Scriu despre cartea proaspăt scoasă de venerabilul prieten Constantin Iurașcu-Tataia cu oarecare invidie, din două motive: unul, că iată, mai în vârstă cu câțiva ani, e mai sprinten și scrie cărți una după alta, în timp ce eu “nu am fost în stare să scot batăr o carte” (Ars Amatoria), iar al doilea că oferă tiparului dueluri de pe agonia, cu care aveam și eu ceva planuri…



De-acuma faptu-i împlinit, n-am ce face, rămâne să salut (printre dinți:)) această apariție inedită și să-l felicit din toată inima! Mai pocnind din bici, mai bătând șaua, Tataia a susținut dialoguri savuroase cu nu mai puțin de 37 de colegi de pe sait care scriu catrene, printre care cu mândrie (dar și cu spaimă de nevastă-mea: păi asta faci tu la calculator toată ziua? Ziceai că scrii lucrări științifice!) mă număr și eu cu multe replici.

















Cartea, apărută recent la Iași, la Editura Rocad Center, conține caricaturi extrem de reușite ale sprintenului purtător de țăcălie, o prefață a maestrului întru umor George Petrone și un cuvânt înainte al autorului propriu zis(…), dar și o listă cu “autorii ordonați alfabetic și locul lor în pagini”.























Trebuie să spun că am recitit cu mare plăcere aceste dialoguri – dueluri, deși nu mă așteptam să-mi producă așa o bucurie, doar le știam foarte bine. Luate însă împreună, primesc parcă o forță și o savoare suplimentară.
Am certitudinea că va fi o carte de succes și, chiar dacă Tataia nu ne dă drepturi de autor, sper ca, din purcoiul de bani strânși pe ea, să ne cinstească și pe noi, partenerii de dialoguri înțepate, cu cîte un țap, la întâlnirile de pe la festivalurile de umor, la care sper să-l văd încă 20 de ani de acum înainte.



La mai multe Tataie!
P.S.
De-acum voi fi mai atent cu replicile... :)


Când duelez -mereu- aici,
Cu moșul ăsta,-n agonie,
Eu nu mă tem atât de bici,
Cât că mă-țep în țăcălie.


Tataia, am pus virgulă după ăsta, să n-avem discuții și noi motive de duel! :)