De-a lungul timpului, și sunt ceva ani de când www.poezie.ro a devenit casă pentru mulți internauți români, am stabilit susținut și impus o politică de publicare a textelor care elimina in primul rând atitudinile politice. Aș putea să spun foarte simplu că pe poezie.ro avem o politică de publicare apolitică.
De ce am făcut asta? Nu voi răspunde azi la această întrebare, însă voi confirma disponibilitatea de analiză și de implicare pe care am constatat că o are aceasta comunitate.

Voi începe printr-o luare de poziție asupra unui eveniment care, așa cum e descris el acum de mass-media, este un eveniment politic. De ce ne interesează pe noi un eveniment politic? Pentru că el se desfășoara în sfera culturii.


Să începem cu faptele, prezentate de presa scrisă:
Ion Dan Erceanu, directorul Bibliotecii Naționale a României, a fost reținut de poliția Cercetări Penale, fiind acuzat de multiplicarea ilegală a manuscrisului de patrimoniu "Codex Aureus", documentele fotocopiate ajungând în final în Elveția, unde au fost multiplicate și oferite spre vânzare. Prejudiciul este estimat la 1,5 milioande de dolari.


Ce este de fapt "Codex Aureus"?
Codex Aureus este un manuscris bisericesc creat in jurul anului 810 de cei mai talentati artisti ai acelei epoci, manuscris cunoscut și sub titulatura "the Lorsch Gospels".

Intriga:
Există o mulțime de informații cu privire la traseul acestui manuscris și cu posibile scenarii de fotografiere și vânzare ilicită a acestui drept de fotocopiere. Există însă și câteva informații simple, precise și clare despre același subiect.
Editura Facsimile Vertag din Elvetia care a publicat și vinde acum copii ale manuscrisului, a fost contactată de Ministerul Culturii pentru a confirma existența unor drepturi de publicare. Editura din Elveția a infirmat existența unui contract de publicare, menționând numai un acord verbal între reprezentanții editurii si directorul Bibliotecii Naționale.

Dacă așa stau lucrurile, de ce nu urmăresc autoritățile române recuperarea prejudiciilor de la adevăratul infractor? Să fie oare legal ca în Elveția, drepturile de copiere (și publicare) să fie acordate verbal? Chiar și în acest caz, este legal în România să poți ceda sau acorda copyright printr-o afirmație verbală?

Dacă răspunsul la aceasta întrebare este pozitiv, trebuie să căutăm o altă limbă în care să ne scriem poeziile și trebuie să găsim o altă țară în care să le publicăm, iar acea țară nu trebuie să fie în nici un caz Elveția.
Dacă totuși, și să sperăm că acesta este adevărul, editura Elvețiană este cea care a încălcat legea, atunci să sperăm că cercetările se vor îndrepta în această direcție, lăsându-l pe domnul Erceanu să își vadă de treburile pe care le face dealtfel foarte bine, în postul de director al Bibliotecii Naționale a României.

Desigur, este posibil să mă înșel, nu am făcut decât să analizez o serie de informații parvenite indirect, însă voi reveni cu amănunte asupra acestui subiect pe măsură ce acestea vor deveni disponibile.
Este posibil, de exemplu, ca acest manuscris să nu aparțină României iar drepturile de reproducere și multiplicare să se încadreze într-o categorie nereglementată la nivel internațional. Și atunci domnul Erceanu a greșit pentru că a permit fotografierea acestui manuscris în vederea reproducerii, dacă a făcut asta.
Vă provoc la o discuție pe această temă, discuție bazată pe cercetări personale și pe informații pe care le aveți deja sau le puteți descoperi în legătura cu acest subiect.