|
Biography Radu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova.
In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o poezie diletantista de tribunale si barou, constand in dueluri de epigrame, in madrigaluri si romante tremolate".
O literatura adusa pana la scrieri mai recente, dinspre zilele noastre, mai ales prin epigrame, datorita unor juristi de felul lui M. Ionescu Quintus. Rosetti a scris si piese de teatru, al caror continut este inspirat din viata societatii romanesti contemporane lui.
Notele de calatorie au fost publicate la Bucuresti, de Editura Alcalay, in 1909).
Iata ce spunea despre ele Radu D. Rosetti in 1909: "Tot ca celelalte lucrari ale mele cu note de calatorie, Din largul lumii si Dincolo de hotare, cartea de fata n-are pretentia la mai mult de ce este: o calauza pitoreasca. Pot zice despre dansa ce-am zis si despre celelalte: din ce-am vazut, din ce-am cetit, din ce-am auzit - uneori si din ce-am visat - s-a nascut cartea aceasta". Poate ca atunci, si la fel ca si Calinescu mai tarziu, autorul nu s-a gandit cat lasa in urma ca marturie istorica pentru vremea sa si pentru spatiul adunat intr-o carte mica de nici 250 de pagini. Atunci, publicul romanesc a fost atras de carte, asa ca, la scurta vreme, a mai aparut o editie, in colectia Biblioteca pentru toti. Acum, se poate vedea cat completeaza un asemenea volum cunoasterea noastra despre epoca prin ochii atenti ai unui martor talentat si pasionat ca Radu Rosetti. Era o alta treapta de cunoastere fata de aceea in care predomina scopul savant al calatoriei lui Mihail C. Sutzu, petrecuta anterior.
Contribuiau la aceasta altfel de deschidere, impreuna cu insasi personalitatea speciala a lui Radu Rosetti, avansul rapid al modernizarii regatului Romaniei si apropierea acestuia de tari unde interesul reciproc era tot mai evident. In cazul din urma, desi Egiptul era inca supus Inaltei Porti, aici s-a deschis in 1906 prima agentie diplomatica si consulatul roman.
Odata urcati pe motonava Dacia, dupa ce am traversat cu trenul prin iarna viforoasa Baraganul si Dobrogea, suntem, impreuna cu Radu Rosetti, martorii directi ai unor progrese deosebite ale Romaniei de atunci.
Mai intai, cum scrie autorul, "casa" unde avea sa locuiasca o vreme trebuia cunoscuta. O imagine fotografica a ei apare de altfel in carte si surprinde eleganta vaporului. Tehnic, acesta era de apreciat pentru acea vreme: avea 3.422 tone, costase 2,6 milioane lei in banii de atunci si fusese construit la Saint Nazaire, fiind dotat cu ventilatie, incalzire, bai, iluminat electric. Viteza: 18 mile pe ora, personal la bord: 70, capacitate: 108 la clasa I, cabine de lux, 50 la clasa a doua si pana la 600 la clasa a treia. De remarcat ca personalul navigant calificat era foarte bine vazut inca de atunci, astfel ca tot mai multi romani erau angajati de companii straine cu traditie. Totodata, vasele maritime romanesti erau tot mai cautate de calatorii straini si se numeau, in afara de Dacia noastra, Romania, Imparatul Traian, Regele Carol. La Istanbul, la prima escala, Dacia a ancorat langa Principesa Maria, care facea cale intoarsa spre Constanta. Ceva mai tarziu, in drum spre Smirna, Rosetti nu inceteaza sa se bucure de aplicarea inventiei lui Marconi pe vase, bunaoara cand se afla pe aceasta cale ca Principesa a trebuit sa se intoarca la Istanbul din cauza furtunii sau cand un calator primeste, tot prin telegraful fara fir, informatia ca nu a pierdut banii, ci ca i-a uitat acasa.
Rosetti mai era martor, pe aceeasi nava si prin pasagerii care urcau si coborau in timpul acestei calatorii catre Egipt, la miscarea tot mai agitata a "junilor turci", care avea sa schimbe mult Turcia, aflata si ea in curs de modernizare. "'La primavara, probabil c-o s-avem razboi', mi se adreseaza in frantuzeste unul din fesurile negre, intrerupandu-si pentru moment infocata discutie despre Constitutie, pe care o are cu tovarasii lui de drum de la Constantinopol."
Odata ancorati in fata Smirnei, Radu D. Rosetti ne mai spune ca turcii supranumeau orasul "Ghiaur Ismin", din cauza europenilor numerosi care o locuiau. Smirna a fost unul dintre orasele care aveau sa sufere multe schimbari dramatice in urma evolutiei miscarii care se urnea atunci sub ochii calatorului nostru.
|
Recommended Reading
