Pagina: 2 : 1
Caldura mare
:
Proză 2004-10-27 (11707 afişări)
Cantec studentesc
:
Poezie 2005-03-29 (9305 afişări)
Cănuță, om sucit
:
Proză 2006-06-27 (14492 afişări)
Cochetarie
:
Poezie 2008-02-03 (5801 afişări)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Scenariu 2005-05-19 (9796 afişări)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Poezie 2009-05-12 (4658 afişări)
Cum să înțeleg țăranii
:
Proză 2005-06-11 (8490 afişări)
Cum stăm…..
:
Proză 2005-08-25 (6478 afişări)
D-l Goe
:
Proză 2002-09-23 (26942 afişări)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Poezie 2006-06-27 (8156 afişări)
Da... nebun!
:
Poezie 2009-04-20 (7816 afişări)
De ce?
:
Poezie 2005-08-21 (7116 afişări)
Discreție
:
Poezie 2009-04-14 (6174 afişări)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Personale 2003-01-15 (9980 afişări)
Elegie
:
Poezie 2002-09-27 (6862 afişări)
Epigrame
:
Poezie 2009-04-15 (5456 afişări)
Erato, scapă-mă!
:
Poezie 2009-04-15 (4813 afişări)
Excelsior
:
Poezie 2008-02-03 (4976 afişări)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Poezie 2002-11-27 (19908 afişări)
Filozoful Blagomirea
:
Poezie 2009-04-25 (4557 afişări)
Idilă
:
Poezie 2005-10-07 (21754 afişări)
Jertfe patriotice
:
Proză 2005-05-24 (6194 afişări)
Justiția română
:
Proză 2005-06-07 (6420 afişări)
Justiție
:
Proză 2004-11-07 (13615 afişări)
La moși…
:
Proză 2005-06-20 (9787 afişări)
Lanțul slăbiciunilor
:
Proză 2004-11-07 (14298 afişări)
Magnum Mophtologicum
:
Poezie 2009-05-07 (4225 afişări)
Mitică
:
Proză 2005-06-12 (6572 afişări)
Moftangii
:
Proză 2005-05-20 (7635 afişări)
Moșii
:
Proză 2005-06-08 (12740 afişări)
Norocul și Mintea
:
Proză 2005-08-22 (24448 afişări)
O scrisoare pierdută
:
Scenariu 2004-11-07 (15693 afişări)
O zi solemnă
:
Proză 2005-06-15 (7609 afişări)
O, Nirvana!
:
Poezie 2010-03-07 (4571 afişări)
Oda
:
Poezie 2005-05-20 (6980 afişări)
Pe oceanul vremii
:
Poezie 2005-06-27 (6452 afişări)
Politică
:
Proză 2005-05-21 (6096 afişări)
Proces Verbal
:
Proză 2005-05-28 (8567 afişări)
Ruga spiritistului
:
Poezie 2008-02-03 (5027 afişări)
Se poate glumi?
:
Proză 2011-03-18 (9332 afişări)
Semnul
:
Poezie 2005-07-13 (7734 afişări)
Situațiunea
:
Proză 2005-06-24 (7201 afişări)
Sonet brutal
:
Poezie 2009-05-01 (4475 afişări)
Telegrame
:
Proză 2005-05-26 (10505 afişări)
Triumful talentului...
:
Proză 2005-06-27 (7591 afişări)
Ultima oră!...
:
Proză 2005-07-01 (6157 afişări)
Un pedagog de școală nouă
:
Proză 2005-05-22 (40902 afişări)
Unui poetastru
:
Poezie 2009-04-15 (4586 afişări)
Urgent
:
Proză 2005-06-05 (8971 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Texte Recomandate
