Pagina: 1
Caii
: lui Vasile Rebreanu Poezie 2008-02-10 (9155 afişări)
Câmp secerat
: din Almanahul Literar 1970 Poezie 2010-09-21 (5593 afişări)
Ceasornicul
: Poezie 2008-02-09 (12310 afişări)
Mereu
: din volumul cercurile dragostei Poezie 2008-02-04 (9031 afişări)
Nescrisul timp
: din volumul cercurile dragostei Poezie 2008-02-06 (8664 afişări)
Ora veche
: din volumul cercurile dragostei Poezie 2008-02-05 (8906 afişări)
Poduri
: (din volumul Cercurile dragostei) Poezie 2008-03-08 (9077 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
Biografie Alexandru Căprariu
Alexandru Caprariu (20 decembrie 1929-4 februarie 1988).
Absolvent al Facultatii de Filosofie. Fregventeaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu" (1951-1952).
Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia.
Debutează în timpul studiilor universitare (1949) în Almanah literar. Firesc pentru evoluția viitoare, colaborează la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, România literară, Luceafărul etc.
Între 1957 – 1969 ocupă funcția de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 și până în 1986 este director al Editurii Dacia. Sfârșitul vieții îl va găsi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani.
Debutul editorial se produce în anul 1963, cu volumul de versuri „Orizonturi“ urmat la un interval de trei ani de „Cercurile dragostei“ (1966)
În perioada când renunță la presă, scrie foiletoane critice („Jurnal litrar“, 1967), cronici sportive, note de călătorie. Reîntoarcerea la poezie se produce cu „Mica autobiografie“ (1975), urmată de „Marea autobiografie“ (1979).
„Ochii de pretutindeni“
„Ierbarul cu amintiri“
„Asfințiturile zilnice“
și antologia de autor apărută în preajma morții sub titlul „Reîntoarcerea menestrelului“.
Activitatea creatoare a lui Alexandru Căprariu este răsplătită cu două premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1975) și Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj Napoca (1979).
" Mereu disponibila, deschisa tematic, creatia lui Alexandru Caprariu coboara cu verva cenzurata in strada, se retrage elegiac-meditativa in spatiul unor blande reverii, tresare fantasta si ironica in broderii migaloase sau se desface sub o abia perceptibila malitie ingenua, in silogisme si parabole."
|