agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-26 | [This text should be read in romana] | S-a tras cortina, iată, și peste a XXIII-a ediție a Festivalului de Umor CONSTANTIN TÃNASE, organizat, cum se știe, la fiecare doi ani, în micuțul târg al Vasluiului, capitala mondială a umorului românesc. Gazdă deja tradițională, neobositul Gelu Voicu Bichineț, un amfitrion desăvârșit, s-a strecurat cu dexteritate prin tot hățișul durerilor de cap ale unui organizator și a putut avea pentru fiecare un zâmbet, o ciorbă, un pat! Semnatarul acestor rânduri s-a strecurat și el cu dexteritate printr-un program încărcat, reușind să fie alături de semenii săi, epigramiștii, măcar două zile. Timp suficient pentru trăiri intense, pentru lauri, pentru vizite și pentru pupături (comsomoliste, pe obraz!). Dar să nu consumăm spațiul tipografic cu lăcrămele și să trecem la treabă, pentru posteritate. Așadar, vineri, 10 octombrie, pe un soare nebunatic, în Sala Mare a Consiliulu Județean Vaslui, s-au decernat premiile Festivalului. La Secțiunea Manuscris, Marele Premiu s-a dus la Buzău, unde evoluează constant și de-a dreptul furtunos, o doamnă care răspunde la apelativul Ica Ungureanu. Restul premiilor s-a scurs către: București – Laurențiu Ghiță, premiul I, Brașov – Nae Bunduri, premiul II, iar premiul III a satisfăcut și celelalte regiuni istorice: Lucian Perța – Maramureș și Vasile Vajoga, Iași. Mențiuni: Dorel Gaftoneanu – Botoșani, Mihai Bădulescu și Florin Rotaru – Buzău, Ștefan Al. Sașa- Câmpina, Nicușor Constantinescu- București și Valentin David-Orăștie. La Secțiunea Carte a plouat cu premii, culminând cu Premiul de Excelență obținut de maestrul Ștefan Cazimir si două Premii Speciale, obținute de Gheorghe Bâlici-Chișinău și George Petrone- Iași. Așa cum ne-a obișnuit, ieșeanul Vasile Larco nu putea pleca cu mâna goală, punând mâna pe nasul lui Tănase, care consfințea Premiul I și pentru care autorul acestor rânduri i-a dedicat următorul catren: Un lucru ți-a rămas, Primind trofeul care Înfățișează-un nas: Să nu-l iei la purtare! Premii II au avut de împărțit: Laurențiu Orășanu, Cristian Dumitrescu și Mihai Batog-Bujeniță, iar Premii III Petru Ioan Gârda, Efim Tarlapan și Laurențiu Ghiță:. În fine, mențiuni: au recompensat pe: Ion Diviza, Lică Pavel, Ion Moraru, Florin Alexandru și Constantin Cristian:. O secțiune aparte a constituit-o cea de Carte - Antologie:, la care a triumfat piteșteanul Nic Petrescu:, urmat de Ionel Iacob-Bencei, Gavril Moisa și Mihai Sălcuțan:, strâns uniți în jurul Premiului I, Mihai Cosma:, exilat pe Premiul II și Emil Ianuș și Nelu Vasile:, încheind plutonul premianților, cu medalia de bronz. Acum, câteva cuvinte despre concurs. Părerea multora a fost că s-a exagerat cu cerințele. Rime date – două perechi, temă și, în plus cerința „național/specific” nu au făcut decât să uniformizeze epigramele să instituie o monotonie inevitabilă. Poate o slăbire a „hățurilor” ar fi benefică pentru creșterea calității materialelor prezentate, în viitor. De aceea, suntem și noi siliți să ne limităm selecția, întrucât majoritatea participanților au cam „bătut” aceleași cărări. Și, de data asta,garantat, nu prea e din vina lor. Iata doar exemplificări din creațiile primilor clasați. Ica Ungureanu (MarelePremiu): : Yankeilor, care au baze militare în Est: Ați investit aici valută, Dar zboară știrile prin presă, C-ar fi scăpat, la o dispută, „Cățeaua” rusului, din lesă. Bucuroși le-om duce?... Poate! : Că vom vota și vom lua iar plasă Cinsit vă spun, m-apucă mare spaimă, Când știu că Ics e doar escroc „de clasă”, Iar Icsulescu -hoț de proastă faimă. Laurențiu Ghiță (Premiul I): Dacă-i dai nas lui Ivan...! : Înghițind prea iute și pe loc, Crimeea, Șmecherului Putin i-a venit ideea Că-ar putea să bage în a lui desagă Cât Obama doarme, Ucraína-ntreagă! Declarație post-viol (á la Vaslui) : M-a violat, dar n-o să-i fac dojană, Căci știu că n-a făcut-o de pomană: Cât mai posed în gură-un ultim dinte, Sunt încă senzuală și fierbinte! Nae Bunduri: În zona Mării Negre: Le-om duce toate fără spaimă Și nimănui nu „tragem plasă”, Că-ntr-un liceu cu-așa o faimă, Luat-am BAC-ul… trei din clasă. Absolvenții unu liceu din Vaslui: “Yankeii” au adus ideea De liniște în zona-ntreagă Și rușii - pacea în Crimeea ( Cu carabina în desagă! ) E, și cam atât despre premii, clasamente și diplome. Am traversat apoi frumosul centru al Vasluiului până peste drum, la Bolta Rece:, omonima furnalului de creație de la Iași, prilej de epigrame, șpriț, poezii (aici s-a dezlănțuit maestrul Nicușor Constantinescu, : o bibliotecă ambulantă în materie de poezie și epigramă). Bineînțeles că pasionații genului au slobozit și-o Internațională și un Bandiera Rosa, dar, deh, la un pahar, câte nu scapă omul! Și dacă mai faci și un carcalete cu Imnul Regal, halimaiul e garantat! A doua zi, cu moralul refăcut, am adus un omagiu marelui Ștefan aflat la Podul Înalt:, pe calul său cu un picior ridicat (nu pentru scopuri canine, ci pentru că, așa cum ne spun cunoscătorii, sculptorul a subliniat faptul ca a murit în urma unei răni căpătate în luptă). Apoi, cap-compas către Muzeul Vasile Pârvan: din Bârlad: unde, după un apreciat recital al laureaților, un nene a jurizat două concursuri: unul mai puțin ad-hoc, întrucât tema fusese dată deunăzi și, profitând de sforăitul colegilor de cameră, fiecare a muncit pe brânci, cu toate că, în final, biletul câștigător a fost, ca la o veritabilă loterie, un outsider... și unul prea ad-hoc, în sensul că a lansat tema și l-a declarat câștigător imediat pe Vasile Larco:, prin blocarea adversarilor la mantinelă. Asta a fost anul acesta, abia așteptăm să treacă 2015 și să ne pregătim din nou pentru acest prestigios Festival a cărui a 50-a ediție sperăm să o apucăm sănătoși! A zis Laurențiu Ghiță: Eu, Petru-Ioan Gârda:, adaug următoarele: Poate că e interesant să amintesc tema concursului de umor: I - Epigramă: Epigrame pe rime date la tema ”Vin americanii!?”: valută – dispută, presă – lesă și ideea – Crimeea, desagă – întreagă; Epigrame pe rime date la tema ”Bucuroși le-om duce toate!”: clasă – plasă, faimă spaimă și dinte – fierbinte, pomană- dojană; II – la alegere - un catren, sonet, rondel etc. despre Vaslui III - pentru celelalte genuri literare teme libere, alese de către concurenți: Profit de prezența mea aici pentru a insera un catren la ultima temă: Nevestei, după alegerile locale: Motive n-ai de ceartă sau dojană, Că,-n toată-acea campanie fierbinte, Am strâns vreo zece pixuri din pomană Și n-am pierdut decât un singur dinte! Vineri a avut loc lansarea a două cărți: ”Memorial umoristic” : a lui Dan Ravaru: și “Negru pe Alb (117 caricaturi color)” : a lui Costel Pătrășcan. : Au prezentat cărțile și pe autori, scriitorii Gruia Novac:, respectiv Gelu Voicu Bichineț:. Mi se pare interesant să citez din ”Argumentul” cărții d-lui Ravaru, profesor, folclorist, etnograf, publicist, deoarece are relevanță și pentru Festivalul de la Vaslui: ”Unul dintre motto-urile cu mare frecvență în cadrul concursului de creație literară, secțiune a Festivalului umorului ”Constantin Tănase”, a fost ”Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută”. Romanii împărțeau zilele în faste și nefaste, le marcau cu pietricele albe sau negre. Memorialul de față își propune ceva asemănător, sondări în biografie pentru a distinge conturul zilelor senine, care, atunci când nu sunt nocive, se înscriu într-un farmec al existenței, eliberate de chingile unei excesive apartenențe la ”cercul strâmt” al raționalului... Iar receptarea umorului, care adeseori este încifrat, este o caracteristică esențială pentru definirea graduui de inteligență al unei persoane” Pun trei pietricele de un ab imaculat pentru zilele în care am avut norocul de a fi părticică a acestui festival. Costel a avut și o expoziție tematică: Istoria Literaturii Române. Erată:, deosebit de amuzantă. Iată o mostră. Tot Costel prezentat slide-uri cu caricaturi ale sale, puse într-o ordine (crono?)logică și comentate cu un umor savuros. La Bârlad, Costel: a avut o altă expoziție cu cele mai noi caricaturi. Având în vedere că expunea în cadrul muzeului Pârvan, i-am dedicat prietenește următorul catren: Le-am tot văzut de ani în șir, Pe alți pereți, mereu, mereu, Le văd șe-aici și nu mă mir Că azi sunt piese de muzeu. Subliniez și eu prezența decisivă a lui Gelu Voicu Bichineț:, discret dar ferm, mână forte, în așa fel încât ne-am puturt integra în programul gândit la secundă. A fost o atmosferă excelentă. De exemplu, în autocarul ce ne-a dus la Bârlad, s-au spus bancuri nonstop și s-a râs de vibrau geamurile! La Bârlad am râs cu lacrimi la un text umoristic al scritoruui George Stoian. Aici nea (în)cântat o formație de muzică ușoară. Spre rușinea mea, n-am întrebat de numele ei sau al componenților, deși am fost foarte mulțumit de prestația lor. Ne-am satisfăcut și setea de art[, admirând exponatele – picturi și sculpturi - donate muzeului de către Constantin Chiricuță: (1918-1988), originar din Bârlad, fostul director timp de mulți ani al Spitalului Oncologic din Cluj-Napoca, cel care astăzi îi poartă numele. Dar din dar, vorba ceea... Am vizitat în fugă și Muzeul de Istorie:, și am plecat în grabă înapoi la Vaslui. Ce aș vrea să mai las scris aici e că timpul a ținut cu noi, că am vizitat parcul Copou al Vasluiului: (apropo, am vizitat vineri Iașiul, împreună cu Moisa Gavril:, ghidați de profesoara Iulia Raclaru:, importantă autoare de haiku – așa ne-am cunoscut). Ea ne-a însoțit și la Vaslui, unde am întâlnit o altă valoare a haiku-ului românesc, Ana Urma:, agonistă, nota bene! Î ncă ceva: Sâmbătă seara, câțiva microbiști sau patrioți sau și și, am urmărit meciul de fotbal România-Ungaria:. Agonie și extaz, mândrie și decădere, înecată într-o bere... De asemenea, eu, Petru-Ioan Gârda, am adăugat și pozele. Unele ale mele, unele furate de pe facebook de la ”nealcoșul” fiu al marii premiante, venit special pentru a o imortaliza și a-i căra trofeul. Și tradiționala poză agonică. Încă un fapt characteristic festivalului de la Vaslui: se plătește cheltuiala cu drumul a invitatului. Cum să nu mergi, când nimic nu mai e să-ți umbrească bucuria întâlnirii cu o grămadă de mari spirite ale literaturii umoristice? Bine, a fost și Florin Rotaru… |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy