg ネ冓 sト fug,/ fiece muネ冂hi are-un lacトフ, fiece os un belciug... (窶曰aine roネ冓i窶, p. 49); Din lacrimi punem pod genunii,/ din lacrimi テョnviem mereu,/ ネ冓, テョmpletind din lacrimi funii,/ ne priponim de Dumnezeu. (窶朖acrimi窶, p. 80). Se observト テョn cazul celor care au trecut prin 窶柮eeducarea窶 de la Piteネ冲i o suferinネ崙 aflatト la graniネ嫗 cu deznトヅejdea, marcatト de o mare vinovトκ嬖e, de テョncercarea de a se agトκ嫗 de orice razト de luminト ネ冓 de テョntrebarea cum este posibil aネ兮 ceva pe pトノテ「nt: ネ亙-n seara asta, Doamne,-テ枴 bat la uネ卞,/ Cu inima tot frテ「ntト ca ネ冓 ieri./ M-am adunat ネ冓 astトホi din cenuネ卞,/ Ca sト fiu martor altei テ始vieri.// Iar am ucis, iar Te-am vトホut pe pテ「ine!/ Ia-mi bolovanul トピta, tare-i greu,/ ネ亙 mai テョngトヅuie-mト pテ「nト mテ「ine,/ Cト nu mai sunt stトパテ「n pe mine eu!// (...) Le-am spus cト nu mai ネ冲iu nimic de Tine,/ Cト m-ai trトホni-ntr-o clipト dac-ai fi;/ ネ亙-n ochii lor, neputincios, vezi bine,/ Te rトピtignesc テョn fiecare zi (Eugen Magirescu, 窶朿ugトツiune窶, pp. 286-287); N-am voie sト spun ce-i cu mine, nu pot,/ Sunt calfト la diavol, cu suflet cu tot./ Nu vezi cum te-aネ冲ept, c-un balaur テョn cテ「rcト/ ネ亙-n orice cuvテ「nt cu-o nトパテ「rcト?/ M-au trimis sト te-atrag テョntr-o cursト, mトナ frate./ Sト-ネ嬖 dau brテ「nci テョn curmei, pe la spate./ ネ亙 n-am cum sト-ネ嬖 spun sト fereネ冲i la o parte./ Mi-e fricト de oameni, mai tare/ Ca de judecata cea mare/ De care/ Parcト-am uitat cト m-aネ冲eaptト-n dosare.../ Aici e stトパテ「n stテ「rpitura/ Cu lanネ孛l, cu biciul, cu ura,/ Minciuna cトネare pe toatト fトパtura./ Pune urechea colea,/ Pe inima mea,/ ネ亙-ascultト, mトナ frate,/ Cum bate,/ Mi-e fricト, mi-e fricト, mi-e fricト ネ冓 tace,/ C-o strテ「nge de gテ「t ネ冓 pe ea un rトトace./ (...) Mトナ frate, iubite, mト frate,/ ネ亙 tu porネ嬖 テョn ochi muネ冂トフurト de moarte,/ Ce s-a ales din credinネ嫺le noastre curate?! (Eugen Magirescu, 窶朧chii fratelui窶, pp. 294-295); (...) Aici moartea e atテ「t de vie,/ Cea mai mare ネ冓 cea din urmト bucurie./ (...) Doamne, unde-ai plecat din acest veac?/ Niciodatト tinereネ嫺a nu a putut atテ「ta sト doarト./ ネ亙 de-ar putea mトツar sト strige,/ ネ亙 de-ar putea sト moarト!/ Am avut o sorト/ Care s-a fトツut mトフrトトunト./ Am avut o mamト, care trebuie sト fie nebunト./ Cocorii s-au fトツut tトツeri de zトパadト/ ネ亙 copiii cresc fトビト sト vadト,/ ネ亙 oamenii trec fトビト sト vadト./ Unde eネ冲i, Doamne?/ Mai poネ嬖 fi undeva, Doamne?/ Fratele meu, cトネトブl meu,/ Dacト mト iubeネ冲i,/ Dacト ne mai urトκ冲i,/ Dacト ai テョnネ嫺les ce テョnseamnト Piteネ冲i,/ Furト, te rog, pentru mine crucea/ Pe care a murit Dumnezeu! (Ioan Victor Pica, 窶霸iteネ冲i窶, p. 467); (...) Ah! Amintirea asta ca pe roatト mト frテ「nge:/ pe jos erau risipiネ嬖 creiネ嫗rii de sテ「nge -/ plata atテ「tor ネ冓-atテ「tor pトツate... atテ「t de cumplite au/ fost suferinネ嫺le,/ atテ「t de satanicト a fost urgia,/ cト mulネ嬖 din noi テョn noaptea aceea ネ冓-au pierdut/ minネ嬖le,/ iar alネ嬖i ネ冓-au pierdut veネ冢icia.// Din cei ce au trecut pe acolo, numai morネ嬖i trトナesc,/ asemenea lui, aネ冓jderea ネ嬖e;/ iatト de pildト eu, umblu, vorbesc,/ dar viaネ嫗 mea, nu-i, prietene, decテ「t o moarte vie (Sergiu Aurel Mandinescu, 窶暸min窶, p. 513). テ始 multe dintre poezii observトノ apariネ嬖a unui alt motiv, al unei lumi a umbrelor, a amintirilor care apar ca nトネuci pe pereネ嬖i テョnchisorilor, asemenea umbrelor din peネ冲erト, descrise de Platon テョn dialogul Republica. Iniネ嬖al, amintirile despre copilトビie ネ冓 despre cei din familie テョl ajutト pe cel condamnat sト uite pentru cテ「teva clipe de regimul la care este supus, dar apoi realitatea monstruoasト revine cu mai multト putere, de aceastト datト coネ冦arul fiind ceea ce trトナeネ冲e el cu adevトビat. Pe de altト parte, gテ「ndul la cei dragi este de cele mai multe ori chinuitor, deネ嬖nuネ嬖i fiind conネ冲ienネ嬖 de suferinネ嫗 rトピfrテ「ntト asupra celor de afarト, care テョncearcト disperaネ嬖 sト テョi aducト テョnapoi. Portretul mamei テョndurerate este foarte asemトハトフor celui din 窶朞ioriネ嫗窶, amintind la rテ「ndul sトブ de chinul Maicii Domnului pe toatト durata patimilor lui Hristos: Mamト, sfテ「ntト mamト,/ Cum nu ネ嬖-a fost teamト/ Drumuri sト strトッaネ嬖,/ La atテ「tea porネ嬖 sト baネ嬖./ Sト te latre potトナ,/ Sト te テョnjure oameni rトナ,/ Sト dai peste cトネトナ,/ Peste hapsテ「ni,/ Peste cruzii stトパテ「ni,/ Peste cテ「ini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zトビi neclintite,/ Inimi テョmpietrite./ Niciun strop de テョndurare/ Pentru atテ「ta zbucium ネ冓 jale.// ネ亙 lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, cトフre Dumnezeu. (Dumitru Oniga, 窶朞amei窶, pp. 444-445); Mamト, scuipatト ネ冓 pトネmuitト,/ Mama mea, duioasト ネ冓 iubitト,/ Ochii tトナ stinネ冓, de Sfテ「ntト Vinere,/ Dupト care fiicト, dupト care ginere/ テ始sテ「ngereazト,/ Mamト viteazト?// Sub candelト buzele tale arse pentru cine cuvテ「ntト,/ Mトナcuネ崙 suavト ネ冓 sfテ「ntト?/ Dupト tata, dupト feciori, dupト nepoネ嬖,/ Dupト care din toネ嬖? (Ion Paraginト, 窶朞ama窶, p. 454). Un alt motiv de tristeネ嫺, care テョnmulネ嫺ネ冲e suferinネ嫗 テョntemniネ嫗ネ嬖lor este laネ冓tatea ネ冓 conformismul celor 窶柩iberi窶, fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptトκ嬖i: Lテ「ngト zidul cetトκ嬖i aネ冲epta gloatト multト./ Unii ne-au dus crucile,/ Atunci cテ「nd nu le-am mai putut duce./ Mai tテ「rziu tot ei ne-au bトフut piroanele/ ネ亙 ne-au ajutat sト ne suim pe cruce./ I-am privit テョn ochi:/ Ochii lor erau simpli, fトビト nicio remuネ冂are:/ Ei テョndepliniserト doar poruncile, oriネ冓care. (Ioan Victor Pica, 窶朧de la oameni窶, p. 464). Poate din acest motiv, unul dintre cei care au テョndurat temniネ嫗 comunistト afirmト: Brトκ嫗ra mea de drum ネ冓 de popas,/ Slトプite fie negrele-ネ嬖 carate!/ テ始 ネ嫗ra-n care gテ「ndul n-are glas,/ Mai liber sunt cu mテ「inile legate. (Ion Omescu, 窶曵nscripネ嬖e pe o cトフuネ卞窶, p. 544). Volumul Poeネ嬖 dupト gratii adunト テョntre copertele sale biografii de mucenici ネ冓 de mari eroi, care au テョnfruntat o lume mai absurdト decテ「t absurdul din literatura kafkianト. Au fost hトナtuiネ嬖, torturaネ嬖, trataネ嬖 ca niネ冲e obiecte bune de aruncat pentru vina de a avea demnitate. Copertele redau テョn mod fericit conネ嬖nutul cトビネ嬖i; prima copertト 窶 crucile celor テョntemniネ嫗ネ嬖 (rトピトビite pe テョnchisoare) duc crucea uriaネ卞 a neamului romテ「nesc; ultima copertト テョnfトκ嬖ネ册azト un deネ嬖nut cu lanネ孛ri la picioare, テョngenuncheat la rugトツiune; el este binecuvテ「ntat de Hristos, pe al cトビui chip se テョntrezトビeネ冲e mai mult suferinネ崙 decテ「t pe chipul celui dintテ「i. テ始trucテ「t nu putem cita versuri din fiecare autor, vom aminti mトツar numele acestora, テョn ordinea apariネ嬖ei テョn volum: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ionel Zeanト, Bucur Stトハescu, Virgil Maxim, Aurel Pastramagiu, Ion Mトビトツineanu, Andrei Ciurunga, Emanoil Paraschivaネ, Simion Giurgeca, Fronea Bトヅulescu, Gabriel テ枡pelea, ネtefan Vlトヅoianu, Aurel Dragodan, Nicolae Nicolau, Eugen Mトトirescu, Petre C. Baciu, Demostene Andronescu, Ion Pトブnescu-Daia, Dumitru Radu-Udar, Tiberiu Hentea, Costin Dacus Florescu, Gheorghe Popescu-Vテ「lcea, Marin Cioabト, Simion Lefter, Petre Strihan, Pr. Ilie Imbrescu, Gheorghe Gorunescu-Penciu, Gheorghe Ardeleanu, Petre Baicu, Vasile Blトハaru 窶 Cezar Flamurト, Mihai Buracu, Corneliu Deneネ兮n, Luca Dumitrescu, Ion Florescu, Viorel Gheorghiネ崙, Aurelian Guネ崙, Grigore Lechinネ嫗n, Ana Maria Marin, Virgil Mateiaネ, Gheorghe Nトピtase, Dumitru Oniga, Ion Paraginト, Vasile Pテ「nzariu, Ioan Victor Pica, Gheorghe Stトハescu, Virgil Vasiliu, Deliu Iulian Bトネan, Mihai Dragodan, Valeriu Gafencu, Paul Gトネeネ兮nu, Ion Golea, Sergiu Aurel Mandinescu, Vasile Militaru, Dragoネ Morトビescu, Despa Olariu, Gheorghe Olteanu, Ion Omescu, Constantin Opriネ兮n, Zahu Panト, Traian Popescu, Valerian Turtureanu, Petre Grigore Anastasis 窶 Puiu Nトピtase, Dumitru Bacu, Nicolae Cトネinescu, Corneliu Coposu, Zorica Laネ嫩u 窶 Maica Teodosia, Teofil Lianu, Vasile Tacu, ネtefan Tumurug, Eugenia Indreica-Damian. テ始cheiem aceastト privire modestト asupra poeziei scrisト テョn テョnchisorile comuniste din Romテ「nia, cu douト dintre multele 窶朿ugi窶: Cerne, Doamne, liniネ冲ea uitトビii Peste nesfテ「rネ冓ta suferinネ崙, Seamトハト テョntinderi de credinネ崙 ネ亙 sporeネ冲e roua テョndurトビii, Rトピトヅeネ冲e dragostea ネ冓 crinul テ始 ogorul nトパトヅit de urト ネ亙 aネ冲erne peste munネ嬖 de zgurト Liniネ冲ea, iertarea ネ冓 seninul! (Corneliu Coposu, 窶朿ugト窶, p. 596) Deschide, Pトビinte, ale cerului porネ嬖 Sト intre cohorta de テョngeri ネ冓 sfinネ嬖 Schingiuiネ嬖 ネ冓 flトノテ「nzi, umiliネ嬖 ネ冓 cuminネ嬖, Cu ochi mari de lumini テョn orbite de morネ嬖, Cu feネ嫺le supte, cu oasele rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenuネ冓i, zdrenネ孛ite. Deschide-le, Doamne, ネ冓 ultima uネ卞. テ始 prag lepトヅa-vor trupul lor de cenuネ卞 ネ亙 vor intra ca un abur cu un nimb de lumini, Fトビト rトハi sテ「ngerテ「nde, fトビト urme de spini. Ascultト-i, Pトビinte, eternule Domn, ネ亙 dト-le doritul, rテ「vnitul lor somn テ始 liniネ冲ea sfテ「ntト a grトヅinii cereネ冲i. Prin ierburi vor trece aripi テョngereネ冲i, Iar jos, pe pトノテ「nt, cテ「nd priveネ冲i iertトフori, Vei vedea prin celule doar crucile lor. (Eugenia Indreica-Damian, 窶朿ugト pentru cei care au murit テョn テョnchisori窶, p. 614) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy