Biografie Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române.
Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească.
Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași.
Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el.
După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași.
A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale din poezia franceză și, din 1875, îl găsim în paginile revistei Convorbiri literare cu poezie proprie, publicându-i-se poemul Nox erat.
A continuat să scrie poezie până în 1893, când i se publică primele cânturi dintr-o epopee eroi-comică, numită Povestea vulpei.
În același an, este propus (pentru a doua oară, întrucât prima dată încercarea nu a avut succes) membru al Academiei și, cu ajutorul susținerii lui Titu Maiorescu, este ales, în sfârșit.
S-a stins din viață la optzeci și opt de ani, în 1917.
Este înmormântat în cimitirul din Cândești, Neamț, localitate unde a locuit o perioadă de timp, unde a avut și o moșie.
A publicat un volum de traduceri în 1875, un volum de poezii originale (Versuri, Iași, 1890) și o poemă eroi-comică Povestea vulpei (Buc., 1903).
A fost prieten cu Titu Maiorescu.
|