Vise, idei, gânduri, dorințe, aspirații... Atâtea sentimente și idei, toate menite pentru a descoperi, a afla cât mai multe... Dar care-i enigma omenirii? Nu cred că există vreun om, vreun suflet, vreo minte strălucită care să fi descoperit "Ce? Cum? Și de ce?". Probabil sună ciudat, niște întrebări atât de simple dar cu un substrat atât de complicat... Adesea stai și te întrebi, tu ca muritor de rând, "De ce ești aici? Care-i destinul, rolul tău în această viață?". Răspunsul știi bine că nu va veni niciodată, și totuși întrebarea există. Religia ne spune că întregul Univers nu are mai mult de 6000-7000 de ani și că istoria noastră ca ființe vii a început o dată cu Adam și Eva, cei care au dat viață întregii omeniri. Dacă ne-am gândi la Teoria Creaționistă, omul a fost creat ultimul pentru a se îngriji de întreaga natură, noi suntem creațiile lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. Deci noi suntem ființe vii cu un suflet veșnic și trebuie să avem mereu un comportament bine plăcut Tatălui.
Dacă ar exista doar această teorie ar fi în regulă pentru că TU, ca om ai știi cine ești, de ce ești... ți-ai înțelege menirea... Doar că această teorie se bate cap în cap cu ideile savanțiilor, ei au descoperit că Universul a apărut acum câteva zeci sau sute de milioane de ani, prea mult pentru a realiza asta, noi nu ne putem da bine seama cât reprezintă, e mult prea mult pentru imaginația unui om de rând. Ei afirmă că primele viețuitoare au fost organismele unicelulare, acestea au avansat încet-încet, dând naștere animalelor subacvatice, ele fiind urmate de apariția dinozaurilor... mult mai târziu apărând mamiferele, și într-un final, ultimul- Omul, se consideră că rădăcinile noastre sunt în primate, doar că omul a evoluat încet devenind ființă rațională și educabilă. Poate părea jignitor pentru unii faptul că strămoșii lor sunt primatele...
Ciudat! Dar ipoteza savanțiilor tinde mai mult spre realitate deoarece are baze reale, foarte multe dovezi, care conform lor au câteva milioane de ani, dar pe cealaltă parte Teoria Creaționistă se consideră că nu are dovezi clare, palpabile, cea mai grăitoare dovadă fiind Biblia. Aceste idei le învățăm la școală, prima care ne este explicată este cea creaționistă în care trebuie să credem cu sfințenie pe care nu trebuie s-o negăm deoarece conform religiei creștine este cea adevărată! Mult mai târziu la vreo 8-10 ani după ce ai aflat că omul este creația divinității, afli că de fapt strămoșii tăi sunt primatele și că Universul este mult mai vechi și are la activ o istorie mai cuprinzătoare bazată pe dovezi materiale. Și ajungi în final la eterna întrebare: "Cine sunt?", nu mai știi ce să crezi...
Acestea sunt ideile cu care suntem îndoctrinați încă din copilărie. Vom afla vreodată care-i cea adevărată? Poate da... sau poate nu...
Și totuși ce-i Universul? Universul este tot ceea ce se vede plus tot ce mai poate exista.Astronomii au calculat că universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani), în urma unei explozii de proporții numită Big Bang. Aceștia caută să descopere structura, comportamentul și evoluția materiei și energiei existente. Universul este infinit în spațiu și se presupune că are un final în timp. Astronomii cred că în prima fracțiune de secundă de după explozie, universul s-a extins în proporții de milioane de ori mai mari decât starea inițială, iar în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se și lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar în următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuteriu și care este prezent în universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu și heliu. Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosilă a unui organism viu datează de acum peste 3,5 miliarde de ani.
Există mai multe teorii despre soarta Universului.

- S-ar putea dilata la nesfârșit, dispărând pur și simplu

- S-ar putea opri din dilatare și să rămană ca atare

- Ar putea atinge o dimensiune optimă, iar apoi să se contracte până la prăbușirea datorită gravitației - teoria Big Crunch

- Ar putea trece prin faze alternative de dilatare și contracție la nesfârșit

- Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers

Savanții ne oferă mai multe ipoteze, ce mie ,personal, mi se par ceva imposibil, nu mă pot gândi la ceva atât de grandios. 4,6 miliarde de ani?! E enorm, nu putem percepe corect o asemenea vârstă... Practic tot ceea ce ne înconjoară s-a format în urma unei explozii de proporții, Big Bang-ul, deci și noi tot în urma ei ne-am format ca ființe vii, ce-i drept cu vreo 4 miliarde de ani mai târziu. Având în vedere una dintre teoriile care "prezice" soarta Universului conform căreia va izbucni un nou Big Bang, creând un nou Univers, ne putem gândi că poate și înaintea acestuia a mai existat încă un Univers, și poate înaintea lui altul, și poate și alte ființe umane și... tot așa până când s-a ajuns în prezent! Mult prea ciudat și mult prea complicat... Galaxii, planete, stele, nebuloase, fotoni, particule... Ooof! Prea multe!
Noi oamenii, teoretic suntem nimic în istoria Universului, reprezentăm mult prea puțin, el își continuă fie că existăm sau nu... Practic suntem precum niște furnici într-un câmp, dar furnicile cum sunt în Univers? Ele... ele sunt și mai mici, parcă nici nu ar exista dacă gândești la o scară atât de mare. Ceea ce ne înconjoară reprezintă supraviețuirea noastră, n-am putea trăi fără aer, apă, hrană sau adăpost, deci întreg Universul are grijă de noi. Dar noi? Noi avem grijă de el?
Nu! Tehnologia ce evoluează cu fiecare secundă dăunează acestuia, noi înșine îl distrugem, ne distrugem mediul de viață, poluare, încălzire globală, termeni foarte bine definiți dar ce nu sunt luați în considerare! Se spune că noi ne vom șterge din istoria lumii deoarece omul a distrus și va distruge prea mult...
-Trezește-te o dată! Hai mai repede! Vei întârzia la școală!
-Poftim? Ce e, mamă?
-Hai o dată! Iar vei întârzia!
Iar am adormit prea devreme... am adormit cu caietul de geografie în mână... Ce aveam de învățat? Hmmm, Istoria Universului... Deci visul meu a fost... Ce a fost? Doar am visat? Ce îmi mai amintesc?
-Ana! Tot nu ești gata? Hai, grăbește-te, azi ai și lucrare la geografie.
Lucrare?! Aaaa, da, lucrarea!
-Imediat,mamă!