|
Biografie Alexandru D. Xenopol
1847 - 1920
Istoric, filosof, sociolog, economist și scriitor. Profesor la Universitatea din Iași (din 1883) și rector (1898 - 1901). Membru al Academiei Române.
Autorul primei mari sinteze de istoria românilor (Istoria românilor din Dacia Traiană, 6 vol., 1888-1893). Filosof al istoriei de faimă mondială ( Les principes fundamentaux de l'histoire, 1899; La théorie de l'histoire, 1908).
Cel mai mare istoric român, alături de Nicolae Iorga.
Contribuții
În galeria personalităților remarcabile care au ilustrat știința și cultura românească al sfârșitul veacului trecut și începutul secolului nostru, servind, prin creația lor, lupta poporului român pentru progres social, se numără, la loc de frunte, istoricul, filosoful, sociologul și economistul Alexandru D. Xenopol. Obținând în 1878, prin concurs, catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iași, iar în 1891 și pe cea de istorie unievrsală, va lucra îână în 1915, când pleacă la București. Numirea sa în învățământul superior va exercita o puternică înrâurire asupra evoluției preocupărilor sale ulterioare. Simultan cu obligațiile didactice desfășoară o susținută și bogată activitate științifică. Mereu activ și stimulat de optimismul care-l caracteriza, publică numeroase lucrări și studii în presa științifică a vremii. Între 1894-1903 și 1906-1908 a condus la Iași revista Arhiva.
Personalitate multilaterală, cu preocupări împărțite între istorie, filosofie, sociologie, economie, politică - A.D. Xenopol a adus contribuții remarcabile în fiecare din aceste discipline științifice. Lucrări cum sunt: Războaiele dintre ruși și turci și înrîurirea lor asupra Țărilor Române, Teoria lui Roesler, Studii asupra stăruinței românilor în Dacia traiană, Domnia lui Cuza Vodă, Istoria partidelor politice din România ș.a. evidențiază cu pregnanță efortul marelui nostru istoric de a utiliza principii metodologice moderne, de a scoate istoria din tiparele tradiționale, de a ancora strâns într-o documentație amplă, într-o viziune critică de ansamblu care să îmbrățișeze multitudinea formelor de manifestare a vieții sociale a oamenilor - economică, socială, politică, culturală, ideologică etc.
Contribuția cea mai de seamă a lui Alexandru D. Xenopol la dezvoltarea istoriografiei românești, la ridicarea ei la nivelul celor mai de seamă realizări ale istoriografiei europene a timpului, o constituie monumentala lucrare Istoria românilor din Dacia traiană. Ea reprezintă prima mare sinteză a istoriei românilor de pe ambele versante ale Carpaților. Animat de dorința de a ridica și istoria la rangul celorlante științe care realizează la sfârșitul secolului trecut însemnate progrese, Xenopol elaborează în lucrările sale Principiile fundamentale ale istoriei, L'hipotèze dans l'Histoire, Cauzalitatea în succesiune, Noțiunea valorii în istorie, Sociologia e istoria, Zur Logik der Geschichte ș.a. o teorie proprie asupra istoriei. Xenopul opunea - în studiile sale economice - concepțiilor liber schimbiste oficiale concepția protecționismului economic menit să asigure crearea unei industrii autohtone mari care să permită, la rândul ei, dezvoltarea celorlalte compartimente ale economiei naționale: comerțul, finanțele, agricultura etc. Recunoscandu-l ca o personalitate proeminentă a științei și culturii românești, Academia Română l-a primit în anul 1895 între membrii ei, iar Academia de Științe Morale și Politice din Paris l-a ales membru titular în anul 1914. Alexandru D. Xenopol a avut meritul de a scrie prima istorie completă a poporului nostru și de a o face pe larg cunoscută străinătății, deziderat formulat de Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu. De asemenea, el a luptat pentru înlăturare înapoierii economice și culturale a țării, preconizând dezvoltarea învățământului, a unei industrii naționale.
|
Texte Recomandate
