Pagina: 2 : 1
Caldura mare
:
Proză 2004-10-27 (11701 afişări)
Cantec studentesc
:
Poezie 2005-03-29 (9299 afişări)
Cănuță, om sucit
:
Proză 2006-06-27 (14468 afişări)
Cochetarie
:
Poezie 2008-02-03 (5791 afişări)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Scenariu 2005-05-19 (9781 afişări)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Poezie 2009-05-12 (4645 afişări)
Cum să înțeleg țăranii
:
Proză 2005-06-11 (8478 afişări)
Cum stăm…..
:
Proză 2005-08-25 (6465 afişări)
D-l Goe
:
Proză 2002-09-23 (26922 afişări)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Poezie 2006-06-27 (8139 afişări)
Da... nebun!
:
Poezie 2009-04-20 (7807 afişări)
De ce?
:
Poezie 2005-08-21 (7107 afişări)
Discreție
:
Poezie 2009-04-14 (6167 afişări)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Personale 2003-01-15 (9965 afişări)
Elegie
:
Poezie 2002-09-27 (6853 afişări)
Epigrame
:
Poezie 2009-04-15 (5446 afişări)
Erato, scapă-mă!
:
Poezie 2009-04-15 (4805 afişări)
Excelsior
:
Poezie 2008-02-03 (4963 afişări)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Poezie 2002-11-27 (19899 afişări)
Filozoful Blagomirea
:
Poezie 2009-04-25 (4551 afişări)
Idilă
:
Poezie 2005-10-07 (21715 afişări)
Jertfe patriotice
:
Proză 2005-05-24 (6185 afişări)
Justiția română
:
Proză 2005-06-07 (6408 afişări)
Justiție
:
Proză 2004-11-07 (13604 afişări)
La moși…
:
Proză 2005-06-20 (9776 afişări)
Lanțul slăbiciunilor
:
Proză 2004-11-07 (14283 afişări)
Magnum Mophtologicum
:
Poezie 2009-05-07 (4214 afişări)
Mitică
:
Proză 2005-06-12 (6560 afişări)
Moftangii
:
Proză 2005-05-20 (7622 afişări)
Moșii
:
Proză 2005-06-08 (12724 afişări)
Norocul și Mintea
:
Proză 2005-08-22 (24432 afişări)
O scrisoare pierdută
:
Scenariu 2004-11-07 (15662 afişări)
O zi solemnă
:
Proză 2005-06-15 (7594 afişări)
O, Nirvana!
:
Poezie 2010-03-07 (4562 afişări)
Oda
:
Poezie 2005-05-20 (6966 afişări)
Pe oceanul vremii
:
Poezie 2005-06-27 (6443 afişări)
Politică
:
Proză 2005-05-21 (6092 afişări)
Proces Verbal
:
Proză 2005-05-28 (8556 afişări)
Ruga spiritistului
:
Poezie 2008-02-03 (5017 afişări)
Se poate glumi?
:
Proză 2011-03-18 (9323 afişări)
Semnul
:
Poezie 2005-07-13 (7727 afişări)
Situațiunea
:
Proză 2005-06-24 (7189 afişări)
Sonet brutal
:
Poezie 2009-05-01 (4466 afişări)
Telegrame
:
Proză 2005-05-26 (10494 afişări)
Triumful talentului...
:
Proză 2005-06-27 (7580 afişări)
Ultima oră!...
:
Proză 2005-07-01 (6147 afişări)
Un pedagog de școală nouă
:
Proză 2005-05-22 (40892 afişări)
Unui poetastru
:
Poezie 2009-04-15 (4573 afişări)
Urgent
:
Proză 2005-06-05 (8959 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Texte Recomandate
