București, mai 2006. Pentru două zile, strada Arthur Verona s-a închis mașinilor și s-a deschis oamenilor. Celor pentru care arta poate fi un mod de viață. Inspirat de acțiuni similare organizate în anii ’90 la Londra, proiectul „Art Delivery” vine să familiarizeze bucureștenii cu propriul lor oraș, să le livreze arta în stradă, să le reamintească faptul că trăiesc într-o capitală europeană cu locuri pitorești, mult mai interesante și mai atrăgătoare din punct de vedere turistic decît giganticul kitsch numit astăzi Palatul Parlamentului. Organizatori au fost Librăria Cărturești (care s-a extins la mansardă și oferă cumpărătorului o ambianță fermecătoare, cu carte multă și bună, jazz în surdină, ceai de soi, ce mai, tot dichisul) și Ordinul Arhitecților din România. S-a permis accesul liber în Casa „Ion Mincu”, sediul Ordinului Arhitecților, în Școala Centrală, s-a desenat pe asfalt, pe ziduri (un grafitti imens), pe pînze, s-a discutat despre viitoarele piste pentru bicicliști. Zgomotul claxoanelor a fost înlocuit cu murmurul discuțiilor de spre artă, care în anii ’30 ai secolului trecut se auzea dinspre Capșa. Revenim la normalitatea interbelică, ne integrăm într-o civilizație căreia îi aparținem și uităm benefic toate relele abătute asupra noastră, inclusiv asupra Bucureștiului.

Chișinău, mai 2006. Autoritățile comuniste hotărăsc să modifice denumirile liceelor român-francez, român-englez, român-italian și român-spaniol, în moldo-francez, moldo-englez, moldo-italian și moldo-spaniol. Este un gest care vine ca o continuare firească a politicii de afirmare a inexistentei identități moldovenești. Aceasta a permis apariția aberantului dicționar moldo-român sau manipularea inadmisibilă a populației din timpul ultimului recensămînt, cînd oamenilor li s-a impus recunoașterea naționalității moldovenești. La doar două zile, elevii de la Liceul român-francez „Gheorghe Asachi” au înlocuit sintagma „moldo-francez” de pe frontispiciul școlii cu cea de „român-francez”, reafirmîndu-și apartenența la poporul român. Au scandat „Sîntem români și sîntem acasă” și sînt hotărîți să nu permită nimănui să le calce în picioare demnitatea. La 15 ani de la proclamarea independenței (soluție de rezervă pentru unirea refuzată cu lașitate de Ion Iliescu), românii din Republica Moldova se luptă în continuare pentru recunoașterea identității lor naționale. Faptul că tineretul se află în primele rînduri ale acestei lupte, face ca viitorul să sune bine. Românește.

Două orașe, două capitale românești, două lumi diferite. Mi-e teamă ca revenirea la normalitate întîmplată aici să nu se transforme într-o indiferență tot mai mare față de ceea ce se petrece dincolo. Unde această revenire ar însemna să spui pe stradă că ești român și să nu fii pedepsit pentru asta.