Pagina: 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Distihuri
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-05 (4086 afişări)
Dragoste fără odihnă
: traducere de Maria Banuș
Poezie 2005-12-26 (13535 afişări)
Dulce e privirea fetei...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984
Poezie 2019-11-01 (2836 afişări)
Dumnezeiască-i moștenirea
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984
Poezie 2018-12-22 (3642 afişări)
Dumnezeiesc
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-12-12 (3754 afişări)
După Horațiu
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-08 (3835 afişări)
E liniște mare
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2018-12-23 (3385 afişări)
Ecou
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-18 (3936 afişări)
Effetto a distanza
:
 Poezie 2005-08-31 (7749 afişări)
Eine Gespenstergeschichte
:
 Proză 2004-10-22 (7823 afişări)
Elegii – I
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-12-06 (3381 afişări)
Elegii – III
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-12-06 (3400 afişări)
Elegii – VII
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2019-10-28 (3186 afişări)
Elegii – VIII
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-10 (3792 afişări)
Elegii – X
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-10 (3723 afişări)
Epigrame – 14
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-11 (3878 afişări)
Epigrame – 36
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-12 (3767 afişări)
Epigrame – 4
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-10 (3569 afişări)
Epigrame – 47
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-12 (3659 afişări)
Epigrame – 55
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-12 (3805 afişări)
Epigrame – 57
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-13 (3700 afişări)
Epigrame – 73
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-13 (3652 afişări)
Epigrame – 76
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-13 (3551 afişări)
Epigrame – 78
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-14 (3713 afişări)
Epigrame – 8
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-11 (3605 afişări)
Epigrame – 80
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-14 (3736 afişări)
Epigrame – 9
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-11 (3760 afişări)
Epigrame – 92
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-14 (3722 afişări)
Epigrame – 93
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-15 (3684 afişări)
Epigrame – 97
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-15 (3451 afişări)
Epirrhema
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2019-10-07 (3352 afişări)
Erinnerung
:
Poezie 2005-07-04 (9376 afişări)
Erlkönig
:
Poezie 2021-12-21 (2204 afişări)
Expertul și artistul
: Traducere A. Covaci
Poezie 2005-10-10 (11050 afişări)
Extaz al tristeții
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984
Poezie 2019-10-25 (3089 afişări)
Fără margini
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2019-10-03 (3144 afişări)
Fata vorbește
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-15 (3482 afişări)
Fata:
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984
Poezie 2019-11-08 (3153 afişări)
Faust
 : Faust und Gretchen
Poezie 2003-11-07 (14887 afişări)
Faust
: citate
Poezie 2004-10-29 (15151 afişări)
Fericită nostalgie
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2019-10-04 (2531 afişări)
Fête de mai
:
 Poezie 2019-11-23 (2596 afişări)
Floare de răsură
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-12-04 (2714 afişări)
Floarea
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2019-10-03 (2538 afişări)
Frații
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-10-08 (2803 afişări)
Ganimed
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997
Poezie 2018-12-11 (2629 afişări)
Ganymède
:
Poezie 2019-11-23 (2330 afişări)
Gefunden
:
Poezie 2003-11-07 (22284 afişări)
Gingo biloba
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999
Poezie 2019-10-08 (2091 afişări)
Gondola aceasta...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984
Poezie 2018-12-15 (2010 afişări)
Pagina: 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Johann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.
Născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808).
Relația lui Goethe cu părinții, nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă.
Din anul 1756 pînă 1758, el vizitase o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, studiind desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza).
Prima îndoială în credință, Goethe a avut-o în anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona [1], unde: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovați că și pe cei vinovați și nu s-a dovedit părintește [2].
Educația religioasă pe care a primit-o în Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al familiei și mai târziu de la unchiul lui, preotul Ioan Iacob Starck, nu prea i-au plăcut: Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înțelept nu s-au gîndit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet.
Numai ocupația cu Vechiul Testament, mai ales de poveștile de Patriarhi Avraam, Isaac și Iacob i-au sugerat imaginațiile. Atitudinea sa față de Bisericiă și dogma creștină, a rămas până mai târziu distanțată și chiar ostilă.
Goethe a început să iubească de timpuriu literatura, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească, anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși. În timpul ocupației Frankfurtului de către trupele franceze, vizita des Teatrul Franțusesc. În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.
În anul 1765 începe să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu era prea încântat, dar pe care termină în anul 1768. Mai întîi Goethe trebuia să se adapteze la haine și maniere, stilul elegant de viață pentru a fi acceptat de noii concetățeni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet și filosof etic al iluminismului.
De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului, Adam Oeser, care era directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten („Capriciul îndrăgostitului”).
Dar de asemenea tînǎrul Goethe se bucura de libertățile departe de casa părintească. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are și prima deziluzie sentimentală, în iubirea neîmpărtășită de Anna Katharina Schönkopf care după doi ani, este de comun acord desființată. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die Mitschuldigen („Vinovații”), scrisă la întoarcerea lui acasă.
Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a mamei sale Susanne von Klettenberg îi aducea la cunoștință conceptul pietetic al Herrnhuter Brüdergemeine, o derivație a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului.
După o lungă boală, Christiane, soția lui Goethe, moare în anul 1816. Drept urmare, în 1817, Goethe se retrage din conducerea teatrului din Weimar. Nora sa se îngrijea de bunăstarea lui. În acest timp, Goethe a început să facă ordine în lucrările sale.
În această perioadă scrie Geschichte meines botanischen Studiums („Istoria studiului meu botanic”), pînă în 1824, urmate de lucrările Zur Naturwissenschaft überhaupt („Către științe naturale”) gânduri despre morfologie, geologie și mineralogie.
Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard și Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedică aspectelor mistice. Agendele și notițele din anii din urmă îi vor servi la scrierea lucrării Italienische Reise („Călătoria Italiană”). În anul 1821 urmează o colecție de romane scurte: Wilhelm Meisters Wanderjahre („Drumețiile lui Wilhelm Meister”).
În anul 1823 Goethe, se îmbolnăvește de inflamație a pericardului inimii. După ce s-a însănătoșit, a devenit mai spiritual decât înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire Marienbader Elegie („Elegia din Marienbad”).
Cu ultimile puteri, reia să lucreze la Faust II. El însuși nu mai scria, doar dicta, în felul acesta Goethe rezolvându-și corespondența, dar și mărturisind în discuții lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria.
În anul 1830, moare fiul său, August, în Roma. În același an încheiea lucrarul la a doua parte din Faust. Aceasta a fost o lucrare la care ani mulți, «a deveni» a fost pentru el cel mai important lucru. Formal era o piesă pentru scenă, dar care de fapt abia dacă se putea juca pe aceasta. În ultimii ani s-a amestecat în controversele dintre cei doi paleontologi Georges Cuvier și Étienne Geoffroy Saint-Hilaire referitoare la catastrofism, dezvoltarea continuă a speciilor etc.
În august 1831 va vizita din nou pădurea Turingiei din Ilmenau, acolo unde i-au venit primele idei științifice. 51 de ani mai târziu, după ce în 1780 a scris pe o scîndură a unei căsuțe de vânătoare pe Kickelhahn celebrul său poem Wandrers Nachtlied („Cîntecul de noapte al călătorului”), el a vizitat din nou acest loc.
La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimile sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl Vogel, care în momentul decesului însă nu era în camera lui Goethe [24]. Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.
După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. El se afla acuma în umbra lui Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decît poziția conservatoare a lui Goethe. În afara de diferiți critici, chiar și din rîndul bisericii, i se reproșa lipsa de patriotism, de credință și de moralitate. Abia după anii 1860, Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, sa încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.
În timpul național-socialismului, naziștii au pomenit puțin de Goethe. Umanismul și cosmopolitismul lui și idealul de educație de om pe sine stătător și însuși finalizat, nu se potrivea cu ideologia fascistă. Alfred Rosenberg, declarase în cartea sa din anul 1930 Der Mythus des 20. Jahrhunderts („Mitul secolului 20”), că Goethe nu ar fi de folos pentru următoarea: „perioadă de luptă aprigă, pentru că el a fost un personaj care a urât violența atât în viață cît și în versuri”
Goethe încerca să lege poezia, științele naturale, filozofia și politică. Activități practice și întâlnirile cu alți oameni, sunt reflectate în operele sale poetice și literare. Lucrările lui poetice, se bazează întotdeauna pe întîmplări concrete. Goethe era fascinat de teoria cunoașterii a lui Kant. Teza, „noi nu putem recunoaște objectiv, obiectele filosofiei, doar putem să ne gîndim despre cele înregistrate”, erau tocmai convingeriile lui Goethe: Nun aber schien zum erstenmal eine Theorie mich anzulächlen („Acuma pentru prima dată mi-se pare să-mi surîdă o teorie”).
Sursa: Wikipedia
|
Texte Recomandate
